Curierul Foaea Intereselor Generale, 1883 (Anul 12, nr. 1-143)

1883-07-22 / nr. 82

Pag. 2. ANUL al Xl-lea No. 82. drepturile neîndoelnice ale societăței, să refuze de a recunoște ori­ce cerere de monopol exclusiv din partea societăței, cu excluderea a ori­ce concurent în ce pri­vește comunicațiunile pe apă între Medi­­terana și marea Roșie. Camera a adoptat apoi un amendament a d-lui Northcole primit și de d. Glad­stone. Amendamentul este ast­fel conceput: «Camera decide de a menține deplina sa libertate de apreciare pentru tot ce se atinge de chestia comunicațiunilor pe apă între Mediterana și marea Roșie, și refusă de a adopta vr’o resoluțiune asupra ne­gocierilor viitore în privința acesta. Milano 31 iulie. Regele a plecat la Neapole. Neapole 31 iulie. In totă Italia se ri­­valisază în caritate pentru a se trimite ajutoruri victimelor catastrofei din Ischia. La Casamicciola mai mulți soldați lucrând pentru salvarea victimelor, au fost uciși prin prăbușirea zidurilor. Este temă ca numărul morților să fie peste trei mii Lucrările pentru scăpare sunt forte grele de­ore­ce ruinele formeză munți și tote u­i­ele sunt distruse. Până acum au fost salvate 15 persone. Neapole 31 iulie. Se calculază pănă acum numărul morților în totă insula la patru mii, din cari 300 la Forio, 1000 la Lacco și 2500 pănă la 3000 la Casa­­micciola. Paris, 31 iulie. Ministerul a depus la Cameră o convențiune semnată la 8 iuni, cu beyul de Tunis pentru esecutarea re­formelor administrative, judiciare și finan­ciare în Regință, Camera a votat proiec­tul de lege acordând garanții­ Statului francez împrumutului pentru conversiunea lotoriei tunisiane. CRONICA INTERNA Examenele rezerviștilor aspiranți la gradul de supt-locotenent va incepe la 15 curent, in localul cercului militar in București. " Juriul examina­tor<r<se compune din I. colonel Vulpesc^ prezident, d. lo­­ot.-colonel Capșa și d-nii maiori Can­­iano, Odobr^cu și Gramaticescu, membri. .­­ D. colonel v­erendrei, direct firul gen­eral al ministerului de resbel, ple­­l!" în concediu, funcțiunea sa se va ideplini de catre d. intendent mili­­t­­a d­e Constantin, ca cel mai echiv in dintre actualii directori d­e serviciu. _______ S’a deschis ministerului de interne n credit estraordinar de lei 120000 sntru clădirea unui local de spital izat in comuna Vidra din județul unun, precum și pentru repararea și­­ modificarea localului de la monasti­, » Brâncovenii din județul Roma-I­u­i, spre a se putea instala în acel­ cal un spital rural. „Românul” primește o scrisore prin ca­re­­ i se anunță că directorele Orfelinatu­lui de la Panteleimon — profitând de va­canțe — ar fi isgonit din acel institut pe­ste 21 de elevi, trimițănd pe unii la pă­rinți sau rude — fără să fi fost ceruți— eră pe alții lăsându’i pe ulițe. Ni s’a trimis chiar listă de numele a­­celor elevi. Faptul e grav, pentru că întreținerea acelor copii se plătește și pe vacanță și deci ei nu puteau fi trimiși ,­rude, fără a fi ceruți, și cu al­t mai puțin a fi a­­runcați pe stradă, e asemenea grav fiind că ei sunt mai toți in vârstă de 12 — 14 ani și infirmi, adică muți sau surzi, sau chiar surdo-muți. Supunem cazul d-lui ministru al Învă­țământului, rugându-l să bine-voiască a ordona o cercetare seriosă și a lua mă­suri, dacă se va constata că faptul ce ni se denunță este exact. Citim in „Poșta” din Galați de la 19 iuliu : „Bricul Mircea cu elevii sculei de ma­rină din Galați a plecat fidele acestea de la Sevastopol la Odesa. El a primit acum pe bordul său și pe 5 supt-locote­nți de marină, din nou făcuți, cari merseră cu vaporul Grivița pentru a întâlni pe Mir­cea și a face și ei escursiuni navale.” Camiera de comerciu din Bacău s’a com­pus precum urmără: Președinte, d. Ilie Ricoviță ; membri: d-ni I. Bacu, Tom­a Rafailă, Mogârdici Capril și I. G. Sandro. Pe timpul absenței în concediu a d-lor secretari generali ai ministerelor de fi­nance și instrucțiune publică, fie­care din directorii de servicii sunt însărcinați cu atribuțiunile d-nor secretari generali în direcțiunile respective, iar în special, d. Stef Sihleanu din ministerul de finance și d. V. Blehan din ministerul cultelor și in­strucțiunei publice, mai sunt însărcinați și cu scrierea ordonanțelor An­ nlata. .h­-Ut* cui d­lor miniștri­­ respectivi, conform le­­gii­^egulanțent­elor privitore la compta­­bilitatea publică "și în limitele creditelor budgetare. D. inginer Baiurel șeful divisiei I din ministerul lucrări­or publice, s’a însărciat cu atribuțiunile secretarului general din acel minister, pe S tot timpul absenții d­lui C, a­min ți­nea „c­u yn locul d­lui ministru a ordonanțelor de pl­i­tă și de delegațmnt, conform legii comp­­tabilității Statului. O telegramă din Berlin ne-a anun­țat filele acestea ca imparatul Ger­maniei a conferit d-lui Jon Kalender, Crucea ordinului Coroana Regală cu placă. Acesta, înaltă distincțiune e bi­ne meritată, mali ales când ne gân­dim la delicata și complicata misiune ?e a avut d. Kalander la Berlin și la resultatul satisfăcător, putem <jice stră­­ucit, ce-a obținuii cu tote dificultăți­­e juridice și t­ijlotagiele viclene ale­ui Kaufmann. Pie lângă misiunea sa , afacerea rescummpărărei C. I. R­. l. Kalender a priUs «a apere interese­ CURIERUL TH. BALASSAN De t­rei ori de câte ori s’a ivit oca­­siunea și prin atitudinea sa corectă și strict legată a contribuit forte mult la consolidarea relațiunilor nostre fi­nanciare cu Germania și la ridicarea creditului nostru pe piața Berlinului. D. Calender merită deci pe lângă dis­­tincțiunea ce i s’a conferit mulțumi­rile țorei sale. (Resb.) Direcția generală­ a serviciului sanitar. Domnul decan al facultăței de medicină din București, prin adresa cu No. 323>, comunică că domnu­lurstin Henric, cu diplomă de doc­tor in medicină de la facultatea din Viena, liberată la 27 iunie 1883, conform prescrip­­tului-verbal al juriului examinator, inregis­­trat la No. 245 din 13 iulie a. c., a obținut dreptul de libera practică in țară ca doctor in medicină. . Acesta se publică știinta generală. No. 4,902,­­ 1883, iulie 15. — Post­ul de medic secundar la spitalul ju­dețului Vlașca,care se facă tot d’odată și pe sub chirurgul,­ retribuit cu 200 lei pe lună, fiind vacant,­­ face cunoscut că pentru ocu­parea lui se are un licențiat in medicină. Se publică acesta spre știința domnilor li­cențiați in medicină cari ar dori să ocupe a­semenea funcțiune, să se adreseze la acesta direcțiune sau la comitetul permanent al a­­celui județ. No. 4,642 / 1883, iulie 13. — Postul de medic la plasa Vădeni, jude­țul Brăila, retribuit din casa județului cu lei 500 pe lună, fiind vacant, se publică ca dom­nii doctori sau­ licențiați in medicină, cari ar dori să ocupe acel post, să se adreseze la di­recțiunea generală a serviciului sanitar. No. 4,887, v 1883, iulie 15. A­cte Oficiale. D. Dimitrie Bota, directorul prefectu­­rei județului Putna, este însărcinat pro­­visori cu gerarea afacerilor prefecture! acelui județ pănă la numirea titularului, în locul d­lui G. Pruncu, care, în intere­sul serviciului remâne si^g_ii<h^fi^fiă î^ ’‘d­^Ti­incți­u^-r~~ D. Dimitrie, M­ihăescu, fost șef percep­tor clasa II în serviciul esterior al vămi­lor, este numit verificator tansator în ace­lași serviciu, in locul d­lui Filip Ionescu, trecut în altă funcțiune. INTRUNIREA DE LA FOCȘANI Cartea Studială, ordinile despotice și mesuile îniipre ale prelaților frontra tind pe i fă a fi discre­dita în "ochii lumei și a le ridica ori­ce în­credere și autoritate morală ; pentru a se convinge ori­cine despre acesta, vatră ce trebuia să facă episcopii noștri și ce au făcut Preoții ținuți în lanțuri nu se pot mișca le-au rămas numai graiu dar și a­­cesta le este înăbușit prin insulte și ca­lomnii aruncate asupra lor de episcopi. In fața unui asemenea lucru ne mai pomenit în biserica nostră pănă în aceste timpuri, ori­ce român creștin cu bun simț credem că se va indigna și la răsputeri contra ase,ftț­r“iîiâsun barbare ce se petrec Jiyb­’un Stat liberal, dă încă mai mult.­>ici biserica care a adus civi­­lisatiunea ! Facem apel la toți omenii din acestă țară ce știu încă póte cât sunt de grele lanțurile sclaviei, și cât sunt de a­­mare cupele de otravă cu cari despoții adapă pe sclavi, preoții fac apel la gu­vern să facă ca și ei să se bucure de le­gile liberale ale acestei țări, fiind­că sunt și ei cetățeni și fiii patriei, și rogă pe în­­trega Ziaristică română a le lua spre apă­rare causa și a o duce înaintea tribuna­lului suprem al națiunii, care să hotăras­că dacă mai trebue sau nu cler mirean în acesta țară. Și iu fine rogă pe toți prelații să iea parte și prea sânțiile lor la întrunirea de la Focșani, căci numai acesta este mijlocul de a se convinge des­pre patriotica lucrare a preoților. Apoi pentru a ști fie­care mai înainte chestiunile ce au a se trata aici spre a-și da părerea, după informațiunile sigure ce le avem, iată-le: 1) cum preoții se pot face apți de datoria lor, 2) aflarea mij­­locelor de a nu se lăți catolicismul în Ro­mânia, 3) chestiunea economică și A) re­formarea Sinodului, adecă pe lângă mi­­tropoliți și episcopi să iea parte în el preoți și laici. Pentru a se ajunge la re­­sultatul dorit preoții, comercianții și cei ce vor vor a lua parte la acesta întrunire, să’și alegă delegați înainte de 20 august cari să’i represinte într’un mod demn mai ales că și șefii bisericei sunt invitați a lua parte, tUmJ întrunire i se va anunța în No. viitor. (Deștept.) TULXIS A ACADEMIA JOCURILOR FLORALE CARMEN S­Y­L­V­A ț­iarul Petit Journal de Toulouse publică urmatorele in numărul său de la 8 iuliu: „Credem a ști că, in ședința sa de ed­iară, Academia Jocurilor-Florale a de­cernat srisori de maestră a Jocurilor- Florale d-nei Carmen Sylva, pseudonim poetic și literar al M. Sale Reginei El­­­veta a Romăniei. „Graciosa suverană a acestui popor roman, —de amic al Franciei — fa­­ce­ de’i parte dintre o înstituțiune poetică din miază-ț­i, a nostră, Felibrige. „Acum câte­va Zile va primi de la So­cietatea de incuragiare la bine un pre­miu, in acelaș timp cu d. Alfred Mame, renumitul editor filantrop de la Tours. „Ea face parte, de mai mulți ani, din Societatea etnografică, societate de studii înalte și de călătorii, preșezată de d. de Rosox, eminintele orientalist. «Poetă de intăia ordine, scriitore în­semnată in limbile franc­ă­, a­mână, Carmen S­ylva ’și avea locul Iei însemnat in grădina CUmence­­s aure. «Unită cu numirile d-lor Gustave Na­­daud și Enric de Bomeu, acestă alegere afirmă din nou celebritatea vechiei nostre companii a Veselei Științe (Gay-Scavoir), cea imV vechie din academiele francese." CRONICA ESTERNA Turcia. După o depeșă din Cons­tantinopoli adresată agenței Reuter, tur­­burări seriose au isbucnit la Jeddah. Un trib arab a încercat să cuprindă chiar orașul, dar trupele turcești au respins a­­tacul. O vie agitațiune domnește în totă provincia.­­ Se comunică din Berlin lui Standard că Wassa-pașa a trimis Porței un memo­ IAȘI Vineri 22 Iulie ( 3 Aug.) 1883, znu în care declară că politica urmată de Rustem-pașa a produs resultate răle în Liban, și că trebue să se părăsască a­­castă politică. — «Standard» publică următorea­ de­­peșă din Constantinopoli: «Se anunță că Said-pașa, ambasadorul Turciei la Berlin, a comunicat marelui vi­zir hotărârea finală a guvernului german relativă la cererea Turciei de a fi admisă în tripla alianță. «In depeșa sa, Said-pașa zice că ca­binetul din Berlin refuză a se lega prin­­tr-un tratat, din cauză că un ast­fel de aranjament ar fi cu totul nefolositor. „Totuși Germania nu refuză a da Tur­ciei sprijinul său moral și chiar material, dacă ar fi necesar.» Austro-Un­garia. Se telegra­­fiază din Viena lui «Daily Telegraph» : «Contele Kalnoky, ministrul afacerilor streine a Austriei, a sosit la Gastein la 25 iulie la Îl óre juni diminață, și a fost primit în audiență de împăratul Ger­maniei la o oră. Comtele a avut o a doua întrevedere cu împăratul la patru ore și a cinat la vila imperială. In în­trevederea de la Ischl, care va avea loc la 7 august, împăratul Germaniei va fi ospete împăratului Austriei.» Francia. Corespondentul parisian al lui «Times» dă samă despre o audiență pe care­ a avut-o la președintele Republicei. D. Jules Grévy’i-a declarat, zice el, că va răspunde la scrisarea papei înainte de­ a părăsi Parisul. El a adăugat că nici scri­sarea lui Leon XIII, nici răspunsul la a­­cestă scrisare nu vor fi date publicității. Dar—ar fi zis în urmă președintele— pot să vö semnalez o lacună in aprecie­rile sfântului părinte. El aprobă atitudi­nea episcopilor, dar trece in tăcere ati­tudinea clerului propriu Zi s­ Dar, acest cler, particularmente ostil regimului republican, s’a aruncat in afa­cerea de la 16 mai, și dacă Republica ar fi perit atunci, clerul ar fi contribuit forte mult la ruina sa. Ast­fel n’are nici un drept a se plânge dacă, la rândul seu, Re­­publica’l-ar trata cu severitate. Raportu­rile civile între Biserici și Stat au sufe­rit o modificare radicală . Statul a înce­tat să fie tributar Bisericei și trebue să se păzască de amenințările acesteia din urmă. Dacă Biserica ar profesa același *•»<■ ințno of» sy* ai» mp.rge; \M"-V ne, căci Leon XIII, dacă nu’i el însuși li­beral, înțelege ideile liberale. Din neno­rocire episcopii săi nu-i samănă întru ni­mic, și totuși, cu tote acestea el laudă a­­titudinea lor. Papa­ ar fi zis pentru a sfârși d. Gré­­vy­­ a gândit că scrisarea sa, adresată personal șefului Statului, ar avea o mai mare greutate, dar a uitat că eu nu sunt de­cât păzitorul Constituțiunei. A­ligi in Camera comunelor a re­­lu­at discuțiunea începută la 8 mai asupra moțiunei Stanhope, la care guvernul iș­i dăduse consimțimentul seu. Acestă mo­țiune cuprinde că e de trebuință a se re­duce cheltuelile Indielor. D. Onslow cerusă la timp să se intro­ducă un amendament exprimând regretul că s’au impus Indielor o parte din d­el­n timpul iernei din 1852, ifffDcțiv rătăcit, fără imiciliu dar asemenea fără intențiune rea, găsisă ijlocul să se introduce în cherestegie, și acolo, în­­îs cu moleciune pe o gramadă de rosătură de fe­­strău, între două pile de scânduri, dormea să se smeticască și sforăea ca o sobă alsaciană. Auton, abea scos din lanț, se repezi pănă la re­­brea bețivului, îi înfipsă în carne dinții sei în­­ftori, și­ l-ar fi sfâșiat numai de­cât fără inten­­țirea calfei.—Nenorocitul, deșteptat și desmețit­­ ca si atac formidabil, fusesă forte mult în riscul­­ roce, aprope fără transițiune, de la somn la e. peste precauțiuni de fonduri nocturne păreau spensabile, pentru două motive antetul, că casa prindea adesa sume considerabile, mai cu samă ^­junul Z­lelor de scadență . Al doilea motiv, că voința, tot de­una de temut din partea are că­­j muncitori d­in afară, putea ușor să aprindă un idlu, și că era de ajuns o mână de așchii aprinse v a reduce in fum mai multe mil­ene. Julie Verdier, în prevederea unui sinistru po­­­.’se asigurasă cu înțelepciune la două companii, nu găsea mai puțin folositor de a înconjura, str’o supraveghere stăruitore, tóte eventualitățile [stătore. 12 septembre 1854, pe la cinci ore de sală t­rei­zeci de lucrători erau ocupați cu discul­­unei enorme cantități de lemne de foc, pe cari ■sportau înăuntrul cherestegiei trecând o punte de scânduri care conduce­a de la cheiu la reciproc, la o sută cinci­zeci de pași de intrarea a casei Verdier, și la locul unde se sfâr­­înconjurător al cherestegiei, se ridica o înfățișarea urâtă, cu acestă firmă . LA ÎNTÂLNIREA BUNILOR COPII. Se pare că bunii copii erau numeroși dintre lu­■­crătorii bogatului neguțitor de lemne, căci la orele­­ de repaos crâșma nu se mai depărta, cu tote admo­nițiunile vigurose ale calfei, și fórte adesa chiar, ■ câți­va leneși, ceva mai însurați de cum ar fi tre­­­buit, părțăsau pe ascuns lucrul și se îndreptau pe u­n furiș spre crâșma ispititore. In mom­entul in care sunau cinci ore, un om nalt­­ și slab, in­ cap cu o șapcă uosurosă al căreia cozoroc­i plecat îi­­ ascundea partea de sus a feței, și îmbră­cat c’o brusă cenușie pe care tranșa în mod viu ca­ s­pitele fâlftâinde ale unei cravate roși­e și din crâșmă, i înaintă pi­nă la marginea canalului, și începu a suera I o arie de vali pe care tote caterincile’l repeta la­­ acea aspr­ă. Ab^^Becusă prin atm­osferă ântei­e note ale o­­­­perei ^B a marelui Musard, când unul dintre lu­­­crători^Bu un pis greșit ajungând la capătul pan­­tei, și^Ho pe cheia, cu mânîle’nainte, împrăștiind imprej^B lui iată încărcătura de lemne ce-o ducea pe utm^B Un Hot de rîs universal primi acestă căietură grea. ^B — Ho. Gobert!—­strigă o voce luătore în rîs. —iatâ^^Bnsan,nă a mătura curat trotuarul! — de parter cu preț redus!—jisă un glu­­m­eț .­~^^B sunt încă la biurou, Gobert? — vinji contra marca ?—întrebă un al treilea^^Hor în rîs.—Ți-o cumpăr cu cât te costă. — l^Hi, omeni fără inimă !—replică lucrătorul pe care^^»meau Gobert .—tare ași vrea să ve văd în locul !^Eu ! Mo dore genunchiul al dracului! Mă tem să nu-Bți fi stricat laba ! — Ab! Așa dar e serios ?... — Mii de tunete ! cred și eu că-i serios!—In loc de-a face spirit ca niște imbecili, ajutați-mâ mai bine să mă scol! Lucrătorii nu mai rîdeau și se grămădeau împre­jurul camaradului lor care pute se rân­să în căde­rea sa. Doi din ei îl apucară de umere și-l ajutară să se scule în piciure.—El stătu forte bine în piciure, de­și scoțind mici zgomozi înăbușite. — Ei bine, îți e mai bine?—­Zisă un lucrător. — Om, nu prea...—suspină Gobert. — Nimic stricat, cu tote acestea? — Nu­. cel puțin nu cred... dar mé duré! ah! tunete! s’ar putea zice că’mi e genunchiul pe un gratar! — Bah ! bob ! nu va fi nimic !—înainte de cinci minunte durerea’ți va trece... — Tot trebue să fie cine­va precauțiuni,—re­plică Gobert,—mă duc să mă frec cu rachiu... — Pe dinăuntru! —strigă unul din lucrători.— Cunosc, bătrânul meu! Ai să’ți pui comprese în gâtlej ! Hohotile de rîs începură din nou.—Gobert ridică din umeri și luă șchiopătând drumul spre crâșmă. Acest Gobert era un ștrengar de-o înfățișare forte urâtă și de-o etate nehotărâtă.—Nenumăate sbâr­­cituri mici se’ncrucișau pe pelea pergamentosă a fe­ței sale în culorul pământului. — Două smocuri de păr unse peste măsură se învârteau ca niște racuri de scos dopul de-amândouă părțile obrajilor săi.— O urmă de mustață întunecată și care părea pârlită, se vedea dedesuptul nărilor sale și nu se prelungea dincolo de colțurile nasului. Lucrătorii își întrerupseră lucrul pentru a’l privi îndepărtându-se șchiopătând. In acest moment, calfa eși din cherestegie și se îndreptă spre bâtei.—Acest calfă era un o­m de cinciă­zeci și cinci la șăsă­zeci de ani, cel puțin în apar­rență.—Un păr alb ca omătul îi corona fața palid­­cu tăeturi energice.—El părea că păstrasă, într’­­etate mai mult de­cât matură, totă puterea tinere­­ței sale. — Ei bine, ei bine, copii mei—întrebă el—ce s’a întâmplat ?—Pentru ce stați acolo cu mânîle bălă­­lăind ? —Lucrul nu inainteza !—Ore credeți că ha­telul se va discarca singur ? — Ertare, spusă, domnule Pierre—răspunsă unul dintre lucrători—Gobert ne-a dat o distracțiune«. — Gobert! tot Gobert!—Unde’i el ? mi se pare că nu’l văd... — Unde’i ?—drace, e ușor de gâcit...—e pe dru­mul de-a nimicci tunurile pe câmptuar, la Întâlnirea bunilor copii!—Iată un tunar deplin ! —Ar fi tre­buit să se facă artilerist! Un hohot de rîs nesfârșit primi acest joc de cu­vinte. — La crâșmă!—reluă calfa bătând din picior.— iar la crâșmă, mereu la crâșmă ! — Ah ! drace, acesta’i nararul lui Gobert! Iat a șăsa oră pentru astă Z* de când se duce să-și u* 1 * * * * 6 me­ască temperamentul! Drace, dacă i se plăteșt Ziua cu acelaș preț ca nouă istor­i-aici, ar fi o ne­dreptate, asemenea... — Fiți liniștiți, copii—replică D. Pierre­­—lucră­torii de soiul acestuia sunt o ciumă!—Voi mătura cherestegii de el! (Va urma).

Next