Curierul Foaea Intereselor Generale, 1881 (Anul 8, nr. 3-145)

1881-07-31 / nr. 87

Pag. 2 ANUL IX No. 87. Zerlendi ar fi luat inițiativa pentru crearea acestui nou institut financiar. D. Eugeniu Stătescu, ministru al afacerilor străine, a părăsit capitala, împreună cu familia, spre a merge la băi. I). ministru al afacerilor străine fu însoțit pănă la gară de un însemnat număr de persone distinse și de un public numeros. L’am observat pe d. Tornielli, mi­nistrul Italiei, pe d. C. Esarcu, etc. D. Petre Mavrogheny este numit in postul de trimis extraordinar și mi­nistru plenipotențiar pe lăngă M. S. Regele Italiei, în locul d-lui N. Kre­­tzulescu, trecut în aceiași calitate, pe lângă curtea din St.­Petersburg. Locot.-colonel Scarlat Sch­eletti, din administrația centrală a resbelului, s’a numit comisar regal la consiliul de reviste al armatei. Locot.-colonel Argetoianu Ioan, din reg. 4 de linie, s’a permutat în ad­ministrația centrală a resbelului, di­rector de serviciu al direcției I, per­sonal. Pentru ce a câzut in ziiua de 22 curent, in jud. R.­Vîlcea, a fost apro­­pe de mărimea unei nuci și a bân­tuit comunele Drăgășani, Orlesei, Că­­ lina, Zivideni, Isvoru, Nemoiu și A- mărâsei, distrugând cu totul viile, și porumburile. Printre premianții din concursul ge­neral între tote liceele din Paris gă­sim numele tenorului Cuza, care a avut un al doilea accesit de istorie și un al doile accesit de geografie. D. Comite Wesdehlen, ministrul reședințe al Germaniei in București, a plecat la Sinaia. ia. D-sa va sta acolo vr’o doua­­ zile și pe urmă va pleca să inspecteze la­gărul format între Ploești și Sinaia. In­suși secerarea grâului de torm­­­ă e terminată; ea lasă mult de do­rit in cantitate, și calitatea e proas­tă ; secara și orț­ul, pe alocurea, se pote socoti de mijloc. Secerarea grâu­lui de vară urmează, este insă mai prost de­cât acel de tomnă, pe alo­curi nici se seceră. In genere, partea din sus a jude­țului este mai bună de­cât cea din jos; popușoiul merge bine. In jud. Neamțu, recoltele sunt bune. Secerarea grâului de toamnă a or­bului și a secarei, cosirea erbei, tree­­ratul și arăturile de toamnă continuă, fiind timpul favorabil; prașila a 2-a a popușoiului e mai în tote părțile terminată. Marele poet al României, Vasile Alec­­sandri, iubitul nostru representant la Senat a primit în Mircești, cu ocazia aniversărei sale de 60 ani, un album de totă fru­­museța din partea societăței studenților români din Viena, «România Jună.“ A­­cest album prețios, este legat în catifea roșie, poză pe acoperiș, o ghirlandă de frunze de stejar și de lauri, tote lucrate în argint; sub acestă ghirlandă admirabil de bine lucrată, sunt sapați anii 1821 — 1881 cu inițialele poetului. Interiorul al­bumului conține o dedicațiune de felicitare sub-scrisă de totă junimea. „Românului“ i se anuncia din Si­naia că ofițerii austriaci de la al II- lea regiment de Hussari, în număr de 18 cu colonelul lor baronul Hü­gel, au venit duminică dimineață că­lări la Sinaia. Au fost invitați la dejun de Ma­iestățile Lor, care s’au întreținut cu d-lor până la orele cinci. In tot timpul acesta musica a cân­tat ; soldații și țăranii cari se aduna­seră din impregiururi jucau hora pe platoul din fața mânăstirii. Ofițerii austriaci, după ce au petre­cut toată sara in Sinaia, au plecat luni dimineață, la orele 8, la Brașov. D. general Cernat, comandantul di­­ visiunei a II, a plecat marți la Sina­Circulara d-lui ministru de interne, cu No. 13.27T, din 25 Iulie 1881, către d-nii pre­fecți de județe. Domnule prefect, Art. 15 din legea pentru tocmelile a­­gricole dă drept consiliului comunal ca să refuze legalisarea unui act de tocmeală îndată ce munca pentru care se invoesce locuitorul este mai mare de cât ceea ce ar putea lucra el și familia lui. Acastă disposițiune a rămas, în cele mai multe cazuri, literii mortä.; consiliile nu refuză legalizarea a ori­cât de multe acte de tocmală, privitore la același lo­cuitor, așa că, de aici urmează că sătenii nu’și mai pot nici ura, nici lucra ogorul lor, fiind siliți a face față la grele și nu­merose angajamente contractate cu mai mulți arendași și proprietari. Vă rog, domnule prefect, să recoman­dați d-lor supt­ prefecți ca să privighieze de aprope felul cum consiliile comunale legalisază actele de tocmală, ne mai per­mițând ca acestă să se facă cu ușurință în contra prescripțiunilor art. 15 din legea sus-citată. Primiți, domnule prefect, asigurarea considerației mele. Ministru, C. A. Rosetti. Circulara aceluiaș domn ministru, cu No. 13.276, din 25 Iuliu 1881, către d-nii pre­fecți de județe. CURIERUL TH. BALASSAN. IAȘI Vineri 31 Iuli (12 Aug. ) 1881. Domnule prefect, Vă atrag atenția d-vostră asupra unui fapt dăunător intereselor și averei sătea­nului, cere se petrece in comunele rurale. Citațiile tribunalelor și ale judecătorii­lor de acale se înmân0ză persoanelor în drept prin primarii comunelor. Aceștia, casé, de multe ori, după ce le primesc, sau uită a le remite locuitorilor, sau le perd, nu’și dau osteneala de a mai trimite pe vătăjei pe la casele celor citați, destul este că tribunalele și judecătoriile de o­­coale condamnă pe locuitori la amenzi, în lipsă pronunță otărîri ce remân definitive, fără ca locuitorii măcar să fi scrut că au fost chemați ca martori, sau in judecată. Ve rog, d-le prefect, ca să dați ordi­­nile cuvenite pentru ca primarii să-și în­­deplinască in consciință datoria lor, înmâ­nând citațiile conform procedurei civile și penale. Primiți, d-le prefect, asigurarea conside­­rațiunei mele. Ministru: C. A. Rosetti. Circulara d-lui ministru al agriculturei, co­­merciului și lucrărilor publice, cu No. 9,435, din 23 Iuliu 1881, către d-nii prefecți de județe. Domnule prefect, In «Monitorul oficial“ No. 85, de la 16 Iuliu curent, ați ved­ut decisiunea ce am luat pentru ținerea concursurilor agri­cole și industriale în anul acesta, în ca­pitalele județelor în cari s’au constituit comiții agricole. V’o comunic și direct in copie. Vă rog dar, domnule prefect, să convo­cați îndată corpițiul din județul d-vóstre, să’i puneți in vedere disposițiunile din sus zisa decisiune, și să’l invitați a procede fărâ întârziere la elaborarea programei de care se face mențiune în art. 5 din deci­siune, și pe care o veți trimite, cât s’ar putea mai curând, și ministerului de agri­cultură și comerț. Juriul care va judeca producțiunile ex­puse, trebuind să cuprindă, pe lângă cinci membri aleși de comiliul agricol, și șase membri numiți de guvern, d-vestre ’mi veți recomanda pe acești candidați, dintre agricultori, cultivatori ori industriali cari se bucură mai mult de stima conjudeție­­nilor lor. Ar fi de dorit ca printre dele­gații ministerului să figureze și proprietari mici, cari exploateză direct pământurile lor.­­ Primiți, de rog d­le prefect, asigurarea considerațiunei mele. Ministru, Colonel Dabija. Sunt numiți : D. doctor M. Constantinescu în postul de medic la plasa Constanța, din județul Constanța, in locul d-lui doctor Corvin, medic militar, aflat provisoriu in serviciu. D. doctor P. Negoescu in postul va­cant de medic la plasa Hârșova din acel județ. D. licențiat in medicină Avedik Ro­­mualdo provisoriu in postul de medic la plasa Silistra-Noua, din acel județ, in lo­cul d-lui doctor Ștefan Dumitrescu, medic militar, aflat provisoriu in serviciu. Retribuțiunea acestor funcționari se va răspunde din ziua de când vor păși in serviciu. D. doctor Ioan Polis, actualul secretar al consiliului medical superior și referend de statistică medicală, in postul de sub­director, cap al serviciului medical și se­cretar al consiliului medical superior. D. Alecsandru I. Locusteanu, actualul veterinar-șef raionului I, in postul de cap al serviciului veterinar. D. Mihail Tudoriu, actualul cap al can­celariei, în postul de cap al serviciului administrativ. D. doctor George Georganta, fost re­ferend statistic, provisoriu în postul de cap al serviciului statistic. D. Vasile Asador, actualul cap de o­­ficiu, în postul de ajutor. D. Neculae D. Maseuțian, actualul ar­­chivar și registrator, în postul de ajutor. D. Constantin Rădulescu, vechiu copist, în postul de archivar. D. Simion S. Popescu, actualmente ofi­ciant la serviciul sanitar de la Sulina, în postul de registrator. D. I. Mezencescu, actualmente veteri­nar-șef raionului II, în postul de inspec­tor serviciului veterinar, D. M. G. Mugurenu în postul de in­spector serviciului veterinar. Retribuțiunea acestor funcționari se va răspunde de la data acestui decret, după statul alăturat de citata lege. — Concursul pentru ocuparea locuri­lor de bursieri și bursiere ce au devenit vacante în internatele Statului și anume 1. In internatul liceului Sf. Sava din București. 2. In internatul liceului Matei­ Basarab din București. 8. In internatul liceului din Iași. 4. In internatul liceului din Craiova 5. In internatul seminarului din Bu­curești. 6. In internatul seminarului Socola din Iași. 7. In internatul seminarului din Huși. 8. « « « « Rom. de Argeș. 12. In internatul seminarului din Râm­­nicu-Vâlcei. 13. In internatul școllei centrale de fe­te din București. 14. In internatul școlii centrale de fe­te din Iași. IO. IU interutUiul IiCOioi cent­ra­le de fe­te din Craiova. Urme d­e a se ține, în timpul de la 1 pănă la 10 Septemvre viitor, în confor­mitate cu disposițiunile legei instrucțiunei cari sunt: 1. Pentru internatele liceale. «Art. 166, al. 2. Materiile concursu­lui vor fi obiectele de studiu ale claselor inferiore celei în care canditatul vrește a fi admis.” Art. 167. Concurenții se vor înscrie de mai ’nainte in registrul depus la can­celaria liceului, și părinții sau corespon­denții lor vor depune actul candidaților de naștere, actul de vaccinare, sau dova­dă că a zăcut de versat, actele de învă­țaturile ce vor fi făcut, precum și un act de neaverea părinților, ori de serviciile lor publice." „Art. 168. Se vor primi concurenți după etatea lor, așa in­cât pentru clasa I, vor concura cei între 10 și 12 ani pentru clasa II, cei între 11 și 13, pen­tru clasa III, cei între 12 și 14 ani și așa mai departe.“ «Cei ce vor fi în etate mai înaintată nu vor fi primiți.» «Art. 169. Concursul se va ține în o­­rașul unde se află internatul.“ «Art. 170. In București comisiunea e­­xaminătore se va numi de ministru, re­­sultatul concursului se va face cunoscut asemenea prin ministru. In cele-ale ora­șe de cătră consiliul școlar. Comisiunea examinătore va fi președată de directorul liceului.“ II. Pentru internatele seminariale: «Art. 167 relativ la licee este aplica­bil și pentru aspiranții la bursele din seminar.» «Art. 136. Vor fi admiși ca școlari de la etatea de 14—17 ani junii, de națio­nalitate români, cari vor justifica prin certificate, sau prin examene de cunoștin­țele prescrise prin art. 32.® «Art. 237. Se vor preferi la admitere fii de preoți și de alți servitori ai bise­­ricelor și după aceștia fii de cultivatori săteni. Fii de orășeni sau târgoveți se vor primi numai întru cât va fi trebuin­­­ță de preoți la bisericele de prin orașele din acea eparh­ie, iar alminterea numai în lipsă de fii de săteni." „Art. 238. Acel care se va admite ca școlar se îndatorază prin acesta ca, în termen de trei ani cel mult după termi­narea învățăturelor și eșirea sa din semi­nar, să primască funcțiunea preoțască ce i s’ar oferi, sau la din contra urmare, să întorcă seminarului cheltuiala făcută cu dânsul.« III. Pentru scalele centrale de fete, îndeplinirea art. 166, al. 2 și art. 167 din lege se cere și de la aspirantele la bursele din sculele centrale: „Art. 193. Nu se vor admite să con­­cure pentru stipendiele Statului fete mai mari de 13 ani." „Art. 195. O elevă stipendiată nu pó­te părăsi scula, fără o causă legitimă mai îneinte de a termina tote cursurile, afară de cazurile de excludere prevăzu­­te la art. 176.» «In lipsă de cause legitime, părinții vor întorce cheltuelile făcute.» Aceste disposițiuni se publică spre cu­noștința și orientarea părinților sau tu­torilor aspiranților la menționatele burse, rămânând ca numărul lor să se publice mai în urmă după primirea tuturor știin­țelor relative la locurile vacante de bur­­sieri și bursiere ce direcțiunile sculelor sunt datore a le da ministerului. Din județul Faldului, comuna Ta­­taracu, se scrie „Vocei Covurluiului:“ In ziua de 11 curent s’a pornit o parte din dealul satului cu 14 cari sau distrus cu totul; la 17 case, s’a pornit o altă parte distrugând 58 case; restul satului este amenințat a se perde, și alte 150 căse incă sunt in pericol, de­oare­ce pământul a cră­pat in toate părțile, Groaza intre locuitori este mare. Sătenii cer a se stremuta și a li se da locuri pe mo­­ v. „ « „ din Galați. 10. « « « « Buzău. 11. » « « « Curtea pe fie­ce Zi- Vederea castelului îi făcea rău, aerul ce respiram îi strica sanatatea, și de n’ar fi obser­vat că și eu sufăr, el ar fi părăsit de mult castelul, întunecat și tăcut, el fugea de ori­ce distracțiune, chiar și de acea a studiului; ocupându-se numai cu religiunea, el petrecea Zilele Și nopțile la piciorul altarelor. In ținut el era privit ca un sânt, și so­țul meu însuși respecta acastă inaltă virtute care’l ridica d’asupra nostră, și de care numai eu mă plân­geam, căci din causa ei perdeam aprópe un amic. Atunci el revenea spre mine, atunci trăsăturele se­vere a feței sale și ochii sei seci regăseau un mo­ment pentru mine scrisul sau lacrimile. Numai pen­tru mine singură mai ținea el de a trăi pe pământ! «De câte­va luni, comtele de Pepoli visita mai a­­desa gentilomii vecini, sau mai bine î i primea la dân­sul ; ei aveau conferințe secrete. In fine, și spre ma­rea mea surprindere, mi se păru că el se dădea la alte ocupațiuni de­cât la acea a vânătorei. De mai multe ori chiar el îmi dete să scriu și să traduc scrisori adresate către diferiți signori din Germania, scrisori fără însemnătate in aparență, dar care a­­veau un sens ascuns pe care puțin mă importa de a’l cunoște, și pe care nu căutam a’l gâci. «Despre cornițele de Pepoli, el era bucuros de a vedea că un ore­care proiect îl preocupa; căci, cu tote silințele sale de a arăta un aer vesel, din timp in timp o încrețitură i se arăta pe frunte, sprince­­nile lui se încrețau, in fine, și in contra obiceiului seu, el semana in tocmai unui om care cugeta. A­­trăsei atențiunea lui Theobaldo asupra observațiu­­nelor mele, și el mă trată de visionară și nu voi să mă crudă. «Dar într’o sală el intră la mine cu un aer a­­gitat. «—- Juanito, îmi zise el, se petrece aci ceva es­tra­ordinar. Se află o gramadă de arme in subte­ranele castelului. «— Arme de vânătore ? îi zise cu eu. «— Nu, ele au o altă destinațiune, și in astă sară, întorcându-me din sat unde am fost cu sântele taine la un bolnav, am fost oprit in mijlocul pădu­­rei de un om invălit cu o manta care mi-a ziS în­cetișor . «— Părinte, părăsiți in astă nopte chiar caste­lul cu domna comtesa ; e vorba de libertatea și viața sa ; mâne ar fi prea tărziu. «Și el s’a depărtat alergând. «— A fi fost vre­un om, îi zisei eu, care a voit să vă sperie. «— Nu, nu, îmi respinse el făcându’și cruce, căci mi s’a părut a auzi vocea prea iubitului meu Carlo care se reîntorcea pentru a vă scapa. „— Carlo­ strigăi eu tremurând, nu’i cu pu­tință. „— Da, așa credeam și eu, și totuși inima’mi bătea ca și cum ar fi fost el. Și când s’a depărtat strîngându-mă de mână am strigat: Carlo! Carlo ! El s’a oprit, a avut aerul d’a se gândi, credeam că are să se arunce in brațele mele, dar el a scos un țipet de durere, a întors capul și a dispărut. «Nu vă pot spune ce tulburare îmi pricinui aca­stă istorisire. Dar pentru ce să părăsesc chiar in acea nopte castelul in care eram in siguranță, in care numeroși servitori puteau să ne apere; un a­­semenea consiliu îmi părea atât de absurd, in­cât mă făcea a mă îndoi de tot restul acelui consiliu. Cu tote acestea, și ca să nu avem ceva a ne re­proșa, trimesei să cheme pe soțul meu. Sunase două­spre­zece ore din nopte, el lipsea încă din castel. Ordonai să fiu anunțată când se va întorce. Dar in tot timpul nopții comtele nu se reîntorse, îngrijirea ne­cuprinse; și abia se făcuse Ziuă Și­otărâi să tri­mit să’l caute. Dar porțile castelului erau pățu­te de soldați, spanioli. Un ofițer se presinta înainte’mi și’mi zise cu respect : «— Vin să îndeplinesc o supărătore însărcinare; am ordinul de a vă aresta. «— Pe mine, domnule? «— Da, pe d-vostră, comtesa de Pepoli. „— Și cu ce drept ? »— In numele regelui. «Trebui să mă supun și să mă urc in trăsura care mă aștepta. Sosirăm la castelul­ Nou unde fui închi­să. Cornițele de Pepoli fusese și el arestat in tim­pul nopții la un gentilom din vecinătate, unul din complicii sei. Iată care le era crima, ce nu cunoș­team atunci, și pe care am aflat’o in urmă : VI. «Comtele de Pepoli, proprietarul unei averi i­­mense ce mai sporise încă acea a comtelui de Ar­cos, unchiul meu, crezuse că numele și avuțiile sale trebuiau să’l așeze de drept in capul guvernului. Nu-i venise idea că talentele trebuiau să comteze și ele ceva, și el fusese indignat de puțina importanță ce i se acorda la Curtea Spaniei. El visase locul de vice-rege de Neapoli, și el era uitat in domeniile sale; el se crezuse necesar, și nimeni nu se gân­dea la dânsul. Neascultând atunci de­cât orgoliul său și amorul său propriu blesate, el proiectase de a se face spăimântător pentru acei cari îl despre­­țuiau. El voise a preda imperialilor regatul de Nea­poli, care suferea cu nerăbdare jugul Spaniei. El făcuse să intre in complotul său mai mulți gentilomi din vecinătate a căror căpitenie se credea el, și pen­tru cari el nu era de­cât instrumentul pasiv, căci un cas de succes, ei ar fi cules tote fructele acelui complot a cărui pericole tate cădeau asupra conte­lui de Pepoli. «Ori­cum ar fi fost, conspirațiunea era evidentă, probele numerase și judecătorii unanimi!... Dar o­­pinia publică se pronunțase într’un mod atât de în­­doelnic asupra talentelor și asupra capacităței com­telui de Pepoli, in­cât nimeni nu’și putuse inchipids că o asemenea întreprindere să fi fost cugetată de dânsul, și mi se atribui influența mea îl ei. Se zi­­cea că consiliele mele și mie totă onorea vârâse in acestă conspirațiune a cărei suflet și căpetenie eram eu. Trebue să convin și eu că scrisorile scrise de mine și care s’au prins să fi părut niște probe su­ficiente unor judecători mai puțin preveniți de­cât a mei. Cunoșteți finitul acelui proces care făcu a­­tunci destul zgomot in Italia și’n Spania. Știți că am fost condamnați la morte; dar iată cea ce nu știți. «Chiar judecătorii noștri, atinși de funețea mea, solicitaseră de la Curtea din Madrid o grațiare de­venită imposibilă, căci poporul din Neapoli, care ne privea ca pe eroii și martirii libertății, voise să sfă­râme ușile temniței nóstre și să încerce in favorea nostră o reseöla care a­sigura perderea nâstră. E­­secutarea osândei fusese fixată pentru Ziua lui Sân­­tu Ianuariu, și in ajun cerusem două favori; ele îmi fură acordate. Prima favore era de a vedea și de a îmbrățișa pe luna mea soră pe care in anul prece­dent o scosesem din monastire și care era să fie nevoită de a se reintorce in ea ; a doua, de a’mi alege pe confesorele meu. Mi se răspunse că un preot era la ușa închisorii mele și cerea cu stăruință ca să-mi vorbească. Trebuia să fie Theobaldo...... era el; (Va urma). 4

Next