Curierul Foaea Intereselor Generale, 1880 (Anul 7, nr. 2-147)
1880-05-04 / nr. 50
Pag. 2. ANUL VIII No. 50. CURIERUL TH. BALASSAN, IAȘI, 3 Mai 1880. " Deși România este o țară eminamente agricolă, totuș imensa majoritate a ogoarelor noastre sunt atat de rău cultivate, încât rezultatele agriculturei noastre nu numai că nu sunt strălucitoare, dar sunt foarte puțin în raport cu greutatea muncei și valoarea capitalului întrebuințat. De unde provine aceasta? Mai întăi de acolo că recolta la noi în țară este mai totdeauna nesigură, căci ea atârnă numai de la natură, ploi și venturi. Mijloacele ce ne dă știința sunt aproape cu totul nesocotite de cultivatorii noștri, de aceia în loc de a avea o cultură sistematică, în conformitate cu progresele științei agronomice, după cum se practică în celelalte țări agricole din Europa și America, noi ne mărginim toată munca noastră numai la asvârlirea săminței în pământ pe o arătură făcută în condițiune proaste, și nu ne mai ocupăm câtuș de puțin de toate celelalte condițiuni, fără de care semânța nu poate să incolțască, să crească și să dea roade. Cu chipul acesta nu este de mirare dacă recoltele noastre atârnă exclusiv numai de la capriciile naturii a cărei agenți, ploaia, căldura, vânturile, determinează singure aceste rezultate. Fără a tăgădui rolul însemnat ce accidentele atmosferice joacă in cultivarea pământului, totuș oamenii au căutat să se folosească de datele științelor fizico-chimice și să le aplice la agricultură, astfel ca producțiunea să nu atârne numai de la agenții atmosferici cu toată însemnătatea acestor agenți ca dătători de viață. Mijloacele ce știința procură omului pentru a se emanicipa întrucâtva de despotismul naturei și a o supur( " ■1 * ^’ duntinai cu uniuvamur, îmgroșarea și amendarea pământului, irigațiunea, drenajul, creșterea vitelor etc. etc. In țerile unde toate aceste procedeuri sunt întrebuințate, în loc ca agricultorul să aștepte de la cer ca să-i dăruiască o recoltă îmbelșugată, după cum se întâmplă la noi, îș întoace din contra privirile spre pământ, unde el găsește mijloacele pe care i le-au procurat știința pentru a combate accidentele atmosferice, când aceste sunt contrarii dorințelor sale. Astfel când seceta devine simțitoare, el face să lucreze pompele pentru a suda holdele uscate de arșița soarelui, iar când anul e prea ploios deschide canalurile drenajului pe unde se scurge prisosul de apă. Cu chipul acesta el silește pământul să producă ceva. Ni se va obiecta și cu drept cuvânt că aceste procedeuri să pot întrebuința în țerile unde cultura este mică și pământul nu-i așa de muntos ca ’n țară la noi. Dar acui este vina dacă proprietarii noștri în loc de a se mărgini la o cultură mai mică și ’n condițiuni mai bune, lucrează contra intereselor lor, făcând o cultură foarte întinsă și ’n condițini din cele mai rede, așa că de multe ori rezultatele acestei culturi nu acoper nici cheltuelile, nici munca întrebuințată, ș’in loc de a realisa un folos, adesa , agricultorii noștri au de trecut în re jgistrele lor pagube însemnate cari I măresc din an datoriile lor și’i fac să peardă tot ceia ce au. Din nenorocire , esemple de asemine natură nu lipsesc în țară la noi. Urmându-se astfel intr’un timp foarte scurt proprietarii români vor vedea trecând moșiile lor în mânele evreilor uzurari, cari vor ști atrage din trânsele foloase pe care Românii cu sistemul lor de cultură și de economie n’au putut să li realiseze. De asemene o cauză principală a nestatorniciei climatului în țară la noi, de unde provine nesiguranța recoltelor, este tăerea nesocotită a pădurilor a căror influență asupra atmosferei nu mai este astăzi tăgăduită decât de cei ignoranți. Pentru stîrpirea pădurilor Statul este foarte vinovat, căci nu s’a îngrijit din timp de a împedeca, prin mijloace legale, devastarea lor. Agricultorii noștri n’ar trebui să piardă un moment din vedere concurența grozavă ce America face producțiunilor noastre agricole pe piețele europene atât în ceea ce privește calitatea și cantitatea cât și în privința »». •are fiind de calitate descreditat într’un chip cate piețele cari ne servesc de debușeuri. Astfel grânele noastre au fost cu vre-o doi ani în urmă excluse de pe piețele Olandei, și dacă nu vom schimba sistemul nostru de cultură vom vede că spre nenorocirea noastră această măsură se va aplica și de alte țeri. Toate cele trebuincioase vieței noastre, afară de pene și de carne, ni le procurăm din străinătate în schimbul producțiunilor noastre agricole. In anul 1878 cifra importului au întrecut, în portul Galați, cu mult cifra esportului, adecă am primit de afară mai mult decât am dat. Aceasta vra să zică că țara noastră merge cu pași repezi spre ruină, făcând întocmai ca individul care cheltuește pe fiecare an mai mult decât venitul seu. Dacă vom mai urma încă câțiva ani pe această cale, ne vom deștepta intr’o zi că suma datoriilor noastre covârșește suma averei, iar creditorii noștri ne vor declara de faliți. Și precum un individ care a fost declarat falit și nu s’a reabilitat este considerat în fața leselor de minor, neputânduș esercie politice și civile, tot așa stare de faliment în per »area sa, fiind considerat de State ca minor, adecă i» a se guverna pe sine în§U Pentru a îced i toate aceste nu sunt un glumon avem cât a reamilor noștri ceiace i s’au în igipetului anul trecut când nes o comisiune europeană j administra și controla fin pe cari ocârmuitorii acelei ți . »au fără cruțare. Situațiunea a Statului nostru, care ar publică de peste 000 milion 3 sporește din an în an, nu se 1i cu mult de acea a Egipetul sigur vom ave de si ’ »nsecinți dacă nu ne vi spovîrniș care ne duce Prin a de neaparată trebuință ca parte agricultorii noștri să urască sistemul lor de produs economic, pentru ca astfel scă veniturile țerei, iar pe d- tul să pue capăt risipei co n averea publică care fără curmare în pungele strei formă de dobânzi și anuit pentru a ajuge la aceste rev trebuește o ocârmuire orbilil și cu dor de țară, ce ce nenorocire nu se vede pr țara noastră, într’un timp în minele Domnului și însemnele Ordinului Regal. După terminarea audienței oficiale, D. trămis estraordinar a avut onoarea a presenta M. S. Domnului pe d. F. A. de Arteche, atașat pe lângă misiunea estraordinară. Excelența Sea, Comite de Benomar, a fost primit, apoi M. S. R. Doamna fiind încongiurată de Curtea Sea și a fost recondus la ospețul seu, cu ceremonialul ce a presidat la sosirea i. Conform legei din 26 Ianuarie 1880, pentru rescumpărarea căilor ferate ale societăței acțiunilor, direcțiunea princiară, instituită prin decretul M. S. R. Domnut, cu No. 1.248, a intrat în posesiunea tuturor liniilor zisei societăți, în ziua de 22 Aprilie (4 Mai), anul curent, și, de la acea zi, administrația și exploatarea acelor linii se va exercita exclusiv prin organul direcțiunei princiare. Aceste disposițiuni se aduc la cunoștința autorităților administrative și judecătorești, precum și tuturor acelora cari au relațiuni cu zisa administrație. D. V. Alexandri s’a numit în postul onorific al comitetului teatrelor din București în locul d-lui I. Calender demisionat. Comisiunea instituită pentru examinarea aspiranților la diploma de bacalaureat, s’a compus, pentru sesiunea aceasta.Mai în modul următor, d-nii profesori: Ioan Crăciunescu pentru limba latină, Frédéric Dame pentru limba francesă, Ep. Francucii pentru limba Elenă, A. Urechiă pentru istoria universală, Gr. Stefanescu pentru sc. naturale, Al. Marin pentru sc. fisice, Iacob Lahovary pentru științele matematice, d. D. Aug. Laurian, pentru filosofie. ----- pi iX-î ■- ‘ I Y f’ ’«■ ■ Monitor publică urmâințele: Astăzi, la .112 jum. dimineața, Excelența Sea Comitele de Benomar, trimis extraordinar al M. S. Regele Spaniei a fost primit la Palatul din capitală în audiență oficială. Excelența Sa D. Comite de Benomar a înmânat, în presența d-lui ministru al afacerilor străine, Prea înălțatului Nostru Domn, încungiurat de Casa Sea civilă și militară, scrisorile prin care M. S. Regele mulțumește Măriei Sale Regale pentru misiunea estraordinară trimisă la Madrid, spre a’i notifica independența României și ia act de acest fact felicitând pe M. S. R. Domnul, D. trimis estraordinar, fiind însărcinat de M. S. Alfons XII a remite Inălțimei Sale, cu acesta ocasiune. Colanul ordinului Carol 111, a avut onoarea a depune tot NUMIRI D. Al. Chirilovici, licențiat în drept de la facultatea din Iași, întrunind condițiile citatelor articole, supleant la secția I a tribunalului Iași, în locul vacant. D. Dim Sofian, licențiat în drept de la facultatea din Iași, actual supleant la tribunalul Vaslui, în aceiași calitate la secția II a tribunalului Iași, în locul vacant. D. Em. Mavrocordat, licențiat în drept de la facultatea din Paris, întrunind condițiile art. 1, 3 și 7 din legea de admisibilitate, supleant la secția III, tribunalul de Iași, în locul vacant. D. D. Matheiu Al. Milo, licențiat în drept de la facultatea din Tulusa, întrunind condițiile citatelor articole, supleant la secția IV a tribunalului Iași, în locul vacant. D. N. Nicolaide, doctor in drept, întrunind condițiile citatelor articole, procuror la trib,d„ț Țasî, în locul vacant. D. M. Costescu, licențiat In drept de la facultatea din București, actual jude la tribunatul de ocol Medgidie, jude instructor la tribunalul Vâlcea, in locul vacant, IAȘI Duminecă 4 (16 Mai) 1880. Legea pentru examinarea căpitanilor. In urma legei de înaintare în armată, votată de corpurile legiuitoare în sesiunea trecută, ministerul de resbel publică prin „Monitorul oficial1a următoarea lege privitoare la compunerea comisiunei esaminătoare și la chipul cum trebuie se se facă esamenele. Art. 4. Comisiunea esaminătoare pentru căpitanii de toate armele aspiranți la gradul de maiori la alegere, se compune precum urmează: General Cerchez Michail, președinte și esaminator de infanterie. Colonel Crețanu Victor, membru și esaminator de cavalerie. Colonel Arion Eraclie, membru și esaminator de artilerie și geniu. Colonel Budișteanu Constantin, membru și esaminator de infanterie. Colonel Alecsandrescu Constantin, membru și esaminator de cavalerie. Intendent Balaban Nicolae, membru suplininte esaminator pentru ofițerii de intendență și administrație. Locotenent-colonel Dimitrescu Marian Nicolai membru suplininte esaminator pentru flotilă. Art. 2. Membri supliniți numiți în această comisiune vor lua parte numai la esamenul ofițerilor din corpurile lor și, în asemenea cas, se va exclude, prin tragere la sorți, unul dintre coloneii membri ce compun comisia esaminătoare. Tragerea la sorți se va face in ședință plenară de cătră președinte. Art. 3. Comisiunea examinătoare va examina pe căpitani în ordina numerică a divisielor începând esamenul la divisia I, la 2 Mai viitor. In celelalte divisii esamenele vor Începe în zilele fixate de președintele comisiunei și cari vor fi comunicate, cu 3 zile înainte de începere, comandanților divizielor teritoriale, spre a convoca pe căpitanii aspiranți. Ordinea în care se va ține esamenele este cea următoare: infanteria,cavaleria, artileria, geniul, flotila, intendența și administrația. Art. 4. Comisiunea examinătoare se va transporta la fie care reședință de divisie teritorială pentru a face esamenul cerut de lege, iar președintele comisiunei în conformitate cu numărul aspiranților ce -i va fi comunicat comandanții divisiilor teritoriale, va fixa zilele de întrunire eșelonândule conform acestor date pentru ca ofițerii se nu remână mult timp detașați de corpurile lor. Comisiunea examinătoare pentru căpitanii din divizia Dobrogea va ține ședințele sale la Galați. Art. 5. Legea din 10 April 1880 stabilind că căpitanii aleși să fie clasați după vechime, comisiunea examinătoare de și întru ceea ce privește esamenul se va conforma decretului din 21 Fevruar 1879, însă în ceea ce privește darea notelor, ne mai fiind trebuință de o clasificare basată pe resultatul concursului, fiecare membru va nota pe candidat la ^oar materiele, conform art. 20 din zisul regulamei . Esamenului in fie care divisie comisiunea se va pronunța ca un juriu asup I fiecărui dTînlidfat, notând Se cat!'’ ’membra țj față prin da admiterea și prin nu, respinger* candidatului. D. C. Costescu, licențiat în drept, actual supleant la tribunalul de A.u.ter.g , al tribunalului de ocol Medgidie, în locul d-lui M. Costescu, trecut în alt post. D. Victor Nestor, licențiat în drept de la facultatea din București, supleant la tribunalul de ocol Kiustenge, în locul d-lui C. Costescu, înaintat. D. C. Brătianu, fost substitut și judecător de ocol, supleant la tribunalul de ocol Sulina, în locul vacant. D. Al. Laza actual substitut la tribunalul Tecuciu, in aceiași calitate la tribunalul Buzău în locul d-lui C. Simionescu, demisionat. D. Dim. V. Cargea, fost grefier de tribunal, întrunind condițiile art. 88 din legea de organizare judecătorească, cap de portărei la tribunalul Tecuciu, în locul vacant. D. G. Iliescu, actual registrator la tribunalul Roman, întrunind condițiile art. 1 și 5 din legea de admisibilitate, ajutor de grefă, la același tribunal, in locul d-lui Al. Ghițescu demisionat. Art. 6. După terminarea esamenului, cuusiunea se va întruni la București spre a da tabloul general pe arme și vechime al cărtanilor ce au isbutit la acest esamen. Art. 7. Toate disposițiunile anterioare cu trarii acestui decret, sunt și remân desființat Cetim in Vocea Covurluiului din 1 M Uă crimă oribilă a avut loc ieri dimineai, pictor Levich are o casă In suburbia Vac Ungurului, incunjurată de vie. Eri diminei a tocmit in pieață cinoi oameni spre a’i lui via, pe care i-a trimis înainte, remăindu-sa să se ducă mai pe urmă, avénd a târgui ceva. Când s’a dus mai pe urmă, scenă ingrozitoare i se presenză. Femeea grijitoare a casei sale fusese omorâtă și ingrată, iar prin casă fusese răscolit. Cei d oameni dispăruseră. D. Levich a denunțat fap parchetului, care se află in cercetarea cau xxir. Virgina in infern. Totul părea a depărta pe Laic de ținta ce-o urmărise cu atâta înverșunare. Pentru a’ndesi mai mult întunericul împregiurul mysterului, tenorul nu mai avea a ști decât un lucru : Sezonul lungei tăceri a Jeannei asupra lui Hilarion Gentil. Dimineața în care intrăm în otelul din strada Lisabona, Blancha, Jeanna și Lole sunt reuniți in micul salon a d-nei Darcourt. Cântăreața este incă palidă de suferințele ei. S’ar fi gacit că mărturisirea ce era să iasă din buzele ei o tortura mai dinainte. .. Scumpul meu frate, zisă Blancha, tu nu’nțelegeai eri pentru ce femea pe care o iubeai atâta a voit să te părăsească, pentru ce păzea tăcerea... Trecutul ei îți va spune. N’am trebuință a adăoga c’o găsesc demnă de tine, cu toate cele ce vei auzi. Cea ce Loii era s’audă, era recitarea vieței Jeannei, copilărie nenorocită lasată la toate desperările părăsirei! — Ascultă ! ascultă cu toată inima ! adăogă Blancha. Tu nu vei auzi numai viața acelei pe care o iubești... ci vei afla asemenea pe cel ce-a omorât pe părintele nostru. — N cunoști tu? — Da, Hilarion Gentil mi’l-a spus. — Și ?... — Așteaptă teama începu... 6 #•••••• • ••••»••• Din copilăria sa, ea î și aducea aminte de puține lucruri. Când închidea ochii pentru a vide mai bine ’n trecut, își aducea aminte de mica casă din Mondragon, pe giumatate ascunsă în viță de vie. Memoria ei de copil era puțin turburată. Totuși, mai târziu, moșul său, Marius Russin îi agiută a o fixa. Niciodată însă ea nu uită plăcuta figură a mamei sale,frumoasa Vivette, după cum se zicea la Mondragon. Părintele ei, oricât de departe putea să-și raporteze memoria sa, era violent, cele mai de multe ori bat. Când oamenii din Mondragon vedea pe Hilarion Gentil ducându-se la crâșmă, ziceau ca toții: — Iată bărbatul Vivettei care are să bea averea femeei sale ! Nu-l iubeau de loc, în sat, însă, cu violența lui, cu manierele sale brutale și cu puterea lui recunoscută, parvenea a se face temut. Hilarion Gentil nu cerea mai mult. Naturele groase au trebuință de dominațiune iar nu de iubire. Erau cu toate acestea ore, în care Vivetta rezista. Sermana femee se temea să nu vadă pe fiica sa cu totul ruinată ! Jeana! Jeana, acesta era singurul ei amor, unica ei mângâere. Astfel mulțumită prudenței sale, ear ar fi agjuns a scapa pe Jeanna de mizerie, dacă n’ar fi venit moartea. Vivetta se bolnăvi, și de la întrele zile ale boalei sale nu mai fu nici o speranță. De abea murisă, și Hilarion găsindu-se singur, își dădu curs liber vudelor sale. Prezența femeei lui îl silise a se mai constrânge. Dar când se vezu singur, acest om nu se mai simțea reținut de nimic. Cu toate acestea el gândea câte odată la cumnatul lui, onestul cultivator din Langourias, Marius Roussin. Deși negligiasă a’l înștiința de moartea Vivettei, totuși se temea să n’o afle. De aceea se grăbi a se duce să consulte pe notarul de la Narbonne pentru a ști ce trebuia să facă ca să pue mâna pe moștenire. Când Vivetta se căsătorise cu el, Hilarion începu să o face pe indiferentul în chestiunea de bani. Cu toate acestea, el se grăbi a primi un contract care-i punea sub regimul comunității. Mai târziu Hilarion înduplecă pe Vivetta a face un testament prin care, în cas de moarte, ea lăsa bărbatului său, afară de partea ei, usufructul restului. Notarul din Narbonna, pe care-l consultasă Gentil, îi respunsă dar că numai giumatate din moștenire va fi a lui, și nu va primi decât venitul de la cealaltă giumatate. Această moștenire consista în treizeci mii franci. Hilarion se găsi deci în posesiunea a cincisprezece mii franci capital, și șapte sute cincizeci franci venit. Ce era să facă el ? Să mănânce capitalul ? asta n’o gândea, căci îi era frică de mizerie. Jeanna, într’o zi, va deveni majoră, și atunci venitul de șapte sute cincizeci franci îi va fi luat. Trebuia să gândească la bătrânețele lui. A lucra? La ce era bun acest om, după ce’și uzată viața in nelucrare și desfrânare ? Ii rămânea șansa de a se face negustor. La aceasta se opri. Ei încredință pe mica Jeannă la niște vecini și se dusă la Marseille, pentru a’și perde urma dacă Marius Russin ’l-ar căuta ș’ar vrea să’i eie pe nepoata sa. Un om ca dânsul nu trebuia a se gândi mult timp asupra felului de comerciu ce trebuia să’și aleagă. Era, aproape de cheiul de la Marseille, o hudicioară strimtă și întunecoasă unde se făceau tot soiul de prădăciuni și omoruri, acolo era un fel de cafenea foarte fregventată de lucrătorii din port. Această cafenea, cu aspectul lugubru, cu comptuarul ei de cositor, cu șepte sau opt mese la rândul de gips, și câteva odăi mobilate în rândul întăiu. Desigur la această epocă, proprietarul avusesă oarecare neînțelegere cu poliția și-l trimisă în închisoare. El voia să-și vândă stabilimentul. Hilarion Gentil se presează la omul însărcinat de acest din urmă și cumpără cafeneaua cu opt mii franci, urmă veni la Mondragon, să fie pe fiica sa. Jeana avea atunci doisprezece ani. Copila amu deja ceea ce va fi fi femea. Părul ei blond, ai săi frumoși, buza sa fină, dădeau copilei o fizouo particulară. La Mondragon o adorau. De aceea crezură pe Hilarion Gentil plecând la Marseille, cinii cărora o încredința să se bucurară. Poate va uita pe Jeanna acolo; poate că el le va lăsa fiica sa. Sermana Jeannă ea nu cunoștea încă cât veselia, decât fericirea așa cum ș’o poate chipui copilăria ! Hilarion Gentil apăru într’o cheață la tata Abrial—aceasta era numele vecin săur și’l declară c’a venit să fie pe fiica sa. In acest moment, mama Abrial cosea în grăd pe când Jeanna citea lângă dânsa. Ea fusesă guitoare și știa atâta cât se poate învăța în școală de sat. Țăranului îi dădu c’un cuțit prin mă, auzind pe Hilarion vorbind astfel: — Cum, zisă el, d-ta vii s’o ei ? — Nu’i a mea ? — Fără’ndoială, fără’ndoială, d-le Gentil, vezi d-ta, aicea, toată lumea s’a ocupat de ea, că lumea o iubește. Pentru ce nu ne-ai lăsa-o o Hilarion ezită un moment, dar in urmă re Când i se spusă Jeannei că era să plece, ea pi foarte mult. Ea se deprinsese cu viața liniștită ducea la Mondragon încă de când trăia mumi viață pe care-o urmă și la Abrial. Cu toate că era încă prea tineru, mintea e deșteaptă înțelegea. Ea se simțea iubită în an în care-o iubeau în amintirea Vivettei. Lacrăm găminți, nimic nu reuși. Chiar în acea sară rnon și fiica sa luau diligența pentru Marisel. Va ora