Curierul Foaea Intereselor Generale, 1883 (Anul 12, nr. 1-143)
1883-04-22 / nr. 45
Pag. 2. ANUL al Xl-lea No. 45. Berlin 1 mai. Consiliul comunal al orașului Berlin s-a disolvat prin un decret împărătesc. Detinia 1 mai. Noul representant al Italiei, d. Macio, a remis astăzii principelui Muntenegrului scrisorilor sale de acreditare. Viena 2 mai. Gazeta oficială a Vienei publică numirea d-lui Hoyos in postul de ambasador al Austriei la Paris. Londra 2 mai. Se telegrafiază din Alexandria către ziarul „Daily News“ că trupele engleze au încetat de a ocupa Port-Said, și că garda orașului este încredințată la 500 omeni de poliție. CRONICA INTERNA M. S. Regele, <Jice „Indépendance roumaine“, întovărășit de principii Ferdinand și Carol, a sosit la București mercuri dimineață la 11 ore și 40 minunte. La Vârciorova, Regele a fost primit de d. Kițu, ministru de interne și de d. general Ipatescu, comandantul diviziei din Craiova. D. general comandant al âniteiului corp de armată fiind în toiul alegerilor, nu s’a putut duce înaintea Majestăței Sale. La Craiova, Regele a fost primit de comandantul diviziei din Pitești, care’L-a întovărășit o parte din drum. La Pitești, M. S. Regele a găsit pe d. I. Bratianu, președintele consiliului de miniștri. Autoritățile civile și militare erau la gară, in trecerea trenului, pentru a saluta pe Maj. Sa. La București, Regele și tinerii Sei nepoți au fost primiți la gară de miniștrii cari se afla actualminte in capitală, d-nii Stătescu, Câmpineanu și Aurelian, de Mitropolitul primat, de primarul capitalei, d. Cariagdi, de d-nii Rosetti, Ion Ghica, Mitilineu, generalii Radovici, Arion, Crețeanu, șefii de corpuri, etc. In suita Regelui se remarcau d-nii I. Bratianu, dr. Teodori, general Fălcoianu, colonel Candiano Popescu și alții. Majestatea Sa, după ce s’a întreținut câtva timp cu personele presente, s’a suit, cu nepoții Sei, într’o trăsură înhămată a la Caumont, și S’a dus, fără nici o escortă, la palatul de la Cotroceni, unde a luat reședință. Piarul «Galații" din Galați desminte aserțiunile foilor gălățene cari spuneau că d. C. Chr. Cerkez, prefectul județului Covurluiu, ar fi fost causa păruelei ce a avut loc cu ocasiunea alegerei delegaților colegiului IV. Causa acestei părueli n’a fost decât certa ce s’a iscat între alegători, și, biuroul Intrmniței, căruia îi este încredințată poliția alegerilor, a chemat forța armată care a și restabilit liniștea. Cât pentru noul prefect, "Galații" arată că d-sa a luat tote măsurile pentru a garanta libertatea alegerilor, și ca probă este faptul că delegații aleși de colegiul IV sunt ai oposiției. Mercuri, pe la 8, d. M. Ferichide, ministru plenipotențiar al țări la Paris, trecînd pe piața teatrului împreună cu d. Dimcea, a fost întîmpinat de d. Const. Arghiropolu, care’i-a cerut socoteală pentru ofensa ce’i-a făcut in capitală Franței. D. Ferichide ’i-a respuns că nu dă nici o socoteală. Atunci d. Arghiropolu, nici una nici două, aplică d-lui ministru o raclea de palme, și apoi își ve$u de drum. D. Ferichide vru să puie mâna pe dînsu, dar d. Arghiropolu se întorse și’i mai dete câteva lovituri peste obraz. Poliția fiind anunțată, se puse imediat în mișcare, rîdică pe delicvent de la domiciliu și-l duse la prefectură, unde se află și acum in cercetarea unui procuror și unui judecător de instrucție. Asupra mobilului care a determinat sâvîrșirea acestui fapt, aflăm următorele: încă din anu trecut, d. C. Arghiropolu a fost numit de guvern atașat la legațiunea noastră din Paris. D. Ferichide însă n’a vrut să’l primască, ci din contra ’l-a criticat. Atunci d. Arghiropolu ’i-a trimes martori ca să’i ceară satisfacție, dar d. Ferichide a refuzat provocarea. Astfel, d. Arghiropolu a profitat de venirea d-lui Ferichide in București spre a’și răsbuna. Oricât de legitime ar fi motivele d lui Arghiropolu noi desaprobăm fapta sa. (Resb.) O întrunire electorală s’a ținut mercuri la Ateneu, convocată de partidul liberal. A vorbit numai de prim-ministru I. C. Brătianu, răspunzând la acuzările ce s-au adresat d-nii Cogălniceanu și Vernescu la întrunirile de la Iași și din sala Basel. Chiemarea recruților.Lucrările consiliilor de revizie fiind terminate în totă țara, s’a dat ordin a se chiema cât mai iu grabă recruții, spre a’și putea face instrucția necesară pănă in luna lui august, când vor începe manevrele. S’a răspândit sgomotul Zice «Răsboiul“, despre o schimbare ministerială, in vederea alegerilor. Se zice că se va forma un minister de transiție, sub președința prințului Dim. Ghica, îndată după întorcerea Regelui. Cestiunea asta s’a desbătut și se zice că s’a și hotărât într’un consiliu de miniștri ce s’a ținut in sâmbăta Paștelui. D. I. C. Brătianu va face negreșit parte din cabinetul cel nou. După disposițiunile luate de d. ministru de resbel, lucrările liniei ferate Titu- Târgoviște incep. In pădurea Iuda (a Statului) o companie de geniu, cu tote instrumentele necesare, lucreză cu activitate la facerea traverselor și altă lemnărie. Pe linia de la Titu pănă la Colan (lângă Târgoviște), trupele de geniu sunt așezate . CURIERUL TH. BALASSAN. in secțiuni și așteptă numai ordinul de începerea lucrărilor. După cum se vede de tomnă vom avea fericirea a pleca din Târgoviște cu drumul de fer. (Armonia). Faptele generose ale d-lui general Florescu.—Mai deună di fiarele înregistrau că d. general Florescu a dăruit casele sale pentru noul liceu Sf. George. Iată ce mai aflăm : D. general Florescu, ca președinte al societăți pentru învățătura poporului român, îmbracă pe fiecare an câte 10 școlari normaliști orfani. Anul acesta, societatea făcând niște construcțiuni pentru trebuința școalei normale ce întreține, d. general Florescu a venit in ajutoru acestei societari cu suma de 5000 lei de la sine, ca să nu fie șchiele societăței în lipsă. Deși d. general Florescu totdeauna a refuzat ca faptele sale generase să se publice, credem însă că aceia care se știu sunt datoria se face cunoscut publicului, fiindcă merită totä recunoștința, și pentru a îndemna și pe alți să le imiteze. (Resb.) D. Berezin, colonel in armata rusă și delegat din partea comisiunii statistice a comercianților din Moscova, a sosit in capitală. D-sa este însărcinat cu facerea unui raport asupra comerciului României cu Rusia și cu Bulgaria. D. colonel Berezin va sta in capitală 5 sau 6 zile. ÎNAINTĂRI IN ARMATĂ S’a înaintat la gradul de locotenent colonel in arma artileriei, pe Ziua de 8 april 1883. Ghenovici Gheorghe S’a înaintat la gradul de maior in arma artileriei, pe Ziua de 8 april 1883, Bolintineanu Alecsandru. S’au făcut următorele înaintări de ofițeri inferiori in arma artileriei pe ziua de 8 april 1883 : La gradul de căpitan.—Vălenii George, Dimancea Haralambie, Hartular George, Popovici Grigore, Pană Ștefan, Dragomirescu Ion, Tiehmanu Ion, Condă Constantin, Conțescu Grigorie, Mareș George și Iarca Alecsandri. La gradul de locotenent.—Buzdugan Nicolae Paraschivu Toma, Mârgăritescu Victor, P'li ’eanu Ion, Frunză Petre și IV'cori £ I 1 o înaintări de ofițeri intern. r,edata de 8 april 1883: " La grant : «Joi Alecsandru și Corvin" . La gradul d <■eanga Constantin. S’au făcut următor : ..avitări de guarzi de artilerie pe ziua de 8 april 1883: La gradul de guard clasa I.—Daniilescu Mihail. La gradul de guard clasa II.—Teodorescu Ion landesi, cari pot fi intr’o Z‘ pentru Rusia niște auxiliari excelenți contra Englesilor. — O depeșă din Varșovia anunță că, lucrătorii fabricei din Zyrardof puindu-să în grevă, guvernul a trimis în acest oraș trupe, însărcinate a proceda la arestarea șefilor mișcărei. Trupele, primite cu lovituri de petre, au întrebuințat armele; doi lucrători au fost uciși și cinci râniți grav. Frauda. In Senat ducele de Broglie a anunțat pentru marți o interpelare asupra triplei alianțe. Un alt membru din drepta va face de asemenea, o interpelare asupra avizului recent al consiliului de Stat, prin care se autoriză suprimarea lefurilor preoților. Austro-llgaria. O mare revistă a trupelor a avut loc sâmbătă dimineață, in onarea principelui Wilhelm al Prusiei. Printre personajele ce asistau, s’au observat împăratul Franz Joseph, Principele Wilhelm, principele ereditar al Austriei, Arhiducii și Ambasadorii, d. de Reuss și Comtele Robillant, precum și atașații militari ai diverselor ambasade. împăratul și principele trecură înaintea frontului trupelor, pe timp ce musicile militare cântau imnul prusian. Lara a avut loc un mare prânz militar, de 160 tacâmuri, in palatul imperial, prânz care s’a dat in onorea Principelui Wilhelm al Prusiei. La prânzul de gală împăratul Franz Josef a ridicat un toast pentru imparatul Germaniei, pentru principele Wilhelm și familia regală a Prusiei. Principele Wilhelm a răspuns printr-un toast pentru imparatul și tötu familia imperială a Austriei. Germania «Gazeta Crucei" califică de pură invențiune știrea telegrafiată din Berlin unui Zar din Londra, și după care ambasadorul turc, Said-pașa, ar fi fost însărcinat să sondeze pe guvernul german în privința accesiunea Turciei la alianța austro-italo-germană. — «Gazeta Germaniei de Nord,” replicând «Monitorului Romei," apără alianța între Austria și Italia. „Acestă alianță,— Zace organul principelui de Bismarck,—e tot atât de naturală ca și cea a vechilor regi prea creștini cu Biserica." Vorbind în urmă de cancelarul german, íeea oficiosă declară că politica eclesiastică a principelui de Bismarck, ca și tota politica sa străină, e o politică de interes și nu de sentiment. CRONICA ESTERNA Klisiit [UNK] Diatele berlinese semnalază un articol al "Gazetei de Saint Petersburg" spuind că Rusia are inamici de morte cu cari va trebui mai curând sau mai târziu să angajeze lupta,—Germania și Englitera. Ziarul rus consiliază pe guvernul țarului să deschidă un așii emigraților inItalin. Vineri, la Camera deputaților, răspunzând unei chestiuni a deputaților Romei, d. Depretis a declarat că guvernul nu pote lua nici un angajament, nici direct nici indirect, relativ la proiectul unei exposițiuni universale. El a adăugat că, dacă se va putea organisa una în Italia, ea nu va putea avea loc în alt oraș decât Roma. Senatul spaniol a votat din nou indemnitatea de 300,000 franci pe care o adoptase încă o dată în favorea Francezilor victime ale resbmelor civile spaniole. Întăiul vot fusese anulat pentru viciu de formă. IAȘI Vineri 22 April (4 Mai) 1883. Anglia Comisiunea parlamentară însărcinată cu examinarea proiectelor relative la tunelul sab la Manchen și a ținut o a doua întrunire. Ea a ascultat pe lordul Richard Grosvenor și pe sir John Hawkshawe, inginer. Cel întâi a emis părerea că tunelul ar desvolta in mod considerabil relațiunile comerciale ale Englitezei și ar grăbi triumful ideilor liber schimbatore în Europa. In caz de complicațiuni internaționale, s’ar putea ușor bloca tunelul, făr’a’l distruge. Compania concesionară ar intra în cheltuelile construcțiunei lucrărilor de aparare cerute de guvern. Sir John Hawkshawe a declarat că lucrările ar putea fi terminate în opt ani. Voiajul de la Londra la Paris, prin tunel, s-ar efectua în șapte ore. — Vineri, la Camera comunelor, în cursul discuțiunei în a doua lectură apofectului de lege asupra jurământului parlamentar, d Gladstone, într-un discurs care a durat o oră și jumătate și care a fost des aplaudat de liberali, a aparat politica urmată de guvern în privința jurământului parlamentar. El crede necesar a termina în grabă discuțiunea, și pentru asta a cerut prioritatea proiectului. El nu se miră de emoțiunea causată de presentarea billului, căci acastă emoțiune se produsă în timpul emancipărei catolice și a admiterei israeliților la Parlament. Dar în astfel de înprejurări capii de partide au de îndeplinit o datorie, oricât de penibilă ar fi. Adoptarea billului atinge interesele religiose ca și libertatea civilă. Nu trebue să se impue un jurământ la niște omeni cari nu pot primi a-l depune cu deplină voință și în tot cuprinsul seu. Terminând, d. Gladstone repetă că e timpul, după părerea sa, a închide o discuțiune a căreia continuare n’ar putea fi decât forte vătămătore . „In adevăr, adaogă oratorul, când se pun interesele religiunei în opoziție cu cele ale justiției, resultă o stare de lucruri pe care o privesc ca o adevărată calamitate, fie pentru un om, fie pentru o națiune. CRONICA LOCALA *** (Resultatul alegerei) A . sară la 4 ore p. m. s’a deschis urna, și 4 despotidu să scrutinul a dat resultatul următor : din 136 voturi, 09 au fost pentru d. Lascar Catargiu, candidatul opoiției, 63 pentru d. Leon Negruzzi, candidatul guvernamental, iar 3 voturi au fost contestate, dintre cari unul s’a considerat ca bun pentru d. Negruzzi, iar două ale d-lui Catargiu au fost anulate. Din cifrele de mai sus, se vede că lupta a fost înverșunată, opoziția a câștigat cu multă greutate victoria. Astăzi începe alegerea deputatului colegiului al doilea. *** (Operetă română). Mâne sară, sâmbătă în 23 april, societatea lirică română va representa OLTEANCA, operă comică în 3 acte de d. Gh. Bengescu, musica de dnii dr. G. Ocremba și Ed. Caudella. *** (Concerte). In Zilele de 8 și 9 april curent iau dat două Concerte sau mai bine ZL producțiuni musicale de elevile Institutului Secondar din Iași, în beneficiul Comitetului Sta-Maria. La pro ba și că, când mă duc la Lons-le-Saulnier s’aduc provisiuni, îi pun două panere mari pe spate... — Știu asta,—dar nu gâcesc ce raport... — Vei vedea,—cine ne împedică a lega o frânghie de unul din aceste panere,—a’l coborâ un șanț cu acestă frânghie și a’l ridica pe urmă înapoi, când bunul călugăr va fi instalat in el ?... înțelegi asta, messire ? — Da. — In modul acesta, ordinul va fi satisfăcut, caritatea asemenea... — Nu Zîc nu,—replică guvernatorul — Astfel, dai voe ?... — Nu Z*c da.—Dacă acest călugăr ar de fi la vr’o monăstire din munte... de la mănăstirea Saint-Claude, de exemplu ?... un amic al căpitanului Lacuzon ? .. — Un Cuanais !—strigă mama Fint,—o ! nu, messire !... Din contra, e un amic al Francesilor;—e un călugr de la mănăstirea de Cuzeau... — Cum o știi ?... — Dar costumul seu, messire?...—Nu vezi costumul seu?.. Rasa cenușie, încingeture de frânghie și piciore gole.—Numai bunii călugări de la Cuzeau sunt îmbrăcați așa... — Mărturisesc,—răspunsă guvernatorul cu un zimbet,—mărturisesc câ’s mai cunoscător la uniformă decât la rasă... — Ia sfârșit, messire, consimți ?... — Da,—insă cu o condițiune... — Care ? — Că călugărul nu va eși din locuința d-tale,— că nu se va arăta de loc în citadelă, și că va pleca de mâne diminuță. — Tote acestea se vor face, messire... fii liniștit și increde-te în mine... După ce-a acordat permisiunea așteptată cu așa nerăbdare, guvernatorul se îndepărtă încetișor sprijinindu-se în bastonul său lung. Cantiniera începu a striga cât îi lua : ura: — Nicolai!... ei! Nicolai!... După câteva secunde, marele Nicolai eși din locuința mamei sale. El își întindea lungile sale membre și-și freca ochii cu pumnii închiși.—Desigur onestul băut fusese deșteptat prea brusc, și, mergând, dormea încă. — Dute de’mi caută unul din panerile cele mari de la catâr,—îi visa* mama Fint,—vei aduce în acelaș timp o frânghie de la fântână și un pachet de frânghiuți...—Grăbește-te—dacă te întorci degrabă iți voi da un pahar cu rachiu. Supraexcitat de acestă făgăduință, marele Nicolai desfășură o activitate demnă de cele mai mari elogii, și nu trecuse încă cinci minunte, când deja el reapărea cu obiectile cerute Soldații se puseră îndată pe lucru, sub direcțiunea bătrânei. Ei începură prin a lega câte o frânghiuță de fiecare din colțurile panelului. — Aceste patru frânghii fură întrunite și fixate la capătul celei mari.—In urmă se lăsă să alunice mașina întrugă in josul întăritor ei. Călugărul găsise mijlocul a coborâ marginea șanțului, dar acolo, fără îndoială, puterile sale șterse el tradusă.—El stătea nemișcat, întins pe pământul înghețat, ne mai dând semn de viață. — Sfinte om,—îi strigă mama Fint,—bunul meu părinte !... iată că-ți venim în ajutor.—Panelul catârului meu te așteptă... e forte comod și pare făcut înadins.—Ia’ți curajul în mâni, bunul meu părinte, și intră in el... Călugărul păru că uu aude de loc, și nu se mișcă mai mult decât o pâtră. — Dómne D-Zeule,—bolborosi cantiniera,— ore ’și-a dat deja sufletul ?... Ah ! dulcele meu Isus, ce nenorocire!... ! Pe urmă, neputându-să hotărâ a perde totă speranța, ea începu din nou să se adreseze la călugăr și să facă apel la curajul seu. In sfârșit acest apel fu auzit.— Călugărul iși reveni încă o dată în simțiri. —El se târâ pănă lângă panel în care se sui scoțând mulțime de gemete. — D-Zeu 6e lăudat!—strigă cantiniera,—sfântul om e acum afară de orice pericol !...—Haide, rîdicați-mi asta încetișor și fără sguduituri.—Făgăduesc rachiu la totă lumea!... Se vede că atunci când exaltațiunea religiosă cuprindea pe demna femeie, înțăleptile sale principii de economie domestică erau uitate numai decât. Conținătorul și conținutul, adică panerul și călugărul, ajunseră buni teferi pe vârful mariturei. Care de care se grămădea împrejurul bătrânului scăpat in mod aprope miraculos.Dar plângerile și gemetile sale se îndoiră, și el rugă pe liberatorii gei să nu’l atingă, căci, Zicea el, îi erau tote membrile rupte...și, de la câte pănă la călcâie, corpul nu’i era decât o confusiune durerosă. — Fii liniștit, sfinte om !...—i Z^ă mama Fint îndepărtând pe totă lumea,—vei fi îngrijit mai bine decât un rege și mă însărcinez eu cu asta ! ..— Doi dintre acești ómeni bravi te vor lua și te vor duce necamera mea cu atâtea precauțiuni și respect câte întrebuințază preotul care ține sfintele taine în chivot, la procesiunea Serbarei lui D-Zeu!... Acastă și avu loc în adevăr, și, după câteva secunde, călugărul se repausa pe patul bătrânei, în camera situată după cantină și a căreia unică ferastră dădea de-asupra șanțurilor, aprope de-asupra poternei. Nu fără dreptate marele cardinal se inclusese în apartamentul seu,—după cum am auzit pe guvernatorul castelului afirmânnd’o mamei F'ntre întărituri,—și dădusă ordinul a nu lăsa pe nimeni să intre la el, sub orice pretext ar fi. El vrea să rămăe singur, —vrea să se gândască mult și cu capul liniștit, la scena stranie și măruță în care dădusă replica preotului-soldat. El vrea să tracă din nou în spiritul său și să mediteze în liniște fiecare din răspunsurile tranșe într’un mod îndrăzneț ale acestui om a căruia ardere, perseverență și voință se rîdicasă așa de mult timp, ca un mur de aramă, înaintea armatelor primului ministru al regelui Franciei!—Om straniu și sublim pe care succesile nu’l îmbătau de loc, pe care apropierea supliciului nu’l putea doborâ!... Póte,—cel puțin acelora dintre cititorii noștri cari au studiat mult in istorie caracterul și obiceiurile Eminenței roșe,—póte atitudinea lui Richelieu în cursul întrevederei sale cu preotul Marquis ar părea stranie și neadevărată. Nu ui se pare de loc încurcător a proba că acestă atitudine, excepțională fără îndoială, n’a fost de loc altceva decât ceia ce trebuia să fie într’o așa împrejurare. Un om ordinar pute și trebue să se iriteze auzind spuindui-să în față adevăruri crude.—Dacă acest om are puterea în mână și dacă nu-i în inima sa nici generositate nici măreție, resbunarea nu se va face să fie așteptată și va urma forte de aprope prima explosiune a mâniei. Dar la înălțimea la care era așăzat Richelieu, putea el să fie atins de ironia sângerândă a unora dinn cuvintele lui Marquis ?... (Va urma.)