Curierul Foaea Intereselor Generale, 1880 (Anul 7, nr. 2-147)

1880-06-25 / nr. 71

Anul al 3-lea No. 71. IASSI, miercuri 25 Iunie (7 Iulie) 1880. Apare Duminica, Mercurea și Vinerea. Prețint aîionam­entelor IN IASSI, pe an. 21 fr.— pe­ semestru 12 fr.— pe trimestru 6 fr. DISTRICTE, pe an­ 28 fr.—pe semestru 14 fr.— pe trimestru 7 fr. STRES NATATIV , ........ 40 fr.— INSERȚIUNI si RECLAME, rotului 60 b. fCIRI LOCALE „ 1 fr. Epistole ne­francate nu se primesc. ITn At­. 20 bani (TH. BALASS­AN) FOAIA INTERESELOR GENERALE. Ca.lexică.a.r-a.l Septa, na anei STIL VECH ZIUA P­A_T_R­O­N­U­L ZILEI TIM­PUL DIN SEPT­AMA­NA____1 STIL NOU­­ ZIUA PATRONUL ZILEI b­as. Soar. Apusul Soar. Junn­o. . Iulie. 22 Dunmin­ca, M. Ensebin, Zinon, Zina 4 Duminică Udai rich 4—5 8—3 23 Luni M. A­grip. Aristod­eu, Dimitrian T . 0 . .. 5 Luni Charlotte 4—6 8—2 24 Marți NI] .­«b­erea Sf. loan Vd­ezătovu La 2,3 Iunie 3 ore 8 ma mite sa­ra 6 Marți Antonie 4—6 8—2 25 Mercuri O. Fevroni», S. Orentin, Longin variabil, lumină nouă. 7 Mercuri Enter 4 — 7 8—1 26 Joi C. David, Ioan 8 Joi Chilian 4—8 8—1 27 Vineri J C. Samson, S. Ioana, Marcia 9 Vineri Luisa 4—8 8—1 28 Sâmbătă Afl. rel. S. Chir. Ioan, M. Papia 19 Sâmbătă Amalia 4—9 8—1 Prețul Ad­un­ciurilor PAGINA I. 50 b. Pag. III. 40 b. Pag. IV. 30 b. Pentru FRANCIA: se primesc anunciuri Ia D-l. Adam négociant-commissionaire 4, rue Clémeut Paris. Pentru AUSTRIA și GERMANTA la Rudolf Mosse Seilerstatte No. 2. Wien. Vincenz Hrdlicka Teinfaltstrasse No. 31 Wien, Fillip L5b Eschbachgasse G Wien și a Rotter & C-o Reimergusse 17 Wieu. Pentru ANGLIA Ia D. Eu­gen Micoud Londra 81 in Fleet Stree E. C. Manuscriptele nepublicate se vor arde. Un !¥§•• hani ___A_ N JJ N C I URI. !­eenilor, aprocsimativ 750 fălci, pro­prietate a d­lui s­eculai Stosetti Ilosnovanu, se dă în arendă pe 5 sui, de la 23 Aprilie 1881. Doritorii se vor adresa la la Fill­uB Jklec$i8ll­­din strijgorie C­hica, in Iași. ....­—= PEHSICHATUL. a­ Christe A. Karakasch. La 34, 35, «« și 34 Iunie curent urmând a se ține esame­­nele publice anului școlar 1879—80, se face aceasta cunoscut atât Onora­bililor părinți cât și altor persoane res­­­­pective, cari cu prezența D-lor vor­­ bine-voi a onora acest Institut. fa.­­.4 \ Misia Irimie­­i;.r­­ J Bacău plasa Trotușului, comuna C / Bogdănești, proprietate a D-lui \ £ C» ni coralii Em. Bogdan, S s în mărime aprocsimativ de 2200 ^ ^ fălci, se vinde de veci. — A se ^ y adresa pentru condițiunile vân­­­ ^ zării la Frimai Alexandru Gri­ C­u­­jorie Ghy­ta, in Iași. (243-24) 5 CAA/V­A/­AAAAA/»AA^ 1« pentru semânță, de cea I LUwJJI­­ cúi mai bună qualitate, este de vânzare la moșia Lunganii, jude­țul Iași, plasa Cârligătura. — D-nii doritori vor bine-voi a se adresa prin scrisori francate la Târgul-Frumos că­­tre sub-scrisul proprietar. C. Gristodulo Cerchez. AU EȘ­IT DE SUB PRESĂ I­ire Wi­nei II Monrte Traductiune de ALESSANDRU LUP­O­NI. Se află de venzare la Tipografia Th­. Ba­­lassau cu prețul de 1 Leu nou. "In­COLECȚIE IE­LESI"** ln­­en­tura TIPOGRAFIEI în­­ Balassani au eșit de sub presă o colecțiiune de legile și regulamentele următoare : 1. Regulament despre atribuțiunele por­tăreilor. 2. Regulament pentru tarifa actelor de procedură și esecutare ale portăreilor 3. Regulament pentru reducerea taxe­lor portăreilor. 4. Regulament pentru unele atribuțiuni ale portăreilor și pentru esecuțiu­­nea lor. 5. Regulament pentru facerea și ese­­cutarea hotărniciilor. 6. Regulament de ch­eltuieli in materii civile. 7. Regulament de ch­eltueli in materii criminale. 8. Legea timbrului și înregistrării. 9. Legea pentru menținerea și esecuta­­rea art. 7 din legea rurală. 10. Circulara Ministeriului de justiție relativă la această lege. 11. Legea pentru anularea clausei penale. 12 Lege pentru judecătoriile comunale și de ocoale. 13. Lege pentru punerea in lucrare a acestei legi. 14. Lege pentru reversibilitatea pensiu­­nelor din Moldova. 15. Lege asupra mărcilor de fabrică și de comerciu. 16. Regulament relativ la această lege. 17. Lege asupra responsabilității minis­teriale. 18. Lege pentru revizuirea art. 7 din Constituțiune. 19. Regulament de taxele a se plăti pentru inserarea actelor judecăto­rești in Monitorul oficial. 20. Lege pentru Casa de economie. 21. Lege pentru suspendarea termenilor la autoritățile judecătorești din Iași. 22. Regulament pentru biletele de li­beră petrecere in România. 2­23. Legea telegrafo-postală. 1. Tablou de determinare a circumscrip­­țiunelor și de fixarea reședințelor judecătoriilor de ocoale. Această colecțiune care cuprinde 24 legi, regulamente și circulari, formează un volum in 8 °, de 224 pagine, cu o ta­belă de materii foarte inlesnitoare pentru consultare și se află de vânzare numai la tipografia editoare „Th. Balassan”, cu mo­destul preț de 9 B. 50 ii, exemplarul. T­E­L­E­G­R­A­M­E Paris B Iulie. Senatul a respins cu 145 voturi contra 183, un amen­dament la proectul de amnistie, pre­­sentat de d. Gilbert-Bouch­er și tin­zând a depărta de la amnistie, pe toți membrii insurecției din 1871 cari au fost condamnați pentru o crimă de drept comun. Senatul în urmă a primit cu 143 voturi contra 138 amendamentul d-lui Bozemian „care acordă amnistie la toți condamnații pentru crime altele de­cât cele de incendiu și asasinat, și pentru delictele ce se leagă de insu­recțiile din 1870 și 1871...“ Restul ca și în proectul deja votajat de cameră. TGena 3 Iulie. Târgul internațional de grăne și semințe s’a hatorit pentru anul acesta la Viene, în 16 și 17 August. Ragum 3 iulie. Se vorbește acum că se va ceda Muntenegrului, în schimbul Dub­iniei, locurile locuite de slavi, de lângă Podgorița. Berlin 3 Iulie. Camera seniorilor a adoptat cu o mare majoritate pro­ectul de lege bisericească conform vo­tului dietei Prusiei. Sesiunea se va închide astă-sară. Viena 3 Iulie. Din Cetinie se te­­legrafiază către „Politische Corespon­­denz“ că mai mulți notabili din se­­mințiele albaneze, sosiți la Cetinie, au declarat solemn că renunță la ori­ce resistență contra Muntenegrului. Din contra, albanezi, s-au grămădit îna­intea Mozuraplaninei, și iau o atitudine amenințătoare contra Antivarului. Mai multe batalioane muntenegrene s-au concentrat pe lângă Antivari, pentru a apăra acest port, contra ori­că­­rui atac. Paris 3 Iulie. Raporturile des­pre starea recoltelor, atât din Francia cât și din America, continuă a fi fa­vorabile. Prețurile cerealelor sunt slabe pretutindeni. IAȘI, 24 iunie 1880 „Corespondența Politică“ din Viena publică in doua numere consecutive vești ce i se trimet din București asupra marei mișcări militare ce se observă la vecinii noștrii de peste Dunăre. Ast­fel in numărul din 1 Iulie al ci­tatei Corespondențe cetim următoarele: „După cele ce ni se comunică din București cu data de astăzi consulii români au adresat guvernului lor ra­porturi cari vorbesc despre o mare mișcare intre Varna și Odesa. La Varna se incarcă mai cu samă can­tități mari de material de resboiu și de cît­va timp numeroși ofițeri și sub­ ofițeri de artilerie rusă, sosesc pe fie­care zi in acest oraș.“ In numerul ei din 2 Iulie aceiaș foao publică tot­­ in această privință ceia­ ce urmează: „Ni se comunică din București că ingrămădirea voluntarilor ruși in Bul­garia, ia dimensiuni de acele ce nu se pot explica de­cît prin nouele eve­­nemente politice cari s’ar fi pregătind in peninsula Balcanilor.“ Dacă aceste vești vor fi adevărate, lucru de care noi mai nu ne indoim, putem conchide că suntem in ajunul inceperei unei nouă drame sîngeroasă care se va desfășura cu toată grozăvia ei pe aceiași scenă ca și in anii trecuți. De altmintere apropierea acestor evenimente pe noi nu ne miră de loc, căci cu toate asigurările de pace a diplomaților, încă din ziua când s’a semnat tractatul de Berlin, am do­bândit convincțiunea nestrămutată că, germenii discordiei, semănați nu­mai fie­care din stipulațiunile acelui tractat, nu vor intarzia de a da roadele lor distrugătoare. Din nenorocire aceste v—­ prevederi se pare că se vor îndeplini­­ mai i­aite de­cît ne așteptam noi. Situațiunea actuală a politicei euro­pene față cu Orientul este același ca și a doua­ zi de la indicerea tractatului de San-Stefano, adecă ca și atunci Europa este in ajunul isbucnirei unui crâncen răsboiu la care vor fi răpite, dacă nu toate, cel puțin majoritatea puterilor. Singura deosebire ce esistă intre situațiunea de atunci și cea de astăzi este, după noi, că atunci, păr­țile beligerante, cedând necesităței de repaus și întremare, răsboiul a fost amânat, pe când astăzi ne temem foarte că silințele aparente ale diplo­mației pentru menținerea păcei să nu fie zadarnice. Am dori din inimă ca să ne inșălăm in tragerea acestor con­­clusiuni atît de puțin zimbitoare pen­tru viitor, insă aceasta este convic­țiunea noastră, fo­rmată de observa­­țiunea continuă a lucrurilor și de a­­precierile majorităței ziarelor serioase din Europa ale căror vederi politice ne servesc de multe ori de normă in expunerea chestiunilor mari ce se suc­­cedează la ordinea zilei. Ca ziariști conștiincioși trebue să împărtășim a­­ceastă convecțiune ast­fel cum o avem cetitorilor noștri. Tot odată ne per­mitem ă le da sfatul să privească cu atențiune mersul evenementelor pentru ca ziua de încercare să nu ne apuce nepregătiți. Și pentru a dovedi că nu suntem numai noi singuri de această opiniune este de ajuns a câta urmă- FOILETON Albert 3D­e 1­p­i­t. 46 MYSTERUL din BAS-mmtinoN. (Urmare). Când Jeanna’și reveni în sine, Andrei și Hilarion strebătuseră mai înainte’n grotă. Tinera femee era înmormentată de vie . Ea stătu câte­va secunde fă­­r ’ași putea da socoteală de’ngrozitoarea ei posițiu­­ne. Ea crezu că călăii ei se mulțumiseră a o pă­răsi ș’a fugi. Jeanna era femee, groaza care se născure’n ea, când se văzuse amenințată cu moartea, învinsesă pentru un moment energia ei de la’nainte. Ea stri­­gasă, se rugasă, implorasă. Ea se micșurasă, chiar înaintea unui om pe care’l ura, pe care’l despre­­țuea , dar era din acelea care’și regăsesc curând puterea. Ce femee nu s’ar fi plecat ca și ea, în fața cru­­zimei destinului ? Ea’nțelesă că era să moară, și nu vrea a muri! Stoarsă de puteri prin nebuna luptă ce susținuse, Jeanna se hotăra să meargă drept înaintea ei; fă­­ră’ndoială ea va putea să iasă din această închisoare blestemată! Ea se agata de dorința de a trăi. Spe­ranța n’o părăsea. Nu, era peste putință să nu poa­tă scapa! Drumul era strimt, dar cu bolta’naltă ; deci pu­tea să stee drept. Impregiurul ei era o noapte e­­ternă. Și ce tăcere’ngrozitoare ! Sgomotele naturii n’agiungeau de loc pănă’n acel mormânt. Ea făcu câți­va pași înainte cu mânele’nscinse, pentru a’și face un drum prin întunecimea deasă care-o încungiură. Dar nu făcu de­cât doi pași, când îi fu peste putință a mai merge’nainte. Ea se lovisă de zidul pe care Andrei Darcourt îl rîdicase, peatră pe peatră, pentru a închide drumul. — M’am înșalat de­sigur, gândi ea. Ea se’ntoarsă înapoi, mergând în sens. Dar fu acelaș lucru: asemenea un zid în fața ei.. Atunci, groaza sa, depărtată un moment de speranță, de­veni mult mai violentă. Ea’nțelesă o parte din a­­devăr : ea era prizonieră ! Prizonieră’n acest infern ! Primul ei sentiment fu revolta. — Nu, nu, asta’i imposibil­ murmură ea. Cum ar fi putut să me’nchidă ast­fel ? înfuriată, ea’ncepu s’alerge de-a lungul strimtei galerii care trebuia să’i serve de mormânt. Peste tot locul granitul umed ! Suspine o cuprinseră ; ea căzu gios, în genunchi, trecân­du’și m­ânele pe frunte, ca, pentru a alunga înfricoșata nălucire care­ o chi­­nuea. Pe urmă, făr’a gândi,, făr’a a reflecta, târâtă de­ acea vie dorință de conservațiune, care nu pă­răsește nici­o­dată pe oameni, se sculă de o dată, aruncându-se din nou spre ziduri, căutând a le spar­ge și a’și face un drum prin ele. Era ceva îngrozitor! Michel Angelo a uitat să desemneze acest supliciu . Dante a uitat să’i cânte. Inima bate, sângele circulă în vine, și totuși moar­­tea’i acolo, cea mai aricioasă din toate ! Foamea care are să’ndeplinească lucrarea de distrugere, un supliciu lung de toate oarele, de toate minuntele, de toate secundele, o agonie de trei zile. In aceste momente teribile, gândirea revede toa­te evenimentele vieței... Ea zări trecând pe dinaintea ei cele mai mici fapte, cele mai mici acte ale vieței sale. Ea se re­văzu copilă, fericită la Mondragon, când mama ei Vivetta o ținea de de mână preumblându­se prin câmpie. Pe urmă venea Marseille, Marseille unde plânsese și suferisă atât de mult! In fine viața pă­rea că’i suride, ea lucra, reînvia; părintele ei, ti­ranul ei, dispăruse. Ea intră la teatru. Cât de bino­c și amintea cea întăi sară de triumf! Aplauzele se suisă până la ea. Și Loii! amorul lui revenea pentru ea, cu plă­cerea lui pătrunzătoare, cu castitatea lui pasionată, cu voluptatea lui profundă ! Cât a iubit-o el! cât se iubeau amândoi! Și ea era să moară! Amintirea îndoi energia re­voltei sale: lacrimele sale secară din nou asupra granitulului nemișcat, tot atât de mut la rugămin­­tele ei ca și idolul indian invocat în deșert! Ea era să moară !... Manele sale sgârcite scormoleau petrile, sângele curgea din degitele sale slălcite. Ea nu simțea du­rerea. Noaptea imensă de care era încungiurată o despera. Cine știe unde-ar fi târât-o desperarea, dacă D-zeu n’ar fi avut milă de ea ? Oarele trecu­seră de când era acolo. Afară, luna, apărea de-o­­dată, inundând neurii cu alba ei lumină. Jeanna deosebi de-o dată, de-asupra ei, un punct luminos. Ceriul, se vedea prin crapăturele zidului... Ea se opri în loc și căzu în genunchi. Ea văzure cerul! Cum se’nalță rugăciunea ei supusă și ardintă tot­­o­dată ! Ea nu mai murea singură, pentru că vă a­­vea cel puțin sub ochi ceva din natura nemuritoa­re ! Atunci se’ntinsă gios în galerie. Pe urmă, cu brațele’ncrucișate, cu ochii în sus, ea se pregăti să moară, zicându’și că înceata și cru­da ei agonie era poate pedeapsa ce’i da D-zeu pen­tru greșelile ce le făcuse in viața ei; cel puțin ea vedea, în acest punct alb, care’i apărea, mai neze­­zit, de-asupra ei, patria eternă unde nu va mai suferi.................................................................... O vara mai târziu, Jeanna era tot nemișcată, în sublima ei resemnațiune, când i se păru că un vitet surd venea din depărtare până la ea. Absor­bită în murele sale rugăciuni, ea nu se mișcă de loc. Ea nu mai era simțitoare la lucrurile exteri­oare. Ne­putând fi scapată, ea’și primea destinul. Totuși acel vuet surd creștea. Atunci numai, înce­pu ea a’i da atențiune... Vuetul creștea cu’ncetul, gradat. Erau chiar două soiuri de sunete diferite care­ agiungeau pănă la ea... Ea se'ntreba dacă, de­și imposibil Loic Dar nu, Loic nu putea fi încă la Raima. Erau două sau trei oare de dimineață, după cât îi era permis a calcula. In acel moment, D. de Maudreuil, trebuia să fie încă destul de departe de Amberieux, des­tul de departe de ea, vai! și chiar când el ar fi putut a­junge mai curănd, cum ar fi putut gaci că metresa lui se află acolo... Cu toate acestea, în curând, ea deosebi clar cea ce cauza vitetul pe care-l auzea. Erau pași pe stîn­­că și voci care vorbeau : nu mai rămânea îndoială. Oameni, vizitatori fără’ndoială, se aflau închiși ca și ea în grota de la Raima. Atunci, ea se sculă. Gă­­fâindă, sprijinită de zid, cu capul plecat înainte, ea căuta a pătrunde cel mai mic vitet ce­ i-ar veni din afară. După cinci minunte, luminele unei torci stre­­bătând prin bortele zidului construit de Andrei nu’i mai lasară nici o’ndoială, înaintau cătră ea. Erau s’o libereze ! O­­ ironie a destinului­ erau Hilarion și Andrei care se’ntorceau de la lac. Ei trecură pe lângă dânsa.

Next