Curierul Foaea Intereselor Generale, 1880 (Anul 7, nr. 2-147)

1880-10-24 / nr. 122

Pag. 2. ANUL VIII No. 122. Ministrului secretar de stat la de­partamentul justiției, d-nul Dim. Gi­­ani s’a acordat un concediu de ziece zile,—„pentru a merge peste hotar“. Cu interimul ministerului justiției pe timpul acestor­­ jece (zile s’a însăr­cinat d. Conta, ministrul cultelor și instrucțiunei publice. In orașul Sulina s’a compus, scrie Poș­ta din Galați, un comitet dintre fruntașii coloniei eline, pentru a espedia voluntari greci in patria lor. Imediat după forma­rea sa comitetul in cestiune a strîns 4 mii fr. pentru acelaș scop. Până acum acest comitet a espediat peste 100 voluntari, toți originali din Chefalonia și Staca. D. decan al facultăței de medicină din București, comunică, că: d. Georgandopol Mihail Eustațiu, cu diploma de doctor in medicină de la facultatea din Paris, con­form prescriptului-verbal al juriului exa­minator, registrat la No. 522, din 15 oc­­tombre 1880, a obținut dreptul de liberă practică in țară, ca doctor in medicină. Cetim in «Voacea Teleormanului”: Suntem informați că s’ar fi luat dis­­posițiuni pentru clădirea unui biurou va­mal, in portul nostru, împreună cu un nu­măr oare­care de încăperi pentru inma­­gasiarea mărfurilor. Ar fi de dorit ca o asemenea clădire să se facă cât mai curând, căci e o ruși­ne a vedea că in portul nostru nu exis­­tă alt adăpost in vale, nici pentru măr­furi nici pentru călători, de­cât debarca­derul vapoarelor austriace. Și apoi biuroul vamal T. Măgurele pro­duce un venit destul de însemnat Statu­lui este dat drept să se țină samă de foloasele ce aduce, și să i se aducă cel puțin această îmbunătățire. Acelaș ziar ne spune că joi, un pom­pier făcând exerciții a căd­ut de pe o sca­ră pe care se afla urcat. Căderea lui fuse atât de gravă, in­cât părea că e mai mult mort; sângele îi curgea in șirone. A fost condus la spitalul județului, unde i s-a dat ajutoarele trebuincioase. D. N. Crețulescu, care se afla de cât­va timp în Viena, a plecat de acolo vi­neri la postul său de ministru plenipo­­ențiar în Roma. Cetim în „Poșta”. La 20 curent pe la orele 2 p. m. peste 300 voluntari greci au mers în mod fas­tuos la biserica greacă de aice, unde li s-a sfințit steagul și au primit bine­cuvân­­tu­rile preoților pentru frumosa lor între­prindere. Pe lângă voluntarii locali, au mai sosit cu trenul de eri și 6 voluntari de la Buzău, cari s’au presentat la co­mitet recomandați de colonia greacă din acel oraș, cu un frumos buchet de flori oferit comitetului de aice. Voluntarii au plecat astă nopte cu va­porul englez „Hoope” sosit înadins de la Brăila pentru acest scop. La sosirea sa în portul nostru, vaporul a tras două fo­curi de tun. Musica gazdei a cântat de la început până la fârșitul acestei mișcări, cele mai frumose cântece și arii naționale. Era o frumusețe de a vede cum volun­tarii greci esecutau cu perfecțiune jocuri și hore naționale în piața Bursei, care a fost splendid iluminată. Acelaș ziar mai spune: Ni se scrie de la Sulina că și în acel oraș s’a compus un comitet dintre frun­tașii colonii elene, pentru a espedia vo­luntarii greci în patria lor. Acest comitet se compune din doi. Dionisie Statato, M. Bira, P. Zamani, P. Marula și L. Far­­duli. El imediat după formarea sa a strâns 4000 fr., din care 1000 fr. au fost de­puși de însuși membrii comitetului. Nu­mărul voluntarilor trimeși din Sulina pănă acum este de 150. Deosebit de aceștia comitetul a mai es­pediat cu un vapor francez la Șira 100 voluntari, din care cei mai mulți erau originali din Cefalonia și Itaca. Alți 30 din Itaca au plecat cu apele lor, afară de navlu, pe care l-a plătit comitetul. Mișcarea aceasta patriotică a elenilor din amintitul oraș se datorește în mare parte neobositului d. Ahilea Cimburachi vice-consul elin la Sulina, care de la în­ceputul acestei mișcări a arătat cel mai mare zel și energie. Tot d-sale i se atri­­buește și înființarea unei școli de fete, osebit de cea de băeți care exista mai înainte. Onoare țetei care are asemenea representanți în străinătate. A­rangjament telegrafic.— Se aprobă arangjamentul particular telegrafic, înche­iat între România și Rusia, și se consi­deră ca pus în aplicare de la data întrării în vigore a regulamentului telegrafic in­ternațional, adoptat la conferința din Londra. • C­omisiunea europeană, instituită la Galați prin tratatul de la Paris, va trebui să se întrunească în sesiune ordinară în primele­­ Zile ale lunei Noembrie. In Midgidie și Cerna­voda, se continuă la lucrarea frumóselor edificii ce se con­­struesc pentru scólele publice. Pănă la finele lunei viitore, ambele edificie vor fi terminate de roș și acoperite. Se lucreză asemenea, și cu activitate și pentru edi­­ficiele școlare ce s’au dispus a se construi în comunele rurale Almasia, Gârlița, Pa­­ch­ici, Cara­lik, Aliman și Căluia. Suntem în posițiune a afirma că cele mai multe dintre aceste forte folositare edificie vor fi terminate pănă la iarnă. La Rasova, lo­calul pentru scala de fete va fi încă gata în curând. La Urumbei, Topolog și Ieni­­sarai nouă localuri pentru scolă sunt con­struite deja. Nu s’au dat însă destina­­țiunii lor, pentru că nu s’a încuviințat pănă acuma înființarea de scolă și în aceste sate. Prefectura însă intervenind la onor. ministru al instrucțiunii, se speră că în curând se vor trimite și în aceste sate învățătorii atât de necesari. Cu cele opt edificie școlare, ce sunt în construcțiune, s’au construit de acest ju­deț, de la 23 Noembre 1878, 25 de edi­ficie școlare, mari, frumóse, lucrate cea mai mare parte după planuri în regulă. Nu intră în acest număr localurile con­struite tot pentru scolă, însă după planuri mtmisicuL TH. BALASSAN, mai modeste, cum sunt cele de la Topolog, Urumbei, Ienisarai, Cusgun, etc. S’au luat deja disposițiuni a se construi și la Cara- Murat (nou sat român) și Caraemer (lângă frontiera Bulgariei) edificie pentru noui scole. Consiliul general, ce stă să se în­ființeze conform nouei legi a Dobrogei, este chemat a face ca să nu rămână scolă fără local de școlă și de învățător. (B. P.) CRONICA ESTERN­A la fistit*. «Morning Post”, de la 26 oct., este informat de la Berlin că ziarele rusești anunță începerea ostilităților la fruntarii, intre trupele rusești și Chinese. Turcia. Ziarele austriace spun că Poarta lucrează serios la formarea unei lige musulmane in contra Englnteriei și­ a Rusiei. Ea a trimis agenți speciali pe la diferitele Canate din Asia centrală și a intrat in raporturi amicale cu Persia, a­­poi a înființat o ambasadă permanentă in Maroc care a trimis un ambasador la Stambul. Ex­pledivul Ismail prin zia­rul seu din Neapolea, agită in contra Sultanului și se recomandă pe sine de singur succesor potrivit al califului. Serbia. Se scrie din Pesta că for­marea cabinetului șerb întâlnește mari dificultăți din causa silințelor pe care le face D. Ristici pentru a împedica conce­siunile cu Austria. Grecia. Intr’un articol consacrat ch­estiunei grecești «Noua Presă liberă“ dice­­ înțelegerea europeană cărea baronul Haimerle îi dă o așa de mare importanță, nu va putea câștiga o valore reală de­cât dacă și-ar întorce vârful contra Greciei. Dacă diplomația, a cărei fiasco in demon­­strațiunea navali trebue să’i fi recit pu­țin zelul, va reuși a liniști din nou pe Greci pe cari ea,i-a escitat la acțiune, a­­tunci pare concertul european atât de lău­dat va avea ore­care utilitate practică, pentru întrea dată de când există el. Nu­mai cât ar trebui ca, pentru a atinge a­­cest scop, tóte puterile să declare colec­tiv la Athena că Grecia, dacă va lua ar­mele, nu va avea să spereze nici un spri­jin din ....a din ele. A .‘Ia. D. de I­ay­merse­siunea budgetară a delei .......—~ mai multe declara­țiuni importante. Interpelat asupra chestiunei menținerei Turciei, ministrul a afirmat necesitatea menținerei Turciei chiar în interesul pă­­cei generale. El a anunțat sfârșitul a­­propiat al demonstrațiunei navale. Declarațiunele făcute de d. Haymerle în sinul delegațiunei ungare au acelaș sens. Germania. Ziarele germane au semnalat cu mirare absența împăratului la ședința deschiderei Landtagului. Fie comentează forte mult situațiunea respec­tivă a partidelor în Dieta prusiana. Tot interesul era concentrat asupra alegerei biuroului, a cărui resultat îl avem astă­­zi. D. Keller, din partidul conservatorilor IAȘI Vineri 24 Octomv. (5 Noemv.) 1886>. germani, a fost ales președinte CU 276 voturi din 325 votanți. D. Banda, liberal-național, a fost ales primul vice-președinte cu 267 voturi din 327 votanți. D. Stengel, conservator liber, a fost ales al doilea președinte, cu 170 voturi contra 144 date concurentului său, D. Heerman, din centrul ultramontan. Liberalii naționali și conservatorii li­­beri se pronunțaseră contra ori­cărei a­­legeri a unui membru din centru la pre­­șidenție. Acestă apropiere a partițiilor, formate odinioră din elemente opuse e datorită mai cu samă sguduirei care s’a produs pintre naționalii liberali șî atitudinei pe care­ a luat’o centrul ultramontan la ser­bările de la Colonia. Albania. Se scrie din Scutari cu data de 30 Oct.. Comitetul de aparare a Dubcignei a trimis consulilor, la Scu­tari, o protestațiune contra mișcărilor tru­pelor turcești și muntenegrene. Delegații muntenegreni s’au întâlnit cu Riza-Pașa. Bazarul din Scutari e închis. Eli Riza-Pașa presentându-se cu in­fanteria și cavaleria la puntea Sfântul Gheorghe pentru a se cobora asupra Dub­ignei, a întâlnit un corp considera­bil de insurgenți cari­ i-au închis drumul. Socotind ca ceva imprudent a angaja o luptă, Riza­ Pașa s’a retras la Frashai unde se află încă. In Dulcigne sunt 600 luptători. Spftin­ift. Cătră „Corespondența Po­litică” se scrie din Madrid, cu data de 26 Octombre. Zgomotul colportat cu ore­­care persistență că Spania ar fi intrat deja într’o alianță ofensivă și defensivă cu germania Austria e cu totul fals. Gu­vernul spaniol n’are de loc intențiunea a părăsi prudenta linie de conduită pe care a urmat’o de șesă ani și dorește a fi în bune relațiuni cu tote puterile Europei, numai cât ele să lucreze ca amice cătră Spania. S’a spus că miniștrii noștri, influențați de Mgr. Nunciu, s’au hotărât a anula cir­culara relativă la oprirea discursurilor în limba bască. Acestă noutate nu’i e­­xactă. Circulara a fost și va fi menținu­­tă și ministerul va menținea asemenea pe acea care ridică municipalităților și con­­silielor generale ultimele rămășiți de pri­vilegii de care se bucurau aceste corpo­­rațiuni în cele trei provincii basce și în Navara. Niște delegați ai acestor provincii ale Spaniei au venit la Madrid pentru a pro­testa contra suprimării părței de privi­legii care le rămăseseră. Nici ministrul de Interne nici președintele consiliului de miniștri nu le-au făcut nici cea mai mi­că concesiune, ast­fel că delegații se vor întorce în provinciile lor forte nemulțu­miți și dispuși mai mult de­cât ori­când a lupta intr’un mod surd contra libera­lilor cari’i dispae puțin câte puțin de privilegiile lor seculare. Membrii oposițiunei ministeriale s’au reunit într’un banchet la Cordova. D. Mar­chiz de la Vega, vechiu ministru și ve­­chiu ambasador în Francia a ridicat un toast în care a reînoit sentimentele de adhesiune cătră rege și dinastie, cari a­­nimează pe constituționali. Acestă declarațiune e bună de consig­­nat, ceci toți constituționalii nu’s de a­­ceaș părere, dar vor deveni. Anglia. Se­­ zice că mai multe man­date de arestare au fost date contra șe­filor Ligei irlandeze. Guvernul englez și presa nu par a pu­ne o mare speranță pe resultatul acestor arestări. Situațiunea morală și materia­lă a Irlandei nu pare a se înbunătăți.­­ D. Gladstone și alți membri ai ca­binetului englez au primit epistole ame­nințătoare, semnate de «comitetul patrio­ților irlandezi;” îndată ce miniștri vor da in judecată pe «conducătorii poporului”, sentința lor de moarte va fi dată și in opt­­iile se va executa. Concertul European. Cetim în «le Globe” urmatorele : „A­­flăm din bună sursă că înțelegerea tot persistă încă între marile puteri pentru conducerea afacerilor Orientului, și că necesitatea de a menținea acest concert în interesul păcei generale este în fie­care­­ și mai bine înțeles de principalele cabinete. Putem afirma asemenea că mai multe guverne a căror bune disposițiuni în pri­vința cabinetului de la Athena nu pot fi puse la îndoială au trimes guvernului grecesc consilii de prudență. Guvernul francez e din numărul lor. Mai multe­­ ziare au atribuit discursu­lui pronunțat filele trecute de d. Coman­­duros, șeful cabinetului de la Athena, un caracter răsboinic pe care de­sigur că nu’l are. Ambcii numeroși și desinte­­resați pe cari Grecia ’i numără pintre noi nu vor vedea cu plăcere pe guver­nul holenic precipitându­se într’o politi­că de aventuri unde nu vor fi urmați și secondați de nici un guvern al Europei. Ori­cât de arzător ar putea fi patrio­tismul guvernului și a Parlamentului de la Athena, nu va voi de­loc a com­promite situațiunea favorabilă pe care’i a făcut’o congresul de la Berlin, grație mai cu samă influenței simpatice a Fran­ciei. Totuși se reproșază diplomației nóstre că a contribuit a pune pe Grecia în niș­te complicațiuni a căror soluțiune pare a deveni ciin­­li în ci mai dificilă. Aces­tă plângere nu-i de loc fondată. Diplo­­m­a nostră a voit să facă și a făcut Gre­ciei eminentul serviciu de a da, în fața Europei adunată în congres, o basă po­­sitivă revendicațiunelor sale legitime. Puterile au recunoscut și au afirmat oficial că era de făcut ceva pentru Gre­cia și in acelaș timp ele au luat în mâ­nă causa sa. Concertul european, de fapt, s’a sub­stituit el însuși acțiunei isolate a guver­nului din Athena. Acesta’i un prim re­sultat a cărui importanță nu se pate să n’o cunoscă Grecii. Se pare că Francia a concurat la a­­cesta mai mult de­cât ori­care altă pu­tere, și acesta intr’un scop a cărui des­­interesare Europa au fost unanimă a’l recunoște. In adevăr, noi n’avem aici de­cât o singură dorință: acea de a ve­dea resolvindusă pe căi pacifice proble­m­ principe din continentul nostru, reluă Saint- Rambert. Dacă Matilda admira tasul, o întristare de-o for­te mare amărăciune totuși se introdusă în ea chiar în dina In care i se adusese strălucitorul present. Acestă valore nu va fi nici­o­dată de­cât ideală. Ce să facă cu presentul ? un punct de ochire pe un mic Dunkerc? La necesitate, într’o­­ri, putea face din el o resursă, putea să’l vândă la vr’un baron jidan sau la vr’un impur din lumea de mijloc, obicinuit a se juca cu biletele de bancă. Bătrânul pirat îi lasa acest drept. Dar fiind­ că și-a amintit, pentru că nanașul de la Amsterdam nu s’a gândit serios la viitorul unei fine, pe care altă dată o jucase pe genunchi ? Cum a avut asprimea a’i prefera niște grosieri marinari pe cari nu’i cunoștea și cu cum­ el n’a avut nici o dată nici o legătură de înrudire ? Gândindu-se la acestea, frumosa văduvă vrea a brusca voința bătrânului marinar.—Pentru ce să nu se ducă să’l găsască ? Pentru ce să nu se ducă ea să’i dică cu glas viu cea ce’i scrisesă ? Pentru ce să nu facă răsboiu acestei încăpăținări unui indă­­rătnic care s’a bătut totă viața ? Un moment, a­­cestă idee scrisă tinerei femei. Ce eră o primire rea de încercat dacă se compara cu urâtul situațiu­­nei sale ? Iată ce­­ zicea Matilda. Cu tote acestea, o examinare mai seriosă a lucrurilor o făcu să’n­­țelegă că ar fi de prisos a se obstina în acest vis de a deveni moștenitorea piratului de la Amsterdam. Ea renunță deci la ori­ce demarșă, dar fără a se resigna. Un lucru o costa mai mult de­cât totul: părăsirea în care se vedea lasată din ce in ce mai mult în părăsire. — Toată lumea mă părăsește. Cine știe dacă Saint- Rambert însuși nu se va îndepărtă ? Pănă’n acestă­­ zi, elegantul nu permisesă răului noroc a’i sfășia zelul. El era brațul drept al Matil­­dei. El o urma sau o ducea pretutindenea fără a se neliniști de comentariile cărora putea da naștere o legătură așa de constantă. Ce’i deci o societate în mijlocul cărea o tânără femee părăsită, numai cât fiind­ că a încetat de a fi bogată, nu pute avea de amic un om care se găsea așa de bine pus lângă ea când nu era saracă ? Cu tote acestea o lovitură de teatru cu totul ne­așteptată umplu de agitațiune neliniștea redusei. O lună aproape după trimiterea vasului de Ja­ponia, intr’o­­li, Saint-Rambert, un mănușat pănă ’n coate și gătit cum nu fusesă nici­o­dată, veni să facă visită Matildei. — Scumpă copilă, îi­­ lisa el, o afacere cu totul neprevăzută mă silește a părăsi Parisul. Vin deci să’mi iau adico. — Cum­­ mă părăsiți, și d-voastră ? — Nu ve părăsesc, Matilda­ trebue să fac un voiaj de interes care nu ’mi-ar fi prin putință a’l amâna. — Un voiaj­­ cunosc acest limbagiu. Mi s’a ținut deja așa de adesa ! Intre noi, asta’i o fățărnicie, un mod de a lua fuga, adăogă ea pălind. Plecați deci, fiind­că ast­fel vă este dorința. Pe urmă, destupând un flacon de eter și puin­­duși’l sub nări: — Ei bine, plecați! Voi trăi și voi muri sin­gură ! Saint-Rambert căută a o liniști explicându’i că era vorba, din partea sa, nu de o fugă, ci de o întreprindere din cele mai serioase. El manifesta chiar o mare emoțiune vorbind ast­fel: — Credeți, reluă el luându-și concediu de la densa, credeți că me veți vedea intorcându-me pes­te un an, cel mai tăr­ziu. — Un an ! Și ce voi deveni, singură, in timp de un an? Când dispăru el, două lacrimi căzură din frumo­șii ochi ai abandonatei. —. Vorbind serios,­­zicea ea, se pate ca să aibă de făcut un voiaj interesant, dar pentru ce era el așa de palid și de turburat ? Ce șerpe are întrensul ? V. Din acea­­ zi în care cel de pe urmă dintre inti­mii săi se retrăsese, ténera femee, îndoindu-se de totul, dar indoindu-se mai cu samă de ea însăși, nu îndrăsnea a se mai aventura pe marginele vie­­ței lumești. La Paris, cea ce reutăciunea studiază mai mult, e părăsirea celor cari au jucat un ore­­care rol, nu importă care. O elegantă care nu mai este acompaniată în nici o parte e aprape de a fi o femee trecută sau mortă. Nu mai rămâne de­cât a’i face epitaful. Câte o dată, Matilda se’ntreba dacă‘ n’ar face in­­țelepțește părăsind de­o­dată orașul și exilându-se în vr’un colț necunoscut al provinciei. O căsuță as­cunsă sub arbori, în mijlocul Franciei, pe malurile Cherului sau Loirei, o cameristă, un piano, câte­va cărți, niște suvenire, ast­fel era sfârșitul pe care’l imagina ea; că la o cenobie de anaho­ret se ducea fără’ndoială să ceară repaosul gândi­­rei. Tot visând la acest viitor, care nu era de loc lipsit de poesie, ea’și amintea sentența pe care Bal­zac a pus’o in fruntea unuia din romanțele sale : «Inimelor rânite, umbra și tăcerea.”—Da, umbra și tăcerea, în adevăr, este tocmai desnodământul obli­­gat al unui mare număr de existențe aurite și fur­tunase. Totuși, văduva speculatorului înăduși nu sus­pin de regret (licendu’și cu jumătate de voce : — Nu credeam că acestă­­ zi trebuia să sosască așa de curând pentru mine. Intr’o dimineță, abea sculată, pe când își trecea prin cap episodurile cele mai mișcătore cari au ur­mat căsătoria sa, i se adusă o scrisare de o fisio­­nomie neobișnuită. — Ce’i asta ? se’ntreba ea. Coperta scosă, delăsata putu citi, nu fără un ore­­care tremur de spaimă amestecat cu veselie, liniele următore : „Paris...... 1868. «Domnă, «La primirea presentei scrisori, bine-voiți, ve rog, a ve presents în cabinetul D-lui Guilllaume Lecordier, notar, strada d’Antin, 18, unde vi se va da comunicațiune despre o afacere care vă întere­­sază cât se pate de mult. «Bine voiți, domnă, a primi salutările mele. «JEAN RIBADIEU. «maistru clerc.” — O comunicațiune care trebue să’mi fie făcută într’un cabinet de notar, își­­ lasă Matilda, ce pate fi asta ? De a doua­­ zi, o puseră în curentul faptului pe care i’l anunțasă. D. Jean Ribadieu, maistru clerc, ducându-se să fie un dosar, îi spusă mai întăi, în termini așa de reci pe cât de corecți, o noutate care avea pentru viitorul său o importanță de primul ordin. Cinci­­spre­­zece (zile înaintea acestei comunicațiuni, bă­trânul lup de marea, nonașul seu, murisă la Am­sterdam. In ciuda celor pretinse în alte timpuri, du Dresnel făcea din frumușica sa fină legatara sa u­­niversală. (Va urma).

Next