Curierul Foaea Intereselor Generale, 1885 (Anul 12, nr. 2-138)

1885-01-04 / nr. 2

Anul al Xlll-lea No. 2. I PREȚUL ABONAMENTULUI ȘI ANUNCIURILOR ÎN USSI, pe an, 24 Fr. — pe semestru 12 Fr.­pe trimestru 6 Fr. IN DISTRICTE, pe an, 2S Fr.— pe pe trimestru 7 Fr Wm­ JMtr. 21 fr. ?TIL VECHI Ü 4>­i­u ' 14 Fr.— 40 Fr— 60 Bani. • 1 Fr.— . • « tg. IV. W . PA­TRON OL țI­L­E­I ±­riVlt­UL DJ IST SEPTAMANA anta martiră Anisia av. Melania ,1) Sf. Vasile și Tăer. îns­tr. Păr. Silivestru papa Romei Sf. Pr. Malachia și Sf. Mat. Godie Adun. 70 Ap. și Cuv. Teposit _^Mart. Theophim și Theona IASSI Vineri 4 (16 ianuarie.) 1885. Apare Duminica, Mercurea și Vinerea O­a­­­n.a La 4. Ianuarie la 6 ore dim., lumină nouă cu timp amestecat, tnteiu­ger apoi moină. lis­p­t­ă, m­â­­n. e i________________________________________________________________________________________________ ■ Ianuarie STREINATATE ......................... INSERȚIUNI ȘI RECLAME, rândU ȘTIRI LOCALE EPISTOLE NEFRANCATE, nu se Anunciuri ; Pag. I, 50 b. Pag. TI A HI II I* 41 Cătră Meseriașii Români i Cu ocaziunea S.S. Serbători sunt de­cis­ n-dotâ­ doi meseriași romăni cu câte i o mașină de cusut, invit deci pe toți acei cari au nevoie de această mașină, a se adresa prin o scrisore indicând numele, pronumele, domiciliu și profesiunea cătră subsemnatul până la 10 a curentei, cănd după informațiunele ce vomu lua se vor distribui mașinele la doi din cei mai ne­­voieși și meritoși meseriași. C A. Racoviță Farmacist. Duminic Luni­­­­ti CONRESPONDENȚI ÎN STRĂINATATE : Pentru FRANCIA : se primesc anunciuri la Domnul Adam, négociant-comissionaire 4, rue Clément Paris.— John F. Jones, 3l bis, Faubourg Montmartre & 31, Pas­sage Verdeau, Paris.— Pentru AUSTRIA și GERMANIA la Rudolf Mosse Seilerstatte No. 3, Wien. Vincenz Hrdlicka I., Hauptstrasse No. 36. Wien.— Rotter & C-o Riemergasse 12 Wien.— Pentru ANGLIA la D. John F. Jones, 166, Fleet Street, Londra, E. C. Manuscriptele nepublicate se vor arde. Win iVf. 20 bani. ■u. 1 STIL NOU I PIPA______!_______PATRON OL ț) I L E I RSa, Soar. | Apașul Soare 11 Duminică 1 Theodore 7—34 4—42 12 Luni Arcade 7—34 4—43 13 Marji Ilarie 7—33 4—45 14 Mercuri Felix 7—33 .­ 4—46 15 Joi Mauru 7—32 4—47 16 1 Vineri Marcellu 7—31 4—48 17 I Sâmbătă Anton Ermit _____________________________—31________4—49 Re vânzare sau de închiriet casele foste a d-lui Nicu Botez din Strada Trompeta dispărțirea a 5 a se vând de veci, sau se dau cu chirie de la un an pănă la 3 ani. Casele au tote atenansele, grădină cu pomi roditori. Doritorii se pot adresa la proprie­tara, mai jos iscălită, in casele d-lui Dimitrie .Nu este tocmai o temă înveselitore ce nic-am ales fie a trata astă­zi în ziarul nostru, însă fiind că ea este ceai dominantă, cea mai are etare, care preocupă spiritele tuturora, nu ne vom oprii nici noi de a emite părerile nós­tre­ în privința ei. Așa precum un chirurg renumit ar comite o erore voind se ascundă a­­dev­eratul pericol de care este ame­­nic­at­acientul, în cas cănd n’ar voi dÖ, se supună unei operațiuni deci­sive, tot atăt de culpabil ni se pare și metodul întrebuințat de mulți de a fiscoperi adevĕrul sub diferite pre­texte nefolositore, cari nu pot avea alt resultat de­cât d’a duce în erore opiciunea publică în paguba chiar a interesului general. Experiența, faptele dovedesc de e­—"1­2" exemplu ca un citat óre­ care merge réu în privința comerciala, industrială economică, pecuniară. Ce folos ar putea trage acel Stat, acea Țară, acea Națiune, cănd parti­­zanii cutărui sau cutărui partid, cănd parlamentul, când pressa ar susținea prin discursuri oratorice sau prin frase pompose că tote actele guvernului sunt bune, sunt infailibile, că tóte a­­facerile interiore și exteriore ale Tezei merg de minune și că nu lasă ni­mic de doriți După noi, o asemenea atitudine este cu totul eronată, și părerea nostră este că nu este acel un adevărat amic, care ascunde greșelile amicului său, ci acela care are curajul de a-i spune verde in ochi: „iată, amice, cari sunt greșelile tale, caută să te îndreptezi, căci în caz contrar vei merge pe dru­mul peirei.“ Ast­fel trebuie să fie adevăratul a­­mic. Nu fățarnic, nu lingușitor, ci se­ver în contra greșelilor amicului său, căci numai ast­fel îl pote îndrepta. In susținerea teoriei nóstre ne vom servi de exemple populare, extrase din viața practică. Sunt d. o. duci armele intimi, cari au petrecut­­ zile bune și rele împreu­nă, cari au fost tot­deauna gata a face sacrificiile cele mai mari unul pentru altul. După un timp ore­care de convie­țuire amicală, unul a urmat pe calea virtuții, iar cel-l­alt s’a dedat viciului. Ce fel de amic ar fi dar acela, care, în loc de a demonstra amicului său fă$ut viciile sale, i­ar contra, că bine face de a juca țrice din cărți, de a petrece nopțile în orgii, de a cheltui averea sa în desfrămări . Amicul sincer îi va spune de­si­gur: „Calea pe care pășesc­, este ca­lea cea greșită, părăsesc e­l, dacă vrei se fiu amicul teu.“ Precum în viața particulară nu se póte numi adevărat amic, acela, care ascunde greșelile amicul­ui său, nici iu­a publică ,nu se pot numi fie ei amicii guvernului, cari­­ lau deză or­­besce la tóte faptele iui, ie ele bune sau rele. De la aparițiunea ziarului nostru și pănă astă­zi n’am urmărit alt scop, de­cât d’a servi intereselor generale ale Torei, de­căt d’a arata fără cru­țare defectele, de a lăuda în modul cuvenit meritele adevărate. Pe acesta cale vom urma și de a­­cum înainte, convinși fiind, că guver­nul ne va considera de adevărat amic, care doresce binele comun, iar nu de un amic viclean și zău­voitor. Nu ne vom sfii dar a arata în go­­liciunea sdelerului relele existente, pu­­nându-le fără cruțare în vederea ce­lor în drept a le îndrepta. Fără ca să fim pesimisti, vom a­­rata în sinceritate relele de care este bântuită Țara nostră. Dintre acestea, cel mai principal este de­sigur crisa generali, care preo­cupa cu deosebire tote spiritele. Acestă crisă este atribuită multor cause, cari sunt deja supuse în des­chid­or OA *> '.n cjî oîa a căror soluțiune se așteptă cu nerăb­dare în timpul cel mai scurt. Credem de a face un serviciu a­­tăt onor, noștri lectori, cât și locuri­lor competente, reproducând căte­va pasaje din pressa străină, care se o­­cupă de crisa existentă în România. Ast-fel cetim în Braunschweigische Landesuitung: „Nu ftim în adevăr, dacă acei din Bucuresci apreciază, într’un mod des­tul de serios, pericolele de cari este amenințată România, dacă va continua mult timp starea economica actuală. Crisa de monedă, urcarea neobicinuită a aurului aurului, lipsa generală de bani,­apoi diminuarea cuantităței și cualită­ei cerealelor nóstre, causă prin­cipală a dimire«*l­ei facultăței nóstre de concurență pe piețile europene, tote acestea sunt niște fapte incontes­tabile, cari, dacă vor continua încă mult timp, vor nimici cu desăvârșire prosperitatea României, se póte servi numai dacă Crisa valutei vom bate monedă de aur națională, dacă banca națională se va aprovisiona cu mo­nedă de aur suficientă și dacă va e­­mite bancnote în proporțiune cu mo­neda de aur, chiar și î n cazul dacă ar trebui să recurgem la un nou împru­mut. sé se Sistemul nostru agricol trebuie amelioreze în tóte privințile, pentru ca agricultura nostră întrâgă să fie î­n posițiune de a oferi piețelor de cereale europene cereale bune și tilCne în totă privința, pentru a putea combate ast­fel concurența transma­­rina.“ Tot în numita fote germană mai cetim un alt articol în acesta privință : „Crimele cari băntuiesc astă­z­i în Romănia, întrec pe tóte cele­lalte, de cari a fost bântuită pănă acum acestă țară. O întristare mare s’a împuter­nicit de tóte spiritele, și trebuie să mărturisim in sinceritate, că și noi ne temem acum de viitor, căci momentul catastrofelor, pe care’l prevédusem, ve<nind cu tote speranțele nóstre, de a se regula și înlătura aceste crise prin risce măsuri energice din partea gu­vernului. și oamerilor, a făcut naufragiu a isbucnit ^­$1 cu totu vehemența asupra nostră. Ar fi prea frivol și audacios, decă d­ova ya ar voi să facă un tablou mai puțin silistru in pri­vința situațiunei seriose, ia se află astă­zi Romănia, când temelAie economice sunt zdruncinate in modul cel mai simțitor, când ruina amenință din tote părțile și când fie­care oră ne pote aduce surprizele cele mai triste. Miseria cea mare in tote ramurile vieței nóstre economice este de o pu­tere exclusivă, nu se scie încă, cât de departe se pot întinde consecințele ei funeste. Ne putem opri de a schița un tablou detaliat asupra situațiunei. Ne vom mărgini a spune numai, că sfătuiri bune și practice n’a lipsit, prin cari s’ar fi putut asigura prosperitatea comerciului, s’ar fi putut îndrepta a­­gricultura. Cu­­ tote acestea cercurile guvernamentale au crezut de cuviință a nu acorda atențiunea necesară a­­cestor sfatuiri și propuneri teoretice.“ Numitul ziar întrebă in fine: „Când guvernul nostru va eși o dată din pasivitatea sa, care, durând un timp mai îndelungat, ar putea a­­runca de­sigur umbre periculose *■­supra situațiunei creditului nostru na­­țional ?“ Eata cum descriu pAfiini­­țiunea nostră econo*100­8* ,n ° i situ a­­reprodus aceste p^16 numai pentru a arata, că nu ^acem parte din acei amici perfidi și lingușitori, cari în­tăresc pe «aicii lor in continuarea pe calea ce» greșită, ci că suntem amici sincer și desinteresați, cari dorim bi­nele amicului, chiar cu riscul de a perde momentan amicia lui, căci sun­tem convinși, că in timp de cumpănă, el cunosce să aprecieze adevăratul nostru merit. Credem dér a fi amici adevărați ai Țerei și ai guvernului deco­nom­nice. iată relele de cari sufere țara, eata cum vorbesc străinii despre noi, eată mijlocele de îndreptare, eată dușmanul care ne amenință 11! . Paffyn, disp. a 5-a. ~ IASSI, 3 ianuarie 1885. CRISA GENERALA. TELEGRAME ^.zis 12 Ian. Să confirmă poetul că Franța propus subscrierea unui îm­prumut egiptean c­ar­e să fie emis sub ga­ranția colectivă a pnicelor; să adaoge că ea ar admite stabilirea unui impozit asu­pra cuponelor rentei, dar că respinge i­­deia absorbirei domeniilor de cătră An­glia. FOILETON A. BELLOT. 33 MEDICUL DE ALTEN­A­CT Roman tradus de JXT. (Urmare): «­o domnule, domnule ! Nu vorbiți așa de tare­­—pentru numele lui D­eleu—să nu vă­audă “rlDti «Liniscesce-te, amicul meu ! 0,110­00-ar putea aud­i alții? Eu nu voiu descoperi nimănuia, secretul d-tale.“ Dar c­e unde sciți, că?...M «Că ai fost condamnat la cinci ani de inchisore pentru furt? Iți póte fi indiferent cum am aflat a­­cesta,—Insă eu am fost totdeauna de opiniune că o gre­ală se póte îndrepta prin căință și printr’o pur­tare bună, și că este de datoria fie­cărui om ono­rabil, d a întinde mâna acelor căluți. Dificultățile, cari te opresc d’a accepta propunerea mea, s’ar pu­tea înlătura; decă, de exemplu voiu garanta pentru d-ti; de sigur că ai putea primi permisiunea de a pâri­si acesta localitate." . De tre­ce sciți, că am fost condamnat și că am stat la inchisore, trebuie să mé țineți de un om ti­călos, și cu tóte acestea d-ta vii la mine, d-le și’mi propui a sĕ-------ŭ la Rude nu mai putu vorbi înainte de emoțiune De abia dupé o pausă mică continuă cu lacrimile în ochi: .Iți jur, domnul meu, că n’am furat nici bani, nici vreun obiect de valore,—am luat numai o pâne, domnule,—vé jur că nimic mai mult, și d-vóstra vő puteți informa la autoritatea competentă, că am vor­bit adevĕrul; era chestiunea numai de o singură pâne și nimic mai mult.” „Sem­ prea bine că legile militare forte aspre, atunci când am făcut cunosc­*­#14 d-tale pentru prima oră, te-am observat Wu0 Și am cunoscut îndată că nu puteai fi om neonest. Dovadă că am t6tă în­­criWratia în d-ta este, că’ți propun acum ca să intri în serviciul meu.” „Și eu primesc acesta propunere—ah, cu câtă bu­curie ! adică—dacă puteți obține în adevăr permi­siunea pentru mine de a mĕ putea departa de aici. Eu sunt un om simplu, d-le, și nu pot face cuvinte multe, Insé décà mi s’ar cere vre­o dată ca sĕ trec prin foc sau se mé taiu în bucăți pentru d-vestre d-le, ași face acesta cu cea mai mare bucurie; și mĕ puteți crede, d-le, căci o inimă simțitore se bate lu peptul meu.” Nu trebuie să se îndoiască nime de seriositatea cuvintelor lui Claude Marteau. Fabrice scose din buzunar o cartă de visită și scrise cu creionul câte­va cuvinte pe dânsa: «Bată adresa mea—și îndată ce vei primi per­misiunea, să vii la mine; primesce și a cești bani de o­cam­dată ca să’ți cumperi haine potrivite, — și pare că vei mai avea trebuință de alt0 lucruri.” „D-ți eu scie ! Puțină lingăi0 mi-ar prinde fórte bine.” „Și acum, încă un sat bun, amicul meu. Nu tre­buie să spui la m­mne—ai aud­it ? la m­ine, că ai in­trat în serviciul meu,—s’ar putea întâmpla, ca să se strice tot planul nostru daca ai vorbi prea cu­rând despre dânsul. S’ar putea întâmpla asemenea ca să ți se refuze permisiunea din causa acesta.” Claude promise că va fi mut ca pescele. „Și acum apucă vâslele in mână, Claude, și si­­lesce­te ca se ajungem mai c­lud, căci damele vor fi perdut de­sigur rabdarea." Societatea vefluse că luntrea se apropia și aștepta sosirea lui Fabrice pe mal. Damele se pregătiseră cu umbrele, bărbații cu pălării de paie, și Paula adusese o pălărie de paie pentru Fabrice, o atențiune, pe care el și-o explică cu drept cuvânt în avantagiul său. Societatea intră în gondolă și Claude o conduse pănă în mijlocul fluviului, lăsând-o apoi să plutiască pe undele apei printre tablourile cele mai pitoresci precum se desfășura o vegetațiune abundentă pe am­bele maluri de’naintea ochilor spectatorilor. „Pe D­ileul meu, nicăiurea nu este mai frumos de­cât la țară,” esclamă Jacques Lefébvre cu entu­­siasm. «Adică la­­ ora adevărată,—destul de departe de Paris, spre a nu mai vedea nimic din alergările cele sălbatece după plăceri nesânătose.” Intr’un punct cu deosebire frumos al peisagiului, se scoborî societatea iarăși pe uscat, și pe când o parte din ea rănase pe ceal, se duse ceia­l­alta parte în pădure ca să asculte cântările păsărilor. Fabrice oferise Paulei brațul și în curând se aflară ei sin­guri pe o moviliță isolată „D. Lefebvre are dreptate,” ții­se el după ce’și a­­runcase cu admirația ne privirile asupra peisagiului încântător care se’ntindea la piciorele sale, „nicâiu­rea nu este mai frumos de­cât la țară și mai ales la o moșie atât de frumosă ca acesta! Ar fi de in­vidiat acela, căruia i-ar fi permis să trăiască veci­nic aici, departe, departe de zgomotul sălbatec al lamei celei mari, și de a nu auzi nimic de­cât mur­murul arborilor, de­cât șaptele câmpiilor și bataia u­­nei inimi simpatice.” Paula se uită la dânsul cu nisce priviri pline de încântare.­­Ți-ar plăcea în adevăr o asemenea viață idilică ?O întrebă ea cu o voce dulce, pe când mâna ei tremură ușor în brațul lui. «A, m’ași simți prea fericit.» «Da, pentru câte­va ț­ile­pate, însă cine este o­­bicinuit de a gusta din­ plăcerile fermecatore ale lu­­mei, aceluia se pare singurătatea în curând tristă și monotonä.” «Eu am vorbit despre o singurătate împărțită între două persone.” «Și de acesta se satură cine­va în curând , vine d­iua aceia, când copilul lumei simte dor de viața cea vechiă.” «Nici o dată!” asigură Fabrice cu foc și cu pa­siune, „nici o dată!” Jnsé Paul a făcu un semn negativ cu capul. «Cum?” întrebă junele barbat, „și acum te mai poți îndoi, d ș0ră ?* «Nu mă îndoiesc despre sinceritatea d-tale ci nu­mai despre perseverența entusiasmului pe care ți l-a inspirat fantasia d-tale în acest moment. Mâne, când vei fi iarăși în Paris, va fi trecut tot entusiasmul acesta, trecut și uitat!“ (Va urma).

Next