Curierul Foaea Intereselor Generale, 1879 (Anul 6, nr. 18-150)

1879-10-24 / nr. 124

* Anul al Vll-lea No. 124. IASSI, Mercuri 24 Octomvre 1879. Apare Duminica, Miercurea și Vinerea. Prețul abonamentelor .» ^IN IASSI, pe an. 24 fr.—pe semestru 12 fr.— pe trimestru 6 fr. DISTRICTE, pe an. 28 fr.—pe pe trimestru 7 fr. STAFT N­A­T­A­TE............................. semestru 14 fr.— . . . . 40 fr. INSERTIUNI și RECLAME, răndul 60 b. SCIRI LOCALE „ 1 fr. Epistole ne­francate nu se primesc. CURIERUL (TH.­B,4LASS/i­.> Win At». 20 bani FOAIA INTERESELOR GENERALE. C­a­ lexic LarvLl Septa, m. anei STIL VECHI PIUA­T" PAT­R­ON­U­­L 1) 1 L­EI TIMPUL DIN SEPTAMANA 1 STIL NOU­­____JIU­A ~~ PATRO­NUL Z­ILEI ;­­Răs. Soar. Apusul Soar. * Vetoniv.­­ — ~T’............ - ----- --------------------------------------­­ F Noemvre. 21 Duminici Cuviosul Părinte Harion. !­­ Duminică E. 22. Iustu 0—36 4­61 22 Luni Sf. Agerchie și Sf. 7 coconi din Ephes. In 26 pătrarul din urmă ger apoi 3 Luni Toate sufletele. 0—37 4—Ö6 23 Marți­r’f. Apostol Iacob fratele Domnului. I Marți Carol Bor, 6—38 4—49 24 Mercuri Sf. Mar. Aretha. ‘ J Mercur Emeric 6—43 4—48 26 Joi Sf. Mart. Marcion și Martiriu. ^ J ° I Leonhard 6—45 4—46 26 Vineri [1] Sf. HI. Hlaru­r »Imb­rie. I­gineri Engelbert 6-45­4-45 ___Sărabătă Sf. Mart. Nestor și Sf. Dimitrie Basarabevo. ______________________________ Prețul Anunciurilor PAGINA Í. 50 b. Pag. III 40. b. Pag. IV 30 b. Rentru FRANCIA: se primesc annnciuri la D-I Adam négociant-commissionaire 4, rue Clement Paris. Pentru AUSTRIA și GERMANIA la Rudolf Mosse Seilerstatte No. 2 Wien Vincenz ITrdlicka Teinfaltstrasse No, 31 Wien, Fii lip Löb Eschbachgasse 6 Wien și a Rotter & C-o Reimergusse 17 Wien. Pentru ANGLIA la D. Eu­gen Micoud Londra 81 in Fleet Stree E. C. In CERNĂUȚI la d. I. Iakubowski Manuscriptele nepublicate se vor arde. ANUNCIURI. AVIZ IMPORTANT Aduce la cunoștiința Onor, public, că am pus deja sub presă: Calendarul Curierului pe anul 1­8­8­0. Invitam dar pe toti d-nii medici, advocați, ingineri, profesori si comercianți cari ar dori se-si publice adresele lor, se binevoeasca a aduce la redactiunea ziarului „Cu­rierul“ anunciurile respec­tive. Costul inserării este forte moderat. Th­. Balassan. De­gradat narii situată la un ceas și jum. de la Bărlad, cu 300 fălci arătură, 60 fânaț­e și aproape 300 fălci șuhaturi. A se a­­dresă la proprietarul dl. Alexandru Docan la moșia Gădinți lângă Roman. (326-12) Jre venxare casele mele situate în stra­da Carol, vis avis de teatru, compuse din 9 ca­mere, grajdi de 4 cai, remisă, hambar, 2 piv­nițe, 2 grădini, fântână etc. se vănd de veci. Doritori se pot adresa la proprietara ce șede intrănsele la ori­ce oară din zi. (îl 2—324) Maria Bolintineanu află de vânzare, in orașul Botoșani la Ceardacul Roș, o vie, loc Dom­nesc, in mărime de 7 fălci, cu 7 po­goane de butuci și 4 fălci de fănaț să­­mănate precum și copaci roditori. Ama­torii să se adreseze la d. Hajnal la Bo­toșani. (313—12) Uue flame franijaise piș lecons particulieres, eile peut aussi dormer des lepons de piano. Les elé­­ves pouraient étudier chez eile. Strada Lăpușneanu. prés de St. Nicolas. (339—10) Maison Ballo. U I­ june cunoscănd bine limbe­­le Francesă, Germană, Italiană, Engleză, Greacă, Spaniolă și Ro­mână, dorește, a se pla­sa ca Comptabil intrun Birou, Magazin sau la țară. A se adresa la Dl. I. V. Hotel Victoria No. 9. (345—4) Corteie de ploae de la fr. 5 în sus la magazinul W Gruchot Iași. (350-3)­­_____________ Pălării p. barbați p. tineri și p. copii de la fr. 5, de la 4, și de la 3 în sus magazin IV. CfrwcHoM Iași (350-3) din Jr§­ 20 bani TELEGRAME Paris 30 Oct. Decretul guvernului anulează decisiunile consiliului gene­ral al departamentului Senei în fa­voarea amnestiei complecte. Pe baza altor decrete ulterioare sunt suspen­dați din posturile lor 22 primari din departamentul Vendée și 4 din Tarn- et-Garonne, pentru participarea lor la manifestările resculătoare. Madrid 30 Oct. O furtună vehe­mentă a cauzat er­ perderi mari in Malaga. Madrid 30 Oct. Orașul Vera din provincia Almeria a fost inundat. Ri­­ul Almazora s’a revărsat in minele de fer și argint, cauzând perderi in va­loare de 500,000 „pesetas“. Se mai înregistrează: 21 persoane înecate și 30 case prăbușite. Madrid 30 Oct. Inundațiunile con­tinuă. Ebrul s’a urcat cu 5 metri. Tortosa e inundată. Pe tot întinsul in­sulei plouă necont­inu­i Bandele res­­culate din Cuba se­ supun. Londra 30 Oct. „Londra Gazette“ publică proclamațiunea regală, prin ca­re se ajum­ează parlamentul pănă la 19 Decembre. Londra 30 Oct. Ziarul „Standard“ i se comunică din Cabul: Populațiu­­nea din Cabul arată a fi liniștită; li­niștea pare a fi motivată de frică; se presupune însă că populațiunea se va rescula, îndată ce va prevedea o reușită. Londra 30 Oct. Din Candahar i se comunică lui „Standard“. Generalul Hughes a împrăștiat trupele Ghilzai­­lor aproape de Kelatighilzai după o luptă crâncenă. Englezii au perdut 2 morți și 78 răniți. Madrid 31 Oct. Comunicațiunea pe calea ferată Saragosa-Barcelona-Val­­encia este întreruptă din cauza inun­­dațiunilor. Berlin 31 Oct. Podbielsk, i­nspec­­torul general al artileriei, a murit subs­­tamente. Pesta 31 Oct. In­­ ședința de azi a camerei a continuat­­ desbaterea spe­cială asupra proiectului de lege rela­tiv la dobândirea și perderea dreptu­lui la cetățenia ungară. Laibach 31 Oct. Dieta țării a de­cis de a recomanda guvernului intro­ducerea limbei germane ca obiect o­­bligator în toate scoalile primare ur­bane din Kraina, Atena 1 Nov. Camera deputaților s’au deschis. Prin discursul seu regele constată ordinea și realitatea care pre­zidară in alegerile generale justificând astfel din­ ce in ce mai mult încrede­rea in poporul seu. Discursul consta­tă apoi ca relațiunele Greciei cu toa­te puterile sunt amicale. Guvernul meu, zice regele prin mesagiu, se aplică a realiza deciziu­­nele Congresului de la Berlin privi­toare la Grecia. Chestiunile practice se aplaneează pe fie­care zi, și sunt convins că sprijinul marelor puteri precum și interesul statelor limitrofe, vor face ca negocierile armate la Con­­stantinopol se fie conduse la un bun sfârșit. Grecia trebue să se ocupe cu formarea și pregătirea armatei sale, căci elementul esențial a ori­cărui po­por ce voește să-și fixeze locul său pintre națiuni rezidă iu forța sa. Londra 2 Nov. Se asigură că An­glia au adresat un ultimatum Porței pentru a introduce imediat reforme in Azia ; in caz de refuz Anglia va de­trona pe Sultan și-l va înlocui cu fra­tele său Rișad care va domni sub tu­tela Angliei, a Franției și a Austriei. Se zice că Rusia susține pe Sultan in această criză. Viena 2 Nov. Ziarul „Revista de Luni“ declară că este fără temeiu ști­rea cum că ministerul austriac ar a­­vea se fie in curent modificat. Pera 3 Nov. Poarta au cerut ex­­plicațiuni d-lui Layard in privința so­­sirei escadrei engleze in apele turce. D. Layard au respuns că escadra va remânea pentru moment in fața Varîei, și au adaos că Anglia refuză de a tolera mai mult timp asuprirea creștinelor din Asia și că insistă pen­tru executarea reformelor. Wasington 31 Octomvrie.­Se con­firmă oficial știrea că d. Canon, repre­­sentantul Statelor­ Unite, au primit­ ordinul de a merge la București să recunoască independența României și să­ stabilească relațiuni diplomatice cu Statele­ Unite ale Americei. IAȘI,­în 23 Octomvrie 1879. Cestiuni de cea mai mare impor­tanță pentru Statul român se succe­­dează foarte de aproape la ordinea zilei. De abia se sfirși cu revizuirea con­­stituțiunei, și, iată că astăzi toate spi­ritele sunt preocupate, frământate de o nouă cestiune, care, dacă sub punc­tul de vedere politic nu este tot atît de gravă ca cestiunea israelită, sub punctul de vedere a economiei națio­nale este insă tot atît de importantă. . Este vorba de răscumpărarea căilor ferate, adică de o afacere de aproape 240 de milioane de lei noi. Aceasta este de ajuns pentru ca țara să se îngrijască în cel mai înalt grad, fiind în joc interese naționale de cea mai mare însemnătate. Suntem și noi de părere că toți Românii doresc să fie pe deplin stă­pâni in țară la dânșii, și prin urmare nu putem admite că se vor găsi o­­meni cu mintea sănătoasă și cu tra­gere de inimă de interesele țerei, cari în principiu să nu fie pentru răscum­părarea căilor ferate. Aprețuim la adevărata lor valoare următoarele sezoane cuprinse in ex­punerea de motive ce d. ministru de finanțe face asupra acestei cestiuni: a) . „Nu e interesul Statului, ca „administrațiunea căilor ferate să fie „in mâinele unei societăți de acționari „străini, căci această administrațiune „prin chiar natura ei, este o putere „mare“, și nu e nici bine, nici pru­dent că această putere să nu fie nn­minele țărei. b) . Căile ferate sunt astă­zi mij­loace strategice de prima ordine și „e un pericol pentru ori­ce stat, ca „ele să fie ale unei societăți străine,“ care nu are nici o legătură cu inte­­ rDILETOIT. ALEXANDRU DUMAS. SfATUl ITTâ 9 Traducere de­­ George C. Stamatopulo. (Urmare). — Ai făcut giurământ, zisă Ahmed-Can, de-a te reântoarce cu tovarășul teu sau cu pelea tigrului. Te-ai devotat tu singur morții, dacă du ’ți vei ți­nea giurământul. Nu ’ți’l-ai ținut, trebue să mori. — Când va fi aceasta? întrebă Neftali. — Iți dau trei zile, in timpul cărora se vor face cercetări. Dacă, in aceste trei zile, nu vor găsi pe Ammalat sau oare­care probe de inocența ta, vei muri.—Auziți, voi cu toții, zise Ahmed-Can mulți­­mei, ii acord trei zile nimeni să nu’și bată gioc de dânsul; nimeni să nu’i atingă un singur fir de per; numai, dac’ar încerca să fugă, să tragă asupra lui ca’ntr’un câne.—Fiu a lui Mohamed-Ali, m’am pro­nunțat asupra ta cum s’ar fi pronunțat însuși pă­rintele seu. Pe urmă, cătră unkerii sei: — Luați’l, adăogă el, îmi veți respunde cu ca­pul vostru.. Și trăgându’și paporul pe ochi. — Vino, zise el Sultanezei, se intrăm. De nu vom găsi pe Ammalat viu, cel puțin va fi rezbunat. Conduseră pe Neftali la ’nchisoarea fortăreței. In aceaș zi, trei­zeci de nukeri plecară’narmați ca v pentru luptă: se duceau să caute pe Ammalat-Beg. Era un punct de onoare pentru Ahmed-Can, da­că nu găsea viu pe Ammalat, de-a culege cel puțin oasele sale și a le’ngropa. Adesa Avarii s’aruncă’n mijlocul luptei celei mai înferbântate pentru a sta din manele Rușilor pe a­­micul sau pe șeful lor ucis, și cad pe cadavrul seu, preferând mai bine­ a muri cu el de­cât al părăsi. Sultaneta lăsasă brațul părintelui seu și reîntra­­să’n camera sa. In aparență, ea părea liniștită, nu se jeluea și nu plângea. Numai cât, mumă-sa’i vorbea și ea nu respundea nimic. Scânteia de la ciubucul părintelui seu îi ar­dea rochia, ea nu băgă în samă. Vântul muntelui sufla și ea se punea’n vânt cu capul gol. Sentimentele cele mai opuse luptau în inima sa și­­ i-o sfărămau. Insă această inimă era departe de priviri: nici un mușchiu din față nu’i trăda suferin­ța inimei. Mândria fiicei Canului lupta cu amorul Sultanetei, și era imposibil a spune care, mândria sau amorul, va cădea. Astfel petrecu ea restul zilei. Noaptea, remasă singură, ea putu plânge după plăcerea sa. Deschise fereastra, se rezemă de dânsa, și remase cu ochii țintiți pe munte. Ei părea că’n fie­care minunt trebuia s’a­udă oare­care voet care să’i vestească ’ntoarcerea lui Amma­lat, numele său pronunțat în noapte de vocea sa prea iubită, oare­care lucru ca un cântic de vese­lie sau un țipet de durere. Ea n’auzi altă nimic de­cât văezarea plângătoare a șacalilor, acești sclavi ai tigrului ș’a leului pe cari sultanii muntelui ș’a deșertului îi obligă de a le’n­­toarce prada, și vițetul îndepărtat și ne’ncetat al cascadei care s’aruncă din vârful lui Godur-d’Adi. Acest venit îi aminti o preumblare, pe care­ ade­se­ori o făcea cu Ammalat-Beg, la ruinele unei mă­năstiri creștine—Avarii sunt mahomedani de mai pu­țin de doi secole—am zis că această preumblare­ o fă­cea la ruinele unei mănăstiri ruinate situată cu do­uă verste la răsărit de Kunsak. Măna timpului res­­pectată biserica, și oamenii, lucru rar, nu fuseseră mai destrugători de cât timpul. Ea rămăse să ’ntrea­­gă ’n mijlocul sfărmăturelor celor­l­alte clădiri; nu­mai cât, ea era intrasă prin ferestrele stricate și ’și întinseră ’năuntru mantaua sa de-un verde sumbru ; ai borii împinseră ’n intervale petrele, care se des­­lipeau din ce în ce mai mult; un mușchiu, fin ca cele mai scumpe covoare, se ’ntinsesă pe lespezi, a cărui frăgezime era întreținută de­ un izvor care ’și făcusă trecere prin zid și care curgea limpede ca un cristal liquid în toată lungimea capelei, făcând-o, pentru arzăroarele zile de vară, o retragere deli­cioasă. Foarte­ adesa Sultanetta venis­e aici cu Ammalat, întovărășită de Sakina, servitoarea sa, să șadă sub răcoroasa cupolă și să viseze la murmurul micului m­ușor unde, câte­ o­dată, s’adăpau câte­va capre din munți, care, spăimântate, fugeau sărind când ve­deau pe cei doi amanți. — Mâne, zisă ea, mă voi duce fără tine la ca­pela ’n care, așa de adela am fost cu tine, scum­pul meu Ammalat-Beg. Și, ostenită de țipetele șacălilor care’i păreau de rău augur, tânăra fată ’nchisă fereastra și se dusă să s’arunce ’n pat. Dimineață, chemă pe Sakina și’i zise: — Să mergem să ne preumblăm pe malul lui Urens. In tot lungul drumului, Sultaneta gândea, c’o tris­­teță dulce, la acest loc încântător, așa de dulce, a­­șa de recoros și așa de liniștit. Agiungând, îi păru c’ar fi o profanare dacă n’ar intra singură numai cu suvenirele sale. fia trimesă pe Sakina să culeagă mure sălbatice, spuindu’i să vie s’o regăsească aproape de rîușor, pe urmă trecu pragul mușch­ios al capelei. Crepusculul bisericei, cântecul rândunelelor, care, în primă­vară, își făcuseră acolo cuiburele lor, mur­murul rîușorului, totul o făcea să sbucnească ’n la­­rimi. Se culcă pe malul izvorului și, ca printr’un nour, ea privea lacrimele sale căzind în apă. De­odată, auzi vițetul unui pas prea tare pentru a fi acel al Sakinei. Rîdică capul, și scoase un țipet de groază. înaintea ei era un om plin de glod și de sânge. O pere de tigru, a cărui cap îi încadra fața, cădea de pe umerii sei pănă’n pământ; întâiul țipet a Sultanezei fusese un țipet de groa­ză, al doilea fu un țipet de veselie. Pintre colbul, globul și sângele de care era mân­jit, sub această pete de tigru, ea recunoscu pe Am­malat-Beg. Atunci, uitând toată lumea, se rîdică’n picioare, și, sărind repede, plină de veselie și de amor, s’a­­runcă’n brațele lui. Ammalat, la rândul seu, scoas’un strigăt; gura sa, ca o albină, se lipi de buzele roze ale tinerei fete. Ei se’nțeleseseră făr’ași vorbi. De astă-dată, și ca afară din sine, tânărul strigă: — Așa­dar tu mă iubești, Sultaneta ? Confuză de’ndrăzneala sa, ioșind sub scrutările a­mantului seu, ea’și retrase buzele de la buzele lui Ammalat-Beg și’l respinsă’ncetișor. Atunci, cu groază, și gata a o lăsa să scape din brațele sale : — Oare nu mă iubești ? întrebă Ammalat-Beg. (Va urma)

Next