Curierul Foaea Intereselor Generale, 1880 (Anul 7, nr. 2-147)

1880-11-26 / nr. 136

Pag. 2. ANUL VIII No. 136. CRONICA ESTERNA luat pensiunea ce primea pană acum și a d-lui V. Teodor, prin care cere o pensiune. — Se recomandă guvernului petițiunea lo­cuitorilor din comuna Doljeștii, județul Ro­man, și a mai multor reserviști din comuna Bodeștii, județul Muscel, prin care cer a fi împroprietăriți. — Se trimite la comisiunea de indigenat petițiunea d-lui Iancu Thoma, român din Ma­cedonia, și a d-lui H. I. Speer, prin care cer a li se vota împământenirea. — Se recomandă comitetului de delegați ai secțiunilor petițiunea învățătorilor din județul Dâm­bovița, prin care cer să se voteze pro­iectul de lege pentru băncile agricole. D. Președinte. Acum, d-lor deputați, gă­sesc la ordinea flilei discuțiunea asupra de­­clarărei de vacanță a colegiului III de Dolj, al cărui representant, d. Betolian, a fost nu­mit în funcțiunea de advocat public. Pentru ca să putem urma desbaterea asu­pra acestei cestiuni, este trebuință neapărată de prezența d-lui ministru de interne. D. ministru însă ’mi trimite o telegramă prin care ’mi spune că nu pate veni ații, a­­vend a asista, la ora doua, la o licitațiune pentru darea în intrrprindere a furniturei h­ârtiei necesare tuturor ministerielor pe a­­nul viitor, și care licitațiune nu se pute amâna­ De aceia remâne a se pune la ordinea Zi­­lei pe luni această cestiune, împreună cu a­­legerea comisiunei de răspuns la discursul tro­nului, iar acum vom proceda la alegerea co­misiunei comunale, și a comisiunei financiare. D. G. Chițu. Voesc a ve ruga, d-le preșe­dinte, să bine-voiți a face să se rectifice o e­­roare ce s’a strecurat in »Monitor“, in cuvin­tele ce am zis in ședința precedentă asupra validării alegerei d-lui Titulescu. In acea ședință am pronunțat de mai mul­te ori vorbele: conclusiuni bilingve, adică in doua limbi, in doua graiuri, și văd că in „Mo­nitor” s’a reprodus cuvântul de bilinguistice. Vă rog dar să se facă această rectificam. 1). președinte. Se ia act și se va face rec­tificarea cerută. Acum, d-lor, procedem la alegerea comisiu­nei comunale care se compune din 7 membri. D. vice-președinte, d. Leca, ocupă fotoliul președinții.­­ Adunarea procede la alegerea comisiu­­nilor financiare și comunale. Ședința se ridică la 3 și jumătate ore du­­pă amiază și cea viitoare se anunță pe luni 24 nov. Președinți adunărei deputaților publi­că următoarele prin «Monitorul* «Observându-se că, oficiului Adunărei deputaților, se presintă petițiuni pentru indigenerare, pe când, după art. 7 din Constituțiune, modificat 1878, aceste tre­­bue a se adresa guvernului, sunt invi­tați toți acei ce ar avea de făcut niște asemenea cereri, a se conforma acestei disposițiuni constituționale, spre a evita ori­ce întârziere , câci oficiul Adunărei nu pate de­cât a le transmite guvernului, conform decisiunei luată de camera. «Este bine înțeles că acesta nu pri­vește cererile de recunoaștere a calității de roman, conform art. 9 din constitu­țiune.” Ministerul agriculturei, comerciului și lucrărilor publice anunță prin «Monito­rul Oficial”, că in urma reclamațiunilor primite de guvern pentru lipsa de vagoa­ne pe linia ferată Roman și Iași-Suceava, ministerul a luat indată disposițiune pen­tru sporirea acestui material. Se aduce clar la cunoștința publicului comercial că, de la 14­­26­ Nov. 1880, pe linia Iași- Itzcani, s’a adăugat câte 30 vagoane su­plimentarii pe fie­care Zi pentru facilita­rea transporturilor de cereale. „România Trans­dun Arena“ spu­ne că în Tulcea au sosit o nouă ba­terie de artilerie in locul celei ple­cate pentru Brăila. Primăria orașului pentru două, trei Zila, a conrtiruit după cerere pe ofițeri în hotelul „Ro­mânia.“ OCRIERUL TH. BALASSAN. pulațiunei acestui din urmă oraș, pentru gradarea mahemetanilor cari fuseseră în­carcerați sub prevențiunea de crimă de înaltă tradare. — Aflăm după «Politt. Com­. că, prin­cipele Nichita a dat ordin comandantului suprem Bozo Petrovici de a disolve arma­ta de ocupațiune a Dub­igei și terito­riul d’m­prejur până la numerul 1500. Simo Petrovici, guvernatorul din Dulcigno, a fost chemat la Cetigue pentru a primi nouă instrucțiuni. Toți locuitorii din di­strictele ce se mărginesc cu Albania, sunt prevăzuți cu pusei ce se încarcă pe din­dărăt. In Dulcigne s’a înființat un ser­viciu poștal și telegrafic. Agentul munte­negrean din Cataro, Petru Ramadanovici, a fost însărcinat­ de principele Nichita de a înmâna Vice Amiralului Seymour o scri­­sore în care ’i esprimă mulțu­mirile sale princiare pentru influința flotei combinate in chestiunea Dub­igei și invită pe A­­m­iralul Seymour la Cettine. Miniștrii re­­ședinți ai Rusiei și Franciei Ianin și M-r de Montgascon vor sosi din Cattaro la Cet­­tinge. Tutela. In data de 29 novembre a avut loc un consiliu la palatul din Con­­stantinopolî. O notă destinată puterilor, privitore la chestiunea grecesca a fost supusă consiliului, că Porta a dat prin Acestă notă declară cesiunea Dulcignei o probă despre buna-credința sa. Ea a­­dauge că Porta dorește a regula, intr’un mod pacific revendicațiunile Greciei pe baza liniei de demarcațiune supusă de cu­rând puterilor. In sfârșit Porta face un a­­pel călduros la aceste din urmă pentru ca ele să sfătuiască pe Grecia a termina diferendul printr’o înțelegere pacifică. Albania. Trupele turcești ale lui Derviș-Pașa staționeză la Balai și la Scu­tari. Remiterea Duk­ignei s’a efectuat în­­tr’o ordine perfectă. Muntenegrenii au fost priimiți bine de către populațiuni; e­­migrațiunea’i mult mai mică de­cât cum se credea. Cât despre idemonstațiunea navală, Cattaro fiind a Austriei, nu póte cere celor­l­alte puteri ca să plece și va aș­tepta ca inițiativa să vie din altă parte. — In cercurile politice din Viena se crede că actuala demonstrațiune navală nu se va prelungi în nici un cas, cea ce nu exclude posibilitatea unei nouă demon­­strațiuni pentru Grecia. Se asigură că lordul Granville ar voi ca flota internațională să păstreze încă un ore­care centru de întrunire la Mal­ta sau aiurea, și să nu se împrăștie cu totul.­­ Comisiunea pentru delimitarea fron­tierei între Muntenegru și Albania se va întruni în curând. Comisarul englez și comisarul rus au sosit deja la acestă în­trunire. Comitetul Ligei albaneze a fost di­­solvit. Dub­igno e ocupat de cinci mii Mun­tenegreni. Numai 15 familii au emigrat din acest oraș pentru a se duce să se stabilesca la Scutari. Cei­l­alți neîncredin­­duse in promisiunele guvernului turcesc, au respins oferirele lui Derviș-Pașa. Au­stro-U­ngaria. Sesiunea par­lamentului austriac s’a deschis la 30 no­vembre s. n. prin expunerea budgetară presentată de ministrul de finance, D. Dunajewski. Acestă expunere constată pentru 1881 o creștere a defictului de 2,739,000 florini, rezultând din creditele acordate ministrului de răsboiu din cele afectate la construcția drumului de fer Arlberg. D. Dunajewski a criticat cu severita­te regimul financiar adoptat de guvernul precedent, care mărea venitul prin vin­derea proprietăților Statului, și ch­eltuea sume considerabile cu subvențiunile acor­date drumurilor de fer. Ministrul a a­­dăugat că va supune camerei in timpul acestei sesiuni un proiect de reformă pen­tru impositul funciar și impositul asupra venitului cari exist deja. Grecia. O telegramă publicată de „Daily Telegraph” spune că guvernul Greciei ar fi respins propunerea forței relativă la reluarea negocierelor pe ba­za indicată în nota turcescă de la 3 oc­­tombre. Belgia. D. Frère­ Orban, ministrul­ afacerilor str­eine a Belgiei a obținut în Camera belgiană un mare succes orato­ric. El a respins atacurile ultramontani­­lor contra politicei guvernului și a de­monstrat exactitatea pieselor diplomatice relative la ruptura cabinetului belgian cu Vaticanul. El a luminat asemenea cu des­tul atitudinea clerului in chestiunea șco­lară. Muntenegru. Ziarul „Daily News” află din Cattaro că guvernul mun­tenegrean are de gând să transfereze ca­pitala principatului de la Cettine la Pod­­gorița. —• «Noua Pressă liberă” spune că prin­cipele Nikita ar fi mulțumit telegrafic Sultanului «pentru maniera corectă” cu care s’a efectuat remiterea Dulcignei și ar fi exprim­at, pe lângă acesta, speran­ța că cele două State vor continua a în­treținea relațiuni amicale.­­ La Cettine a sosit o deputațiune mah­ometană din Podgorița însărcinată a mulțumi principelui Nikita, in numele pe­Anglia. O întrunire a avut loc la Londra in Zîua de 1 decembre s. n., pentru a mărturisi simpatii pentru Gre­cii din Thesalia și Epir. S’au adoptat trei resoluțiuni. Cea întâi in favorea regularei imedia­te a cererilor Greciei conform cu hotă­rârea din Berlin, exprimă speranța că guvernul englez va face silințele cele mai energice pentru a asigura cesiunea teritoriului dat greciei de conferență. IAȘI Mercuri 26 Noemv. (8 Dec.) 1880. A doua exprimă simpatiele întrunirei în privința Grecilor din Thesalia și Epir. A treia, exprimând simpatiele intruni­­rei în privința regelui Grecilor și a po­porului grec, zice că pacea nu va fi a­­sigurată de­cât atunci când frontiera nordică a regatului grecesc va fi deter­minată. Din Porthsmouth se comunică că cinci sute de omeni din marină au primit or­dinul a părăsi acel oraș și a se duce in­­ Irlanda. La Longhrea și’n alte localități din vestul Irlandei s’au comis mai multe ul­­trage contra proprietarilor. — La Balla (Irlanda) s-a ținut un meeting agrar la care­ au asistat la 4000 persone. Resoluțiunele adoptate blameză procesul intentat d-lui Pernell și reco­­mandă temancierilor să nu plătască câș­­tiuri excesive. Bilul de Reformă agrară. Care va fi economia Land­bălulu parat de guvernul britanic? Zice­i pre­«Le Globe.” Această chestiune preocupă forte viu spiritele in tote părțile Marei­ Britanii Parnet­tiștii asigură că proiectul ministe­rial nu va fi de loc lipsit de clausa coer­citive și ei anunță că ’n acest cas vor pune în lucrare mașina obstrucțiunei care le-a dat păn’ acuma resultate incontesta­bile. De altă parte, ore­care fracțiune a whigilor s’a separat de cabinet și acestă despărțire ar avea de urmare introduce­rea amendamentelor a căror vot va com­promite sau va paraliza acțiunea guver­namentală. Cu toate acestea e posibil ca victoria —o victorie ca a lui Pyrrhus— s’o câș­tige ministerul in Comune. Ce vor face atunci lorzii ? Vor respinge ei bilul cum au făcut’o mai înainte ? Lordul Beacon­­sfield îi invită la aceasta. Din partea sa, sir Stafford Northote, care’i astă­zi unul din leaderii oposițiunei, a declarat în ul­timul său discurs în banchetul de la Bre­con, că spera, dacă se va presența oca­­siunea, să vadă pe lorzii arătând aceași inșelepciune și chiar curajul de care deja au dat probă. Nu va remânea de luat, în aceste con­­dițiuni d-lui Gladstone de­cât o singură partidă: disoluțiunea. Se crede totuși că el nu se va hotărâ de loc la acestă extremitate, înainte de a fi făcut să se voteze extensiunea dreptului de sufragiu a comitatelor și o distribuțiune mai equi­­tabilă a locurilor de la Camera Comu­nelor. Cea ce-i caracteristic în această luptă angajată între whigii ministeriali și toryi întăriți de cam­eliști și de whigii desi­­denți, este că în fond totă lumea’i de a­­cord asupra imposibilităței de a lașa pe Irlanda în starea de groză care apasă actualmente asupra acestei nenorocite țeri. Membrii Comunelor sau membrii Camerei lorzilor, toți la ori­ce nuanță de opiniu­­ne ar fi aparținând, insist asupra urgen­ței de a pune sfârșit stărei existente a lucrurilor. Numai cât se’ndărătnicesc a nu voi să se ’nțeleagă asupra unei soluțiuni practice și immediate, «înainte de a adopta o legislațiune nouă asupra materiei. Zicea acum câte­va z­ile unul din principalele organe conservatoare, va trebui să se știe dacă această legislațiune va fi eficace.” Cerc vicios, în care se ’ntorc de la în­ceput desbateri asupra chestiunei și de unde nu se vede de loc cum vor eși. In acest timp, antagonismul între pro­prietari și tenacieri se agraveză. In tote Zilele se semnalază nouă atentate, nouă amenințări. Indrăsnela partizanilor Ligei merge pănă la a sapa pe lângă reședin­țele landlorzilor șanțuri pe marginea că­rora depun un sedi­u cu o inscripțiune indicând sorta reservată celor cari per­sist în resistența lor la reclamațiunele tenacierilor goniți sau deciși a nu -și plăti câștiurele. Un alt semn de progres făcut de agi­­­­tațiune, este că comitatele protestante, cari până acuma au răm­as străine de miș­care, se unesc succesiv cu Liga și fac causă comună cu catolicii. Tenacitatea o­ri­căror proprietari de a nu face nici o concesiune fermierilor lor contribue foarte mult a mănținea spiritele într’o stare de supraexcitare extremă: «De ce nu fac ei, Zic omenii Ligei, ca D. Parnell, care po­sedă pământuri in patru provincii, la Du­blin, la Carlow, la Wieclow și la Wex­ford, pretutindenea fermierii sei îl ridic în înaltul cerului, fiind­că pretutindenea’i tratează cu aceaș umanitate. FOILETON GUSTAVE CHADEU1L. G ZL £ aria SAU HENIC IV si 1AHSQUEHETHL. (Urmare). — Domnișoră, îi zisă el, îmi voi aminti de gră­birea ce-o puneți pentru a veni în ajutorul celor cari sufer ; și sper că voi putea în curând să vă procur mărturisirea profundei mele gratitudini. — Cât despre Beautrellis, cu totul condus de descoperirea care se făcuse, el își scolă pălăria sa cu pană și zisă regelui cu o voce alterată de e­­moțiune. — Sire trebue, să sper că regele ’mi va erta vr’o dată familiaritatea espresiunilor mele, când, azi diminuță, în urma unei greșeli pe care Majes­­tatea sa pusăși o propagasă, am îndrăsnit a’i face niște mărturisiri pe cari distanțele ce ne despart trebuea să le facă naturalminte imposibile ? — N’am nimic de ertat! respinsă Henric, nu văd de loc aici ofensă, și mă cred pe lângă aces­tea tot­deauna forte fericit când mi se procură o­­casiunea a concura la fericirea altuia : deci comp­­tați pe mine, domnule Beautrellis. Cât despre gre­­șala d-vestre militară, îi găsesc o scusă forte le­gitimă, sfârși el, intorcându-se din nou spre Malia. Lansquenetul, atins până la lacrimi de acestă ge­­nerozitate la care se ținea atâta mărire, reluă cu un ton în care respira de astă dată o mare fer­mitate : — Pentru mine, Sire, nu voi scuza acestă gre­­șală de­cât când îmi va fi dat a merita ertarea mea, printr’o faptă zgomotosă pe care Providența, tot­de­una generosă în dorințele sale, mi-o va pro­cura, sper, în curând. Acum la rândul Măriei a îndoi un genunchiu dinaintea regelui. — In pictare ! în pictare! domneș0ră, zisă Hen­­ric , dacă sunt rege prin sânge, d-vostră sunteți de­sigur regină prin frumuseță. Să tratăm, vă rog, dacă nu ca egal ca egal, cel puțin ca putere cu putere — Sire, Zisa Maria cu o nespusă greutate de vorbire, regret că se. duce părintele meu nu’i aici pentru a da omagiul seu Majestăței Vostre. — Vă asigur, domnișoră, respinsă regele cu gră­bire, că numele La Vrillére este din acelea pe care un Bourbon nu’l uită. El amintește una din cele mai vechi glorii a nóstre, și­ mi-ar plăcea mai bine, o mărturisesc, să aumer stelele de pe ceriu de­cât faptele mari legate de acest nume, unul din cele mai strălucitore ale regatului. Pe urmă intorcéndu-sé spre Magdebourg: — Scumpul meu doctor, îi zisă el, d-vostră prin iscusința îngrijirilor d-vóstre, ați câștigat asemenea drepturi la recunoștința mea , căci, de un moment, nu mai sufer. Magdebourg, căruia o lungă experiență a vieței îi dâdusă o asigurare care totuși nu excludea res­pectul, respinsă regelui cu unul din aceste accente de umóre fruntașă pe care francheța lor le face să fie ertate: — Sire, acestă cură, de­și cea mai puțin minu­nată din­țote pe câte am avut onorea a le opera, va fi totuși acea care’mi va lasa cea mai bună a­­mintire. Cinci minunte aprope după acestă scenă, trăsura contelui Mornay atingea peronul hotelului D-lui de Vie, guvernatorul din Saint-Denis. Beautreillis, dar de veselie și de speranță, se întorcea în lagăr fără a se grăbi, fiind-că fie­care săritură a lui Djinn îl în­depărtă de­ acea pe care­ o iubea cu o sfântă ado­­rațiune. Bătrânul intendent se’ndreptă fără zgomot spre grajdiuri, alesă un cal care convenea mai bine etăței sale, și se pasă cu discrețiune în urmărirea sansquenetului, măsurându’și pasul după al seu. CRONICA. LOCALA *** (O ZI memorabilă). Vineri 28 no­vembre e o Zi care trebue să facă să tresalte de bucurie inima fie­cărui Român, amintindu’și faptele ce s’au întâmplat in Ziua de 28 nov. cu trei ani in urmă. In adevĕr, vineri trei ani de când gloria armelor române, reînviată du­pă secole de letargie, ajunsă la apogeul ei, vineri sunt trei ani de când Plevna, princi­pala piedică ce se opusă înaintărei armatelor creștine in răsboiul din 1877—78, căzu in pu­terea armatelor Rusiei și României, sub con­ducerea marelui căpitan și cap al Statului nos­tru, A. S. R. Carol I. Credem că această a­­niversară va fi serbată, după cum trebue­ : toată țara și de toți Românii. *** (T­r­a­n­s­f­e­r­a­ț­i­e). D. Dimitrie Has­mar, actual comisar polițienesc la dispărțire­a, din orașul nostru în asemine calitate despărțirea I, ia locul D-lui S. Răducănesc, transferat. (Consiliul județului Iași)est convocat în sesiune extra-ordinară, pentru 7­ua de 18 Decembre viitor, spre a se ocui, cu resolvarea lucrărilor cari au remas neter­­­minate din sesiunea ordinară a anului curen *** (Autorizare). Se autoriză ca ep­tropia spitalelor casei Sf. Spiridon din Iaș să primescă donațiunea făcută de D-na P­‘­raschiva Milicescu, născută Libotratici, în fi­losul spitalului de copii din Iași, suma de 1­ vechi 32.000, în opt obligațiuni rurale, la condițiunile prevezute în declarațiunea dom terei, ca din produsul acelei sume să se îi­treție în numele mamcei sale Ana Libobratic născută Dimitrescu, atâtea paturi de copii, i acel spital, cât ar putea coprinde acel produ: (Din ceia ce mai r­ă­u!) Pane s’a mai scumpit încă cu 5 bani la ocă, de anul acesta s’a produs in țară la noi, mulți­mită lui D-Zeu, destul grâu. Care să fie cai sa­u noi n’o știm, și așteptăm ca cei în drei să ne dea răspunsul la acestă întrebare, fi când in acelaș timp să’nceteze jefuirea cele sermații. Rugăm pe cei cari sunt datori , îngrijescă de sermațiii proletari, să fie mai o durere de inimă pentru dânșii și să nu ies pe speculanți a-i încarca pe fie­care Zi din­­ în ce mai mult, mai cu samă acum, când ne­cesitățile se înmulțesc pe fie­care Zi. III. Mâncătorul de calti, economul si prevotul. Comtele Francois Grammont de La Tour, ca toți ofițerii superiori ai armatei regale, locuia in afară de întărituri unde putusă, adică dâdusă afară, pen­tru a se pune in locul lui, pe proprietarul locuin­ței care convenea mai bine serviciului seu. Prin ur­mare, el ocupa o deliciasă căsuță albă, zidită între două grădini. Circula chiar sgomotul că el depose­­dase pe doi germani bătrâni, a căror fiică reținută de dânsul cu sila, se dusese a doua­ Zi fără a îndrăsni să spue pentru ce, ca să ceră Sennei repaosul e­­tern și pure asemenea și secretul desenatei sale. O sentinelă armată cu o lance păzea, noptea și Ziua, intrarea principală a micei căsuți, și oprea cu rigore a se apropia cine­va. Cu tote acestea, chiar în sala zilei în care se îndepliniră evenimentele care preced, in momentul in care patrulele par­cur­geau lagărul pentru a proteja somnul trupelor, Saint Rieul-Beautreillis se presează la domiciliul contelui. — Unde vă duceți ? întrebă sentinela. — Trebuință de serviciu, Francia și Navara­ respinsă Beatreillis ridicând cu o mână hotărâtă ciocanul de la portă. Soldatul se pasă a m­ăsura solul, fără a mai pune piedică proiectelor lansquenetului, care era cu casca pe cap și cu visiera plecată, tóte semnele gradului său. Porta­se deschisă și se reînchisă după el. Servitorul contelui care-l întrodusese se numea Mahon. El era înalt de aprope șapte pictate și pă­ros ca un urs. Avea o față ososă, un pér aspru, ca și coma unui leu; niște brațe cari’i spânzurau pănă la genunchi și piciore mari. Sub perea sa gălbie, se zăreau mulțime de vine cari se’ncâlceau ca p­­ochiurele unei plase. Puterea lui era prodigiasă. A­­șa, cităm două exemple : o dată era calare, și ani­malul îndărătuic refusa a trece un șanț pe care’l sapasă în drum apa de plac. El se dădu jos făr’a se mișca, pusă calul pe umerii sei, și trecu fără cea mai mică sforțare mica rovină. Altă dată, când doi bandiți, amețiți de vin, se certau iu prezența lui, el căuta să mai întâi să-i împace prin tot felul de mijloce oratorice . Să vedem, Z'să el celui care se afla la drepta sa, aveți amândoi greșală; dă mâna cumătrului teu. — Nu, mă jur pe dracu! respunseră Bohemia­­nul, mi-ar plăcea mai mult, mai degrabă de­cât să fac asta, să fiu expus gol la sare, uns cu mie­re, pentru a fi pișcat de muște ; așa atâta timp cât voi avea putere­a me ținea în pictare, nimic nu mă va împedeca a’l ura. — Și tu, Necroman, relua Marion intorcându-se spre cel de la stânga, refuzi asemenea să dai mâna ? — Da, pe D-Zeu! atâta cât piciorele mele vor !

Next