Curierul Foaea Intereselor Generale, 1881 (Anul 8, nr. 3-145)
1881-07-31 / nr. 87
Pag. 2 ANUL IX No. 87. Zerlendi ar fi luat inițiativa pentru crearea acestui nou institut financiar. D. Eugeniu Stătescu, ministru al afacerilor străine, a părăsit capitala, împreună cu familia, spre a merge la băi. I). ministru al afacerilor străine fu însoțit pănă la gară de un însemnat număr de persone distinse și de un public numeros. L’am observat pe d. Tornielli, ministrul Italiei, pe d. C. Esarcu, etc. D. Petre Mavrogheny este numit in postul de trimis extraordinar și ministru plenipotențiar pe lăngă M. S. Regele Italiei, în locul d-lui N. Kretzulescu, trecut în aceiași calitate, pe lângă curtea din St.Petersburg. Locot.-colonel Scarlat Scheletti, din administrația centrală a resbelului, s’a numit comisar regal la consiliul de reviste al armatei. Locot.-colonel Argetoianu Ioan, din reg. 4 de linie, s’a permutat în administrația centrală a resbelului, director de serviciu al direcției I, personal. Pentru ce a câzut in ziiua de 22 curent, in jud. R.Vîlcea, a fost aprope de mărimea unei nuci și a bântuit comunele Drăgășani, Orlesei, Că lina, Zivideni, Isvoru, Nemoiu și A- mărâsei, distrugând cu totul viile, și porumburile. Printre premianții din concursul general între tote liceele din Paris găsim numele tenorului Cuza, care a avut un al doilea accesit de istorie și un al doile accesit de geografie. D. Comite Wesdehlen, ministrul reședințe al Germaniei in București, a plecat la Sinaia. ia. D-sa va sta acolo vr’o doua zile și pe urmă va pleca să inspecteze lagărul format între Ploești și Sinaia. Insuși secerarea grâului de tormă e terminată; ea lasă mult de dorit in cantitate, și calitatea e proastă ; secara și orțul, pe alocurea, se pote socoti de mijloc. Secerarea grâului de vară urmează, este insă mai prost decât acel de tomnă, pe alocuri nici se seceră. In genere, partea din sus a județului este mai bună decât cea din jos; popușoiul merge bine. In jud. Neamțu, recoltele sunt bune. Secerarea grâului de toamnă a orbului și a secarei, cosirea erbei, treeratul și arăturile de toamnă continuă, fiind timpul favorabil; prașila a 2-a a popușoiului e mai în tote părțile terminată. Marele poet al României, Vasile Alecsandri, iubitul nostru representant la Senat a primit în Mircești, cu ocazia aniversărei sale de 60 ani, un album de totă frumuseța din partea societăței studenților români din Viena, «România Jună.“ Acest album prețios, este legat în catifea roșie, poză pe acoperiș, o ghirlandă de frunze de stejar și de lauri, tote lucrate în argint; sub acestă ghirlandă admirabil de bine lucrată, sunt sapați anii 1821 — 1881 cu inițialele poetului. Interiorul albumului conține o dedicațiune de felicitare sub-scrisă de totă junimea. „Românului“ i se anuncia din Sinaia că ofițerii austriaci de la al II- lea regiment de Hussari, în număr de 18 cu colonelul lor baronul Hügel, au venit duminică dimineață călări la Sinaia. Au fost invitați la dejun de Maiestățile Lor, care s’au întreținut cu d-lor până la orele cinci. In tot timpul acesta musica a cântat ; soldații și țăranii cari se adunaseră din impregiururi jucau hora pe platoul din fața mânăstirii. Ofițerii austriaci, după ce au petrecut toată sara in Sinaia, au plecat luni dimineață, la orele 8, la Brașov. D. general Cernat, comandantul di visiunei a II, a plecat marți la SinaCirculara d-lui ministru de interne, cu No. 13.27T, din 25 Iulie 1881, către d-nii prefecți de județe. Domnule prefect, Art. 15 din legea pentru tocmelile agricole dă drept consiliului comunal ca să refuze legalisarea unui act de tocmeală îndată ce munca pentru care se invoesce locuitorul este mai mare de cât ceea ce ar putea lucra el și familia lui. Acastă disposițiune a rămas, în cele mai multe cazuri, literii mortä.; consiliile nu refuză legalizarea a oricât de multe acte de tocmală, privitore la același locuitor, așa că, de aici urmează că sătenii nu’și mai pot nici ura, nici lucra ogorul lor, fiind siliți a face față la grele și numerose angajamente contractate cu mai mulți arendași și proprietari. Vă rog, domnule prefect, să recomandați d-lor supt prefecți ca să privighieze de aprope felul cum consiliile comunale legalisază actele de tocmală, ne mai permițând ca acestă să se facă cu ușurință în contra prescripțiunilor art. 15 din legea sus-citată. Primiți, domnule prefect, asigurarea considerației mele. Ministru, C. A. Rosetti. Circulara aceluiaș domn ministru, cu No. 13.276, din 25 Iuliu 1881, către d-nii prefecți de județe. CURIERUL TH. BALASSAN. IAȘI Vineri 31 Iuli (12 Aug. ) 1881. Domnule prefect, Vă atrag atenția d-vostră asupra unui fapt dăunător intereselor și averei săteanului, cere se petrece in comunele rurale. Citațiile tribunalelor și ale judecătoriilor de acale se înmân0ză persoanelor în drept prin primarii comunelor. Aceștia, casé, de multe ori, după ce le primesc, sau uită a le remite locuitorilor, sau le perd, nu’și dau osteneala de a mai trimite pe vătăjei pe la casele celor citați, destul este că tribunalele și judecătoriile de ocoale condamnă pe locuitori la amenzi, în lipsă pronunță otărîri ce remân definitive, fără ca locuitorii măcar să fi scrut că au fost chemați ca martori, sau in judecată. Ve rog, d-le prefect, ca să dați ordinile cuvenite pentru ca primarii să-și îndeplinască in consciință datoria lor, înmânând citațiile conform procedurei civile și penale. Primiți, d-le prefect, asigurarea considerațiunei mele. Ministru: C. A. Rosetti. Circulara d-lui ministru al agriculturei, comerciului și lucrărilor publice, cu No. 9,435, din 23 Iuliu 1881, către d-nii prefecți de județe. Domnule prefect, In «Monitorul oficial“ No. 85, de la 16 Iuliu curent, ați vedut decisiunea ce am luat pentru ținerea concursurilor agricole și industriale în anul acesta, în capitalele județelor în cari s’au constituit comiții agricole. V’o comunic și direct in copie. Vă rog dar, domnule prefect, să convocați îndată corpițiul din județul d-vóstre, să’i puneți in vedere disposițiunile din sus zisa decisiune, și să’l invitați a procede fărâ întârziere la elaborarea programei de care se face mențiune în art. 5 din decisiune, și pe care o veți trimite, cât s’ar putea mai curând, și ministerului de agricultură și comerț. Juriul care va judeca producțiunile expuse, trebuind să cuprindă, pe lângă cinci membri aleși de comiliul agricol, și șase membri numiți de guvern, d-vestre ’mi veți recomanda pe acești candidați, dintre agricultori, cultivatori ori industriali cari se bucură mai mult de stima conjudețienilor lor. Ar fi de dorit ca printre delegații ministerului să figureze și proprietari mici, cari exploateză direct pământurile lor. Primiți, de rog dle prefect, asigurarea considerațiunei mele. Ministru, Colonel Dabija. Sunt numiți : D. doctor M. Constantinescu în postul de medic la plasa Constanța, din județul Constanța, in locul d-lui doctor Corvin, medic militar, aflat provisoriu in serviciu. D. doctor P. Negoescu in postul vacant de medic la plasa Hârșova din acel județ. D. licențiat in medicină Avedik Romualdo provisoriu in postul de medic la plasa Silistra-Noua, din acel județ, in locul d-lui doctor Ștefan Dumitrescu, medic militar, aflat provisoriu in serviciu. Retribuțiunea acestor funcționari se va răspunde din ziua de când vor păși in serviciu. D. doctor Ioan Polis, actualul secretar al consiliului medical superior și referend de statistică medicală, in postul de subdirector, cap al serviciului medical și secretar al consiliului medical superior. D. Alecsandru I. Locusteanu, actualul veterinar-șef raionului I, in postul de cap al serviciului veterinar. D. Mihail Tudoriu, actualul cap al cancelariei, în postul de cap al serviciului administrativ. D. doctor George Georganta, fost referend statistic, provisoriu în postul de cap al serviciului statistic. D. Vasile Asador, actualul cap de oficiu, în postul de ajutor. D. Neculae D. Maseuțian, actualul archivar și registrator, în postul de ajutor. D. Constantin Rădulescu, vechiu copist, în postul de archivar. D. Simion S. Popescu, actualmente oficiant la serviciul sanitar de la Sulina, în postul de registrator. D. I. Mezencescu, actualmente veterinar-șef raionului II, în postul de inspector serviciului veterinar, D. M. G. Mugurenu în postul de inspector serviciului veterinar. Retribuțiunea acestor funcționari se va răspunde de la data acestui decret, după statul alăturat de citata lege. — Concursul pentru ocuparea locurilor de bursieri și bursiere ce au devenit vacante în internatele Statului și anume 1. In internatul liceului Sf. Sava din București. 2. In internatul liceului Matei Basarab din București. 8. In internatul liceului din Iași. 4. In internatul liceului din Craiova 5. In internatul seminarului din București. 6. In internatul seminarului Socola din Iași. 7. In internatul seminarului din Huși. 8. « « « « Rom. de Argeș. 12. In internatul seminarului din Râmnicu-Vâlcei. 13. In internatul școllei centrale de fete din București. 14. In internatul școlii centrale de fete din Iași. IO. IU interutUiul IiCOioi centrale de fete din Craiova. Urme de a se ține, în timpul de la 1 pănă la 10 Septemvre viitor, în conformitate cu disposițiunile legei instrucțiunei cari sunt: 1. Pentru internatele liceale. «Art. 166, al. 2. Materiile concursului vor fi obiectele de studiu ale claselor inferiore celei în care canditatul vrește a fi admis.” Art. 167. Concurenții se vor înscrie de mai ’nainte in registrul depus la cancelaria liceului, și părinții sau corespondenții lor vor depune actul candidaților de naștere, actul de vaccinare, sau dovadă că a zăcut de versat, actele de învățaturile ce vor fi făcut, precum și un act de neaverea părinților, ori de serviciile lor publice." „Art. 168. Se vor primi concurenți după etatea lor, așa incât pentru clasa I, vor concura cei între 10 și 12 ani pentru clasa II, cei între 11 și 13, pentru clasa III, cei între 12 și 14 ani și așa mai departe.“ «Cei ce vor fi în etate mai înaintată nu vor fi primiți.» «Art. 169. Concursul se va ține în orașul unde se află internatul.“ «Art. 170. In București comisiunea examinătore se va numi de ministru, resultatul concursului se va face cunoscut asemenea prin ministru. In cele-ale orașe de cătră consiliul școlar. Comisiunea examinătore va fi președată de directorul liceului.“ II. Pentru internatele seminariale: «Art. 167 relativ la licee este aplicabil și pentru aspiranții la bursele din seminar.» «Art. 136. Vor fi admiși ca școlari de la etatea de 14—17 ani junii, de naționalitate români, cari vor justifica prin certificate, sau prin examene de cunoștințele prescrise prin art. 32.® «Art. 237. Se vor preferi la admitere fii de preoți și de alți servitori ai bisericelor și după aceștia fii de cultivatori săteni. Fii de orășeni sau târgoveți se vor primi numai întru cât va fi trebuință de preoți la bisericele de prin orașele din acea eparhie, iar alminterea numai în lipsă de fii de săteni." „Art. 238. Acel care se va admite ca școlar se îndatorază prin acesta ca, în termen de trei ani cel mult după terminarea învățăturelor și eșirea sa din seminar, să primască funcțiunea preoțască ce i s’ar oferi, sau la din contra urmare, să întorcă seminarului cheltuiala făcută cu dânsul.« III. Pentru scalele centrale de fete, îndeplinirea art. 166, al. 2 și art. 167 din lege se cere și de la aspirantele la bursele din sculele centrale: „Art. 193. Nu se vor admite să concure pentru stipendiele Statului fete mai mari de 13 ani." „Art. 195. O elevă stipendiată nu póte părăsi scula, fără o causă legitimă mai îneinte de a termina tote cursurile, afară de cazurile de excludere prevăzute la art. 176.» «In lipsă de cause legitime, părinții vor întorce cheltuelile făcute.» Aceste disposițiuni se publică spre cunoștința și orientarea părinților sau tutorilor aspiranților la menționatele burse, rămânând ca numărul lor să se publice mai în urmă după primirea tuturor științelor relative la locurile vacante de bursieri și bursiere ce direcțiunile sculelor sunt datore a le da ministerului. Din județul Faldului, comuna Tataracu, se scrie „Vocei Covurluiului:“ In ziua de 11 curent s’a pornit o parte din dealul satului cu 14 cari sau distrus cu totul; la 17 case, s’a pornit o altă parte distrugând 58 case; restul satului este amenințat a se perde, și alte 150 căse incă sunt in pericol, deoarece pământul a crăpat in toate părțile, Groaza intre locuitori este mare. Sătenii cer a se stremuta și a li se da locuri pe mo v. „ « „ din Galați. 10. « « « « Buzău. 11. » « « « Curtea pe fiece Zi- Vederea castelului îi făcea rău, aerul ce respiram îi strica sanatatea, și de n’ar fi observat că și eu sufăr, el ar fi părăsit de mult castelul, întunecat și tăcut, el fugea de orice distracțiune, chiar și de acea a studiului; ocupându-se numai cu religiunea, el petrecea Zilele Și nopțile la piciorul altarelor. In ținut el era privit ca un sânt, și soțul meu însuși respecta acastă inaltă virtute care’l ridica d’asupra nostră, și de care numai eu mă plângeam, căci din causa ei perdeam aprópe un amic. Atunci el revenea spre mine, atunci trăsăturele severe a feței sale și ochii sei seci regăseau un moment pentru mine scrisul sau lacrimile. Numai pentru mine singură mai ținea el de a trăi pe pământ! «De câteva luni, comtele de Pepoli visita mai adesa gentilomii vecini, sau mai bine î i primea la dânsul ; ei aveau conferințe secrete. In fine, și spre marea mea surprindere, mi se păru că el se dădea la alte ocupațiuni decât la acea a vânătorei. De mai multe ori chiar el îmi dete să scriu și să traduc scrisori adresate către diferiți signori din Germania, scrisori fără însemnătate in aparență, dar care aveau un sens ascuns pe care puțin mă importa de a’l cunoște, și pe care nu căutam a’l gâci. «Despre cornițele de Pepoli, el era bucuros de a vedea că un orecare proiect îl preocupa; căci, cu tote silințele sale de a arăta un aer vesel, din timp in timp o încrețitură i se arăta pe frunte, sprincenile lui se încrețau, in fine, și in contra obiceiului seu, el semana in tocmai unui om care cugeta. Atrăsei atențiunea lui Theobaldo asupra observațiunelor mele, și el mă trată de visionară și nu voi să mă crudă. «Dar într’o sală el intră la mine cu un aer agitat. «—- Juanito, îmi zise el, se petrece aci ceva estraordinar. Se află o gramadă de arme in subteranele castelului. «— Arme de vânătore ? îi zise cu eu. «— Nu, ele au o altă destinațiune, și in astă sară, întorcându-me din sat unde am fost cu sântele taine la un bolnav, am fost oprit in mijlocul pădurei de un om invălit cu o manta care mi-a ziS încetișor . «— Părinte, părăsiți in astă nopte chiar castelul cu domna comtesa ; e vorba de libertatea și viața sa ; mâne ar fi prea tărziu. «Și el s’a depărtat alergând. «— A fi fost vreun om, îi zisei eu, care a voit să vă sperie. «— Nu, nu, îmi respinse el făcându’și cruce, căci mi s’a părut a auzi vocea prea iubitului meu Carlo care se reîntorcea pentru a vă scapa. „— Carlo strigăi eu tremurând, nu’i cu putință. „— Da, așa credeam și eu, și totuși inima’mi bătea ca și cum ar fi fost el. Și când s’a depărtat strîngându-mă de mână am strigat: Carlo! Carlo ! El s’a oprit, a avut aerul d’a se gândi, credeam că are să se arunce in brațele mele, dar el a scos un țipet de durere, a întors capul și a dispărut. «Nu vă pot spune ce tulburare îmi pricinui acastă istorisire. Dar pentru ce să părăsesc chiar in acea nopte castelul in care eram in siguranță, in care numeroși servitori puteau să ne apere; un asemenea consiliu îmi părea atât de absurd, incât mă făcea a mă îndoi de tot restul acelui consiliu. Cu tote acestea, și ca să nu avem ceva a ne reproșa, trimesei să cheme pe soțul meu. Sunase douăsprezece ore din nopte, el lipsea încă din castel. Ordonai să fiu anunțată când se va întorce. Dar in tot timpul nopții comtele nu se reîntorse, îngrijirea necuprinse; și abia se făcuse Ziuă Șiotărâi să trimit să’l caute. Dar porțile castelului erau pățute de soldați, spanioli. Un ofițer se presinta înainte’mi și’mi zise cu respect : «— Vin să îndeplinesc o supărătore însărcinare; am ordinul de a vă aresta. «— Pe mine, domnule? «— Da, pe d-vostră, comtesa de Pepoli. „— Și cu ce drept ? »— In numele regelui. «Trebui să mă supun și să mă urc in trăsura care mă aștepta. Sosirăm la castelul Nou unde fui închisă. Cornițele de Pepoli fusese și el arestat in timpul nopții la un gentilom din vecinătate, unul din complicii sei. Iată care le era crima, ce nu cunoșteam atunci, și pe care am aflat’o in urmă : VI. «Comtele de Pepoli, proprietarul unei averi imense ce mai sporise încă acea a comtelui de Arcos, unchiul meu, crezuse că numele și avuțiile sale trebuiau să’l așeze de drept in capul guvernului. Nu-i venise idea că talentele trebuiau să comteze și ele ceva, și el fusese indignat de puțina importanță ce i se acorda la Curtea Spaniei. El visase locul de vice-rege de Neapoli, și el era uitat in domeniile sale; el se crezuse necesar, și nimeni nu se gândea la dânsul. Neascultând atunci decât orgoliul său și amorul său propriu blesate, el proiectase de a se face spăimântător pentru acei cari îl desprețuiau. El voise a preda imperialilor regatul de Neapoli, care suferea cu nerăbdare jugul Spaniei. El făcuse să intre in complotul său mai mulți gentilomi din vecinătate a căror căpitenie se credea el, și pentru cari el nu era decât instrumentul pasiv, căci un cas de succes, ei ar fi cules tote fructele acelui complot a cărui pericole tate cădeau asupra contelui de Pepoli. «Oricum ar fi fost, conspirațiunea era evidentă, probele numerase și judecătorii unanimi!... Dar opinia publică se pronunțase într’un mod atât de îndoelnic asupra talentelor și asupra capacităței comtelui de Pepoli, incât nimeni nu’și putuse inchipids că o asemenea întreprindere să fi fost cugetată de dânsul, și mi se atribui influența mea îl ei. Se zicea că consiliele mele și mie totă onorea vârâse in acestă conspirațiune a cărei suflet și căpetenie eram eu. Trebue să convin și eu că scrisorile scrise de mine și care s’au prins să fi părut niște probe suficiente unor judecători mai puțin preveniți decât a mei. Cunoșteți finitul acelui proces care făcu atunci destul zgomot in Italia și’n Spania. Știți că am fost condamnați la morte; dar iată cea ce nu știți. «Chiar judecătorii noștri, atinși de funețea mea, solicitaseră de la Curtea din Madrid o grațiare devenită imposibilă, căci poporul din Neapoli, care ne privea ca pe eroii și martirii libertății, voise să sfărâme ușile temniței nóstre și să încerce in favorea nostră o reseöla care asigura perderea nâstră. Esecutarea osândei fusese fixată pentru Ziua lui Sântu Ianuariu, și in ajun cerusem două favori; ele îmi fură acordate. Prima favore era de a vedea și de a îmbrățișa pe luna mea soră pe care in anul precedent o scosesem din monastire și care era să fie nevoită de a se reintorce in ea ; a doua, de a’mi alege pe confesorele meu. Mi se răspunse că un preot era la ușa închisorii mele și cerea cu stăruință ca să-mi vorbească. Trebuia să fie Theobaldo...... era el; (Va urma). 4