Curierul Foaea Intereselor Generale, 1881 (Anul 8, nr. 3-145)

1881-11-25 / nr. 133

IjftjSI Mercuri 25 Nov. (7 Dec. ) 1881. Să voteze bugetul județului și acela al drumurilor pentru exercițiul anului 1882— 1883 ; b) Să resolve tote lucrările râmase din sesiunea ordinară a anului cuvinte. *** (Numiri). D. Petre Poni, profesor de chimie de la facultatea de științe a Universității din Iași, și d. C. Dumitrescu, profesor de psihologie, pedagogie și estetică la facultatea de litere și filosofie a aceleia Universități, s’au numit definitiv la catedrele lor. (Aviz). Fiindcă nici până astăzi n’am fost satisfăcuți de d. Portărel Lupu in chestiunea cu Sarah Bernhardt, contra căria d-sa n'a esecutat sentința judelui de pace, din împrejurări ce’i privesc pe d-sa, ne credem datorial aviza că’n numărul viitor vom publica cu tote amănuntele istoricul faptului, pentru ca opiniunea publică să cunoscă influențele cari fac ca legile să râmăe, la noi in țară, literă mortă. (Eclipsă). Luni fara, pe la orele 6 a fost visibilă o frumosă eclipsă de lună. Mai tot discul lunei, afară de o mică parte din el care era strălucitor, era acoperit ca de un nour roșiatic. Eclipsa a durat mai bine de jumătate de oră. *** (Timpul) de câteva zile, deși e cam rece, e forte frumos. Duminică ^începu să a se cam posomorâ puțin, dar spre sară s’a însăminat cu desăvârșire. Luna, strălucind în tota splendorea ei, ne face să avem niște nopți admirabile. Ar fi de dorit ca acest timp frumos să dureze cât se va putea mai mult. In urmă delegațiunile depusese cununele lor și rostiră discursuri. Discursul rostit de d. Gh. D. Teodorescu, delegatul presei, a produs cea mai frumosă impresiune asupra publicului care l’au aplaciat cu frenezie. Asemenea cununa Ziariștilor era una din cele mai frumose și de mai bun gust. Au mai vorbit apoi d. general Em. Florescu prezidentul din partea societăței pentru invătătura poporului român, a cărei fondator și prezident a fost Heliade. D. N. Ionescu care tot deauna a fermecat cu vocea și elocvența lui pe ascultători; do. Stâncescu și Vlădescu din partea artiștilor români, precum și alți delegați de prin județe cari au ținut discursuri și au depus cununi de flori pe statua lui Heliade, in mijlocul aplauzelor mulțimei. Pe la patru ore, serbarea se termină și lumea începu a se împrăștia sub farmecul imnului lui Heliade, plin de melodie și de maiestate. Poporul care știe a onora astfel memoria omenilor mari care ș’au consacrat viața pentru gloria și fericirea lui este un popor fericit care va trăi viață lungă și va juca un rol însemnat in istoria omenirei. Poporul român puind cununa nemurirei pe fruntea lui Heliade s’a incunat pe sine însuși cu laurii isbăn^ilor a căror promotori au fost in Heliade, în Muntenia, un Asachi in Moldova. Th. Balassan. Corespoptiva particulara a „Carieralui“ București, 22 Nov. 1881. Desvelirea Statuei lui Heliade Ziua de eri, 21 Nov., a fost și de mare sărbătorre pentru capitala României, la care cu inima și cu mintea au luat parte toată suflarea românască de la Tissa pănă la Mare. Poporul român, a salutat eristatua geniului care cu suflarea lui dătătore de viață la deșteptat din somnul letargic în care dormise aprope două vecuri, cât după noptea intunecosă a dominațiunei străine. In acestă li măreață natura se împodobi și ea cu vestmintele cele mai strălucite pentru a-și revărsă totă splendorea ei și a face statuei nemuritorului Heliade un cadru demn de dânsa. Un sore strălucitor in mijlocul unui cer senin trimeui in acustă ții raze de lumină și de căldură care reamintesc poporului, care ca o mare cu valuri ominești incundră statuea lui Heliade, alte raze tot așa de calde și de luminase, cu care acest luceafăr al regenerărei României rechiemă la viață un neam intreg. Bulevardul și stradele laterale nu mai pot da loc mulțimei. Balcanele și estradele sunt pline. Cum voi putea descrie acest ocean de capete omenești ale căror priviri sunt ațintite pe figura de bronz al acelui care au avut o inimă de aur? Cum ași putea reproduce prin cuvinte entusiasmul măreț de care este cuprins acest popor a cărui părinte sufletesc a fost Heliade ? Limba ominesca este prea săracă pentru a pute tălmăci prin cuvinte acele simțimente ascunse ale inimei pentru care nu sunt cuvinte. Corpurile legiuitore, înaltele curți de Casație și de Compturi, corpul profesoral, presa, tote societățile din capitală erau față la acestă serbare. Principele Dumitru Ghica, prezidentul comitetului serbărei, fiind bolnav, d. Hăjdeu care-i ținea locul, rosti un discurs admirabil in care enumeră meritele nemuritorului Heliade: înălțimea sentimentelor,greutatea ideilor și elocvența oratorului răpiră admirațiunea și aplausele entusiaste ale mulțimei. Răspunsul d-lui Urechiă, ministrul instrucțiunei publice și a cultelor, fu de asemenea la înălțimea împrejurărilor și mișcă adânc inimile auditorilor. In momentul când d. ministru își termina discursul seu Invelitarea cade de pe statue și chipul lui Heliade săpat de o mână de maestru, apare calm ca fața unei mări liniștite de furtuna ce a sburciumat’o. Corul vocal al societăței pentru învățătura poporului român, salută statua cu iimul lui Heliade, cântarea dimineței. In acelaș timp se pune de către d-nii Locusteanu și Lupulescu o cunună de lauri pe capul statuei, pe când delegații Tinerimei române o încingeau cu o eșarpă pe care erau scrise aceste cuvinte deviza lui Heliade: Orese tirania,mi-e frica de anarhie. După acesta d. Maniu, delegatul Academiei a ținut un discurs cu care a făcut biografia amănunțită a lui Heliade. CURIERUL TH. BALASSAN. DISCURSUL PRESEI. Presa română a oferit, cu ocasiunea desvelirei statuei lui I. Heliade Rădulescu, o frumosă cunună de lauri, parte naturali și parte lauriți, pe al cărei tricolor era scrisă in litere mari argintate lui Rădulescu presa recunoscătoare. Acestă coronă a fost pusă pe capul statuei in timpul serbărei.iarele represintate, care s’au asociat și au contribuit, au fost următorele : Progresul Medical (dr. Vladescu), Biserica ortodoxă romănă (p. s. arch. S. Bălănescu Pitescanu), Romănul (If. Darie), Curierul financiar (Mainovici), Romănia liberă (D. A. Laurian), Revista științifică (Gr. Stefănescu), Timpul (Rocco), Dreptul (Em. Protopopescu Pache), Curierul Romăniei (N. Petrașcu), L'Independance roumaine (G. Stoicescu), Binele Public (G. Dem. Teodorescu), Ostașul și Romănia transdanubiană (Scheletti C. P.), Resboiul romăn (Gr. H. Grandea), Fraternitatea (Schwarzfeld), Monitorul agricol (F Georgiade), Resboiul (Ștefănescu), Fraternitatea romăno-italiană (L Cazzavillani), Independința română din Buzeu (Cane Ciorogârleanu), Curierul din Iași (Balassan). Comitetul presei a însărcinat cu pronunțarea discursului la serbare pe autorul proiectului d. G. Dem. Teodorescu, delegat de comitetul barului Binele Public și d-sa in urma d-lui V. Maniu, represintantele Academiei romane, a pronunțat următorul discurs: In acesta meritată serbare, presa unanimă, aduce omagiul seu de profundă recunoștință incredidului fundator al publicității in România. Curierul românesc, încă de la 1828, fu primul și unicul ziar, care, in curs de 20 ani (până la 1848), lumină și instrui opiniunea asupra cestiunilor grave și felurite, ce necontenit se iviră pentru naționalitatea română. Câte idei generose, câte aspirațiuni mărețe câte principie salutare nu știu să insufle generațiunii de atuncia pana erudită a publicistului, a politicului, a istoricului, a poetului Eliade ! Presa aduce omagiile sale aceluia care, de la 1836—1848, puse basa serioselor publicațiuni științifice și literare prin Curierul de ambe sexe și prin Adausul la Curierul literar. Presa aduce omagiele sale bărbatului neobosit, care la 1836 întemeia publicitatea artistică, redactând Gazeta teatrului într’un timp când literile și artile frumóse abia își luau sborul către țermurile dunărene, după lungi vécuri de străină opresiune. Presa aduce omagiele sale cugetătorului care—după ce 13 ani (1856—1869), prin harul Conservatorul și prin Ecuilibrul dintre antitese propagase cele mai nobile simțiminte— vădu realisăndu-se unirea țerilor române și redeșteptarea conștiinței naționale. Presa aduce omagiele sale scriitorului politic, care știu să vorbască poporului despre drepturile și libertățile cetățenești, luptătorului ager care la 1866 făcu să se audă vocea Legalității într’o periodă de transițiune și de învăpăiate animosități politice. Imaginea lui Eliade Rădulescu va fi pururea înaintea națiunii ca exemplu de imitat pentru generațiunile viitore. Ea va aminti pe acela, care—puind interesul și binele public mai presus de prosperitatea familiei sale, disprețuind calomnia și intimidările sorții— scia să țină pept străinilor atotputernici și să apere naționalitatea, când prin dintele mușcător al satirei, când prin ascuțișul fabulei, când prin desbaterile din parlament sau din adunările publice. Acesta este imaginea celebrului autor al constituțiunii de la 1848, care găsim simțămintele’i patriotice energia de a conduce mulțimea , și de a răspândi temerile nedespărțite de ori-ce timpuri tulburate. Cine a putut să se identifice și să simtă cu întreaga românime, cine și-a sciut cuceri titlul glorios de »părinte al literaturii“ renăscute, acela e demn să simboliseze epoca pe care a ilustrat’o prin geniul și producerile’i bine-făcătore. Pătrunsă de respect și de administrațiune, presa incununeză cu lauri pe valorosul pontifice al publicității, pe regeneratorul limbii, pe însemnatul promotor și’n același timp moderator al mișcării naționale de la 1848, pe campionul causei române, într’al cărei serviciu consacră uă vieță întrega, cu uă iubire și cu un talent dintre cele mai rare. Atacul asupra Sarei Bernhardt în Odesa La 13 ale curentei, deja de dimineță Sarah Bernhardt a primit o epistolă, în care i se zcea, să nu se ducă la teatru, căci o să-i fure briliantele. Artista citind epistola lise ca nu crede nimic și o aruncă la o parte. Spre prânz veni o femee săracă și declară artistei, că vor să o atace sara. Sarah zise, dăruie ruble femee își ordonă să nu mai fie primite asemenea misiuni. După ameții mai sosiră două epistole, în care se vorbea de o mișcare antisemită, a cărei primă victimă avea să fie Sarah Bernhardt. Artista se cam sperie, dar-și veni iar in fire. «Vom lăsa brilantele la director”,zi se ea cătră cameristă, «de vor voi să me jefuiască, nu vor găsi nimic.” Camerista o consiliă să anunțe poliția, dar Sarah vor să înfrunte pericolul. Ea î și trimise giuvaericalele la directorul teatrului, rugându-l să le păstreze în casa de fier. Reprezentațiunea e și in mod strălucit, ea fu aplaudată și chiemată adeseori, i se aruncară minunate cununi de flori încât artista uitase că a fost intrat în teatru cuprinsă de grijă. «Eh bien, guiera-t-on de moi ?” întrebă cam blând pe primul amorez, care după reprezentație o vizită în garderobă. «Yous avez vos brie Hants en sunete?” o întrebă acesta. După ce Sarah răspunse afirmativ, plecară spre oțel, D’abea trăsura făcuse cala 200 metri, când de o dată fu oprită: «Jos ca evreica!" «Afară cu banii!” sbiera mulțimea sălbatică, dând cu petre în trăsură. D. Daria strigă vizitiului: «Mână cât poți și ailece rublei” Birjarul dete din răsputeri în cai, împărți cu biciul lovituri în drepta și în stânga; mulțimea făcu loc și trăsura sbură înainte. In fața otelului se grămădi lumea într’o clipă, pare că eșise din pământ. Se vede că omenii fuseseră împărțiți, dar vădend că vine trăsura, se adunară iute și o împresurară strigând, șuerând și înjurând. Sarah Bernhardt nu’și pierduse de loc cumpătul. Când se opri trăsura și d. Darria se silea să iasă și să se ințelagă cu poliția, Sarah deschise iute cutia cu diferite bijuterii teatrale. Hotărîndu-se repede ea aruncă prețiosele ura după alta, prin geamul spart de pietre, mulțimea se grămădi spre a apuca ceva din pradă. Sarah se folosi de acest moment, deschise ușa trăsurei și intră în otel. Cum ajunse in loja portariului, ea era obosită, iar porta fu îndată închisă ca să nu pătrundă mulțimea, care începu să sbiere afară din tote puterile. Totă porta cea mare se cutremura de loviturele aplicate asupra ei. „Afară cu evreica, care ne a dat pietre false, afară sau spargem porta!” Sarah Bernhardt ’și venise în fire, încât se încercă să rîdă de manopera sa și lise: «Acești nobili cred ore că voi arunca perle unor porci ?” Apoi se sculă și cu mare greutate se pute a umbla prin cameră. Afară se liniștiră lucrurile cu încetul ; poliția a arestat pe mulți dar tulburarea a ținut pănă la miezul noptei. Casele evreilor mai avuți s’au ocupat de armată peste nopte; patrule străbăteau stradele, pe unde locuiau evrei, pretutindeni era ceva de făcut, mai ales cu îngrijirea celor răniți în încăerări. Madam Sarah n’a închis ochii tota naptea. A doua zi încă a fost așa de nervosă, încât nu putea vorbi. Totă lumea se informa despre starea artistei—dar ea nu putea primi pe nimeni. (R. W) D-sa arată cum lipsa de porumb din anii 1864, 1865 și 1866 a făcut ca sătenii să se înglodeze in datorii și să se angajeze pe munci mai presus de puterile lor. Acestă lipsă a lipsei de nutrițiune a poporului nostru, care fu silit de a mânca câțiva ani de-a rândul porumb stricat, făcu ca pelagra și alte bóle să se încuibeze prin sate și să decimeze poporațiunea rurală din Moldova mai cu samă. Ocupăndu-se apoi de mijlocele de îmbunătățire a acestei deplorabile stări de lucruri, d. Corodini este de părere că acesta chestiune este forte gravă și nu se póte resolva nici prin circulări fie ele ori cât de multe la nimcr, fie ele chiar ori cât de patetice. «Cu vorbe și cu fraze nu se va îmbunătăți sorta sătenilor , cu călărași care să-i esecute la munci, nu se va ridica moralul lor, cu ordine ministeriale și cu circulări cari doboră in mod arbitrariu contracte încheiate de bună voie și garantate de legi neabrogate, conform usurilor constituționale, se demoraliseză pe săteni și probă la acesta sunt faptele petrecute anul curent. Pentru a evita starea de lucruri și un scop de a îmbunătăți sorta sătenului ce nu este de tăgăduit, e mizerabilă, autorul broșurei in chestiune este de părere ca guvernul ar fi trebuit să proceda in modul următor : mai întăi prin facerea de anchete seriose cu omeni competenți cari să studieze tote raporturile dintre proprietari și arendași cu sătenii, să cerceteze tóte cansele râului, să descopere nelegalitățile și abuzurile ce se comit și să chibzuiască, după localități și împrejurări, asupra mijlocelor de a emancipa brațele sătenilor, inlesnindule mijlocele de a se plăti de datorii, și, o dată scăpați de sub jugul datoriilor, sătenii vor pute dobândi prețuri mai avantajose pe munca lor. D. Grigorie Cozadini își termină scrierea sa prin urmatorea conclusiune patriotică și înțelaptă: «Proprietarii și arendașii trebue să se hotărască a face sacrificii ; trebue ca cu patriotism și amor de țară, să contribuim la ameliorarea sortei sătenilor, nu numai prin vorbe ci și prin fapte. Si conjur să nu așteptemboldiri, nici să mai lese pe săteni să umble amețiți, să se pună in grevă și să se ducă la muncă Frânați de dinapoi de biciul dorobanțului. Noi clasa luminată, prin sacrificiele ce vom ști să facem la timp, vom ridica morarul sătenului și vom contribui la imbunătățirea stărei sale materiale. Când vom fi făcut acesta, vom putea zice cu mândrie că am contribuit la inbunătățirea sortei poporului întreg. In secolul în care trăim numai pute fi deosebire de clasă. Când într’o țară, oricare ar fi ea, mulțimea este fericită, acea fericirea să revarsă asupra tuturor cetățenilor ei. «Deviza hiarului celui mai inportant din România este: «Luminața te și vei fi” «Lumină multă trebuește pentru resolvarea problemului dificil al inbunătățirei sortei sătanului Român , înainte de a ne mândri dar că am făcut ceva în acestă privință numai prin discursuri patetice și circulări sentimentale, să ne luminăm, apoi să facem, și numai după ce vom avea fericirea de a fi făcut ceva temeinic, vom publice cu mândrie : Sunteill.« BIBLIOGRAFIE CIESTIUNEA POPORATIUNEI RURALE Dilele aceste a apărut o broșură a d-lui deputat Grigorie Cozadini asupra unei chestiuni forte importante și care merită a atrage atențiunea tuturor românilor. Titlul acestei scrieri este: Cîteva cuvinte la adresa proprietarilor, arendașilor și sătenilor din România. Autorul își propune a studia în broșura sa căușele decadenței poporațiunei nóstre rurale, găsește că tot veni provine de acolo că în momentul aplicațiunei legei rurale nu s’a făcut o răfuială exactă între proprietari și arendași cu sătenii, care să fi fost ca un fel de liquidare a trecutului și care ar fi trebuit să fie făcută chiar judecătorește, fiindcă unii proprietari și arendași erau acuzați cu drept cuvânt de hapsași și asupritori ai țeranului. «Acea răfuială de se făcea,zice autorul, ar fi deschis ochii guvernului de atunci și acelor ce l’au urmat și negreșit că póte n’ar fi avizat și la modul ei de achitare, fără asuprirea sătenilor, vrau să fie, fără munca lor pe atunci, s’ar fi remunerat mai bine, iar brațele lor, ar fi devneit de mult timp libere și s’ar fi emancipat în totă puterea cuvântului.” Autorul face apoi istoricul împrejurărilor și a căușelor cari au agravat starea rea a sătenilor, făcând-o tot odată dificilă pe cea a proprietarilor și arendașilor. Epitr. Generala a casei Sfst. St. Spiriion din Iași. No. 5713.— La 20 și 21 Ianuarie anul viitor 1882 urmând a se ținea licitațiunea pentru arendarea pe termin de cinci ani, începători de la 23 April 1883 a moșielor, Brătuleni Lungani din județul Iași, Unțeștii din județul Tutova și Popenii din [[județul Dorohoi, proprietatea Casei Ospitalului Sf. Spiridon din Iași. Se publică spre cunoștința generală, că acei ce vor dori a lua in arendă aceste moșii să se presinte in zilele arătate in camera Epitropii generale din încăperile Ospitalului Central, unde are a se ține licitațiunea conform regulamentului de licitație. D-nii concurenți vor fi însoțiți de garanții solvabile jumătate din coșiul anual actual al arenjilor acestor moșii. Condițiunile după care au a se arenda și orice alte informațiuni se pot videa și lua de la Cancelaria Epitropiei. A 5a distingere a unui mijloc german de însănătoșire, recunoscută de exposițiunea internațională medicală și sanitară din Londra, o posedă Joban Hoff, proprietarul unicei fabrici germane de extract de stat de bere. Intre membrii juriului din Germania figurau celebritățile din Berlin, profesorii Dr. Virchow, Dr. Frerichs, Dr. de Langenbeck, Dr. Oscar Liebraich Autoritățile medicale din Europa mai lăudau cu deosebire gustul plăcut a estractului de stat de bere a lui Iohan Hoff, care este în acestă privință unicul. Iohan Hoff obținu prin acesta ca premiu o medalie. In același timp reproducem un estract din scrierea publică a d-rului I. I. Coleman : »s’a făcut câteva minunate încercări cu estradtul de bere a inventatorului Iohan Hoff. Este constatat, că mai toți principii din Europa se servesc de acel estradt. El fu lăudat de împărați și mai de toți regii din Europa, de forte mulți prinți, și el se vinde de cătră mai bine de cinci mii agenți. Prea onorabilul nostru președinte Dr. Fergus m’a însărcinat în anul trecut a analisa acestui fabricat, mai tărziu făcu și el însuși o asemenea analisă și găsi că el întărește cu deosebire personele a căror slăbiciune se datorea unei insuficienți de hrană. Eu însumi sufeream cumplit de o durere bronhială seriosă, întrebuințai acest extract de stat cu forte mult succes, căci el regulă digestiunea care era deranjată, spori căldura animală și produse o îngrășare care mai înainte nu o avem«. Depoul fabricei lui Johan Hoff pentru austro-ungaria se află în Viena, I circumscripție, Brännerstrasse Nr. 8, împrumutul cu premiu al principatului Serbiei cu 3 ° C. Chiar de la începutul acestei luni, când leșurile serbești, incepută a apare in piață, s’a putut prevede că ele vor fi mult și des căutate, și că acestă hărtie promite o desfacere simțitoare, in cât privește procentarea, rentabilitatea și eftinătatea, și avantagiosă șansă de câștig, întrece acastă hărtie tóte celelalte mici de felul acesta prin anualele cinci trageri , pe lângă aceea patronate fiiind de cătră casa de schimb „Mercur", care i-a asigurat „Loteriei Șerbești“ cea mai bună introducere, prin amabilitatea și încrederea sa. Cu tote aceste așceptările au fost cu mult întrecute, vâniându-se deja mai bine de a doura parte a acestei emisiuni încă înainte pe prima tragere, așa încât in present putem înregistra o întrebare vioaiă și o urcare a cursului. Cu ce și-au procurat asemene bilete la prima invitare a casei «Mercur“, pe lăngă șansele avantajose profită și de urcarea cursului ; de asemene și aceia cari și le-au procurat in rate lunare, casa de schimb „Mercur“ vinde „Lotteriile serbești“ și acuma cu prețul cursului (Ulei officialmente notat, și anume fi. 46. (plus cca. 50 kr. bonificația de procente pentru cuponul plătibil la 13 ianuarie) , și oferă cumpărătorilor avantagiul de a achita unicele plăți de 3 fi. in rate lunare Plata primei rate de fi. 3 dă cumpărătorului dreptul și participarea la câștig pentru tote tragerile succesive. In prevederea unei răpi de urcări a cursului, consiliăm: procurarea cet mai neîntârziată a acestei loterii, a cărei cea mai apropiată tragere se vor efectua deja la 12 Decembrie. CURTEA DE APEL SECȚIA I. Joi 26 Noembre V. Terțescu cu Epitr. Bisericei sf. loan din Bacău p. b. I. Ciobanu p. batie. An. Melinte cu B. Șain p. b. Creditorii lui N. R. Bălănescu contestație la tablou. Prof. și Savast. Oodrescu N. R. Rosnovanu p. bani. Vineri 27 Noembre V. Fas. delict silvic. I. Moșneagul p. ultr. Gh. Frasinoi p. ultr. Herș Grimberg p. f. Sâmbătă 28 Noembre Statu cu locuitorii com. Bergunțu p. pământ. Chiriac Manoliu p. delict silvic. P. Ionescu cu Efr. și Dim. Gheorghiu p. b. CURTEA DE APEL SECȚIA II. Joi 26 Noembre Ion Roman și Uie Cozma p. f. Dimitrie și Petrachi Timireanu p. distrugere. Gh. Vasile Dimitriu p. f Costachi Pavli p. dosire de deserturi Vineri 27 Noembre. Neculai Manolachi și altui p. f. Profira Carp cu erezii def. Dim. Carp și Ilie Stefăniu p. b. Enachi Chiriac cu Vasile Tataru p. un legat. Pincu Spiru cu Epitr. Sf. Spiridon p. b. Sâmbătă 28 Noembre. Ițicsin Suhar Pitaru p. calomnie. Costea Iconomide p. insultă. Iorgu Zaharescu și alții p. lovire. Misia lui Saba Grinberg p. înșelăciune. Gh. Foca și alții p. t. Pag. 3. ANUL IX No. 133 a nunciukî >e inchiriet Trei dugheni, cu odăile la în dos, și un apartamen impus din două odăi și o camară, de-asupra ghenilor situate pe strada Albă sau Târgul Jiului. Pentru informațiuni a se adresa 1 na Zamfira Idieru strada Albă, No. 162 ha AnihilnilD Theodor Gheorghiu Croitor Român. Civil și Militar. In urma sdruncinărei produse în exercițl meserii ce profesez încă din 1878, prin cădirea mea ca recrut în corpul armatei „Don banților“ și a concentrărei mele timp de un lună jumătate de la 15 Septemvrie acest ai anunț știri. mei clienți precum și onor, piblic, strămutarea atelierului meu de croitori bărbătesc. Civil și Militar din strada V. Alexandri, in strada de sus, vis-a-vis de monas Sf. Spiridon, casa Siller unde ’mi am stablit atelierul. Aducând acesta la cunoștință, rog caltic mei clienți și onorar, public, să bine-voea si a’mi adresa oricât de numerose comenzi specia meseriei mele, promițind esactitate mulțumiri indeajuns ce vor constata și azi cu acele ocasiuni. Cu stimă. Theodor Gheorghiu. Croitor Civil și Militar. Maistru absolvent al scolei comunale i meserii din Iași. (4764). A apărut de sub presă romanul TERESA de J. Arnault traducere de D-ra Aurelia Alta. Se află de vânzare la Tipografia 1 Balassan cu preț de 1 fr.