Curierul Foaea Intereselor Generale, 1883 (Anul 12, nr. 1-143)

1883-10-26 / nr. 120

Pag. 2. ANUL al Xl-lea No. 120. mate ; oratorul afirmă că numai două arondismente nu aduce dovedi că a­­legerea s’a petrecut in mod regular. D-sa rega Camera de a invalida ale­gerea. D. Nacu raportor acasă pe d. Voi­nov că abușează de forța sa morala față cu un tenor fără experiența po­litică. D-sa afirmă că alegerea delegați­lor colegiului al 4-lea s-a operat con­form cu legea și că toți alegătorii au votat în libertate. Discuția se închide și alegerea d­­lui Schiller este invalidată cu 48 vo­turi contra 14. Colegiul al 4-lea de Gorj este declarat vacant și ședința se ridică la 5 ore. SENATUL Ședința din 24. oct. Senatul presidat de d. Dim. Chica. D. Lupașcu cere să i se comunice dosarul afacerii de la Bordeni, vroind a interpela pe guvern. D. Fleva crede inutilă interpelarea de vreme ce o asemine interpelare s’a făcut in Cameră. D. Orleanu întrebă ce s’a mai fă­cut cu chestia ambranșamentului de la Focșani. D. Dabija răspunde că lucrările a trebuit să fie amânate pe motive de economie. Se validează apoi alegerea noilor aleși și ședința se rîdică la orele 4 și jumătate. Sâmbătă la orele 4 M. S. Regele a mers la scala de agricultură unde a fost întimpinat de d-nu ministru Aurelian, d. prefect al județului și de juriul concursului agricol. Pe câmpia Bănesei se aflau mul­țime de țărani din diferitele comune ale județului Ilfov, veniți cu 150 plu­guri pentru concursul de arătură. Re­gele, cu cunoscutul interes ce portă la tot ce se atinge de agricultură, după ce a întrebat pe țărani despre folosele și meritele fie­cărui sistem în parte, a privit la concurs, adre­­­sând laude celor ce posedau instru­­­mente și vite mai bune. . La orele 5, M. S. Regele s’a în­tors la palatul de la Cotroceni. Sâmbăta s’a ținut un consiliu de miniștri sub președința d-lui Ion Bră­­tianu. S’au cerut explicări d-lui G. Chițu în privința numirei d-lui Strâm­­beanu. Se vorbește despre o schimbare în personalul agenților noștri diploma­tici in străinătate. Ast­fel se ț­ice că d. Eugen Stătescu va fi numit minis­tru plenipotențiar in Roma in locul d-lui Bălăceau, care trece la Paris. D. M. Ferskide ar fi destinat să in­tre în cabinet la ministerul de jus­tiție. (Națiunea) M. S. Regele a visitat exposiția coope­ratorilor sâmbătă la 2 p. m. (la acestă ocasiune, cooperatorii au organizat o ser­bare la care au fost invitați și represen­­tanții presei din capitală. Vineri dimineță au fost primiți de că­­tră M. S. Regele in audiență, in palatul de la Cotroceni, d. D. Sturdza, ministrul de externe, d. P. P. Carp ministrul ple­nipotențiar de la Viena și d. G. Lecca. Pe la ora 1 jum. p. m . M. S. a vi­sitat capitala. Tot vineri a fost primit in audiență și d. baron de Mayr, ambasadorul austro­­ungar. M. S. Regele, după ce a visitat expo­­siția cooperatorilor, a mers la scala de agricultură de la Herăstrău și a asistat la concursul de arătură, ținut pe câmpia Bănesi. Duminică M. S. Regele a presidat la distribuirea premiilor celor ce s’au distins la concursurile agricole. D. C. \. Rosetti, ne mai fiind presi­dent de Cameră, a luat iarăși direcțiunea farului «Românul.» Printr’un articol publicat în fruntea «Românului`, d. Rosetti spune între al­tele că la 1849 d-sa se hotărîse să stu­dieze medicina, iar amicul seu d. I. C. Brătianu, matematicile, dar că, după un sfat al d-lui Brătianu, a renunțat la a­­cesta spre a consacra totul pentru patrie. E de notat că d. Rosetti era de 34 ani și d. Brătianu de 30 când își puseră în gând să se apuce de învățătură. P. baron Ring ministrul plenipotențiar al Franciei, a plecat la Paris în virtutea unui concediu. „Posta“ spune că bricul «Mircea» sub comanda d-lui loc.-colonel V. Urseanu, a plecat la Sulina, pentru a face tirul cu tunuri pe bordul Mărei­ Negre. Tot­de­­odată se va face experiență cu mitraliera Norddenfeldt și cu tunul revolver Hot­ In acastă incursiune va lua parte și canoniera «Grivița» sub comanda d-lui căpitan Georgescu. D. Scărlat Trăsnea, prefectul jud. Mus­cel, s-a transferat în aceiași calitate la jud. Argeș, în locul d-lui G. Boianu care trece prefect la Muscel. D Laverturen, a visitat vineri museul din București, apoi sala, cu trenul de la 10 jum., a plecat la Galați, unde luni, se deschide sesiunea comisiunei dunărene europene, in care d-sa reprezintă guver­nul francez. De-odată cu d sa a plecat și d. colo­nel Pencovici, delegatul și representantul guvernului nostru, in aceiași comisiune. Consiliu de miniștri a acordat d-lui doctor Istrati suma de trei mii lei pentru ca tânărul nostru om de știință să potă urma studiile sale in străinătate. Doctor CURIERUL TH. BALASSAN. rul Istrati a și plecat îndărăt la Paris spre a continua în laboratorul Wurtz lu­crările începute. «Resboiul spune că Parchetul de Ilfov a luat o măsură prea bună pentru care’l felicităm. In fie­care sară un procuror tre­­bue să mergá la prefectura poliției spre a videa pe cei arestați și a examina ac­tele în virtutea cărora au fost puși la po­­pială. Cu modul acesta se va impiedica pe viitor arestările neregulate de care unii agenți polițienești făceau prea mare abus. Se scrie din Basarabia că primarul orașului Slotin a plecat d­e ele acestea la Petersburg spre a depune in manele guvernului rus o petiție, in care locuitorii orașului Hotin cer ca linia căilor ferate prote­jată spre a trece prin valea Prutului pentru a uni Ungheni- Novosilița și Cubei-Reni sa trecă de la Un­­gheni la Comrat și Hotin. Personele mai jos însemnate, bine-voind a oferi mai multe lucruri scalei profesio­nale de fete din Roman, ministerul le ex­primă mulțumirile sale pentru oferirile fă­cute și interesul ce portă acelei scale. Aceste persone sunt: P. S. S. Episcopul de Roman a bine­voit a dona atelierului de croitorie al a­­cestei școli o mașină de cusut Singher, format de familie, în valore de 130 lei noui, a premia pe o elevă a acestei școli cu 20 lei noui și a plăti pentru școlă a­­bonamentul pe un an la jurnalul de mode Der Bazar. D. V. A. Urechiă a bine-voit a doua, pentru premiarea de est timp a elevelor, 20 exemplare opere complete, în valore de lei 120. D. Stamatopolu, proprietar, a donat scu­lei un ceasornic de perete. Mai multe demne, la examenul de finele anului școlar 1881—1882, au bine-voit a face o colectă de 31 lei, pentru pre­miarea elevelor, (când scala nu avea pre­văzut nici un fond pentru acest scop). D-nii Melidon și Sandu, tot cu acestă ocasiune, au donat pentru premiare mai multe cărți și d-na Vicol, a donat 30 lei, pentru cumpărare de premii. I­. N. N. Vicol a donat 7 hărți fran­­cese de Lapte și 4 românești, cinându-se cu atribuțiunile acesteia una din secțiile Curței cu rendul pentru un «« judecătoresc, servind în acelaș timp și ca secție a vacanțelor. Pentru Curtea cu jurați s’a decis a se trage la sorți pentru un timp de trei luni un singur membru de la Curte ca să prevadă consecutiv Cur­țile cu jurați. Pentru o mai dreptă re­­partizare a lucrărilor fie­cărei Curți de apel s’a admis modificarea circumscrip­­țiunei unei Curți de apel. Otărârile Cur­ților de apel s’a admis a se pronunța de trei membri și în cas de a se judeca în patru, de va fi paritate sau divergință, divergințele se vor judeca în secțiuni unite. Divergințele pe viitor vor trebui motivate și la Curte. S’a admis de asemenea unificarea grefei și a arhivei de la Curțile de apel. Pe lângă acestea s’au discutat și s’au admis basele unei noui legi de admisibi­litate în funcțiunile judecătorești, cu re­dactarea căreia s’a însărcinat d. Mihail Poenaru-Bordea. In ceia ce privește apantamentele ma­gistraților s’a admis cifrele din propunerea d-lui Vulturescu și pe aceste base are să se facă bugetul ministerului de justiție. Aflăm că d. ministru al justiției a și retras de la comisiunea bugetară bugetul pe 1884—1885, spre a’i reface în sensul de mai sus. In curând comisiunea se va întruni pen­tru a decide asupra proiectelor de lege necesare la acesta nouă organisare. După cum am anunțat în unul din nu­merele trecute ale Ziarului nostru, pro­punerea d-lui Grigore Vulturescu pentru ameliorarea posți­unilor magistraților a fos­t remisă de d. ministru al justiției în stu­diul unei comisiuni compusă din d-nii C. Ștefănescu, membru la Înalta Curte de casațiune ; Mihail Poenaru-Bordea, membru la înalta Curte de apel din București ; Cinu Economu, procuror­e­ general pe lângă aceiași curte, Al. Costescu, director al ministerului justiției și Vasile Brătianu, advocat. Acestă comisiune, in unire cu sub­ com­isiunea bugetară și cu autorul pro­punerii, sub președința d-lui ministru al justiției, în urma discursurilor urmate în mai multe întruniri a ajuns la următorul resultat: La tribunale nu s­a admis suprimarea judecătorului de instrucțiune, ci s’a su­primat numai câte o secție de la Ilfov, Prahova, Mehedinți, Covurlui și Iași. La Curțile de apel s’a admis suprimarea su­pleanților precum și a Camerei de punere sub acusațiune ca secție separată, însur­— Nu...—răspunsă stăpânul cherestegiei după ce se gândise timp de un moment — rămâi...—te știu om onest și mă încred în onorea d-tale !...—Nu vei abusa de loc de o situațiune pe care n’o datorești de­cât condescendenței mele, căci’mi-am ținut tóte făgăduințele, și ași putea pretinde să ți le ții pe tote ale d-tale... Pierre Landry, înăbușit de bucurie, se aruncă la genunchii D-lui Verdier, se îmbrățișă plângând, și lăsă să se exaleze sufletul seu în protestări de re­cunoștință eternă... Pretinsul tată al Luciei avea el în adevăr dreptul la acestă recunoștință, și putea el lucra alt­fel de­cât cum făcea ?—Nu credem... Chiar interesul său îi comanda în mod imperios să primască faptele îndeplinite. O experiență de doi ani îi probase că nici o im­prudență de-a lui Pierre Landry nu era de temut, și că putea fără pericol să-l lese să trăiască lângă Lucie... Dacă, din contra, pretindea îndepărtarea nenoro­citului, pericolul începea . — Pierre ar asculta fără resistență, asta părea sigur, dar cine știe dac’ar fi rămas stăpân pe sine însuși și dacă nu s’ar fi tră­dat, prin expansiunea fără de voe a durerei și a la­crimilor sale în momentul plecărei ?... De altă parte, D. Verdier nu se lipsea bucuros de­ un lucrător neobosit, a căruia zel și activitate nu slăbea nici o dată, și care-i inspira pe lângă acesta, sub raportul probității, încrederea cea mai absolută. Deci sub presiunea acestor considerațiuni puter­nice, fu acordată acastă favore de care condamnatul se arăta așa de fericit și așa de recunoscător... D. Verdier crezu să pun vârf generosităței sale oferind lui Pierre o sumă de bani care fu primită printr’un refus.—­Puțin timp după aceia el îl numi calfă, și de astă-dată Pierre primi cu atât mai bu­curos că era vorba să vie să locuiască în chereste­­gie și să vegheze la fie­care nopte asupra repaosu­­lui și siguranței Luciei. Știm restul... Și, acum când ne-am liguidat socotela cu trecutul, să ne reluăm povestirea un moment întreruptă și să continuăm a stenografia pentru cititorii noștri fur­­tunasa între vorbire a celor doi ómeni... IAȘI Mercuri 26 Octomv. (7 Noem.) 1883. Procesul de la primăria din Bacău. Acest proces solocit antei pentru Ziua de 10 octombre ș’apoi la 15 octombre, s’a amâ­nat pentru sesiunea viitóre, Zice »Gazeta de Bacău.“ Strămutarea acestui proces la altă curte cu jurați precum și insistența nejustificată, de a se amâna pentru altă sesiune, sunt car fap­tele puternicilor locali. A întrebuința tote mij­­locele pentru a se achita pe d. Cancicov și a amâna pe acești de la primărie, se pare de la prima vedere că ar fi un lucru neînțeles, noi înse îl vom discuse in numerile viitore. Astă­zi făcând abstracțiune de uneltirile in­teresaților în causă, voim să arătam că, du­pă opiniunea nostră, argumentele invocate de ministerul public in cererea de amânare, nu sunt temeinice pentru a face pe niște acuzați să sufere o osândă mai mult cu 3 luni de zile. D. procuror general ’și-a basat cererea sa mai cu samă pe lipsa martorului Vera, ins­pector financiar. Dar cine a invocat de mar­­tor pe Vera? Nici la instrucțiune, nici îna­intea Camer­ei de punere supr­aculare, nu a fost invocat in asemenea calitate. Fostul ins­pector Vera, nu a fost de­cât un agent cu com­petență ca împreună cu procurorul să consta­te niște fapte. Procesele lui verbale sunt fă­cute și semnate împreună și alăturea cu d. procuror. Eie nu au fost combătute nici ma­­car de acusați. Dacă d. procuror general, ți­nut de lege­a notifica prin actul său de acu­sare și lista martorilor ce au depus la instruc­țiune, intercalează și pe o altă persona care n’a fost nici o dată cu așa calitate, nu a co­mis are o erore, ca să nu zicem mai mult ? Și când pe baza acestei erori se face ca acu­­sații să stea in prevenție încă 3 luni, nu s’a adus o daună vădită, pe care noi o presupu­nem de intenționată ? Un incident regretabil s’a întâmplat cu oca­­siunea pronunțării curții asupra amânării pro­cesului. Acusatul G. Hociung, a apostrofat pe judecătorii curții cu cuvinte­­ forte ofensătore. Curtea a incheiet procesul-verbal, și l’a dat în judecată pentru ultraj. De­sigur că acusa­tul Hociung nu mai era stăpân pe sine in a­­cele momente, dar ori­cum fie noi regretăm și deja probam asemene urmare. Bacă acum și chitanțele d-lui casier gene­ral, care se află in dosarul acestui proces. Frați H. Focșaner Bacău. 1500 lei, adecă o mie cinci­ sute lei noi va plăti d-lor Frați Focșaner la 20 ale lunei cl­rente. 1882, iuniu 1. Gentili. 1350 lei, adecă o mie trei sute cinci­ lei lei noi, am primit de la d. antreprenor di câștiul lunei septembre 1882. Stanciu.^ 1882 august 26. Acesta sumă am primit’o eu suptscrisul Gentili. 1882, august 26. Esposiția societății cooperative din Bu­curești. Cultura gândacilor de matasd. La exposiți cooperatorilor am observat cu satisfacțiune c cultura gândacilor mătase, cu totă părăsire in care se află, n’a lipsit de a fi represintați De­și numărul exposanților nu este mare, to­­­tuși simțim o adevărată bucuria când vedemJ­ printre aceștia persone însemnate din societ­­tatea­ nostră și institute publice, cari au loc in manile lor acesta cultură, animate fiind­­ atât de dorința de câștig cât de aceia de stimula prin exemplul lor populațiunea să re­incepă creșterea gândacilor de mătase, și s reinvieze ast­fel o industrie din cele mai re­muneratóre, dar din nefericire aprope stinsă Printre exposanții de produse sericicole, ai­­ notat in adevĕr următorele persone și institute Scala de agricultură din București; scal profesională din Brăila; d-na Elena Cornesc­ui din București; d-na Sofia Datculescu din Râm­nicu-Sarat; d-ra.Zoe Porumbaru și Marita Ma­rinescu din București; d. Conga și fiii farma­ciști din orașul Piatra ; d. Ion Marghilomai Pavel Gheorghiu din Pitești și d. Stanescu di Ploești; d-ra Teodora Ilie Rota din comun Bubueni județul Argeș. Produsele expuse de aceste persane sur gugoși de mătase, semânță și borangic. Ei sunt pe cât se vede de o calitate superioră,^l ceea ce denotă o cultură inteligentă și sistem­­­matică. Ar fi de dorit ca exemplul esposanților ci­tați mai sus sâ găsescă nu­meroși imitator căci, cum dliceam și altădată, industria culturi gândacilor de mătase e una din acelea car nu reclamă aptitudini speciale, ca alte indus­trii, pentru a se­­ zice că cultivatorii noștri n sunt preparați pentru acesta. Produsele agricole ale d-lui I. Marghilo­man. D. Ion Marghiloman este unul din pu­țini mari proprietari din țară care fac mun­ca câmpului in mod adevărat rațional și cai să introducă in cultura lor tote invențiuni utile făcute in alte State agricole. De acesi s’a putut ori­cine convinge indată ce a exa­minat cu amânuntul tote produsele agricole ex­puse de d. Ion Marghiloman la exposiția coo­peratorilor și le-a comparat cu acelea ale a­tor cultivatori. Mulțumită unei munci sistematice a pămân­­­tului, ogorării, semănatului etc. în mod ad­varat științific, d. Marghiloman a reușit, chii^ri in anul acesta de secetă, să obție o recoltă satisfăcătore în cantitate și ireproșabilă­­ calitate. Iată un resumat de produsele agricole ex­puse de d. Marghiloman. Grâu. Grâu de tomnă numit betrânu cu tivat pe moșia Hagiești (Ilfov). Recolta a fo de 28 bănuți de pogon și greutatea 62 libr Grău de tomnă de pe domenul Brăilei, 1B­zeu) proprietatea d-lui Marghiloman, recolt în pământ sterp pășunat de vite un an .­­ pogon a dat 20 băniți (libre 621/2). Grâu < tomnă spic roș, sămânță din România, rece­tat la Fundeni (Buzeu), a dat 50 băniți t pogon (62 libre). Grâu de tomnă sămânța . Roman aclimatat la munte, la podgorii și cămp, cultivat pe proprietatea Scurta lânj Mizil, libre 62. Grău bătrân cu spic bălan moșia Poiana in Ialomița. De pe 450 pogo (pământ sterp) s’a recoltat 470 chile. Grâu numit Ghircă semânță din Pojon spicu fără țepi, produs la Fundeni. Orzul recoltat pe domeniul Brăilei, în i­ment ogorât, a dat 26 băniți de pogon gi­utate 48Va­libre. XXVI O situa­tiune grea. — E adevărat, domnule—murmură Pierre Lan­dry, răspunzând celor de pe urmă cuvinte ale pa­tronului său,—ai fost bun pentru mine, și ași fi cei de pe urmă dintre ómeni, ași fi un aricios și un ne­mulțumitor de disprețuit, dacă m’ași plânge de pur­tarea d-tale față cu mine, pentru că’ți datoresc sin­gura fericire ce-ași putea-o spera pe­ acest pământ... — Nu’mi-am ținut chiar tóte făgăduințele mele relative la Lucie?...—reluă D. Verdier cu o voce mai grosă,—copilăria sa n’a fost înconjurată de în­grijiri ?... — E adevărat... — Nu’i-am dat o educațiune strălucită ?...—n’a devenit, grație mie, o persona deplină ?... — E adevărat... — Nu vezi că muncesc Z* Și nopte pent averea care trebue să fie a sa într’o Z' — E tot adevărat... — Ce’i lipsește deci ?... — Nu’i lipsește nimic—răspunsă calea­cât tandreța d-tale !...—Dac’ai fi iubit’o numai cât puțin, ar fi fost fericită, și ea nu este... — Ce însamnă asta?...—ai auzit’o plângându-să de mine?... — Să se plângă de d-ta!... sărmana copilă Ah! domnule Verdier, trebue s’o cunoști forte rău pentru ca să’mi faci o așa întrebare !...—Ea nu pro­nunță nici­o dată numele d-tale de­cât cu marele respect pe care-o fata’l datorește tatălui seu, și dacă cineva ar vorbi rău de d-ta față cu ea, te-ar apara din tote puterile sale!... — Ea nu’și va face de­cât datoria,—căci față cu ea, m- am făcut’o pe-a mea... — Nu, domnule Verdier !...—replică Pierre Lan­dry cu fermitate.—Întăia datorie a unui tată e de a iubi pe fiica sa, și d-ta n’ai iubit’o nici o dată !.. — Ești nebun, Pierre!... — Nici nebun, nici orb, domnule Verdier!...— haide, am ochi buni !... și am văzut bine că scum­pa copilă suferea forte mult de rece la d-tale față cu ea...—o fata tânără, fără comparațiune, e ca o flore — florea are trebuință de aer și de sare, nu’i ade­vărat ?...—fata asemenea... Numai cât, pentru ea, sarele și aerul, sunt zimbetile și sărutările tatălui seu...—și d-ta nu i le-ai prodigat .. — E greșala mea are dacă’s de-o natură puțin expansivă?...—Afecțiunile mele cele mai vii nu se manifestază de loc prin frase și prin îmbrățișări... — Cred și eu, d-ta nu iubești pe nimeni!... — Pierre !... — Pe nimeni de­cât banii, domnule...și o știi tot așa de bine ca și mine... — Dacă-mi plac banii, după tate, cu atât mai bine pentru Lucie...—Ea va fi bogată... forte bogată !... — Cât se va putea mai tărd­­u, nu-i așa?... Ab! lomrile Verdier, ar fi mai bine să aibă căți­va franci mai puțin și câte­va cuvinte bune mai multe —dar nu reclam de loc contra trecutului... vorbe de present... — Explică-te deci, și mai degrabă!... mă grăbe să sfărșesc!...—Vezi ce răbdare pun ca să te a­cult... dar tata răbdarea are sfârșit... — Nu voi adusa mult timp de-a d-tale...—ers aici adu­nerea, afară, lângă ferestru... — Ascultai!...—strigă D. Verdier. — Da, ascultam, și n’am perdut nici un cain din ceia ce s’a p*s în acestă cameră între d-ta și de Villers, mai ântăi, pe urmă între d-ta și Lucie D. Verdier deveni forte palid. — Acesta’i un abus de încredere nedemn !... mi mură el. ! — Nu pretind contrarul,—răspunsă Pierre Le­dry,—n’am venit de loc aicea pentru a mă just ca...—De altmintrelea, dac’am greșit, nu mă căd de loc, și ași fi gata să reîncep...—îți spun tote act­eea îndată pentru ca să nu mă întrebi de unde­­ informațiuni...—Deci, Lucie n’a fost nici o dată re­fericită...—Ea ’ți-a spus’o cu dulcuța sa de­­ ger... dar fie­care ’și părtă crucea mai mult­­ mai puțin în acesta lume... a sa, după tote, nu­­ prea grea; ast­fel, ți-o repet, nu reclam de loc ci­fra trecutului­­....­Astă­zi lucrurile se schimbă.. I­d­e­e cu totul nefericită, întristarea o sfărâmă, s­perarea o înăbușă, și iată ceia ce nu trebue... — Dar ce-am făcut ?...—întrebă D. Verdier voce facă. — Ore nu știi?... — Da... (Va űr« !

Next