Curierul Foaea Intereselor Generale, 1880 (Anul 7, nr. 2-147)

1880-09-19 / nr. 108

IAȘI Vineri 19 Septemvri (1 Octomv.) 1880. manela. Cetim în «Deutche Zeitung» că D. St. Hilaire va adresa o circulară representanților francezi din străinătate, în care va accentua că Republica va continua politica pacifică și moderată a lui Thiers. — Se scrie din Mont-sous-Vaudrey, cu data de 24 septembre, sara: D. președinte al Republicei a sosit la șesă ore, întovărășit de D. Magnin, ministru de finance, de D. Wilson, secretar de stat, de generalul Pittié, subde comandantul Dans și de D. Fourneret, secretarul particular al președintelui. La 25 curent, D. Jules Ferry s’a dus la palatul cheiului d’Orsay pentru a l conferi cu colegul său de la afacerile străine, în privivința atitudinei ce va pastra-o guvernul francez relativ la afacerile Orientului. D. de Choiseul a sosit la Paris în ziua de 25 curent. El a avut o întrevedere cu ministrul de interne și pe urmă cu ministrul afacerilor străine. Nu se știe încă, zice ziarul «le Temps”, dacă primește postul de sub-secretar de Stat 1 la afacerile streine care i-a fost presentat. Anglia. O telegramă din Simla a vice regelui Indielor, cu data de 18 curent, spune următoarele: După cum s’a anunțat Eyub-Kan să află de 2 zile în marș spre Herat, se zice că ar fi omorât pe Satrip și locuitorii din Samindavar s’ar fi oferit lui Eyub spre a face un nou atac asupra Briților, el însă refuză oferirea lor. Generalul Daubeny care se află pe drum spre Chul, anunță din Stangi-madal că a înmormântat 70 de cadavre, a recâștigat un tun și 5 posti de a lui Valis, asemenea a eliberat 4 indigeni, ce erau prisonierii lui Eyub. A 3-a brigadă din Cabal-Candahar a sosit la 15 în Cala-Abdulla. O coloană ce fu trimisă la 16 curent spre Cuc și Cavar își continuă drumul direct spre Cuetta (Kuetta). Generalul Roberts se întâlni cu Sir. R. Sandeman în Gulistan și conferiră asupra furagiului și provisiunilor alimentare. După părerea lui Sandeman nu sunt amenințați în privința aceasta. Linia telegrafică ce era întreruptă între Candahar și Indii s’a restabilit. Noutățile din Candahar spun că, pe când Eyub se afla în Brabant, 40 de mile de Helmunt, aflând că un număr însemnat de Șovari din ținutul Heratului au trecut cu o zi mai înainte pe acolo, a trimis după dânșii ca să’i reîntoarcă, ei însă au refuzat și’și au căutat de drum. O avant-gardă trimisă spre Chacreții, a pus mâna pe 119 cămile, încărcate cu făină, ce era destinate pentru Eyud.— Sublocotenentul Mair, înștiințează că generalul Daubeney a sosit cu coloana sa pe câmpul de luptă nu departe de Mairand. — D. Parnell a scris numeroaselor societăți de homeruleri din Englitera, care î l angajasă a veni să pronunțe discursuri in timpul toamnei și a iernei viitoare, că avea de gând a petrece aceste două anotimpuri în Irlanda și a urmat mișcările chestiunei agrare. El a renunțat la proiectul său de a se duce în America. Se anunță din Dublin că D. Forster, secretarul principal pentru Irlanda, a sosit în acest oraș. Se știe că D. Forster va vizita Irlanda pentru a-și da socoteală de starea spiritelor și de remediere ce trebuesc aduse situațiunei dificile și periculoase ale acestei seri. Egipet. «Messagiore Egiziano» anunță că un individ a descărcat mai multe focuri de revolver asupra chedivului Tevfik pașa, pe când trecea in Alesandria prin strada Moharrem-bey. Chedivul n’a fost atins. Gloanțele s’au găsit în trăsură. Atentatorul, un soldat simplu, a fost arestat. Se scrie din Cairo că Kedivul va celebra în curând căsătoriele a două principese : a surorei sale Djemile Kanum și a nepoatei lui Mehmed Ali-Pașa, Namet Kanum. Mirii acestor două principese sunt Ahmed Kemal-Bey și Kiamil, fiul lui Mustafa-Pașa. Chili. Știrile de la Valpareso spune că guvernul chilian împinge cu activitate preparativele unei expedițiuni asupra Limei. Camerile au votat un nou credit de 12 milioane pentru continuarea resboiului. China. Corespondentul din Sangai, a ziarului «Standard» telegrafiază numitului ziar ca în Canton au isbucnit tulburări serioase. Colonia europeană a fost amenințată și misiunea catolică atacată. S-au chemat trupele; mai mulți tulburători au fost uciși și câțiva misionari râniți. Presa străină și demonstrațiunea navală« «Gazetta de Colonia”, vorbind despre această demonstrațiune, esprimă speranța că vasele de resbel germane se nu fie puse în posițiune de a lua parte, în serviciul Rusiei și sub comanda engleză, la un act nefolositor și de-o asprime neumană. «Aceasta n’ar fi pentru luna noastră flotă, zice «Gazetta de colonia“, o zi de onore.” Și în Englitera ne spun ziarele că a început să se ivească desaprobări contra demonstrațiunii navale.— Astfel «The Globe» din Londra, scrie următoarele: «Prin toate clasele poporațiunii se vede crescând mereu desaprobarea că Englitera a luat asupra’i rolul unui apăsător al slabilor, a unui distrugător de naționalități și a unui instrument în mânile unei puteri agresive. Dacă Dubcigno voește să fie stăpânit de principele Nekita, apoi nu trebue să se pună nici o pedică locuitorilor lui pentru a-și realisa această dorință. Dar dacă resistența albanezilor este sinceră; dacă ei preferă de a muri în loc de a consimți la atingerea naționalității lor, apoi protestăm contra participării Eughterei la grava însărcinare de a subjuga o rasă patriotică și bravă. Dacă Sultanul, conform cu ultima circulară turcească, va ordona lui Riza-pașa să se retragă, fără a sprijini veri una din ambele părți, apoi nu’i rămâne Engliterei altceva de făcut, dacă voește să lucreze într’un chip onorabil și demn, decât să lase pe principele Nekita să ia singur în stăpânire tărâmul concedat; dacă va putea, iar escadrele aliate să-l apere contra unui atac turcesc. Dacă principele va veni să pună mâna pe Dubigno, atunci el are de partea sa dreptul de cucerire spre a nimici o naționalitate veche. Nu este misiunea Enghitezei de a face aceasta și guvernul ’și CURIERUL TH. BALASSAN. ar asuma o răspundere tontui de serioasă, dacă ar trece peste limitele desemnate de noi. (Rom.) CRONICA. LOCALA *** (D. Teriachiu), ministrul de interne, se aștepta să sosească cu trenul de aseară de la zece oare. De pe la amează poliția și jandărmăria a început a se pregăti pentru primirea d-sale. *** (Concursul pentru Institutul Gregorian) care era să serie la 15 curent, nu s’a putut ținea din următorea causă legală . In legea concursurilor pentru medici primari de spitale, este prevăzut că orice candidat care voește a se prezenta la un asemenea concurs, trebue să depueze Epitropia Sf. Spiridoniesa sa cu cel puțin 15 zile înainte de ziua fixată pentru concurs; în cazul de față nu s’a presentat decât un singur candidat care s’a depus mesa sa numai cu cinci zile înainte. Deci urmează că ar fi fost illegal dacă se ținea concursul, căci poate mai erau și alți candidați cari nu s’au presentat din cauză că n’aveau terminată thesa. Incăt atinge de persoana d-lui Dr. Fetu, alegerea a fost cât se poate de nimerită, căci d-sa este cunoscut ca bun manios și totodată a fost unul din cei întâi administratori a Institutului Gregorian. [Orfeum Român). Prima representațiune care era să se decasară de trupa de la Orfeum Român, s’a amânat pe clisară din causa timpului nefavorabil. (Bibliografie). A eșit de sub presă din editura tipografiei noastre romanul Raymond sau Nopțile Casei Aurite de celebrul romancier 1*0118011 du Xd’l*idl. Prețul 2 fr. Se află de vânzare la Redacția »Curierului“. *** (Gradare) Prin înaltul decret, dat în Weimburg, M. S. R. Domnul a binevoit a gracia pe Costachi Eni și Nicu Eni, de osânda închisorii la care s’au condamnat, prin decisiunea curței de apel din Iași, secția II, No 129 din 1880. *** (Inundațiune). Din cauza multelor ploi ce au căzut de curând, ni se spune că apele prutului s’au revărsat peste malurile sale. *** (Omizi) Pe lanurile cu rapiță s’au ivit un fel de omizi mici, verzi, care mai pe urmă se fac negre. Aceste omizi distrug cu totul frunzele rapiței care a răsărit deja. Astfel, la moșia Cucutenii, ele au mâncat un lan de vreo patruzeci de fălci. Totuși, un cunoscător cultivator de rapiță, persoană competentă în această chestiune, ne încredințează că întru cât timp rădăcina rapiței e sănătoasă, planta nu e amenințată întru nimic și la primavară ,și va continua vegetațiunea sa. Aducem aceasta la cunoștința cultivatorilor de rapiță, pentru a nu fi îngrijiți, dacă și pe lanurile d-lor s’ar ivi omizi de acestea. *** (Timpul). De câteva zile, timpul, e foarte variabil. Parcă suntem la î nceputul postului mare, in zilele babei, cu atâta diferință că nu ninge. Dar ploaia și seninul se succedează de nenumărate ori pe zi. Aceaste ploi au cauzat o adevarată nenorocire agricultorilor și mai cu samă locuitorilor a căror producte au rămas nestrînsă pe câmpuri, fiind expuse a putrezi. Vnele asemenea par a fi compromise de atâta ideală ce ne trimite Dumnezeu. VA.RIETAȚI Descoperire șciințifică. O minunată descoperire șciințifică s’a făcut de curând în Statele Unite : aceasta este transmiterea sunetului prin lumină. Profesorul Bell, inventatorul teleofonului, a demonstrat, prin experiențe detailate, de care a dat seamă dinaintea Asociațiunei americane pentru înaintare științelor, că, fără nici un fir conducător, cum e la telegraf, sunetul poate fi transmis de la un punct la altul cu ajutorul unei simple raze de lumină. Receptorul în acest caz este seleniul, și regulând forma sau caracterul vibrațiunelor luminei asupra acestui corp, cantitatea sunetului poate fi controlată, și se obțin toate varietățile vocei umane. Profesorul Bell a vorbit cu ajutorul unei raze solare, la o distanță de 200 metri. Ajunge ca persoanele ce voesc sâ între în comunicațiune verbală în absența firului metalic să se poată vedea. * Un lac și un rîu subteran. In statul Ohio, în apropiere de orașul Kungston, s-a făcut o curioasă descoperire. Doi lucrători de mine, lucrând în apropierea unei gropi, au rădicat o piatră mare și au descoperit subt această piatră intrarea într’o peșteră enormă, al cărei fund era acoperit de apă. Lucrătorii, stimulați de curiositate, pătrunseră in peșteră la o distanță de 60 metri, dar dînd aci peste o apă adîncă, se întoarse inapoi. Ei povestesc că au descoperit un mare și larg lac subteran, plin de pesti, și că acest lac, in partea opusă intrărei pe unde pătrunseră ei, are o altă intrare, prin care străbate lumina zilei și pe unde vine apa. Pereții peșetrei sunt făcuți de stîlpi colosali de stalactite și stalagmite, printre care milioane de păsâri și-au făcut cuiburi; un țipăt și un zgomot de viață activă a păsărilor umple aerul peșterei. * California in Francia• Un aliar francez spune că s’a descoperit o Californie aproape de Lion, în Francia. Se asigură că s’a gsit în Tarentesa de sus, lîngă Chapieux, mine de aur de o mare bogăție, fiindcă se afirmă că tona de mineral ar produce 900 fr. din acest prețios metal. * Contra reumatismului. Remediele cele mai simple, produc uneori niște efecte surprinzătoare. »Astfel »Gazeta spitalelor*, ne spune un exemplu foarte curios, împrumutat din serviciul d-rului Potain, de la spitalul Nocker din Paris. Un tânăr italian, care suferea de reumatism articular, pe la genunchi și cele două degite mari ale picioarelor, d Potain ’i-a făcut la îndoitura genunchiului o injecțiune subtcutantă, și ’s-a produs mult bine, căci după vr’o 45 de secunde, durerea ’i-a încetat definitiv. Injecțiunea a fost numai de apă rece curată. La acest bolnav, trebue să observăm un lucru foarte curios; injecțiile de morfină nu’i mai fac nici un efect, și nu’i mai potolesc nicidecum durerea, pe când injecțiunea de apă rece curată, care pentru moment îi causează durerile cele mai grozave, peste puțin îi alină definitiv și ca prin farmec orice durere reumatismală, și ’i permite să’și miște cu iutală toate membrele bolnave. Rolul apei în therapeutică, deja destul de răspândită și de eficace, câștigă prin aceasta, o importanță și mai mare, și recunoscută și de doctorul San Grado. Utilitatea unui medicament, atât de râspândit și de economic, va satisface și va desfăta lumea întreagă, afară numai de spițeri 1* Inventatorul chibriturilor. Nu de mult ziarele anunțaseră moartea lui Johan Irinyi pe care o dădea de inventator chibriturilor. Acesta protestă, printr-o scrisoare adresată unui ziar, contra morții sale. De altă parte se scrie ziarului Berliner Tagblatt« că nu Irinyi a inventat chibriturile, ci Germanul J. Frederic Kämmerer. El a făcut această descoperire la 1833, pe când era închis ca revoluționar în fortăreața de la Auersperg: îndată ce ș’a căpătat libertatea, a căutat imediat să poată a’și aplica invențiunea sa prin obținerea unei concesiuni, dar aceasta nu i s’a acordat. Parlamentul german a oprit din contra sa toate Statele confederate chibriturile cu foc, ca presentând cel mai mare pericol. Un englez de la Stokholm, farmacistul Walker, s’a servit de descoperire, a stabilit o fabrică și s’a dat ca inventator a chibriturilor. El a câștigat o avere mare, pe când Kammerer, neputând scoate nimic din descoperirea sa, a murit la 1857 în casa de nebuni de la Ludwigsburg. Pag. 3 ANUL VIII. No 108. Mișcarea portului Galati Galatz, 16 Sept. Bastimente sosite încărcate. . . . 1 „ « deșerte . . 1 « pornite incarcate ... 3 « a deșerte .... 3 IMPORT Diverse mărfuri . . klgr. 90,000 Cereale pe Prut . . . . 683,000 EXPORT Porumb........................Brăila — Cherestea ..... klgr. 6,360 Diverse mărfuri . . . klgr. 12,494 Prețurile Cerealelor ANUNCIURI Galatz, 17 Sept. Ghircă lbr. 58 — 60 lei 62.— 72.— Grâu * 54 — 58 » 55.— 62,— Arnăut » 54 — 59 — 70— 74 — Săcară „ 55 — 57 — 53, 55.— Orz » 44 - 47 , 28, 32, Popușoi » 60 — 61 — 36, 37, » ciuq. „ 61 — 64 „ 38, 39, inchiriei De la Sf. Dimitrie, una casă separată situată in strada Albă vis-a-vis de Consulatul Austro-Ungarie, conținând cinci odăi cu atenansele lor, pentru deslușiri a se adresa la D-nul B. Liebling. (366—3). Qushcom noto am onoare a înștiința pe OVA du IIIIoild onorabila mea Clientelă, că intorcându-me din străinătate, am adus o mare cantitate de marfă de o qualitate superioară și de un gust ales. Rog pe Clientela mea și pe Onor. Publica bine-Voi a ma onora și de acum înainte, ca și pănă acum, cu numeroasele sale vizite. Maria Kieser (359-3) vis-a-vis de otelul Romania, piano (fliigel) de la fabrica I. Simán in Yiena, de vânzare. A se adresa la Redacție. (361—3). OT7 caută un Imiét la Maisi gasinul d-lui O. Hildebrandt strada Hare. (362—1) PRIMA FABRICA MALARIS ie FEUTRE Madame Regina Ambos Casa Bancei No. 9. Intorcându-ma din călătoria mea in străinătate de unde am adus un asortiment forte bogat de pălării de catifea, teatre precum și flori, pene și alte articole de mode pentru dame. Am onoarea înștiința pe onor, cliente precum și pe onor, public că pe lângă fabrica de pălării de pae am deschis și o fabrică de pălării de feutre de felurite calități precum pâsle, pluși și castor și de toate formele cu prețuri mult mai moderate decât costul lor din străinătate. Asemenea am deschis o fabrică de pene veritabile și fantasie pe care le vând cu prețuri foarte scăzute. Primesc și pălării vechi și pene purtate de pălării și de garnisit, mantele de spalat și bou, in orice culoare care le fac ca și nouă și cu prețuri moderate. Rog dar pe an, clientele și pe an. public amii onora cu visitele D-lor assigurându-i că vor remânea forte mulțumiți ca și pănă acuma. (368—5) dramă, și cea ce se petrece aici, frumossă mască, e asemenea o comedie. Fiindcă eram târât in joc, întrebuințam aprope violența. — Scote-ți masca, te rog, scote-o, de milă, sau ți-o smâncesc! Barba de gaz negru care ’i ascundea buzele ridicându-să, văijuia pe damă făcând o mică mișcare fifuroasă : s’ar fi putut zice că’i un papagal înfuriet. — Ei, d le, zisă ea, să ameninți astfel o femee! Ei lasă ’mi masca, sau chem ajutor. Nași putea spune cum s’a făcut asta, dar îndată ce vorbi, ușa lojei se deschisă. In acelaș minut, fantoma dispăru, totuși nu fără a’mi petrece in degir un inel de aur, lucrat așa de delicat, încât i s’ar fi putut zice că’i opera unui sculptor din secolul al șasăsprezecilea, un inel făcut pentru mâinele Cleopatrei, după cum zcea Benvenuto Celsius. Această nouă bizarerie nu era de natură a’mi stinge curiositatea; totuși toate încercările mele pentru a găsi dominul albastru fură zadarnice. N’am mai vădut nici n’am mai auzit nimic. Totuși trebue să spun că trecând pe lângă loja vecină o energică exclamațiune îmi lovi urechile, și apropiindu-mă de ferestrică, putui vedea in picioare, în fundul acestei loje, un om deja in vrâstă, a cărui posiție nu’mi permisă a’i vedea decât profilul. El avea o rozetă a legiunei de onoare la butoniera hainei, și’mi păru că doțește intre degitele sale, cu un fel de furie, o pereche de mănuși albe. Era o vară după me Lul noprei. Cei mai nebuantici Începeau aeși din bal. Se apropia momentul in care veselia și luminările, incep a păli ipreună și, o dată ce fui afară din Opera, îmi veniră alte gânduri, cărei me făcură să uit pe nesimțit dominul albastru și inelul seu, îmi vei zice, amice, că aventura era ispititoare ; fără îndoială ea ar fi ținut deștept pe unul mai întreprindetor. Cât despre mine, mi-am închipuit c’am fost jucăria unei intrigi în vânt de felul vechelor încurcături spaniole, ca și dânsele fără causă, fără resultate și aceasta explică pănă la un oarecare punct pentru ce nu m’am mai gândit mai mult. — Așa că această istorie a rămas aici? întrebă de Sorges. — Nu, D-leu n’a voit’o, amice. Este o urmare. — Așadar ai revăzut mai tărziu pe mica damă cu inelul sculptat ? — Nu’ți pot respunde încă asupra acestui punct, amice. începând, ți-am vorbit, cred, de ceva mysterios. Nu’ți uita deci promisiunea de a fi cu luare aminte și răbdător. Rana pe care am să’ți-o arăt e lungă de descoperit, lasă-mă să’ți arăt cum a fost sapată. — Urmează deci, te rog, adăogă de Sorges. Un an și ceva după aventura de la bal mascat, adică în primele zile ale tomnei trecute, d’Arcy m’a invitat să petrec câtva timp la moșia ce-o capatasă aproape de Dreux. Trebuia să se deschidă vânatul în acest domeniu, și el dorea numaidecât să mă vadă asistând la partida pe care o organiza pentru acesta. M6 duseiu la acestă invitare, unde fui destul de fericit a te’ntâlni, amice, pe d-ta și pe fratele d-tale Enguerrand, pe du Coudray, pe generalul Peyramille, pe femea lui și alte câteva persone din intimitatea lui. Trebue să’ți spun că eram singurul dintre vânători care nu’și avea arma și cânele seu. La ce’mi-ar fi folosit acest lux mie, târgoveț care n’am nici aspra învălitore nici inima lui Esau ? In sfârșit, gusturile mele au fost totdeauna, dacă nu pacifice, cel puțin forte simple. Deci mă dusesem la întâlnire cu aceași gândire care mă condusese la bal-mascat, alergam acolo, nu pentru a face ceva prin mine însumi, ci pentru a fi privitor la cea ce se va face. Totuși nu fu astfel, și de astă-dată încă, voința mea trebui să se îndoae în fața estravaganței soartei mele. — Ai vânat, în adevăr, acu’mi aduc aminte, întrerup să Gaston de Sorges. — Forte adevarat, am vânat, dar ascultă după ce eveniment. Chiar a doua zi după sosirea mea la castel, d’Arcy veni să bată trei lovituri în ușa camera mele. — Ei! dar aleargă, scumpul meu George îmi lisă el cu un aer vesel. A sosit chiar acum de la Paris o ladă mare la adresa d-tale. — N’aștept nimic nici de la Paris nici de aiurea, respinsem eu, trebue să se fi făcut vr’o greșală. — S’au mai degrabă vr’o surprisă, adăogă el surirind; să ne coborâm, George, și vei vedea. Nimic nu era mai adevarat decât cea ce’mi anunțasă el. In sala in care era obiceiul a se întruni, veduiu o ladă de lemn de brad de formă lungărâță și pe care era scris un nume cu litere mari. Mai multe persone se aflau în acesta sală, destinseiu pe du Coudray care stătea într’un colț, făcând, cred, versuri damelor, pe când generalul se amuza a bate darabaua’n geamuri. — Haide, George, îmi ziceau din tote părțile, deschide lada, fiindcă’i pentru d-ta. Eu ezitam. Un presimțimânt fatal îmi spunea că era aici ceva fatal. — Dar deschide, reluată cu toții în cor, ca să se vadă tóte lucrurile frumose ce conține acestă ladă neașteptată, D’Arcy ținea în mână un ciocan și tóte cele trebuitoare pentru a deschide o ladă. Intr’un minunt, făcurăm să sară capacul. — D o! zisă generalul, care nu mai bătea darabana, lada oferă în scurt imagina unui cal de lemn intrând printr’o spărtură in marți nesiabilului oraș al lui Priam. Auziți zingănitul de arme care eră din ea ? El nu exagera nimic. In adevăr în acestă ladă erau arme. Pe lângă o pungă de praf, un cuțit cu mânerul de argint, cuțit pentru despicat vânatul și potrivindu-se cu teaca sa de marochin, fundul sălei o magnifică pușcă de vânat se zări în cu două țevii și de lucrarea cea mai precisă. —. E o colecție complectă de-a lui Nemrod,lisă generalul rîlind. Alergară din iadul sălei pentru a inspecta unul câte unul tóte aceste lucruri. Totuși sudarea’mi curgea pe frunte în picături mari, și spaima mea nu se potrivea decât cu confuziunea în care mé arunca un present anonim pe care nu’l puteam presupune de unde vine. Astfel, pe când fiecare examina aceste arme și făcea fără îndoială in petto presupunerile cărora trebuia să le dea naștere un present așa de straniu, luămu pe d’Arcy la o parte — Nu voi primi nimic din tote acestea, îi liseia eu. — Ești nebun ? respinsă el privindu-me cu niște ochi mai surprinși încă decât ai mei. Să faci o primire rea unui cuțit de acestă natură și unei puști așa de bune! Cunoscătorii ți-ar păstră o ură eternă. El adăogă plecând vocea: — Ai fost odinioră secretarul bătrânului principe german K... refugiat in Francia, dar l-ai perdut din vedere de câtva timp. Cine’ți spune că acest prezent nu’i de la dânsul ? (Va urma).