Curierul Foaea Intereselor Generale, 1882 (Anul 9, nr. 2-144)

1882-01-24 / nr. 10

Anul al X-lea No. 10. Prețul Alton* și An­unciurilor [N­­ASSI, pe an, 24 fr — pe semestru 12 fr.— pe trimestru 6 fr. DISTRICTE, pe an, 28 fr.—pe semestru 14 fr — pe trimestru 7 fr. STREINATATE .......................................1­­r — INSERȚIUNI ȘI RECLAME, rândul . . Dani-SCIRI LOCALE » • 1 i­’~­ EPISTOLE NEFRANCATE, nu se pripesc. Anunciuri: Pag. I, 50 b. Pag. IVI, 40 b Pag. IV, 30 b. Win iVr. 20 huni IASSI, Duminică 24 Ianuarie (5 Fev.) 1882. Apare Duminica, MHercurea și Vinerea. Coiirespondenți in Streina!ale Pentru FRANCIA : se primesc anunciuri la D l. Aclam négociant-comissionaire 4, rue Clément Paris, G. L. Daube & C ie, 31 bis, Faubourg Montmarte & 31, Passage Verdeau, Paris, Pentru AUSTRIA și GERMANIA la RudolfMosse Seiierstatte No. 3. Wien. Vincenz Hrdlicka I., Hauptstrasse No. 36. Wien, Rotter & C-o Reimergasse 12 Wien. Pentru ANGLIA la D. Eugen Micoud Londra 81 in Fleet Stree E. C. Manuscriptele nepublicate se vor arde. Win in­g. 20 huni --------------------------------,. ~'T~----- ’ ““ PATRONUL P­I­L­E­T tIMPUL DIN SEPTA­MANA | STIL NOU P­I­C­A | PATRONUL PILEI I­­ Rău. Soar. Apusul Soar. STIL VECHIO I . .£ 12-*-----,=­========------ ——S— ■ . .........—========—---------==^--^,­==----------==1—=-----^=====....................................................­ ...— -- • . -lanuârleT­um­inică Cuv. Maica Xenia romană. 9 Duminica Sapt. Agata. 7—15­5—17 l­ Sf. Păr. Grigorie Teologu. % Dorothea^ 7-14 5-19 2" M­e cuv păr. Xenofont și cu cota sa. La 23 ianuarie lumină plină, ger " “Jarju . Romuald., 7—13 5—20 17 Me­ci Aducerea relig. St. Ion Chrisostom. • tare_ ® 1”1 *>“V . ^—12 5-21 27 T~­ nliv. Păr Efrem Șirul 9 101 Apolonia. 7—11 5—22 29 Vineri Aducerea relig. St. Ignat. 1j Sâmbătă Scholastic». 7— 9­5—2S 3Q I Sâmbătă (1) S. S. Vasile, Grigore wl loan. .................................... llf-----—-----S,l,mDc sidnrm........... ....................7— 7___________5~24 .AA COMITETELE­ UNITE Conferința D-lui Titu Maio­­rescu va avea loc in 51 Fe­bruarie viitor în salonele Dom­nei Maria R. Roznovanu, la orele B p. m. Prețul intrărei 6 franci de loc. -----------------­­ Calendarul Săp­t­ă­m­â­n­­e­i____________________________* In urma votului emis de Domnii și Domnele Membre a acestor Comi­tete în ședința din 12 Decembre 1881 pentru a se pune in vânzare casa proprietate a Comitetelor situată în acest or­aș disp. III strada 40 sfinți, compuse din 4 odăi, bucătărie, șură, fântână, și loc îngrădit cu zaplaz de scânduri de jur inprejur. Se deștepta prin acesta că amato­rii ce vor bine voi de a cumpără sus menționata casă, se pot presenta pen­tru­ insc>rtf»ațiuni la ori­care din co­­misií,­cea insercinată compuse din Domchi Nicolai R. Roznovanu, Nicu Coam­-Acistin, Dometrie Guste, Nicolai Drossu și Nicolai Gheuca, care sunt rugați a primi acestă însărcinare de bine-facere. Prețul vend­ării se va h­otărâ de Comitete, ortac mobilată de inchiriet cu luna chiar de acuma. Se primește și abonare la masă. A se adresa la D-na Maria P. Botez, strada Sărăriei, casele d-lui loc.-colonel Petrovan. Asemine să dă în chirie de acuma un grajd și o șură de trăsuri. MaQAPU CORNE și SERAFINEȘTI, apar­ M­­UoIC.C ținând proprietăței Dumbrăveni, se dau in arendă in parte pe șase ani cu în­ceperea de la 23 Aprili 1883.­ Condițiunile arendărei se pot vide la cancelaria Proprie­tăți din Dumbraveni. IAȘI, 23 Ianuarie 1882. PUNCTE HEGRE. Politica,­­lice la „Gazette de Rou­­manie“ să scoboară in fie­care zi cu o treaptă mai mult pe scara cons­­­derațiunei. Altă dată, la ori­ce acțiune de Stat, se căuta o rațiune. Ele, nu se mulțumeau de­cât cu un preteest. Mâne, va fi de ajuns o împrejurare. Realismul ajunge ast­fel la culme, lăsând veșmîntărei de reschimb po­litic aceste antere i eșite din modă cari să numeau altă dată bună cre­dință și loialitate. Acestă apreciare, pe care evene­­mentele secolului au făcut-o să treacă in stare de aforism, se găsește astăzi pusă pe terenul arzător al negreșitu­lui și al realităței. Hertzegovina și Egiptul sunt calea găsite pentru iubitorii de încurcături, și sunt așa de ușoare de mănat pe calea certelor, în­cât spiritele serioase au început a să speria de urmările la care ele pot da naștere. Aceste clone vetre de ațîțare una aievea și alta închipuită, concentrează întrînsele, toate poftele europene. Ici, Austria și Rusia se acuză în parte că fie­care din ele au pus mâna in sacul ocupați­unei provinciilor des­­lipite virtualmente din Imperiul Ot­toman. Dincolo, Rusia, cu băgarea sa de samă legendară la ceia­ ce se petrece pe malurile Nilului, emite păre­rea că chestiunea egipțiană este de resortul examinărei colective a Pu­terilor. Berlinul se uită cu răceală spre Londra pentru atitudinea ce ea ca­binetul din Downing­ street in aface­rile Egiptului. In­cît pentru Franța, Germany n’are nevoie de a o ține suspiciune , sunt apucături cronice care nu se jerd de­cît cu esistența. Să incoronăm acestă ochire synop­­tică cu priviri de-a curmezișul poli­ticei europene, menționând pe Italia, interesată de-a dreptul la cei­­ ce se petrece atît pe țărmurile Nilului cît și pe cele a­parentei, și atunci vom fi espus în complect eșechiera cea mai bizar complicată din cîte s’a vedut vre-o dată. Dacă, de altă parte, examinăm si­­tuațiunea economică a țărilor in care politica comite minuni atît de fru­moase, suntem siliți de a reunoaște că lipsa de morală a venit ce odată cu strîmtorarea. Germania stă in fruntea aostei slă­­băciuni care nu mai are nevoe de fi demonstrată ; populațiunea sa emi­­­grează in proporțiuni destul de îngri­jitoare pentru a provoca atențiunea restrictivă a legislatorilor. Cele două vecine ale ei, Rusia și Austria, una se bălăbănește cu greu­tățile unei reorganizări interne pe care-i o impune frămîntarea netăgăduită a elementului popular; ecu. A.­ săracă de mijloace, lipsită de un capital na­țional, susceptibila de a se pasiona pentru poftele pe cari guvernanții ei o fac să le întrevadă ca d „ideie pa­triotică,“ se vede silită de as intrebuința duplicitatea­­ sau fățărnicii in politică. Aceasta este politica vulturului cu două capete care privește in toate păr­țile, dar nici odată in față. In Anglia, criza agrarie irlandeză întinde asupra afacerilor comerciale ale țerei efectele desastroase ale parali­­siei. Acolo unde nu e insurecțiune, strîmtorarea există, adeci nelucrarea (le d­omage). Italia este incă in perioada consti­­­tuțiunei și provinciele sale din nord sunt intr’o prosperitate relativă, pe când cele de sud eminamente des­­moștenite, îi face o stare normală eco­nomică vecină cu criza. In cît pentru Francia, centrul con­vergenței tuturor intereselor și ale as­­pirațiunilor materiale ale Europei în­tregi, și ea asemenea suferă de sla­­băciunea generală. Se vede că situațiunea este critică in toate părțile. Astăzi nu mai este chiar trebuință de o întâmplare pentru a aduce in­­tr’un mod brusc conflictul pe terenul realităței. Un sfert din punctele negre pe care le-am arătat ar fi fost de ajuns, in timpul onestităței internaționale, pen­tru a înarma puterile m­ele contra altora. Ce se așteaptă astăzi când fățăr­nicia a luat locul in cel intăi rang a virtuților politice ?. Numai o ocaziune. T­ELEGRAME Petersburg 1 febr. Guvernul rus pre­pară revizuirea generală a tarifelor vămei. Viena 's foot. Ultime!,0 vești­­ de la insurecțiune sunt mai favorabile. Delegațiunea Ungară. Comitetul dele­­gațiunei a deliberat asupra modului de a pune in­compt și a deschide creditul extra­ordinar cerut pentru a reprima in­­surecțiunea din Sud. Au luat parte la discuțiune trei miniștri comuni ungari, câți­va delegați, printre care comtele An­­drássy. Acest din urmă combate atacuri­le îndreptate contra politicei de ocupațiu­­ne și declară că insurecțiunea actuală proted­ă că ocupațiunea Bosniei și Herțe­­govinei este necesitată. Relațiunile pre­zente cu Muntenegru și Serbia sunt com­plect corecte. Conduita trupelor turce de la Novi­bazar probează de asemene con­duita reală a Turciei. Cât despre relațiu­nile Austriei cu Rusia și alte puteri ve­cine, contele Andrassy împărtășește com­plect asigurările date de ministrul de ex­terne, și exprimă deci întrega sa încre­dere în guvern. Delegațiunea Austriacă. Comisiunea după ce a ascultat declarațiunile amănun­țite ale guvernului ca răspuns la întrebă­rile mai multor delegați, au acordat cre­ditul de S milione florini. Paris 2 fer. In urma perchizițiunelor făcute la sediul băncei Union Generale, Bontoux presidentul societății a fost a­­restat precum și Feder directorul său. Se asigură că pe lângă aceste s-au în­dreptat urmăriri și contra mai multor ad­ministratori. Londra 2 sev. Un meeting important a avut loc­uri la Monsionhouse. Meetin­­gul a votat de a se trim­ite d-lor Glad­­ston și Granville resoluțiunea luată pro­testând contra vexațiunelor și ultragiilor suferite de israeliți in Rusia și la care îi expune legile ruse. Paris 2 febr. Astă­z­i tribunalul de comerciu a declarat din oficia falită „U­­niunea Generală”. In camera deputaților ministrul de jus­tiție (zice că magistrații examined­ă dacă trebue a întinde urmăririle asupra mem­brilor consiliului de supraveghere a «U­­niunei Generale». Ministrul de finanțe, Say, laudă agenții de schimb din Paris cari vor plăti in întregime pe toți cre­ditorii. Leroyer a fost ales prezident al sena­tului. Cai­i febr. Șerif pas , primul mi­nistru, a demisionat. Constantinopoli 2 febr. Cu tote că tulburările de la Jemen sunt exagerate, Porta se dispune a trimete Kedivului 2000 fantazini, 2 escadrone de cavalerie și 2 baterii de câmp. Belgrad 2 febr. 13 a ucas princiar un­­ sărcinâd­ă pe ministrul de culte cu inte­­rimul finanțelor, in timpul absenței lui Milatovici. Comisiunea legei pentru ex­­tradițiune a discutat condițiunile la cari extradițiunea trebue tot­deauna să fie su­pusă. S’au decis între altele că magistra­ții cari au făcut instrucțiunea procesului extrădatului vor trebui să facă a se ur­ma extrădarea sa de o cerere de grație cătră șeful statului extrădatului. FOILETON, Teatru de Societate. BATAILLE DES DAMES. In Iași, suntem fericiți a constata exis­tența a trei Societăți de bine­facere, com­puse de către cele mai grațiose și ama­bile demne a Societății. Aceste trei So­cietăți in tot timpul de când sunt înte­meiate, cu o neobosită persistență orga­­niseză baluri, representațiuni teatrale, con­­ferințe, loterii și alte plăceri cu a căror produs să adaugă fondurile destinate a fi împărțite celor sărăci. Așa fiind este o bucurie de a videa, că prin inițiativa pri­vată a cărei sete de generositate nu secă, se stabilește pe de o parte un fel de a­­nimațiune activă și priinciosă care dă via­ță și împrăștie nourii urâtului din vechia capitală, iar pe de altă parte să alimen­­teză simțirile umanitare, care sunt sem­nul destinctiv a poporelor civilizate. In ordinea acesta de întreprinderi, co­mitetele reunite «Santa Maria» si «a os­tașilor răniți» au dat publicului iașan o­­casiunea de a asista la representațiunea teatrală a unei piese din repertoriul co­mediei francese. E destul să­­ zicem că s’a jucat «Bataille des dames » sau « Un du­el en amour » de Scribe și Legouvé, acești doi maiștri a teatrului modern, spre a pune pe lector in stare de a’și da samă despre importanța și carecterul literar a piesei. D-na A. Allaux, d-ra A. Rosetti, dd. Ion Duca, Greceanu și Emil Mauro­­cordate, au fost artiștii improvisați care au interpretat diferitele roluri. Nu vom face o schițare a subiectului piesei, căci admitem că este cunoscut de toți, vom arata numai cum au distribuită și ne vom da părerea asupra modului cum au fost executate rolurile. D-na A. Allaux a făcut rolul contesei d’Autreval, D-ra A. Rosetti pe acel a D-rei Leouie de Villegontier, D-nul J. Duca a reprodus pe Gustave de Grig­­non, D nul E. Maurocordato pe Baronul de Montrichard, Dl. Greceanu pe Henri de Flavigneul. Piesa a fost jucată în original, in lim­ba în care a fost scrisă. Este un adivor banal, că atunci se pub­­­lice că o piesă de teatru este bine exe­cutată când actorul se confundă in totul cu rolul său, printr’un fel de identificare deplină cu el, ceia ce nu se întâmplă de­cât atunci, când fiind date calitățile pri­me ale interpretărei, dicțiunea și jocul de scenă, partea brută a interpretărei, dacă am putea­­ zice astfel, actorul și-a înțeles rolul, s’a pătruns de caracterul psycholo­gic a personagiului in veșmântul căruia se imbracă, a prins diferitele varii nuan­țe a rolului seu, care in lumea mărgini­tă a piesei, compun un întreg, o ființă, a­parte cu viața sa proprie și bine de­finită. Acestă teorie de critică teatrală, avem dreptul să o aplicăm actorilor de profe­siune, mai cu samă in virtutea preceptu­lui celebru, care ne dă și mai mari pre­rogative : ...aLe droit que Von page á la porte en entrant*. Când insă este vorba de acei diletanți amabili, care au alte deprinderi in socie­tate, dedându-se la alte feluri de activi­tate, care cultivă arta numai pentru dra­gostea frumosului, pentru care teatrul, musica, pictura sunt niște îndeletniciri desfătătore in ceasuri de repaos, menite de a satisface fantasia și gustul lor lite­rar sau estetic, atunci nu ne este permis de a fi tot așa de aspri cercetători, nici nu ne-ar sta bine dacă am fi ast­fel. Vom da întâiul loc D-rei A. Rosetti, care a dovedit într’un mod remarcabil, un talent excepțional pentru arta dramatică. Observăm o dicțiune limpede însoțită de un timbru de glas forte plăcut, o ușurință naturală de mișcări, o precisiune de ges­turi și pe lângă tote aceste calități prețioase, o deosebită înțelegere a caracteristicei rolului. Acea ingenuitate copilărescă a D-rei Leonie de Villegontier, complicată de afec­țiunea sa pentru Henri de Flavigneul, neexperiența și nepreviderea sa, care in­­tr’un moment dat erau să trădeze fără voie pe proscrisul iubit, accentul de pa­siune curată, tote aceste au fost detaliate cu relief și putem adăuga, cu o adeverată măestrie. D-na A. Allaux,,­de asemene ne a dat imaginea dreptă a rolului ce­ a interpretat. Contesa d’Autre Val este o femeie fru­mosă și influentă de o inteligență și mai cu samă de o prezență de spirit demnă de un diplomat desăvârșit, care nu vroește se renunțe la dreptul neprescriptibil a femeei, de a iubi și de a fi iubită, de­și a numerat trei­­zeci și trei de primă­veri, cura­­lte poeții; acestă fatalitate o recunoște ea insăși cu desamăgire. Ea iubește pe Henri de Flavigneul și ast­fel, vine și resboiu de dragoste cu nepota sa Léonie de Villegontier. Insă, e vorba de a învinge pe o rivală atât de periculosă—Léonie de Villegontier e fru­­mosă și are opt­spre­­zece ani—prin mai multă iubire, prin devotament mai cu samă, căci își propune de a scăpa de la morte pe Henri de Flavigneul. Cu un joc de scenă admirabil, cu o căldură comunicativă în întrega interpre­tare, D-na Allaux, a cules aplausele una­nime a publicului. D. lon Duca, ca în­tot­dea­una cu mult «brio“ și cu un „dégage“ ce rar se gă­sește la diletanți a produs un efect bine justificat prin glumeța executare a rolului ce a avut. D. Greceanu, în rolul lui Henri de Flavigneul, ni s’a părut cam rece, pentru representarea caracterului unui tânăr en­­tusiast, brav, ro­lend de pericole, care iubește și este iubit. Dar acesta e pate numai o părere proprie. Despre D. Emil Maurocordato, fără a’i atinge modestia vom­nice că, cu dic­­­țiunea sa curată, cu sobrietatea de gesturi particulară ómenilor oficiali, a fost cu totul în cadrul rolului său. Așa­dar nu avem de­cât să ne felicităm de sărbătorea artistică la care am asistat, și să ne facem o datorie ca să aplăudăm și prin mijlocul răspândit a publicității, pe grațioșii actori, pe cari i-am aplaudat cu frenesie pe scena tetrului. Dar, avem o dorință de exprimat cu riscul de a rămânea în stare de plum desiderium. Oare în loc de a să juca piese francese, n’ar fi nimerit de a să representa pe scena tetrului român, și piese românești, ca personaje luate din mijlocul poporului român ? Oare limba franțuzască, pentru care de alt­mintre le avem cu toții mare cult, n’ar putea fi înlocuită, în asemenea împrejurări, cu limba stămoșilor noștri, în care sunt scrise poesiile populare, în care a scris Alexandri, și care are atâta farmec ? Suntem acuzați de Francomanie și cu dreptul, în salonele nóstre, și în cele mai aurite, nu să vorbește românește, în mo­ravurile nóstre ne-am franțuzit cu totul, nu ne-a rămas nimica național. Este timpul de a ne resvrăti și contra acestei stări de lucruri. Societatea nostră cultă ar trebui să deie exemplul îndreptării; ar fi o operă de bine­facere de cea mai mare valore. Reul trebue să fie combătut de sus. IV. v. 4

Next