Curierul Foaea Intereselor Generale, 1883 (Anul 12, nr. 1-143)

1883-04-22 / nr. 45

Pag. 2. ANUL al Xl-lea No. 45. Berlin 1 mai. Consiliul comunal al orașului Berlin s-a disolvat prin un decret împărătesc. Detinia 1 mai. Noul representant al Italiei, d. Macio, a remis astă­zii prin­cipelui Muntenegrului scrisorilor sale de acreditare. Viena 2 mai. Gazeta oficială a Vie­­nei publică numirea d-lui Hoyos in postul de ambasador al Austriei la Paris. Londra 2 mai. Se telegrafiază din Alexandria către zi­arul „Daily­ News“ că trupele engleze au încetat de a o­­cupa Port-Said, și că garda orașului este încredințată la 500 omeni de po­liție. CRONICA INTERNA M. S. Regele, <Jice „Indépendance roumaine“, întovărășit de principii Fer­dinand și Carol, a sosit la București mercuri dimineață la 11 ore și 40 minunte. La Vârciorova, Regele a fost pri­mit de d. Kițu, ministru de interne și de d. general Ipatescu, comandan­tul diviziei din Craiova. D. general co­mandant al âniteiului corp de armată fiind în toiul alegerilor, nu s’a putut duce înaintea Majestăței Sale. La Craiova, Regele a fost primit de comandantul diviziei din Pitești, care’L-a întovărășit o parte din drum. La Pitești, M. S. Regele a găsit pe d. I. Bratianu, președintele consiliului de miniștri. Autoritățile civile și militare erau la gară, in trecerea trenului, pentru a saluta pe Maj. Sa. La București, Regele și tinerii Sei nepoți au fost primiți la gară de mi­niștrii cari se afla actualminte in capita­lă, d-nii Stătescu, Câmpineanu și Aure­lian, de Mitropolitul primat, de primarul capitalei, d. Cariagdi, de d-nii Rosetti, Ion Ghica, Mitilineu, generalii Rado­­vici, Arion, Crețeanu, șefii de corpuri, etc. In suita Regelui se remarcau d-nii I. Bratianu, dr. Teodori, general Făl­­coianu, colonel Candiano Popescu și alții. Majestatea Sa, după ce s’a între­ținut cât­va timp cu personele pre­sente, s’a suit, cu nepoții Sei, într’o trăsură înhămată a la Caumont, și S’a dus, fără nici o escortă, la palatul de la Cotroceni, unde a luat reședință. Piarul «Galații" din Galați desminte aserțiunile foilor gălățene cari spuneau că d. C. Chr. Cerkez, prefectul județului Covurluiu, ar fi fost causa păruelei ce a avut loc cu ocasiunea alegerei delegaților colegiului IV. Causa acestei părueli n’a fost de­cât certa ce s’a iscat între ale­gători, și, biuroul Intrmniței, căruia îi este încredințată poliția alegerilor, a chemat forța armată care­ a și restabilit liniștea. Cât pentru noul prefect, "Galații" arată că d-sa a luat tote măsurile pentru a garanta libertatea alegerilor, și ca probă este faptul că delegații aleși de colegiul IV sunt ai oposiției. Mercuri, pe la 8, d. M. Ferichide, mi­nistru plenipotențiar al țări la Paris, tre­­cînd pe piața teatrului împreună cu d. Dimcea, a fost întîmpinat de d. Const. Arghiropolu, care’i-a cerut socoteală pen­tru ofensa ce’i-a făcut in capitală Fran­ței. D. Ferichide ’i-a respuns că nu dă nici o socoteală. Atunci d. Arghiropolu, nici una nici două, aplică d-lui ministru o raclea de palme, și apoi își ve$u de drum. D. Ferichide vru să puie mâna pe dînsu, dar d. Arghiropolu se întorse și’i mai dete câte­va lovituri peste obraz. Poliția fiind anunțată, se puse imediat în mișcare, rîdică pe delicvent de la do­miciliu și-l duse la prefectură, unde se află și acum in cercetarea unui procuror și unui judecător de instrucție. Asupra mobilului care a determinat sâ­­vîrșirea acestui fapt, aflăm următorele: încă din anu trecut, d. C. Arghiro­polu a fost numit de guvern atașat la le­­gațiunea noastră din Paris. D. Ferichide însă n’a vrut să’l primască, ci din con­tra ’l-a criticat. Atunci d. Arghiropolu ’i-a trimes martori ca să’i ceară satisfacție, dar d. Ferichide a refuzat provocarea. Ast­fel, d. Arghiropolu a profitat de ve­nirea d-lui Ferichide in București spre a’și răsbuna. Ori­cât de legitime ar fi motivele d lui Arghiropolu noi desaprobăm fapta sa. (Resb.) O întrunire electorală s’a ținut mer­curi la Ateneu, convocată de partidul li­beral. A vorbit numai de prim-ministru I. C. Brătianu, răspunzând la acuzările ce­­ s-au adresat d-nii Cogălniceanu și Vernescu la întrunirile de la Iași și din sala Basel. Chiemarea recruților.­Lucrările con­siliilor de revizie fiind terminate în totă țara, s’a dat ordin a se chiema cât mai iu grabă recruții, spre a’și putea face in­strucția necesară pănă in luna lui august, când vor începe manevrele. S’a răspândit sgomotul Zice «Răsboiul“, despre o schimbare ministerială, in vede­rea alegerilor. Se zice că se va forma un minister de transiție, sub președința prin­țului Dim. Ghica, îndată după întorcerea Regelui. Cestiunea asta s’a desbătut și se zice că s’a și hotărât într’un consiliu de miniștri ce s’a ținut in sâmbăta Paștelui. D. I. C. Brătianu va face negreșit parte din cabinetul cel nou. După disposițiunile luate de d. ministru de resbel, lucrările liniei ferate Titu- Târgoviște incep. In pădurea Iuda (a Sta­tului) o companie de geniu, cu tote ins­trumentele necesare, lucreză cu activitate la facerea traverselor și altă lemnărie. Pe linia de la Titu pănă la Colan (lângă Târgoviște), trupele de geniu sunt așezate . CURIERUL TH. BALASSAN. in secțiuni și așteptă numai ordinul de începerea lucrărilor. După cum se vede de tomnă vom avea fericirea a pleca din Târgoviște cu drumul de fer. (Armonia). Faptele generose ale d-lui general Florescu.—Mai de­ună­ di fiarele înregi­strau că d. general Florescu a dăruit ca­sele sale pentru noul liceu Sf. George. Iată ce mai aflăm : D. general Florescu, ca președinte al societăți pentru învățătura poporului ro­mân, îmbracă pe fie­care an câte 10 șco­lari normaliști orfani. Anul acesta, socie­tatea făcând niște construcțiuni pentru trebuința școalei normale ce întreține, d. general Florescu a venit in ajutoru aces­tei societari cu suma de 5000 lei de la sine, ca să nu fie șchiele societăței în lipsă. De­și d. general Florescu tot­deauna a refuzat ca faptele sale generase să se pu­blice, credem însă că aceia care se știu sunt datoria se face cunoscut publicului, fiind­că merită totä recunoștința, și pen­tru a îndemna și pe alți să le imiteze. (Resb.) D. Berezin, colonel in armata rusă și delegat din partea comisiunii statistice a comercianților­­­ din Moscova, a sosit in capitală. D-sa este însărcinat cu facerea unui raport asupra comerciului României cu Rusia și cu Bulgaria. D. colonel Berezin va sta in capitală 5 sau 6 zile. ÎNAINTĂRI IN ARMATĂ S’a înaintat la gradul de locotenent colonel in arma artileriei, pe Ziua de 8 april 1883. Ghenovici Gheorghe S’a înaintat la gradul de maior in arma artileriei, pe Ziua de 8 april 1883, Bolinti­­neanu Alecsandru. S’au făcut următorele înaintări de ofițeri inferiori in arma artileriei pe z­iua de 8 april 1883 : La gradul de căpitan.—Vălenii George, Dimancea Haralambie, Hartular George, Po­­povici Grigore, Pană Ștefan, Dragomirescu Ion, Tiehmanu Ion, Condă Constantin, Conțescu Grigorie, Mareș George și Iarca Alecsandri. La gradul de­ locotenent.—Buzdugan Nico­­lae Paraschiv­­­­u Toma, Mârgăritescu Victor, P'­li ’eanu Ion, Frunză Petre și IV'cori­­ £ I­­­ 1 o înaintări de ofițeri intern. r,e­data de 8 april 1883: "­ La grant : «Joi Alecsan­dru și Corvin" . La gradul d <■­eanga Cons­tantin. S’au făcut următor : ..avitări de guarzi de artilerie pe ziua de 8 april 1883: La gradul de­ guard clasa I.—Daniilescu Mihail. La gradul de guard clasa II.—Teodorescu Ion­ landesi, cari pot fi intr’o Z‘ pentru Rusia niște auxiliari excelenți contra Englesilor. — O depeșă din Varșovia anunță că, lucrătorii fabricei din Zyrardof puindu-să în grevă, guvernul a trimis în acest oraș trupe, însărcinate a proceda la arestarea șefilor mișcărei. Trupele, primite cu lovituri de petre, au întrebuințat armele; doi lucrători au fost uciși și cinci râniți grav. Frauda. In Senat ducele de Broglie a anunțat pentru marți o interpelare a­­supra triplei alianțe. Un alt membru din drepta va face de asemenea, o interpelare asupra avizului recent al consiliului de Stat, prin care se autori­ză suprimarea lefurilor preoților. A­ustro-l­­lgaria. O mare re­vistă a trupelor a avut loc sâmbătă dimi­neață, in onarea principelui Wilhelm al Prusiei. Printre personajele ce asistau, s’au observat împăratul Franz­ Joseph, Princi­pele Wilhelm, principele ereditar al Aus­triei, Arhiducii și Ambasadorii, d. de Re­­uss și Comtele Robillant, precum și ata­șații militari ai diverselor ambasade. îm­păratul și principele trecură înaintea fron­tului trupelor, pe timp ce musicile mili­tare cântau imnul prusian. Lara a avut loc un mare prânz mili­tar, de 160 tacâmuri, in palatul impe­rial, prânz care s’a dat in onorea Princi­pelui Wilhelm al Prusiei. La prânzul de gală împăratul Franz Josef a ridicat un toast pentru imparatul Germaniei, pentru principele Wilhelm și familia regală a Prusiei. Principele Wil­helm a răspuns printr-un toast pentru im­paratul și tötu familia imperială a Austriei. German­ia «Gazeta Crucei" ca­lifică de pură invențiune știrea telegra­­fiată din Berlin unui Z­ar din Londra, și după care ambasadorul turc, Said-pașa, ar fi fost însărcinat să sondeze pe guver­nul german în privința accesiunea Turciei la alianța austro-italo-germană. — «Gazeta Germaniei de Nord,” re­plicând «Monitorului Romei," apără ali­anța între Austria și Italia. „Acestă alianță,— Zace organul princi­pelui de Bismarck,—e tot atât de natu­rală ca și cea a vechilor regi prea creș­tini cu Biserica." Vorbind în urmă de cancelarul german, íeea oficiosă declară că politica eclesias­­tică a principelui de Bismarck, ca și tota politica sa străină, e o politică de interes și nu de sentiment. CRONICA ESTERNA Klisiit [UNK] Diatele berlinese semnalază un articol al "Gazetei de Saint Petersburg" spuind că Rusia are inamici de morte cu cari va trebui mai curând sau mai târ­­ziu să angajeze lupta,—Germania și En­­glitera. Ziarul rus consiliază pe guvernul ța­rului să deschidă un așii emigraților in­Italin. Vineri, la Camera deputa­ților, răspunzând unei chestiuni a depu­taților Romei, d. Depretis a declarat că guvernul nu pote lua nici un angajament, nici direct nici indirect, relativ la proiec­­tul unei exposițiuni universale. El a a­­dăugat că, dacă se va putea organisa una în Italia, ea nu va putea avea loc în alt oraș de­cât Roma. Senatul spaniol a votat din nou indemnitatea de 300,000 franci pe care­ o adoptase încă o dată în favorea Francezilor victime ale resbmelor civile spaniole. Întăiul vot fusese anulat pen­tru viciu de formă. IAȘI Vineri 22 April (4 Mai­) 1883. An­­glia Comisiunea parlamentară însărcinată cu examinarea proiectelor re­­­lative la tunelul sab la Manche­n și­ a ținut o a doua întrunire. Ea a ascultat pe lor­dul Richard Grosvenor și pe sir John Hawkshawe, inginer. Cel întâi a emis părerea că tunelul ar desvolta in mod considerabil relațiunile comerciale ale Englitezei și ar grăbi tri­umful ideilor liber schimbatore în Europa. In caz de complicațiuni internaționale, s’ar putea ușor bloca tunelul, făr’a’l dis­truge. Compania concesionară ar intra în cheltuelile construcțiunei lucrărilor de aparare cerute de guvern. Sir John Hawkshawe a declarat că lu­crările ar putea fi terminate în opt ani. Voiajul de la Londra la Paris, prin tunel, s-ar efectua în șapte ore. — Vineri, la Camera comunelor, în cursul discuțiunei în a doua lectură ap­­o­­­fectului de lege asupra jurământului par­­­lamentar, d Gladstone, într-un discurs care­ a durat o oră și jumătate și care­ a fost des aplaudat de liberali, a aparat po­litica urmată de guvern în privința jură­mântului parlamentar. El crede necesar a termina în grabă discuțiunea, și pentru asta a cerut prioritatea proiectului. El nu se miră de emoțiunea causată de presentarea billului, căci acastă emoțiune se produsă în timpul emancipărei catolice și a admiterei israeliților la Parlament. Dar în ast­fel de înprejurări capii de par­tide au de îndeplinit o datorie, ori­cât de penibilă ar fi. Adoptarea billului atinge interesele re­ligiose ca și libertatea civilă. Nu trebue să se impue un jurământ la niște omeni cari nu pot primi a-l depune cu deplină­­ voință și în tot cuprinsul seu. Terminând, d. Gladstone repetă că e timpul, după părerea sa, a închide o dis­­cuțiune a căreia continuare n’ar putea fi de­cât forte vătămătore . „In adevăr, adaogă oratorul, când se pun interesele religiunei în opoziție cu cele ale justiției, resultă o stare de lucruri pe care­ o privesc ca o adevărată calamitate, fie pentru un om, fie pentru o națiune. CRONICA LOCALA *** (R­e­s­u­lt­a­t­u­l alegerei) A­ . sară la 4 ore p. m. s’a deschis urna, și 4 despotidu să scrutinul a dat resultatul ur­mător : din 136 voturi, 09 au fost pen­­­­tru d. Lascar Catargiu, candidatul opo­­­­­iției, 63 pentru d. Leon Negruzzi, candi­datul guvernamental, iar 3 voturi au fost contestate, dintre cari unul s’a considerat ca bun pentru d. Negruzzi, iar două ale d-lui Catargiu au fost anulate. Din ci­frele de mai sus, se vede că lupta a fost înverșunată, opoziția a câștigat cu multă greutate victoria. Astă­zi începe alege­rea deputatului colegiului al doilea. *** (O­p­e­r­e­t­ă română). Mâne sa­ră, sâmbătă în 23 april, societatea lirică română va representa OLTEANCA, ope­ră comică în 3 acte de d. Gh. Bengescu, musica de d­nii dr. G. Ocremba și Ed. Caudella. *** (Concerte). In Zilele de 8 și 9 april curent iau dat două Concerte sau­ mai bine ZL producțiuni musicale de ele­­vile Institutului Secondar din Iași, în be­neficiul Comitetului S­ta-Maria. La pro­­ b­a și că, când mă duc la Lons-le-Saulnier s’aduc pro­­visiuni, îi pun două panere mari pe spate... —­ Știu asta,—dar nu gâcesc ce raport... — Vei vedea,—cine ne împedică a lega o frân­ghie de unul din aceste panere,—a’l coborâ un șanț cu acestă frânghie și a’l ridica pe urmă înapoi, când bunul călugăr va fi instalat in el ?... înțelegi asta, messire ? — Da. — In modul acesta, ordinul va fi satisfăcut, ca­ritatea asemenea... — Nu Zîc nu,—replică guvernatorul — Ast­fel, dai voe ?... — Nu Z*c da.—Dacă acest călugăr ar de fi la vr’o m­onăstire din munte... de la mănăstirea Saint-Claude, de exemplu ?... un amic al căpitanului Lacuzon ? .. — Un Cuanais !—strigă mama Fint,—o ! nu, mes­sire !... Din contra, e un amic al Francesilor;—e un călugr de la mănăstirea de Cuzeau... — Cum o știi ?... — Dar costumul seu, messire?...—Nu vezi cos­tumul seu?.. Rasa cenușie, încingeture de frânghie și piciore gole.—Numai bunii călugări de la Cuzeau sunt îmbrăcați așa... — Mărturisesc,—răspunsă guvernatorul cu un zim­bet,—mărturisesc câ’s mai cunoscător la uni­formă de­cât la rasă... — Ia sfârșit, messire, consimți ?... — Da,—insă cu o condițiune... — Care ? — Că călugărul nu va eși din locuința d-tale,— că nu se va arăta de loc în citadelă, și că va pleca de mâne diminuță. — Tote acestea se vor face, messire... fii liniștit și increde-te în mine... După ce-a acordat permisiunea așteptată cu așa nerăbdare, guvernatorul se îndepărtă încetișor spri­­jinindu-se în bastonul său lung. Cantiniera începu a striga cât îi lua : ura: — Nicolai!... ei! Nicolai!... După câte­va secunde, marele Nicolai eși din lo­cuința mamei sale. El își întindea lungile sale membre și-și freca o­­chii cu pumnii închiși.—De­sigur onestul băut fu­sese deșteptat prea brusc, și, mergând, dormea încă. — Dute de’mi caută unul din panerile cele mari de la catâr,—îi visa* mama Fint,—vei aduce în a­­celaș tim­p o frânghie de la fântână și un pachet de frânghiuți...—Grăbește-te­­—dacă te întorci degrabă iți voi da un pahar cu rachiu. Supraexcitat de acestă făgăduință, marele Nicolai desfășură o activitate demnă de cele mai mari elo­gii, și nu trecuse încă cinci minunte, când deja el reapărea cu obiectile cerute Soldații se puseră îndată pe lucru, sub direcțiunea bătrânei. Ei începură prin a lega câte­ o frânghiuță de fie­care din colțurile panelului. — Aceste patru frânghii fură întrunite și fixate la capătul celei mari.—In urmă se lăsă să alunice mașina întrugă in josul în­tări­tor ei. Călugărul găsise mijlocul a coborâ marginea șan­țului, dar acolo, fără îndoială, puterile sale șterse el tradusă.—El stătea nemișcat, întins pe pământul înghețat, ne mai dând semn de viață. — Sfinte om,—îi strigă mama Fint,—bunul meu părinte !... iată că-ți venim în ajutor.—Panelul ca­târului meu te așteptă... e forte comod și pare fă­cut înadins.—Ia’ți curajul în mâni, bunul meu pă­rinte, și intră in el... Călugărul păru că uu aude de loc, și nu se mișcă mai mult de­cât o pâtră. — Dómne D-Zeule,—bolborosi cantiniera,— ore ’și-a dat deja sufletul ?... Ah ! dulcele meu Isus, ce nenorocire!... ! Pe urmă, ne­putându-să hotărâ a perde totă speranța, ea începu din nou să se adreseze la că­lugăr și să facă apel la curajul seu. In sfârșit acest apel fu auzit.­— Călugărul iși reveni încă o dată în simțiri. —El se târâ pănă lângă panel în care se sui scoțând mulțime de gemete. — D-Zeu 6e lăudat!—strigă cantiniera,—sfântul om e acum afară de ori­ce pericol !...—Haide, rî­­dicați-mi asta încetișor și fără sguduituri.—Făgă­­duesc rachiu la totă lumea!... Se vede că atunci când exaltațiunea religiosă cu­prindea pe demna femeie, înțăleptile sale principii de economie domestică erau uitate numai de­cât. Conținătorul și conținutul, adică panerul și călu­gărul, ajunseră buni teferi pe vârful m­ariturei. Care de care se grămădea împrejurul bătrânului scăpat in mod aprope miraculos.­Dar plângerile și gemetile sale se îndoiră, și el rugă pe liberatorii gei să nu’l atingă, căci, Zicea el, îi erau tote mem­­brile rupte...și, de la câte pănă la călcâie, corpul nu’i era de­cât o confusiune durerosă. — Fii liniștit, sfinte om !...—i­ Z^ă mama Fint îndepărtând pe totă lumea,—vei fi îngrijit mai bine de­cât un rege­ și mă însărcinez eu cu asta ! ..— Doi dintre acești ómeni bravi te vor lua și te vor duce n­ecamera mea cu atâtea precauțiuni și res­pect câte întrebuințază preotul care ține sfintele taine în chivot, la procesiunea Serbarei lui D-Zeu!... Acastă și avu loc în adevăr, și, după câte­va se­cunde, călugărul se repausa pe patul bătrânei, în camera situată după cantină și a căreia unică fe­­rastră dădea de-asupra șanțurilor, aprope de-asu­­pra poternei. Nu fără dreptate marele cardinal se inclusese în apartamentul seu,—după cum am auzit pe guver­natorul castelului afirmânnd’o mamei F'nt­re întă­­rituri,—și dădusă ordinul a nu lăsa pe nimeni să intre la el, sub ori­ce pretext ar fi. El vrea să rămăe singur, —vrea să se gândască mult și cu capul liniștit, la scena stranie și măruță în care dădusă replica preotului-soldat. El vrea să tracă din nou în spiritul său și să mediteze în liniște fie­care din răspunsurile tranșe într’un mod îndrăzneț ale acestui om a căruia ar­­dere, perseverență și voință se rîdicasă așa de mult timp, ca un mur de aramă, înaintea armatelor pri­mului ministru al regelui Franciei!—Om straniu și sublim pe care succesile nu’l îmbătau de loc, pe care­ apropierea supliciului nu’l putea doborâ!... Póte,—cel puțin acelora dintre cititorii noștri ca­ri­ au studiat mult in istorie caracterul și obiceiurile Eminenței roșe,—póte atitudinea lui Richelieu în cursul întrevederei sale cu preotul Marquis ar pă­rea stranie și neadevărată. Nu ui se pare de loc încurcător a proba că a­­cestă atitudine, excepțională fără îndoială, n’a fost de loc alt­ceva de­cât ceia ce trebuia să fie într’o așa împrejurare. Un om ordinar pute și trebue să se iriteze au­­zind spuindui-să în faț­ă adevăruri crude.—Dacă a­­cest om are puterea în mână și dacă nu-i în inima sa nici generositate nici măreție, resbunarea nu se va face să fie așteptată și va urma forte de aprope prima explosiune a mâniei. Dar la înălțimea la care era așăzat Richelieu, pu­tea el să fie atins de ironia sângerândă a unora din­n cuvintele lui Marquis ?... (Va urma.)

Next