Curierul Foaea Intereselor Generale, 1880 (Anul 7, nr. 2-147)

1880-05-04 / nr. 50

Pag. 2. ANUL VIII No. 50. CURIERUL TH. BALASSAN, IAȘI, 3 Mai 1880. " De­și România este o țară emi­namente agricolă, totuș imensa ma­joritate a ogoarelor noastre sunt atat de rău cultivate, în­cât rezultatele a­­griculturei noastre nu numai că nu sunt strălucitoare, dar sunt foarte pu­țin în raport cu greutatea muncei și valoarea capitalului întrebuințat. De unde provine aceasta? Mai întăi de acolo că recolta la noi în țară este mai tot­dea­una ne­sigură, căci ea atârnă numai de la natură, ploi și venturi. Mijloacele ce ne dă știința sunt aproape cu totul nesocotite de cultivatorii noștri, de a­­ceia în loc de a avea o cultură sis­tematică, în conformitate cu progre­sele științei agronomice, după cum se practică în cele­lalte țări agricole din Europa și America, noi ne mărginim toată munca noastră numai la asvâr­­lirea săminței în pământ pe o arătu­ră făcută în condițiune proaste, și nu ne mai ocupăm câtuș de puțin de toate cele­lalte condițiuni, fără de care semânța nu poate să incolțască, să crească și să dea roade. Cu chipul acesta nu este de mirare dacă re­coltele noastre atârnă exclusiv numai de la capriciile naturii a cărei agenți, ploaia, căldura, vânturile, determinează singure aceste rezultate. Fără a tăgădui rolul însemnat ce accidentele atmosferice joacă in culti­varea pământului, totuș oamenii au căutat să se folosească de datele ști­ințelor fizico-chimice și să le aplice la agricultură, ast­fel ca producțiunea să nu atârne numai de la agenții at­mosferici cu toată însemnătatea aces­tor agenți ca dătători de viață. Mijloacele ce știința procură omu­lui pentru a se emanicipa întru­cât­va de despotismul naturei și a o supu­r­(­ " ■1 * ^’ d­un­tinai cu uniuvam­ur, îm­groșarea și­­ amendarea pământului, irigațiunea, drenajul, creșterea vitelor etc. etc. In țerile unde toate aceste proce­deuri sunt întrebuințate, în loc ca a­­gricultorul să aștepte de la cer ca să-i dăruiască o recoltă îmbelșugată, după cum se întâmplă la noi, îș întoace din contra privirile spre pământ, unde el găsește mijloacele pe care i le-au procurat știința pentru a combate ac­cidentele atmosferice, când aceste sunt contrarii dorințelor sale. Ast­fel când seceta devine simțitoare, el face să lu­creze pompele pentru a s­uda holdele uscate de arșița soarelui, iar când a­­nul e prea ploios deschide canalurile drenajului pe unde se scurge prisosul de apă. Cu chipul acesta el silește pământul să producă ceva. Ni se va obiecta și cu drept cu­vânt că aceste procedeuri să pot în­trebuința în țerile unde cultura este mică și pământul nu-i așa de muntos ca ’n țară la noi. Dar acui este vina dacă proprietarii noștri în loc de a se mărgini la o cultură mai mică și ’n condițiuni mai bune, lucrează con­tra intereselor lor, făcând o cultură foarte întinsă și ’n condițini din cele mai rede, așa că de multe ori re­zultatele acestei culturi nu acoper nici cheltuelile, nici munca întrebuințată, ș’in loc de a realisa un folos, adesa , agricultorii noștri au de trecut în re­ j­­­gistrele lor pagube însemnate cari I măresc din an datoriile lor și’i fac să­­ peardă tot ceia ce au. Din nenorocire , esemple de asemine natură nu lipsesc în țară la noi. Urmându-se ast­fel in­­tr’un timp foarte scurt proprietarii români vor vedea trecând moșiile lor în mânele evreilor uzurari, cari vor ști a­trage din trânsele foloase pe care Românii cu sistemul lor de cul­tură și de economie n’au putut să li realiseze. De asemene o cauză principală a nestatorniciei climatului în țară la noi, de unde provine nesiguranța recolte­lor, este tăerea nesocotită a pădurilor a căror influență asupra atmosferei nu mai este astăzi tăgăduită de­cât de cei ignoranți. Pentru stîrpirea pădu­rilor Statul este foarte vinovat, căci nu s’a îngrijit din timp de a împe­­deca, prin mijloace legale, devasta­rea lor. Agricultorii noștri n’ar trebui să piardă un moment din vedere con­curența grozavă ce America face pro­­ducțiunilor noastre agricole pe piețele europene atât în ceea ce privește ca­litatea și cantitatea cât și în privința »». •­are fiind de calitate descreditat într’un chip cate piețele cari ne ser­vesc de debușeuri. Ast­fel grânele noastre au fost cu vre-o doi ani în urmă excluse de pe piețele Olandei, și dacă nu vom schimba sistemul nos­tru de cultură vom vede că spre ne­norocirea noastră această măsură se va aplica și de alte țeri. Toate cele trebuincioase vieței noas­tre, afară de pene și de carne, ni le procurăm din străinătate în schimbul producțiunilor noastre agricole. In a­­nul 1878 cifra importului au întrecut, în portul Galați, cu mult cifra espor­­tului, adecă am primit de afară mai mult de­cât am dat. Aceasta vra să zică că țara noastră merge cu pași repezi spre ruină, făcând întocmai ca individul care cheltuește pe fie­care an mai mult de­cât venitul seu. Dacă vom mai urma încă câți­va ani pe această cale, ne vom deștepta intr’o zi că suma datoriilor noastre covâr­șește suma averei, iar creditorii noș­tri ne vor declara de faliți. Și pre­cum un individ care a fost declarat falit și nu s’a reabilitat este conside­rat în fața leselor de minor, ne­pu­­tânduș eserci­e politice și ci­vile, tot așa stare de fa­liment în per »area sa, fiind considerat de State ca mi­nor, adecă i» a se guverna pe sine în§U Pentru a îc­ed i toate aceste nu sunt un­ glumo­n avem cât a reami­lor noștri ceia­ce i s’au în igipetului anul trecut când nes o comisiune europeană j administra și controla fin pe cari ocârmuito­­rii acelei ți . »au fără cruțare. Situațiunea a Statului nos­tru, care ar publică de peste 000 milion 3 sporește din an în an, nu se­­ 1­i cu mult de acea a Egipetul sigur vom ave de si­­ ’ »nsecinți dacă nu ne v­i­ spovîrniș care ne duce Prin a de neaparată tre­buință ca parte agricultorii noștri să­ urască sistemul lor de produ­s economic, pentru ca ast­fel scă veniturile țerei, iar pe d- tul să pue capăt risipei co n averea publică care fă­­ră curmare în pun­gele strei formă de dobânzi și anuit p­e­ntru a ajuge la a­­ceste rev trebuește o ocâr­muire o­­rbilil și cu dor de țară, ce ce nenorocire nu se vede pr țara noastră, într’un timp în minele Domnului și însem­nele Ordinului Regal. După terminarea audienței oficiale, D. trămis estra­ordinar a avut onoarea a presenta M. S. Domnului pe d. F. A. de Arteche, atașat pe lângă misiunea estra­­ordinară. Excelența Sea­­, Comite de Benomar, a fost primit, apoi M. S. R. Doamna fi­ind încongiurată de Curtea Sea și a­ fost recondus la ospețul seu, cu ceremonialul ce a presidat la sosirea i. Conform legei din 26 Ianuarie 1880, pen­tru rescumpărarea căilor ferate ale societăței acțiunilor, direcțiunea princiară, instituită prin decretul M. S. R. Domnut, cu No. 1.248, a intrat în posesiunea tuturor liniilor zisei so­cietăți, în ziua de 22 Aprilie (4 Mai), anul curent, și, de la acea zi, administrația și ex­ploatarea acelor linii se va exercita exclusiv prin organul direcțiunei princiare. Aceste disposițiuni se aduc la cunoștința autorităților administrative și judecătorești, precum și tuturor acelora cari au relațiuni cu zisa administrație. D. V. Alexandri s’a numit în postul ono­rific al comitetului teatrelor di­n București în locul d-lui I. Calender demisionat. Comisiunea instituită pentru examinarea as­piranților la diploma de bacalaureat, s’a com­pus, pentru sesiunea aceasta.Mai în modul următor, d-nii profesori: Ioan Crăciunescu pentru limba latină, Frédéric Dame pentru limba francesă, Ep. Francucii pentru limba Elenă, A. Urechiă pentru istoria universală, Gr. Stefanescu pentru sc. naturale, Al. Marin pentru sc. fisice, Iacob Lahovary pentru ști­ințele matematice, d. D. Aug. Laurian, pentru filosofie. -----­ pi iX-î ■- ‘ I Y­ f’ ’«■ ■ Monito­­­r publică urm­âințele: Astăzi, la .1­12 jum. dimineața, Excelența Sea Com­itele de Benomar, tri­­mis extra­ordinar al M. S. Regele Spaniei a fost primit la Palatul din capitală în audiență oficială. Excelența Sa D. Comite de Benomar a înmânat, în presența d-lui ministru al a­­facerilor străine, Prea înălțatului Nostru Domn, încungiurat de Casa Sea civilă și militară, scrisorile prin care M. S. Regele mulțumește Măriei Sale Regale pentru mi­siunea estra­ordinară trimisă la Madrid, spre a’i notifica independența României și ia act de acest fact felicitând pe M. S. R. Domnul, D. trimis estra­ordinar, fiind însărcinat de M. S. Alfons XII a remite Inălțimei Sale, cu acesta ocasiune. Colanul ordinului Carol 111, a avut onoarea a depune tot NUMIRI D. Al. Chirilovici, licențiat în drept de la facultatea din Iași, întrunind condițiile cita­telor articole, supleant la secția I a tribuna­lului Iași, în locul vacant. D. Dim Sofian, licențiat în drept de la fa­cultatea di­n Iași, actual supleant la tribuna­lul Vaslui, în aceiași calitate la secția II a tribunalului Iași, în locul vacant. D. Em. Mavrocordat, licențiat în drept de la facultatea din Paris, întrunind condițiile art. 1, 3 și 7 din legea de admisibilitate, su­pleant la secția III, tribunalul de Iași, în lo­cul vacant. D. D. Math­eiu Al. Milo, licențiat în drept de la facultatea din Tulusa, întrunind condi­țiile citatelor articole, supleant la secția IV a tribunalului Iași, în locul vacant. D. N. Nicolaide, doctor in drept, întrunind condițiile citatelor articole, procuror la tri­­b,d­„ț Țasî, în locul vacant. D. M. Costescu, licențiat In drept de la fa­­­­cultatea din București, actual jude la tribu­­­­natul­ de ocol Medgidie, jude instructor la tri­­­bunalul Vâlcea, in­­ locul vacant, IAȘI Duminecă 4 (16 Mai) 1880. L­egea pentru examinarea căpitanilor. In urma legei de înaintare în armată, votată de corpurile legiuitoare în sesiunea trecută,­ ministerul de resbel publică prin „Monitorul oficial1a următoarea lege privitoare la compu­nerea comisiunei esaminătoare și la chipul cum trebuie se se facă esamenele. Art. 4. Comisiunea esaminătoare pentru că­pitanii de toate armele aspiranți la gradul de maiori la alegere, se compune precum urmează: General Cerchez Michail, președinte și esa­­minator de infanterie. Colonel Crețanu Victor, m­embru și esami­­nator de cavalerie. Colonel Arion Eraclie, membru și esaminator de artilerie și geniu. Colonel Budișteanu Constantin, membru și esaminator de infanterie.­­ Colonel Alecsandrescu Constantin, membru și esaminator de cavalerie. Intendent Balaban Nicolae, membru supli­­ninte esaminator pentru ofițerii de intendență și administrație. Locotenent-colonel Dimitrescu Marian Nicolai membru­ suplininte esaminator pentru flotilă. Art. 2. Membri supliniți numiți în această comisiune vor lua parte numai la esamenul ofițerilor din corpurile lor și, în asemenea cas, se va exclude, prin tragere la sorți, unul dintre coloneii membri ce compun comisia e­­saminătoare. Tragerea la sorți se va face in ședință ple­nară de cătră președinte. Art. 3. Comisiunea examinătoare va examina pe căpitani în ordina numerică a divisielor începând esamenul la divisia I, la 2 Mai viitor. In cele­l­alte divisii esamenele vor Începe în zilele fixate de președintele comisiunei și cari vor fi comunicate, cu 3 zile înainte de începere, comandanților divizielor teritoriale, spre a convoca pe căpitanii aspiranți. Ordinea în care se va ține esamenele este cea următoare: infanteria,cavaleria, artileria, geniul, flotila, intendența și administrația. Art. 4. Comisiunea examinătoare se va tran­sporta la fie­ care reședință de divisie terito­rială pentru a face esamenul cerut de lege, iar președintele comisiunei în conformitate cu numărul aspiranților ce -i va fi comunicat co­mandanții divisiilor teritoriale, va fixa zilele de întrunire eșelonândule conform acestor date pentru ca ofițerii se nu remână mult timp detașați de corpurile lor. Comisiunea examinătoare pentru­ căpitanii din divizia Dobrogea va ține ședințele sale la Galați. Art. 5. Legea din 10 April 1880 stabilind că căpitanii aleși să fie clasați după vechime, comisiunea examinătoare de și întru ceea ce privește esamenul se va conforma decretului din 21 Fevruar 1879, însă în ceea ce privește darea notelor, ne mai fiind trebuință de o cla­sificare basată pe resultatul concursului, fie­care membru va nota pe candidat la ^oar materiele, conform art. 20 din zisul regulam­e­i . Esamenului in fie­ care divisi­e comisiunea se va pronunța ca un juriu as­up­ I fie­cărui d­Tînlidfat, notând Se cat!'’ ’membra ț­j față prin da admiterea și prin nu, respinger* candidatului. D. C. Costescu, licențiat în drept, actual supleant la tribunalul de A.u­.ter.g , al tribunalului de ocol Medgidie, în locul d-lui M. Costescu, trecut în alt post. D. Victor Nestor, licențiat în drept de la facultatea din București, supleant la tribuna­lul de ocol Kiustenge, în locul d-lui C. Cos­tescu, înaintat. D. C. Brătianu, fost substitut și judecător de ocol, supleant la tribunalul de ocol Sulina, în locul vacant. D. Al. Laza actual substitut la tribunalul Tecuciu, in aceiași calitate la tribunalul Buzău în locul d-lui C. Simionescu, demisionat. D. Dim. V. Car­­gea, fost grefier de tribu­nal, întrunind condițiile art. 88 din legea de organizare judecătorească, cap de portărei la tribunalul Tecuciu, în locul vacant. D. G. Iliescu, actual registrator la tribu­nalul Roman, întrunind condițiile art. 1 și 5 din legea de admisibilitate, ajutor de grefă, la același tribunal, in locul d-lui Al. Ghițescu demisionat. Art. 6. După terminarea esamenului, cuu­­siunea se va întruni la București spre a da tabloul general pe arme și vechime al căr­tanilor ce au isbutit la acest esamen. Art. 7. Toate disposițiunile anterioare cu trarii acestui decret, sunt și remân desființat Cetim in Vocea Covurluiului din 1 M­ Uă crimă oribilă a avut loc ieri diminea­i, pictor Levich are o casă In suburbia Vac Ungurului, incunjurată de vie. Eri diminei a tocmit in pieață cinoi oameni spre a’i lui via, pe care i-a trimis înainte, remăind­u-sa să se ducă mai pe urmă, avénd a­­ târgui ce­va. Când s’a dus mai pe urmă, scenă ingrozitoare i se presenză. Femeea grijitoare a casei sale fusese omorâtă și ing­r­ată, iar prin casă fusese răscolit. Cei d oameni dispăruseră. D. Levich a denunțat fap parchetului, care se află in cercetarea cau­ xxir. Virgina in infern. Totul părea a depărta pe Laic de ținta ce-o ur­­mărise cu atâta înverșunare. Pentru a’ndesi mai mult întunericul împregiurul mysterului, tenorul nu mai avea a ști de­cât un lucru : Sezonul lungei tăceri a Jeannei asupra lui Hilarion Gentil. Dimineața în care intrăm în otelul din strada Li­sabona, Blancha, Jeanna și Lole sunt reuniți in mi­cul salon a d-nei Darcourt. Cântăreața este incă pa­lidă de suferințele ei. S’ar fi gacit că mărturisirea ce era să iasă din buzele ei o tortura mai dinainte. .. Scumpul meu frate, zisă Blancha, tu nu’nțe­­legeai eri pentru ce femea pe care­ o iubeai atâta a voit să te părăsească, pentru ce păzea tăcerea... Trecutul ei îți va spune. N’am trebuință a adăoga c’o găsesc demnă de tine, cu toate cele ce vei auzi. Cea ce Loii era s’audă, era recitarea vieței Jean­nei, copilărie nenorocită lasată la toate desperările părăsirei! — Ascultă ! ascultă cu toată inima ! adăogă Blan­cha. Tu nu vei auzi numai viața acelei pe care­ o iubești... ci vei afla asemenea pe cel ce-a omorât pe părintele nostru. — N­ cunoști tu? — Da, Hilarion Gentil mi’l-a spus. — Și ?... — Așteaptă t­­eam­a începu... 6 #•••••• •­­ ••••»••• Din copilăria sa, ea î și aducea aminte de puține lucruri. Când închidea ochii pentru a vide mai bine ’n trecut, își aducea aminte de mica casă din Mon­­dragon, pe giumatate ascunsă în viță de vie. Me­moria ei de copil era puțin turburată. Totuși, mai târziu, moșul său, Marius Russin îi agiută a o fixa. Nici­odată însă ea nu uită plăcuta figură a mamei sale,­frumoasa Vivette, după cum se zicea la Mon­­dragon. Părintele ei, ori­cât de departe putea să-și raporteze memoria sa, era violent, cele mai de multe ori bat. Când oamenii din Mondragon vedea pe Hilarion Gentil ducându-se la crâșmă, ziceau ca toții: — Iată bărbatul Vivettei care are să bea averea femeei sale ! Nu-l iubeau de loc, în sat, însă, cu violența lui, cu manierele sale brutale și cu puterea lui recu­noscută, parvenea a se face temut. Hilarion Gentil nu cerea mai mult. Naturele groase au trebuință de dominațiune iar nu de iubire. Erau cu toate acestea ore, în care Vivetta re­zista. Sermana femee se temea să nu vadă pe fiica sa cu totul ruinată ! Jeana! Jeana, acesta era sin­gurul ei amor, unica ei mângâere. Ast­fel mulțumită prudenței sale, ear ar fi agjuns a scapa pe Jeanna de mizerie, dacă n’ar fi venit moartea. Vivetta se bolnăvi, și de la întrele zile ale boalei sale nu mai fu nici o speranță. De abea murisă, și Hilarion găsindu-se singur, își dădu curs liber vudelor sale. Prezența femeei lui îl silise a se mai constrânge. Dar când se vezu singur, acest om nu se mai simțea reținut de ni­mic. Cu toate acestea el gândea câte odată la cum­natul lui, onestul cultivator din Langourias, Marius Roussin. De­și negligiasă a’l înștiința de moartea Vivettei, totuși se temea să n’o afle. De aceea se grăbi a se duce să consulte pe notarul de la Nar­­bonne pentru a ști ce trebuia să facă ca să pue mâna pe moștenire. Când Vivetta se căsătorise cu el, Hilarion înce­­pu să o face pe indiferentul în chestiunea de bani. Cu toate acestea, el se grăbi a primi un contract care-i punea sub regimul comunității. Mai târziu Hilarion înduplecă pe Vivetta a face un testament prin care, în cas de moarte, ea lăsa bărbatului său, afară de partea ei, usufructul restului. Notarul din Narbonna, pe care-l consultasă Gentil, îi respunsă dar că numai giumatate din moștenire va fi a lui, și nu va primi de­cât venitul de la cea­laltă giumatate. Această moștenire consista în trei­zeci mii franci. Hilarion se găsi deci în posesiunea a cincisprezece mii franci capital, și șapte sute cincizeci franci ve­nit. Ce era să facă el ? Să mănânce capitalul ? asta n’o gândea, căci îi era frică de mizerie. Jeanna, într’o zi, va deveni majoră, și atunci venitul de șapte sute cincizeci franci îi va fi luat. Trebuia să gândească la bătrânețele lui. A lucra? La ce era bun acest om, după ce’și uzată viața in nelucrare și desfrânare ? Ii rămânea șansa de a se face negustor. La aceasta se opri. Ei încredință pe mica Jeannă la niște vecini și se dusă la Marseille, pentru a’și perde urma dacă Marius Russin ’l-ar căuta ș’ar vrea să’i eie pe ne­poata sa. Un om ca dânsul nu trebuia a se gândi mult timp asupra felului de comerciu ce trebuia să’și aleagă. Era, aproape de cheiul de la Marseille, o hudicioară strimtă și întunecoasă unde se făceau tot soiul de prădăciuni și omoruri, acolo era un fel de cafenea foarte fregventată de lucrătorii din port. Această cafenea, cu aspectul lugubru, cu comptuarul ei de cositor, cu șepte sau opt mese la rândul de gips, și câte­va odăi mobilate în rândul întăiu. De­sigur la această epocă, proprietarul avusesă oare­care neînțelegere cu poliția și-l trimisă în în­chisoare. El voia să-și vândă stabilimentul. Hilarion Gentil se presează la omul însărcinat de acest din urmă și cumpără cafeneaua cu opt mii franci, urmă veni la Mondragon, să fie pe fiica sa. Jeana avea atunci doisprezece ani. Copila amu deja ceea ce va fi fi femea. Părul ei blond, ai săi frumoși, buza sa fină, dădeau copilei o fizouo particulară. La Mondragon o adorau. De aceea c­­rezură pe Hilarion Gentil plecând la Marseille, cinii cărora o încredința să se bucurară. Poate va uita pe Jeanna acolo; poate că el le va lăsa fiica sa. Sermana Jeannă­­ ea nu cunoștea încă cât veselia, de­cât fericirea așa cum ș’o poate chipui copilăria ! Hilarion Gentil apăru într’o c­heață la tata Abrial—aceasta era numele vecin săur și’l declară c’a venit să fie pe fiica sa. In acest moment, mama Abrial cosea în grăd pe când Jeanna citea lângă dânsa. Ea fusesă guitoare și știa atâta cât se poate învăța în școală de sat. Țăranului îi dădu c’un cuțit prin mă, auzind pe Hilarion vorbind ast­fel: — Cum, zisă el, d-ta vii s’o ei ? — Nu’i a mea ? — Fără’ndoială, fără’ndoială, d-le Gentil, vezi d-ta, aicea, toată lumea s’a ocupat de ea, că lumea o iubește. Pentru ce nu ne-ai lăsa-o o Hilarion ezită un moment, dar in urmă re Când i se spusă Jeannei că era să plece, ea pi foarte mult. Ea se deprinsese cu viața liniștită ducea la Mondragon încă de când trăia mumi viață pe care-o urmă și la Abrial. Cu toate că era încă prea tineru, mintea e deșteaptă înțelegea. Ea se simțea iubită în an în care-o iubeau în amintirea Vivettei. Lacrăm găminți, nimic nu reuși. Chiar în acea sară rnon și fiica sa luau diligența pentru Marisel.­ ­Va ora

Next