Curierul Foaea Intereselor Generale, 1882 (Anul 9, nr. 2-144)

1882-06-25 / nr. 71

Anul al X-lea No. 71. IASSI, Vineri 25 Iunie (7 Iulie ) 1882.______Apare Duminica, Miercurea și Vinerea, Prețul Arion, și Aminciurilor Í IASSI, pe an, 24 fr.—pe semestru 12 fr. pe trimestru 6 fr. ISTRICTE, pe an, 28 fr.—pe semestru 14 fr.— pe trimestru 7 fr. .................................................................................. fr — ASERȚIUNI ȘI RECLAME, rândul . . 60 bani. CIR­ LOCALE „ . . 1 fr.— ’.PISTOLE NEFRANCATE, nu se primesc. .nunciuri: Pag. I, 50 b. Pag. III, 40 b. Pag. IV, 30 b. Win iii*. 20 bani CURIERUL (TH. BALASSAN) FOAEA INTERESELOR GENERALE. Pentru FRANCIA : se primesc anunciuri la D-l. Adam négociant-comissionaire 4, rue Clément Paris, G. L. Daube & C-ie, 81 bis, Faubourg Montmarte & 31, Passage Verdeau, Paris. Pentru AUSTRIA și GERMANIA la RudolfMosse Seiierstatte No. 3. Wien- Vincenz Hrdlicka I., Hauptstrasse No. 36. Wien, Rotter & C-o Reimergasse 12 Wien. Pentru ANGLIA Ia D. Eugen Micoud Londra 81 in Fleet Stree E. C. Manuscriptele nepublicate se vor arde. Un­ii 7#». 20 bani Duminică St. Ierom. Meth. Episc. Patarolor. 2 Duminică Cerc. Maricie Otto. 4—21 7~41 2x Luni St. Mart. Iulian din Tars. 3 Luni Eliodor. 4—22 Z~ua 22 Marti St. Ierom. Eus. Ep. Samosatelor. La 26 luni, pătrarul din urmă, de 4 Marți Odalrich. 4—La Va­ii “ •“<> —• e­șru,i sa­­t 7* 25 Vineri S-ta Mart. Fevronia 7 gineri ^[1.1,1.bald- 1 7_44 26 Sâmbătă Cuv. Păr. David din Thesalonic. 8 ________ Sambata ______Chilian. 4—n 1 ■** Correspondenți in Streinatate, Moșiile Miroslava și Uricanii sunt de arendat pe termen de cinci ani, îm­­preună sau separat. Doritorii se vor adresa n Iași, la prințul A. Ghika, sau la Miroslava a proprietar. (269 — 12) BĂILE NASTASACHI Renumite, pentru calitatea apelor mi­nerale vindecând felurite bule cronice , prețurile mai reduse de­cât la tate băile din­­ apă. Doritorii pentru angajarea apartamen­­tilor pe sezonul verii, sunt rugați a se adre­sa direct. Administrator Costachi Tataru, Ocna. MOȘIA PUNGEȘTII ÎS," va, se arendeză de pe acum întinderea 2000 fălci aproc­imativ pământ cultivabil, fânaț și imaș, plus pădure, velniță și venitul târgului Pungeștii. Pentru informațiuni și condițiuni a se adresa la Proprietarul în Pungești. Marco-Polo. MOȘIA GÂRCENII moșia Pungeștii pla­sa Racova, județul Vaslui, in întindere apro­ximativ de 360 fălci din cari 250 fălci codru iar restul u­lilă și arabil, se vinde de veci. Se învecineza cu moșia Dumeștii și satele Dum­brăvenii și Gârcenii. Pentru condițiuni, preț și informațiuni a se adresa la sub­semnatul Proprietar în Pungești. Marco-Polo din Târgu Ocna. C­alen.d­ar­ u.1 S­e­p­t­ă raci â­n­e­i ___ STIL VECHIU N ț ] u a | PATRONUL P­I­L­E­I.. ~___ TIMPUL »IN SEPTAMANAJ SL­I­L NOU_________­PILA_______­_________PA­T­R­O­N­U­­L P­I­L­E­I_________ Ras. Soar. [ Apusul Soar. Petraria de Florești. Subscrisul posedând întreaga Carieră de la ăcheie-Florești, județul Vaslui și posedând si un lassy deposite considerabile de tot solul de piatră cioplită, aduc la cunoștința domni­lor Antreprenori de construcțiuni, că pot con­tracta cu Dumnelor ori­ce angajamente cu condițiunele cele mai avantajase ; prețul me­trului curent de scară este de 4 (patru lei), al lespezilor de 0 m. 50 pe fie­care lăture este de un leu nou bucata și tot ast­fel pentru celelalte soiuri de piatră prețurile sunt cele mai moderate. Domnii cari doresc a ave a­­vantagiul transportului petrei la domiciliu sunt invitați a face comenzi dând și adresele și indicând măsurile și quantitatea de patră ce doresc a ave. A se adresa pentru ori­ ce inform­ațiuni la Dl. N. Vlahn strada Sf. Theodor sau la Dl. N. Culianu aceia­și strada G. A. Ciur­ea. Ho vpn Harű sau de inch­iriet c» uKj VOIIUclI t» se te­mele din strada Păcu­rari, în cari se află instalată actualminte Cur­tea de apel. Pentru informațiuni a se adresa la subsemnata, strada Sf. Sava, în casele me­le, foste Teodoru. Elisa Leca. Ci­eații v, cumr­ ° mo?ia­sută cinci­zeci de ră­­ je or’o sută sau 6 fălci, să aibă și case de locuit. Adresa la Administrația­­ Cu­rierului,“ LEGE PENTRU ÎNFIINȚAREA CASELOR DE CREDIT AGRICOL. Lene pentru înființarea de spitaluri rurale și Codicele Silvic. IAȘI, 24 iuniu 1882. Tot­de­una am fost de principiul că industria face o țară bogată. Lip­sind unui popor industria, îi lipsește și avuția, de­ore­ce e silit a cumpă­ra de la alții tote obiectile de cari are trebuință, neputându-și-le procura singur. Industria cea mare, adică fabricile până vor ajunge ca să fie suficiente prin numărul și producțiunile lor, va trebui să trecă multă vreme. Nu putem tăgădui că, de un timp în­coco, au început a se vedea, pe ici colea, fundându-se diferite fabrici, dar,­ numărul lor e așa de restrîns, în­cât cu drept cuvânt putem­­ zice că n’a­­vem fabrici, de­ore­ce produsele lor nu pot satisface nici a mia parte din trebuințele populațiunei. E evident că aceste fabrici trebue să fie încurajate de publicul consu­mator, pentru ca ele să potă prospera și să potă servi în acelaș timp de e­­mul pentru fundarea altora, dar, pe lângă acestea, industria mică, mese­riașii, încă ar merita o mai mare încu­rajare, pentru a lucra mai cu plăcere. Ne­lipsind încurajarea, numărul me­seriașilor noștri ar mergo crescând, pe când asta­di, cu părere de réu trebue s’o spunem ca e cu totul din contra. Mulți dintre meseriașii noștri, ve­­nind că lucrul le e cu totul ingrat, desespereza de-a’și putea susține exis­tența prin el, și s’apucă de alte ocu­­pațiuni, caută și fac tot posibilul a capata vr’o funcțiune administrativă, cât de mică, numai sâ’și aibă asigurat un salar cât de modest. In Iași, avem două scale de mese­rii : scala comunală de meserii și scala teh­nică. Mulțime de tineri meseriași esti pe fie­care an din aceste scale. De­și scala comunală e fundată de puțin timp, vedem mai mulți maiștri produși de ea, cari’și-au deschis ate­liere, și duc o viață destul de ono­rabilă. Cu părere de reu trebue să măr­turisim că cu scala technică nu’i tot așa. Nu putem tăgădui că’n acesta scală elevii sei nu învață la perfecțiune me­seriile de cari s’au apucat, căci am tăgădui un adevĕr cunoscut de totă lumea, de­ore­ce e de notorietate pu­blică că tóte lucrările eșite din mâ­­nale elevilor acestei scale­­ lasă ni­mic de dorit. Proba ce­­­ strălu­citóre a dat’o chiar juriu­ pbstiili­nei aranjată in București de Societa­tea „Concordia Română“, care­ a dat acestei scale, pentru obiectele expuse de ea, obiecte cari­ au fost admirate de totă lumea ce­ a visitat exposițiu­­nea, cel mai înalt semn de distinc­ți­u­ne, diploma de onore. Vom fi pute întrebați, dacă ln a­­cesta scolă elevii învață atât de bine meseriile lor, care póte fi causa de pănâ astă­zi nu vedem in Iași nici un atelier de feramie, lemnărie sau turnă­­torie deschis de vr’un elev al acestei scule ? Respunsul e forte facil: elevii a­­cestor scule, citnci maiștri, «« primesc de­cât câte­va instrument, și acelea in număr insuficient, fără a li se da și capitalul necesar pentru procurarea materialului și chiria atelierului, așa în­cât sunt puși in trista posițiune de a se angaja ca simpli lucrători la vr'un mic ateliu de ferărie sau lemnărie, cu un Salar mizerabil, ceia ce nu se potrivește de loc cu demnitatea lor de maiștri eșiți dintr’o scală a Statului. Mulți dintre ei, chiar cea mai mare parte, putem zice far’a ne teme că vom fi desmințiți, vedându-se într’o posițiune atât de tristă, și desperați c’au perdut in zadar cinci ani din ju­­neta lor, cel mai precios timp al vie­­ței, se angajază ca voluntari în ar­mată, de unde, eliberându-se in urmă, ajung a măsura stradele. In interesul țerei, în interesul in­dustriei nóstre, pe care ori­ce adevé­­rat Român ar vrea cu bucurie s’o va­dă progresând, apelăm la d. colonel Dabija, ministrul agriculturei comer­­ciului și lucrărilor publice, de al că­rui minister depinde acesta scală, să prepare un proiect de lege pentru vii­toarea sesiune a Corpurilor legiuitoare, prin care să se asigure maiștrilor e­­șiți din scalele de meserii ale Statu­lui un capital cât d­e m­­dear, chiar macar cu titlul de împrumut, cu o­­bligațiunea ca acest capital să nu fie întrebuințat de ei la nimic alt­ceva de­cât la deschiderea de ateliere, căci, unui maistru, abea eștt din școală, ne dispunând de un capital, nici o dată nu i se va face de nimeni credit, după cum ne-am putut convinge din trista experiență a lucrurilor. Binele ce s’ar aduce prin acest pro­iect de lege, de­și sacrifici­ul ar fi mic, ar fi imens, atât pentru indus­tria noastră națională, cât și pentru mulțimea de tineri ce ies pe fie­care an din scoalele de meserii ale Statu­lui. Cât de mândră ar fi țara când ar vedea înființindu-să pe fie­care an câ­te­va ateliere de maiștri i­eșiți din a­ceste scoale, cari­ ar putea să fie folo­sitori in acelaș timp și țarei și fami­­lielor lor! T­ELEGRAME Viena 5 iuliu, ln privința combinațiu­­nelor pe cari le dau Ziarele vieneze asu­pra organisărei armatei austriace, «Corr. Pol,“ este autorizată a declara că pentru momentile de față, guvernul nu are inten­­țiunea de a introduce in organisarea ar­matei alte reforme de­cât acele ce­ ar pu­tea fi esecutate pe cale administrativă in marginele organisărei hotărâtă de Cameră. Londra 3 iulie. Comitetul superior al ministerului de resboi s-a întrunit spre a pregăti mobilisarea reservelor armatei și a marinei dacă evenimentele ar face acesta mobilisare necesară. O mare activitate domnește in skelele de la Chatham pen­tru pregătirea a două chiurasate. Talon 3 iuliu. Două vase chiurasate se înarmază actualminte în port, două alte transporturi sunt gata a intra în mare. Berlin 3 iuliu. „Monitorul oficial” al imperiului publică demisiunea d-lui Bitter și numirea în locuri a d-lui Scholz care ocupa deja funcțiunile de consilier la mi­nisterul de finance,­ges Alexandria 4 iuliu. D. Domet de Vot­­ministrul plenipotențiar însărcinat a­gera consulatul Franciei în timpul absen­ței d-lui Sienkievici, a sosit duminică sara și a fost primit ori in audiență de către Redivul, iar mai tărziu a avut o intre­­vorbire cu primul ministru Ragheb. Miniștrii egipteni au declarat ca vor re­sista intervențiunei trupelor turce, de­ore­ce chiar ulemalele asigură că împotrivirea la ori­ce intervențiune este justă și legi­timă. Londra 4 iulie. Ziarului «Times“ i se telegrafiază din Constantinopoli că mai multe puteri presioneză asupra Porței de a adresa lui Arabi bei, nu o simplă invi­tație, ci un ordin formal de a veni la Con­stantinopoli. Dacă Arabi bei se va supu­ne, atunci prestigiul Porței va câștiga; dacă din contra Arabi bei refuză, atunci sultanul va avea dreptul de a’l trata ca FOILETON. Ponson du Terrail : GAIERUL MOREI. (Urmare). — Acasă. Traversând bravii, într’un sfert de ceas ajungem. Mătușa Pitache ne așteptă. — Ne-așteptă. Fără îndoială, ea știe afacerea și vrea să câș­tige ceva. — Și ea ? — Da, ș’am să’ți dau un sfat. — Vorbește... — Nu trebue să te târguești cu deasa, măi băete. — Și pentru ce? — Ea ar putea strica totul. Picând aceste din urmă cuvinte, bătrânul Brûlart luă pe fiul său de braț, și începu să sue o potecă în zig-zag care suia casta delului acoperit de brazi. VIII. De pe cresta delului, se începe departamentul Spogniei. Rămas bun câmpie productivă din Val, fermelor frumóse, bogatelor grădini pe cari Luara le îngrașă cu mâlul seu ! Rămas bun satelor împodobite cu case frumóse, zidite în cărămidă roșie! De acolo înainte nu se vede de­cât un pământ uscat și grunțos, pă­duri de brazi, stepe necultivate și bordeie. Când fură pe piscul delului, tatăl și fiul, cari cunoșteau locurile, începură să mergă cu o adevă­rată ușurință tălhărăscă. Pintre arbori ei zăriră o lumină, și pe cerul al­bastru o colină de fum. Era casa lor. Dacă zicem casă, o spunem numai de politeță. Era un miserabil bordeiu, făcut din vălătuci, rădi­cat în respintenea pădurei, având numai o singură încăpere, având un horn pe unde să iasă fumul. Tot mobilierul se compunea din două laviți, o masă stricată, și câți­va butuci cari serveau de scaune. Când amândoi Brutarțil intrară, o femee bătrână sădea lângă foc. Ea pusese pe două pietre cari țineau loc de gră­tare o jumătate duzină de rădăcini de copaci și cari produceau o lumină ca chibriturile. Plecată, cu mânale osuse și expuse la flacără aș­tepta. Ea și bătrânul Brulart nu se văzuse de dimineță. Dar se înțălesese ca să se întâlnască aicea în timpul nopței. Și din causă că nu era nimica de furat din casă, când eșra de-acasă bătrânul Brulart lăsa cheia pe-o piatră lângă ușă, și pleca forte liniștit. In timp ce bătrânul tâlhar se dusese să întâl­­nască pe fiul său, bătrâna venise prin altă parte și făcusă și focul. — Ei bine! Iată’l, Zise ea, văzând pe Mihai in­trând în urma tatălui său. — Da, mătușă. — Cât ești de bun ! Și bătrâna care era grozav de urâtă și sămăna forte bine cu o vrăjitore din Macbeth, îi adresă un spăimântător scris. — Va face ce vom zice noi, spusă bătrânul Brulart. — Da, respunse Mihai. Bătrânul Brulart închise ușa, asvârli pe foc o buturugă și se puse jos zicând: — Acuma putem să vorbim. —­ Dracu să mă fie, răspunse Mihai, dacă pri­cep ce vrei. Bătrânul Brulart ridică din umeri. — Copii tot­de­una se grăbesc. Zise el. — Atunci vorbește, grăi Mihai punându-se jos. — Să vedem, reluă bătrânul Brulart, închipueș­­te’ți că te-ai dus la vânătare. — Bine! — Presupune că nu’ți sunt tată, sunt un strein. Și’ți zic: «Măi băete, știu unde’i ascuns un porc sălbatic , dacă’l voi stărui, îmi vei da tu un picior ca să’mi fac un jambon ?» — Ce prostie, Zise Mihai. — Ei bine­ între noi e acelaș lucru, — Cum ? — Te duc într’o diminâță pe cresta delului, și’ți arăt de acolo în vale, móra de la Brin-d’Amour, câm­pia întinsă care o încunjără, fr­umasa fată care lo­­cuește acolo, Zicendu’ți: «Vrei tu móra, câmpia și fata?” Vei bate palma, și târgul s’a făcut. Dar ce dai pentru tote aceste ? — Tot ceia ce vrei, respinse Mihai. — Eu, Zise bătrâna femee, voi două mii franci. — Ți’i dau. — Și eu, Zece mii.­­Mse bătrânul Brulart. — Ți’i dau, respinse din nou Mihai. — Dar eu îi vrea acuma, reluă bătrâna. — Și eu. Mihai se puse pe rîs. — Vă bateți joc de mine? — Pentru ce ? — De unde să ieu cele două­spre­zece mii de franci. — In bani, nu găsești nicăerea. — Atuncea... — Poți să ne dai un sunet, cum’ți-am spus târ­gul n’are mânie. Mi-am luat tote precauțiunile mele. — A !... — Am făcut ș’o plimbare. — Unde? — La Jargeau, de-am văzut pe moș Boulay, un negustor cinstit, care vinde tutun, hârtie timbru și dă sfaturi bune. Bătrânul Brûlart își deschise brușa sa, deshumbtă vesta care o avea pe dede­supt și scose două cóle de hârtie timbrată, pe cari erau scrise câte patru sau cinci linii. — Uită-te, continuă el, moș Boulay a scris el bine? — Ce este ? întreba bătrâna femee cu aviditate, căci ea nu știa să citescă mai mult de­cât Brulart. Tâlharul începu să citască întăia hârtie. „La întăi ianuariu viitor, voi plăti domnului Fran­­cisc-August Brulart, etc... suma de zece mii franci.® — N’ai de­cât să iscălești, zise el­—­ Dar, ceia-l-altă ? întrebă Mihai. —■ Ceia-l-altă, respinse Brulart, este de două mii franci pe numele Iosefinei Pacaud, Zi și mătușa Pi­tache. După ce Mihai văzu cele două bilete, cari fusese scrise de moș Boulay din Jargeau, vânzător de tu­­tutun, de hârtie timbru și de sfaturi bune; bătrâ­nul Brulart deschise un vechiu dulap care era în­tr’un colț al camerei, și scose dintr’ânsul un șipușor cu cernală, de care spânzură o șfară și la capătul căreia era legat un condei. Cum se găsea cernală tocmai în acel loc ? Lu­crul e ușor de explicat. (Va urma).

Next