Curierul Foaea Intereselor Generale, 1882 (Anul 9, nr. 2-144)
1882-06-25 / nr. 71
Anul al X-lea No. 71. IASSI, Vineri 25 Iunie (7 Iulie ) 1882.______Apare Duminica, Miercurea și Vinerea, Prețul Arion, și Aminciurilor Í IASSI, pe an, 24 fr.—pe semestru 12 fr. pe trimestru 6 fr. ISTRICTE, pe an, 28 fr.—pe semestru 14 fr.— pe trimestru 7 fr. .................................................................................. fr — ASERȚIUNI ȘI RECLAME, rândul . . 60 bani. CIR LOCALE „ . . 1 fr.— ’.PISTOLE NEFRANCATE, nu se primesc. .nunciuri: Pag. I, 50 b. Pag. III, 40 b. Pag. IV, 30 b. Win iii*. 20 bani CURIERUL (TH. BALASSAN) FOAEA INTERESELOR GENERALE. Pentru FRANCIA : se primesc anunciuri la D-l. Adam négociant-comissionaire 4, rue Clément Paris, G. L. Daube & C-ie, 81 bis, Faubourg Montmarte & 31, Passage Verdeau, Paris. Pentru AUSTRIA și GERMANIA la RudolfMosse Seiierstatte No. 3. Wien- Vincenz Hrdlicka I., Hauptstrasse No. 36. Wien, Rotter & C-o Reimergasse 12 Wien. Pentru ANGLIA Ia D. Eugen Micoud Londra 81 in Fleet Stree E. C. Manuscriptele nepublicate se vor arde. Unii 7#». 20 bani Duminică St. Ierom. Meth. Episc. Patarolor. 2 Duminică Cerc. Maricie Otto. 4—21 7~41 2x Luni St. Mart. Iulian din Tars. 3 Luni Eliodor. 4—22 Z~ua 22 Marti St. Ierom. Eus. Ep. Samosatelor. La 26 luni, pătrarul din urmă, de 4 Marți Odalrich. 4—La Vaii “ •“<> —• eșru,i sat 7* 25 Vineri S-ta Mart. Fevronia 7 gineri ^[1.1,1.bald- 1 7_44 26 Sâmbătă Cuv. Păr. David din Thesalonic. 8 ________ Sambata ______Chilian. 4—n 1 ■** Correspondenți in Streinatate, Moșiile Miroslava și Uricanii sunt de arendat pe termen de cinci ani, împreună sau separat. Doritorii se vor adresa n Iași, la prințul A. Ghika, sau la Miroslava a proprietar. (269 — 12) BĂILE NASTASACHI Renumite, pentru calitatea apelor minerale vindecând felurite bule cronice , prețurile mai reduse decât la tate băile din apă. Doritorii pentru angajarea apartamentilor pe sezonul verii, sunt rugați a se adresa direct. Administrator Costachi Tataru, Ocna. MOȘIA PUNGEȘTII ÎS," va, se arendeză de pe acum întinderea 2000 fălci aprocimativ pământ cultivabil, fânaț și imaș, plus pădure, velniță și venitul târgului Pungeștii. Pentru informațiuni și condițiuni a se adresa la Proprietarul în Pungești. Marco-Polo. MOȘIA GÂRCENII moșia Pungeștii plasa Racova, județul Vaslui, in întindere aproximativ de 360 fălci din cari 250 fălci codru iar restul ulilă și arabil, se vinde de veci. Se învecineza cu moșia Dumeștii și satele Dumbrăvenii și Gârcenii. Pentru condițiuni, preț și informațiuni a se adresa la subsemnatul Proprietar în Pungești. Marco-Polo din Târgu Ocna. Calen.dar u.1 Septă raci ânei ___ STIL VECHIU N ț ] u a | PATRONUL PILEI.. ~___ TIMPUL »IN SEPTAMANAJ SLIL NOU_________PILA________________PATRONUL PILEI_________ Ras. Soar. [ Apusul Soar. Petraria de Florești. Subscrisul posedând întreaga Carieră de la ăcheie-Florești, județul Vaslui și posedând si un lassy deposite considerabile de tot solul de piatră cioplită, aduc la cunoștința domnilor Antreprenori de construcțiuni, că pot contracta cu Dumnelor orice angajamente cu condițiunele cele mai avantajase ; prețul metrului curent de scară este de 4 (patru lei), al lespezilor de 0 m. 50 pe fiecare lăture este de un leu nou bucata și tot astfel pentru celelalte soiuri de piatră prețurile sunt cele mai moderate. Domnii cari doresc a ave avantagiul transportului petrei la domiciliu sunt invitați a face comenzi dând și adresele și indicând măsurile și quantitatea de patră ce doresc a ave. A se adresa pentru ori ce informațiuni la Dl. N. Vlahn strada Sf. Theodor sau la Dl. N. Culianu aceiași strada G. A. Ciurea. Ho vpn Harű sau de inchiriet c» uKj VOIIUclI t» se temele din strada Păcurari, în cari se află instalată actualminte Curtea de apel. Pentru informațiuni a se adresa la subsemnata, strada Sf. Sava, în casele mele, foste Teodoru. Elisa Leca. Cieații v, cumr ° mo?iasută cincizeci de ră je or’o sută sau 6 fălci, să aibă și case de locuit. Adresa la Administrația Curierului,“ LEGE PENTRU ÎNFIINȚAREA CASELOR DE CREDIT AGRICOL. Lene pentru înființarea de spitaluri rurale și Codicele Silvic. IAȘI, 24 iuniu 1882. Totdeuna am fost de principiul că industria face o țară bogată. Lipsind unui popor industria, îi lipsește și avuția, deorece e silit a cumpăra de la alții tote obiectile de cari are trebuință, neputându-și-le procura singur. Industria cea mare, adică fabricile până vor ajunge ca să fie suficiente prin numărul și producțiunile lor, va trebui să trecă multă vreme. Nu putem tăgădui că, de un timp încoco, au început a se vedea, pe ici colea, fundându-se diferite fabrici, dar, numărul lor e așa de restrîns, încât cu drept cuvânt putem zice că n’avem fabrici, deorece produsele lor nu pot satisface nici a mia parte din trebuințele populațiunei. E evident că aceste fabrici trebue să fie încurajate de publicul consumator, pentru ca ele să potă prospera și să potă servi în acelaș timp de emul pentru fundarea altora, dar, pe lângă acestea, industria mică, meseriașii, încă ar merita o mai mare încurajare, pentru a lucra mai cu plăcere. Nelipsind încurajarea, numărul meseriașilor noștri ar mergo crescând, pe când astadi, cu părere de réu trebue s’o spunem ca e cu totul din contra. Mulți dintre meseriașii noștri, venind că lucrul le e cu totul ingrat, desespereza de-a’și putea susține existența prin el, și s’apucă de alte ocupațiuni, caută și fac tot posibilul a capata vr’o funcțiune administrativă, cât de mică, numai sâ’și aibă asigurat un salar cât de modest. In Iași, avem două scale de meserii : scala comunală de meserii și scala tehnică. Mulțime de tineri meseriași esti pe fiecare an din aceste scale. Deși scala comunală e fundată de puțin timp, vedem mai mulți maiștri produși de ea, cari’și-au deschis ateliere, și duc o viață destul de onorabilă. Cu părere de reu trebue să mărturisim că cu scala technică nu’i tot așa. Nu putem tăgădui că’n acesta scală elevii sei nu învață la perfecțiune meseriile de cari s’au apucat, căci am tăgădui un adevĕr cunoscut de totă lumea, deorece e de notorietate publică că tóte lucrările eșite din mânale elevilor acestei scale lasă nimic de dorit. Proba ce strălucitóre a dat’o chiar juriu pbstiilinei aranjată in București de Societatea „Concordia Română“, care a dat acestei scale, pentru obiectele expuse de ea, obiecte cari au fost admirate de totă lumea ce a visitat exposițiunea, cel mai înalt semn de distincțiune, diploma de onore. Vom fi pute întrebați, dacă ln acesta scolă elevii învață atât de bine meseriile lor, care póte fi causa de pănâ astăzi nu vedem in Iași nici un atelier de feramie, lemnărie sau turnătorie deschis de vr’un elev al acestei scule ? Respunsul e forte facil: elevii acestor scule, citnci maiștri, «« primesc decât câteva instrument, și acelea in număr insuficient, fără a li se da și capitalul necesar pentru procurarea materialului și chiria atelierului, așa încât sunt puși in trista posițiune de a se angaja ca simpli lucrători la vr'un mic ateliu de ferărie sau lemnărie, cu un Salar mizerabil, ceia ce nu se potrivește de loc cu demnitatea lor de maiștri eșiți dintr’o scală a Statului. Mulți dintre ei, chiar cea mai mare parte, putem zice far’a ne teme că vom fi desmințiți, vedându-se într’o posițiune atât de tristă, și desperați c’au perdut in zadar cinci ani din juneta lor, cel mai precios timp al vieței, se angajază ca voluntari în armată, de unde, eliberându-se in urmă, ajung a măsura stradele. In interesul țerei, în interesul industriei nóstre, pe care orice adevérat Român ar vrea cu bucurie s’o vadă progresând, apelăm la d. colonel Dabija, ministrul agriculturei comerciului și lucrărilor publice, de al cărui minister depinde acesta scală, să prepare un proiect de lege pentru viitoarea sesiune a Corpurilor legiuitoare, prin care să se asigure maiștrilor eșiți din scalele de meserii ale Statului un capital cât de mdear, chiar macar cu titlul de împrumut, cu obligațiunea ca acest capital să nu fie întrebuințat de ei la nimic altceva decât la deschiderea de ateliere, căci, unui maistru, abea eștt din școală, ne dispunând de un capital, nici o dată nu i se va face de nimeni credit, după cum ne-am putut convinge din trista experiență a lucrurilor. Binele ce s’ar aduce prin acest proiect de lege, deși sacrificiul ar fi mic, ar fi imens, atât pentru industria noastră națională, cât și pentru mulțimea de tineri ce ies pe fiecare an din scoalele de meserii ale Statului. Cât de mândră ar fi țara când ar vedea înființindu-să pe fiecare an câteva ateliere de maiștri ieșiți din aceste scoale, cari ar putea să fie folositori in acelaș timp și țarei și familielor lor! TELEGRAME Viena 5 iuliu, ln privința combinațiunelor pe cari le dau Ziarele vieneze asupra organisărei armatei austriace, «Corr. Pol,“ este autorizată a declara că pentru momentile de față, guvernul nu are intențiunea de a introduce in organisarea armatei alte reforme decât acele ce ar putea fi esecutate pe cale administrativă in marginele organisărei hotărâtă de Cameră. Londra 3 iulie. Comitetul superior al ministerului de resboi s-a întrunit spre a pregăti mobilisarea reservelor armatei și a marinei dacă evenimentele ar face acesta mobilisare necesară. O mare activitate domnește in skelele de la Chatham pentru pregătirea a două chiurasate. Talon 3 iuliu. Două vase chiurasate se înarmază actualminte în port, două alte transporturi sunt gata a intra în mare. Berlin 3 iuliu. „Monitorul oficial” al imperiului publică demisiunea d-lui Bitter și numirea în locuri a d-lui Scholz care ocupa deja funcțiunile de consilier la ministerul de finance,ges Alexandria 4 iuliu. D. Domet de Votministrul plenipotențiar însărcinat agera consulatul Franciei în timpul absenței d-lui Sienkievici, a sosit duminică sara și a fost primit ori in audiență de către Redivul, iar mai tărziu a avut o intrevorbire cu primul ministru Ragheb. Miniștrii egipteni au declarat ca vor resista intervențiunei trupelor turce, deorece chiar ulemalele asigură că împotrivirea la orice intervențiune este justă și legitimă. Londra 4 iulie. Ziarului «Times“ i se telegrafiază din Constantinopoli că mai multe puteri presioneză asupra Porței de a adresa lui Arabi bei, nu o simplă invitație, ci un ordin formal de a veni la Constantinopoli. Dacă Arabi bei se va supune, atunci prestigiul Porței va câștiga; dacă din contra Arabi bei refuză, atunci sultanul va avea dreptul de a’l trata ca FOILETON. Ponson du Terrail : GAIERUL MOREI. (Urmare). — Acasă. Traversând bravii, într’un sfert de ceas ajungem. Mătușa Pitache ne așteptă. — Ne-așteptă. Fără îndoială, ea știe afacerea și vrea să câștige ceva. — Și ea ? — Da, ș’am să’ți dau un sfat. — Vorbește... — Nu trebue să te târguești cu deasa, măi băete. — Și pentru ce? — Ea ar putea strica totul. Picând aceste din urmă cuvinte, bătrânul Brûlart luă pe fiul său de braț, și începu să sue o potecă în zig-zag care suia casta delului acoperit de brazi. VIII. De pe cresta delului, se începe departamentul Spogniei. Rămas bun câmpie productivă din Val, fermelor frumóse, bogatelor grădini pe cari Luara le îngrașă cu mâlul seu ! Rămas bun satelor împodobite cu case frumóse, zidite în cărămidă roșie! De acolo înainte nu se vede decât un pământ uscat și grunțos, păduri de brazi, stepe necultivate și bordeie. Când fură pe piscul delului, tatăl și fiul, cari cunoșteau locurile, începură să mergă cu o adevărată ușurință tălhărăscă. Pintre arbori ei zăriră o lumină, și pe cerul albastru o colină de fum. Era casa lor. Dacă zicem casă, o spunem numai de politeță. Era un miserabil bordeiu, făcut din vălătuci, rădicat în respintenea pădurei, având numai o singură încăpere, având un horn pe unde să iasă fumul. Tot mobilierul se compunea din două laviți, o masă stricată, și câțiva butuci cari serveau de scaune. Când amândoi Brutarțil intrară, o femee bătrână sădea lângă foc. Ea pusese pe două pietre cari țineau loc de grătare o jumătate duzină de rădăcini de copaci și cari produceau o lumină ca chibriturile. Plecată, cu mânale osuse și expuse la flacără aștepta. Ea și bătrânul Brulart nu se văzuse de dimineță. Dar se înțălesese ca să se întâlnască aicea în timpul nopței. Și din causă că nu era nimica de furat din casă, când eșra de-acasă bătrânul Brulart lăsa cheia pe-o piatră lângă ușă, și pleca forte liniștit. In timp ce bătrânul tâlhar se dusese să întâlnască pe fiul său, bătrâna venise prin altă parte și făcusă și focul. — Ei bine! Iată’l, Zise ea, văzând pe Mihai intrând în urma tatălui său. — Da, mătușă. — Cât ești de bun ! Și bătrâna care era grozav de urâtă și sămăna forte bine cu o vrăjitore din Macbeth, îi adresă un spăimântător scris. — Va face ce vom zice noi, spusă bătrânul Brulart. — Da, respunse Mihai. Bătrânul Brulart închise ușa, asvârli pe foc o buturugă și se puse jos zicând: — Acuma putem să vorbim. — Dracu să mă fie, răspunse Mihai, dacă pricep ce vrei. Bătrânul Brulart ridică din umeri. — Copii totdeuna se grăbesc. Zise el. — Atunci vorbește, grăi Mihai punându-se jos. — Să vedem, reluă bătrânul Brulart, închipuește’ți că te-ai dus la vânătare. — Bine! — Presupune că nu’ți sunt tată, sunt un strein. Și’ți zic: «Măi băete, știu unde’i ascuns un porc sălbatic , dacă’l voi stărui, îmi vei da tu un picior ca să’mi fac un jambon ?» — Ce prostie, Zise Mihai. — Ei bine între noi e acelaș lucru, — Cum ? — Te duc într’o diminâță pe cresta delului, și’ți arăt de acolo în vale, móra de la Brin-d’Amour, câmpia întinsă care o încunjără, frumasa fată care locuește acolo, Zicendu’ți: «Vrei tu móra, câmpia și fata?” Vei bate palma, și târgul s’a făcut. Dar ce dai pentru tote aceste ? — Tot ceia ce vrei, respinse Mihai. — Eu, Zise bătrâna femee, voi două mii franci. — Ți’i dau. — Și eu, Zece mii.Mse bătrânul Brulart. — Ți’i dau, respinse din nou Mihai. — Dar eu îi vrea acuma, reluă bătrâna. — Și eu. Mihai se puse pe rîs. — Vă bateți joc de mine? — Pentru ce ? — De unde să ieu cele douăsprezece mii de franci. — In bani, nu găsești nicăerea. — Atuncea... — Poți să ne dai un sunet, cum’ți-am spus târgul n’are mânie. Mi-am luat tote precauțiunile mele. — A !... — Am făcut ș’o plimbare. — Unde? — La Jargeau, de-am văzut pe moș Boulay, un negustor cinstit, care vinde tutun, hârtie timbru și dă sfaturi bune. Bătrânul Brûlart își deschise brușa sa, deshumbtă vesta care o avea pe dedesupt și scose două cóle de hârtie timbrată, pe cari erau scrise câte patru sau cinci linii. — Uită-te, continuă el, moș Boulay a scris el bine? — Ce este ? întreba bătrâna femee cu aviditate, căci ea nu știa să citescă mai mult decât Brulart. Tâlharul începu să citască întăia hârtie. „La întăi ianuariu viitor, voi plăti domnului Francisc-August Brulart, etc... suma de zece mii franci.® — N’ai decât să iscălești, zise el— Dar, ceia-l-altă ? întrebă Mihai. —■ Ceia-l-altă, respinse Brulart, este de două mii franci pe numele Iosefinei Pacaud, Zi și mătușa Pitache. După ce Mihai văzu cele două bilete, cari fusese scrise de moș Boulay din Jargeau, vânzător de tututun, de hârtie timbru și de sfaturi bune; bătrânul Brulart deschise un vechiu dulap care era într’un colț al camerei, și scose dintr’ânsul un șipușor cu cernală, de care spânzură o șfară și la capătul căreia era legat un condei. Cum se găsea cernală tocmai în acel loc ? Lucrul e ușor de explicat. (Va urma).