Curierul Foaea Intereselor Generale, 1880 (Anul 7, nr. 2-147)
1880-06-25 / nr. 71
Anul al 3-lea No. 71. IASSI, miercuri 25 Iunie (7 Iulie) 1880. Apare Duminica, Mercurea și Vinerea. Prețint aîionamentelor IN IASSI, pe an. 21 fr.— pe semestru 12 fr.— pe trimestru 6 fr. DISTRICTE, pe an 28 fr.—pe semestru 14 fr.— pe trimestru 7 fr. STRES NATATIV , ........ 40 fr.— INSERȚIUNI si RECLAME, rotului 60 b. fCIRI LOCALE „ 1 fr. Epistole nefrancate nu se primesc. ITn At. 20 bani (TH. BALASSAN) FOAIA INTERESELOR GENERALE. Ca.lexică.a.r-a.l Septa, na anei STIL VECH ZIUA PA_T_RONUL ZILEI TIMPUL DIN SEPTAMANA____1 STIL NOU ZIUA PATRONUL ZILEI bas. Soar. Apusul Soar. Junno. . Iulie. 22 Dunminca, M. Ensebin, Zinon, Zina 4 Duminică Udai rich 4—5 8—3 23 Luni M. Agrip. Aristodeu, Dimitrian T . 0 . .. 5 Luni Charlotte 4—6 8—2 24 Marți NI] .«berea Sf. loan Vdezătovu La 2,3 Iunie 3 ore 8 ma mite sara 6 Marți Antonie 4—6 8—2 25 Mercuri O. Fevroni», S. Orentin, Longin variabil, lumină nouă. 7 Mercuri Enter 4 — 7 8—1 26 Joi C. David, Ioan 8 Joi Chilian 4—8 8—1 27 Vineri J C. Samson, S. Ioana, Marcia 9 Vineri Luisa 4—8 8—1 28 Sâmbătă Afl. rel. S. Chir. Ioan, M. Papia 19 Sâmbătă Amalia 4—9 8—1 Prețul Adunciurilor PAGINA I. 50 b. Pag. III. 40 b. Pag. IV. 30 b. Pentru FRANCIA: se primesc anunciuri Ia D-l. Adam négociant-commissionaire 4, rue Clémeut Paris. Pentru AUSTRIA și GERMANTA la Rudolf Mosse Seilerstatte No. 2. Wien. Vincenz Hrdlicka Teinfaltstrasse No. 31 Wien, Fillip L5b Eschbachgasse G Wien și a Rotter & C-o Reimergusse 17 Wieu. Pentru ANGLIA Ia D. Eugen Micoud Londra 81 in Fleet Stree E. C. Manuscriptele nepublicate se vor arde. Un !¥§•• hani ___A_ N JJ N C I URI. !eenilor, aprocsimativ 750 fălci, proprietate a dlui seculai Stosetti Ilosnovanu, se dă în arendă pe 5 sui, de la 23 Aprilie 1881. Doritorii se vor adresa la la FilluB Jklec$i8lldin strijgorie Chica, in Iași. ....—= PEHSICHATUL. a Christe A. Karakasch. La 34, 35, «« și 34 Iunie curent urmând a se ține esamenele publice anului școlar 1879—80, se face aceasta cunoscut atât Onorabililor părinți cât și altor persoane respective, cari cu prezența D-lor vor bine-voi a onora acest Institut. fa..4 \ Misia Irimiei;.r J Bacău plasa Trotușului, comuna C / Bogdănești, proprietate a D-lui \ £ C» ni coralii Em. Bogdan, S s în mărime aprocsimativ de 2200 ^ ^ fălci, se vinde de veci. — A se ^ y adresa pentru condițiunile vân ^ zării la Frimai Alexandru Gri Cujorie Ghyta, in Iași. (243-24) 5 CAA/VA/AAAAA/»AA^ 1« pentru semânță, de cea I LUwJJI cúi mai bună qualitate, este de vânzare la moșia Lunganii, județul Iași, plasa Cârligătura. — D-nii doritori vor bine-voi a se adresa prin scrisori francate la Târgul-Frumos către sub-scrisul proprietar. C. Gristodulo Cerchez. AU EȘIT DE SUB PRESĂ Iire Winei II Monrte Traductiune de ALESSANDRU LUPONI. Se află de venzare la Tipografia Th. Balassau cu prețul de 1 Leu nou. "InCOLECȚIE IELESI"** lnentura TIPOGRAFIEI în Balassani au eșit de sub presă o colecțiiune de legile și regulamentele următoare : 1. Regulament despre atribuțiunele portăreilor. 2. Regulament pentru tarifa actelor de procedură și esecutare ale portăreilor 3. Regulament pentru reducerea taxelor portăreilor. 4. Regulament pentru unele atribuțiuni ale portăreilor și pentru esecuțiunea lor. 5. Regulament pentru facerea și esecutarea hotărniciilor. 6. Regulament de cheltuieli in materii civile. 7. Regulament de cheltueli in materii criminale. 8. Legea timbrului și înregistrării. 9. Legea pentru menținerea și esecutarea art. 7 din legea rurală. 10. Circulara Ministeriului de justiție relativă la această lege. 11. Legea pentru anularea clausei penale. 12 Lege pentru judecătoriile comunale și de ocoale. 13. Lege pentru punerea in lucrare a acestei legi. 14. Lege pentru reversibilitatea pensiunelor din Moldova. 15. Lege asupra mărcilor de fabrică și de comerciu. 16. Regulament relativ la această lege. 17. Lege asupra responsabilității ministeriale. 18. Lege pentru revizuirea art. 7 din Constituțiune. 19. Regulament de taxele a se plăti pentru inserarea actelor judecătorești in Monitorul oficial. 20. Lege pentru Casa de economie. 21. Lege pentru suspendarea termenilor la autoritățile judecătorești din Iași. 22. Regulament pentru biletele de liberă petrecere in România. 223. Legea telegrafo-postală. 1. Tablou de determinare a circumscripțiunelor și de fixarea reședințelor judecătoriilor de ocoale. Această colecțiune care cuprinde 24 legi, regulamente și circulari, formează un volum in 8 °, de 224 pagine, cu o tabelă de materii foarte inlesnitoare pentru consultare și se află de vânzare numai la tipografia editoare „Th. Balassan”, cu modestul preț de 9 B. 50 ii, exemplarul. TELEGRAME Paris B Iulie. Senatul a respins cu 145 voturi contra 183, un amendament la proectul de amnistie, presentat de d. Gilbert-Boucher și tinzând a depărta de la amnistie, pe toți membrii insurecției din 1871 cari au fost condamnați pentru o crimă de drept comun. Senatul în urmă a primit cu 143 voturi contra 138 amendamentul d-lui Bozemian „care acordă amnistie la toți condamnații pentru crime altele decât cele de incendiu și asasinat, și pentru delictele ce se leagă de insurecțiile din 1870 și 1871...“ Restul ca și în proectul deja votajat de cameră. TGena 3 Iulie. Târgul internațional de grăne și semințe s’a hatorit pentru anul acesta la Viene, în 16 și 17 August. Ragum 3 iulie. Se vorbește acum că se va ceda Muntenegrului, în schimbul Dubiniei, locurile locuite de slavi, de lângă Podgorița. Berlin 3 Iulie. Camera seniorilor a adoptat cu o mare majoritate proectul de lege bisericească conform votului dietei Prusiei. Sesiunea se va închide astă-sară. Viena 3 Iulie. Din Cetinie se telegrafiază către „Politische Corespondenz“ că mai mulți notabili din semințiele albaneze, sosiți la Cetinie, au declarat solemn că renunță la orice resistență contra Muntenegrului. Din contra, albanezi, s-au grămădit înaintea Mozuraplaninei, și iau o atitudine amenințătoare contra Antivarului. Mai multe batalioane muntenegrene s-au concentrat pe lângă Antivari, pentru a apăra acest port, contra oricărui atac. Paris 3 Iulie. Raporturile despre starea recoltelor, atât din Francia cât și din America, continuă a fi favorabile. Prețurile cerealelor sunt slabe pretutindeni. IAȘI, 24 iunie 1880 „Corespondența Politică“ din Viena publică in doua numere consecutive vești ce i se trimet din București asupra marei mișcări militare ce se observă la vecinii noștrii de peste Dunăre. Astfel in numărul din 1 Iulie al citatei Corespondențe cetim următoarele: „După cele ce ni se comunică din București cu data de astăzi consulii români au adresat guvernului lor raporturi cari vorbesc despre o mare mișcare intre Varna și Odesa. La Varna se incarcă mai cu samă cantități mari de material de resboiu și de cîtva timp numeroși ofițeri și sub ofițeri de artilerie rusă, sosesc pe fiecare zi in acest oraș.“ In numerul ei din 2 Iulie aceiaș foao publică tot in această privință ceia ce urmează: „Ni se comunică din București că ingrămădirea voluntarilor ruși in Bulgaria, ia dimensiuni de acele ce nu se pot explica decît prin nouele evenemente politice cari s’ar fi pregătind in peninsula Balcanilor.“ Dacă aceste vești vor fi adevărate, lucru de care noi mai nu ne indoim, putem conchide că suntem in ajunul inceperei unei nouă drame sîngeroasă care se va desfășura cu toată grozăvia ei pe aceiași scenă ca și in anii trecuți. De altmintere apropierea acestor evenimente pe noi nu ne miră de loc, căci cu toate asigurările de pace a diplomaților, încă din ziua când s’a semnat tractatul de Berlin, am dobândit convincțiunea nestrămutată că, germenii discordiei, semănați numai fiecare din stipulațiunile acelui tractat, nu vor intarzia de a da roadele lor distrugătoare. Din nenorocire aceste v— prevederi se pare că se vor îndeplini mai iaite decît ne așteptam noi. Situațiunea actuală a politicei europene față cu Orientul este același ca și a doua zi de la indicerea tractatului de San-Stefano, adecă ca și atunci Europa este in ajunul isbucnirei unui crâncen răsboiu la care vor fi răpite, dacă nu toate, cel puțin majoritatea puterilor. Singura deosebire ce esistă intre situațiunea de atunci și cea de astăzi este, după noi, că atunci, părțile beligerante, cedând necesităței de repaus și întremare, răsboiul a fost amânat, pe când astăzi ne temem foarte că silințele aparente ale diplomației pentru menținerea păcei să nu fie zadarnice. Am dori din inimă ca să ne inșălăm in tragerea acestor conclusiuni atît de puțin zimbitoare pentru viitor, insă aceasta este convicțiunea noastră, formată de observațiunea continuă a lucrurilor și de aprecierile majorităței ziarelor serioase din Europa ale căror vederi politice ne servesc de multe ori de normă in expunerea chestiunilor mari ce se succedează la ordinea zilei. Ca ziariști conștiincioși trebue să împărtășim această convecțiune astfel cum o avem cetitorilor noștri. Tot odată ne permitem ă le da sfatul să privească cu atențiune mersul evenementelor pentru ca ziua de încercare să nu ne apuce nepregătiți. Și pentru a dovedi că nu suntem numai noi singuri de această opiniune este de ajuns a câta urmă- FOILETON Albert 3De 1pit. 46 MYSTERUL din BAS-mmtinoN. (Urmare). Când Jeanna’și reveni în sine, Andrei și Hilarion strebătuseră mai înainte’n grotă. Tinera femee era înmormentată de vie . Ea stătu câteva secunde făr ’ași putea da socoteală de’ngrozitoarea ei posițiune. Ea crezu că călăii ei se mulțumiseră a o părăsi ș’a fugi. Jeanna era femee, groaza care se născure’n ea, când se văzuse amenințată cu moartea, învinsesă pentru un moment energia ei de la’nainte. Ea strigasă, se rugasă, implorasă. Ea se micșurasă, chiar înaintea unui om pe care’l ura, pe care’l desprețuea , dar era din acelea care’și regăsesc curând puterea. Ce femee nu s’ar fi plecat ca și ea, în fața cruzimei destinului ? Ea’nțelesă că era să moară, și nu vrea a muri! Stoarsă de puteri prin nebuna luptă ce susținuse, Jeanna se hotăra să meargă drept înaintea ei; fără’ndoială ea va putea să iasă din această închisoare blestemată! Ea se agata de dorința de a trăi. Speranța n’o părăsea. Nu, era peste putință să nu poată scapa! Drumul era strimt, dar cu bolta’naltă ; deci putea să stee drept. Impregiurul ei era o noapte eternă. Și ce tăcere’ngrozitoare ! Sgomotele naturii n’agiungeau de loc pănă’n acel mormânt. Ea făcu câțiva pași înainte cu mânele’nscinse, pentru a’și face un drum prin întunecimea deasă care-o încungiură. Dar nu făcu decât doi pași, când îi fu peste putință a mai merge’nainte. Ea se lovisă de zidul pe care Andrei Darcourt îl rîdicase, peatră pe peatră, pentru a închide drumul. — M’am înșalat desigur, gândi ea. Ea se’ntoarsă înapoi, mergând în sens. Dar fu acelaș lucru: asemenea un zid în fața ei.. Atunci, groaza sa, depărtată un moment de speranță, deveni mult mai violentă. Ea’nțelesă o parte din adevăr : ea era prizonieră ! Prizonieră’n acest infern ! Primul ei sentiment fu revolta. — Nu, nu, asta’i imposibil murmură ea. Cum ar fi putut să me’nchidă astfel ? înfuriată, ea’ncepu s’alerge de-a lungul strimtei galerii care trebuia să’i serve de mormânt. Peste tot locul granitul umed ! Suspine o cuprinseră ; ea căzu gios, în genunchi, trecându’și mânele pe frunte, ca, pentru a alunga înfricoșata nălucire care o chinuea. Pe urmă, făr’a gândi,, făr’a a reflecta, târâtă de acea vie dorință de conservațiune, care nu părăsește niciodată pe oameni, se sculă de o dată, aruncându-se din nou spre ziduri, căutând a le sparge și a’și face un drum prin ele. Era ceva îngrozitor! Michel Angelo a uitat să desemneze acest supliciu . Dante a uitat să’i cânte. Inima bate, sângele circulă în vine, și totuși moartea’i acolo, cea mai aricioasă din toate ! Foamea care are să’ndeplinească lucrarea de distrugere, un supliciu lung de toate oarele, de toate minuntele, de toate secundele, o agonie de trei zile. In aceste momente teribile, gândirea revede toate evenimentele vieței... Ea zări trecând pe dinaintea ei cele mai mici fapte, cele mai mici acte ale vieței sale. Ea se revăzu copilă, fericită la Mondragon, când mama ei Vivetta o ținea de de mână preumblânduse prin câmpie. Pe urmă venea Marseille, Marseille unde plânsese și suferisă atât de mult! In fine viața părea că’i suride, ea lucra, reînvia; părintele ei, tiranul ei, dispăruse. Ea intră la teatru. Cât de binoc și amintea cea întăi sară de triumf! Aplauzele se suisă până la ea. Și Loii! amorul lui revenea pentru ea, cu plăcerea lui pătrunzătoare, cu castitatea lui pasionată, cu voluptatea lui profundă ! Cât a iubit-o el! cât se iubeau amândoi! Și ea era să moară! Amintirea îndoi energia revoltei sale: lacrimele sale secară din nou asupra granitulului nemișcat, tot atât de mut la rugămintele ei ca și idolul indian invocat în deșert! Ea era să moară !... Manele sale sgârcite scormoleau petrile, sângele curgea din degitele sale slălcite. Ea nu simțea durerea. Noaptea imensă de care era încungiurată o despera. Cine știe unde-ar fi târât-o desperarea, dacă D-zeu n’ar fi avut milă de ea ? Oarele trecuseră de când era acolo. Afară, luna, apărea de-odată, inundând neurii cu alba ei lumină. Jeanna deosebi de-o dată, de-asupra ei, un punct luminos. Ceriul, se vedea prin crapăturele zidului... Ea se opri în loc și căzu în genunchi. Ea văzure cerul! Cum se’nalță rugăciunea ei supusă și ardintă totodată ! Ea nu mai murea singură, pentru că vă avea cel puțin sub ochi ceva din natura nemuritoare ! Atunci se’ntinsă gios în galerie. Pe urmă, cu brațele’ncrucișate, cu ochii în sus, ea se pregăti să moară, zicându’și că înceata și cruda ei agonie era poate pedeapsa ce’i da D-zeu pentru greșelile ce le făcuse in viața ei; cel puțin ea vedea, în acest punct alb, care’i apărea, mai nezezit, de-asupra ei, patria eternă unde nu va mai suferi.................................................................... O vara mai târziu, Jeanna era tot nemișcată, în sublima ei resemnațiune, când i se păru că un vitet surd venea din depărtare până la ea. Absorbită în murele sale rugăciuni, ea nu se mișcă de loc. Ea nu mai era simțitoare la lucrurile exterioare. Neputând fi scapată, ea’și primea destinul. Totuși acel vuet surd creștea. Atunci numai, începu ea a’i da atențiune... Vuetul creștea cu’ncetul, gradat. Erau chiar două soiuri de sunete diferite care agiungeau pănă la ea... Ea se'ntreba dacă, deși imposibil Loic Dar nu, Loic nu putea fi încă la Raima. Erau două sau trei oare de dimineață, după cât îi era permis a calcula. In acel moment, D. de Maudreuil, trebuia să fie încă destul de departe de Amberieux, destul de departe de ea, vai! și chiar când el ar fi putut ajunge mai curănd, cum ar fi putut gaci că metresa lui se află acolo... Cu toate acestea, în curând, ea deosebi clar cea ce cauza vitetul pe care-l auzea. Erau pași pe stîncă și voci care vorbeau : nu mai rămânea îndoială. Oameni, vizitatori fără’ndoială, se aflau închiși ca și ea în grota de la Raima. Atunci, ea se sculă. Găfâindă, sprijinită de zid, cu capul plecat înainte, ea căuta a pătrunde cel mai mic vitet ce i-ar veni din afară. După cinci minunte, luminele unei torci strebătând prin bortele zidului construit de Andrei nu’i mai lasară nici o’ndoială, înaintau cătră ea. Erau s’o libereze ! O ironie a destinului erau Hilarion și Andrei care se’ntorceau de la lac. Ei trecură pe lângă dânsa.