Curierul Foaea Intereselor Generale, 1885 (Anul 12, nr. 2-138)
1885-04-22 / nr. 44
Anul al Xll-lea No. 44.____________IASSI Duminică 22 April (4 Mai) 1884._____Apare Duminica, Miercurea și Vinerea : Prețul lbon. și Anuveiurilor IM IASSI, pe an, 21 fr.—pe semestru 12 fr.— pe trimestru 6 fr. DISTRICTE, pe an, 28 fr.—pe semestru 14 fr — pe trimestru 7 fr. 3TREINATATE .....................................40 fr.— INSERȚIUNI ȘI RECLAME, rândul . . 60 bani. S CIRI LOCALE . . . 1 fr.— EPISTOLE NEFRANCATE, nu se primesc. Anunciuri: Pag. I, 50 b. Pag. III, 40 b. Pag. IV, 30 b. Win iI. 20 bani Pentru FRANCIA : se primesc anunciuri la DAdam négociant-comissionaire 4, rue Clément Paris G. L. Daube & C-ie, 31 bis, Faubourg Montmarte &31, Passage Verdeau, Paris. Pentru AUSTRIA și GERMANIA la RudolfMosse Seiierstatte No. 3. Wien Vincenz Hrdlieka I., Hauptstrasse No. 36. Wien Rotter & C-o Reimergasse 12 Wien. Pentru ANGLIA la D. Eugen Micoud Londra 81 in Fleet Stree E. C. Manuscriptele nepublicate se vor arde. Win iW#% 20 bani Calendarul Săptămânei STIL VECHID PIUA | PATRONUL IHEI TIMPUL DIN SEPTAMANA | STIL NOU | PIUA | PATRONUL ț ZILEI [ Râs. Soar. [ Apusul Soar. =~‘ Aprilie: " T" ' = : ~ == Mai. : ' — | 22 * Duminică Sfântul Teodor Sikeotu 4 Duminică 8. Monique 4—41 7— 9 23 Luni (J) Mar. Cihcorde și Im. Alexandria 5 Luni C. s. Augustin 4—40 7—11 24 Marti 1 Martirii Sava și Elisabeta La 20 April 3 ore noptea: Pătrarul 6 Marți S. Jean P. Lat. 4—40 7—12 25 Mercuri Sf. 9 Mart. din Éisic și Cuv. Memnon din urmă cu timp senin dar recoros. 1 Cercuri S. Stanislas 4-39 7-13 2« Joi Sfântul Apostol Iacob 1 8 Joi S. Desire 4—37 7—14 27 Vineri Sfântul Marcu Ev. 9 Vineri Tr. S. Nicaise 4—36 7—15 28 Sâmbătă Sfântul Martir Vasile 10__________Sâmbătă_________S. Gordien___________________________________4—36 _____7—16 CURIERUL (TH. BAL ASSAN) FOREA INTERESELOR GENERALE. Correspondenți In Străinătate: „UXMMNER“ Societate Generala de Asiprare Mentale Agenția principală din Iassy. Localul Academiei din București cărui aripă drepta a fost distrusă de incendiu fiind asigurat la acestă societate, Direcțiunea a luat îndată măsuri de estimare și confom avisului Onor. Minister a disposat restaurarea ei. Acastă pagubă, deși forte însemnată, nu a sdruncinat întru nimic starea Societății, ea fiind acoperită provizoriu din capitalul de reservă de care dispune acestă Societate și sperăm că va fi intorsă acelui capital chiar din veniturile anului acestuia. Cele ce proced cu onore se aduc la cunoștința doilor Societari. Agent principal A. Impolli. AVIS IMPORTANT. Subsemnatul fac cunoscut Onorabilei clientele, că de la Sfântul Gheorghe anul curent, din strada Mare, mă mut cu ateliul meu de omicirii, in casa me cu No. 17 din strada Lăpușneanu, alăturea cu D-nul Balc Cofetariu, și in apropiere de Sf. Neculai cel sărac. Ludvig Bedovici. De vânzare de veci :&£oția ZF&iișeștii și Hăsnâușaniii din județul Iași proprietăți a erezilor defunctei Ecaterina A. Ghica, cea în W: ia întindere de 4000 fălci din cari 3000 pădure și cea al doilea de 400 fălci. Doritorii să se adreseze la casele d-lui Alexandru D. Ghica strada Carp. ANUMCIII I Mioșia, H-uiu.bă.j-u. ?i Sîrbon a casei defuncților Nicolai și Safta Tulburi, din comuna Urdești, j ml. Falciu in apropiere de Portul Fălciu, in întindere aprópe 1000 fălci, urmând a se aresda de la 23 april 1885. Doritorii se vor adresa in șlina de 6 Mai viitor la domiciliul meu in Huși, când lisa moșie se va arendi concurentului care va da prețul cel mai avantajos Anastasie Triandafil. Moșia Cazanești „fi, Str?1st muna Negrești in întindere de 435 fălci, aprope tote arabile, se vinde de veci. Doritori bine-voească a se adresa in Iași la subsemnatul. Nicolai Suțu. MWe vânzare Mai multe mobile și oglindi mari și mici un mare ornic cu 12 opere și unul mai mic de bronz cu muțlcă și un piano cu prețuri moderate, scânduri de frasin poloboce, o cape etc. Doritorii să se adreseze la D. Alexandru D. Ghica strada Carp. Moșia Pungeștii arendă cu totă gospodăria, semănăturile de tomnă, acaretele trebuitore precum și velniță cu condițiuni avantajose. Informațiuni la subsemnatul la zisa moșie Marco-Polo /AS/. 21 aprilie 1884. Răspunsul negativ a cabinetului din Londra in privința propunerei făcută de guvernul egiptean, in privința trimeterei unei expedițiuni militare in Egipet, au decis sorta Berberului. Guvernorul acestei cetați Hussein- Pașa, a fost invitat să se bată in retragere pănă la Koroko, cu cei 700 omeni care compuneau intriga garnisana. Imediat după primirea acestui ordin formal Hussein-Pașa a și început a opera retragerea sa, astfel că’n curând dânsul va avea șansa sau să scape, sau să cadă in mânîle inimicilor care’l împresură din tote părțile. Mai bine ar fi fost ca acesta să se prevadă de mai nainte, fiind ca atunci lucrul era mai ușor, din cauză că locotenentul Maahdiului nu sosise incă, și trupele sale nu începuseră a deșerta, după cum s’a întâmplat mai zilele trecute, când au trecut 500 de omeni cu bagaje cu tot la rebeli. Dacă Anglia a refuzat de a adera la propunerea care’i-a făcut’o guvernul egiptean, asta a fâcut’o numai din cauză că, a vândut că’i imposibil a se trimete pănă’n patru luni de <zile de acum înainte, acastă espedițiune. Dar prin acestă mâsură au compromis mai mult interesele Egipetului, fiind-că ea a fost cea ântâi, care a trimes trupe in Egipet pentru a’l pacifica definitiv, și a’și asigura protectoratul seu asupra acestei țări, care face parte integrantă din Imperiul Turcesc. Dacă Anglia de la început a judecat ca dânsa trebue să intervie în afacerile interiore ale acestei țâri, nu trebue ca să lese ocasia care se presenta, și trebuia să trimită trupe numerose ; pentru că prin superioritatea uumarului cât și a armelor se pot infringe pe rebeli; și astfel se aducă pacea, dar nu măcelurile și vărsările de sânge după cum s’a întâmplat pân’acuma. Aceste mâsuri luate n’ar fi dat timp Maahdiului și partizanilor sei se rădice armate întregi, cari se contrabalanseze operațiele armatei engleze. Am vâzut isprava freută de Gordon Pașa, acel care fusese trimes să pacifice Egipetul și’n special Sudanul, căci in loc ca dânsul sa vie cu trupe numerase, s’a mulțumit mai ântâi prin a da proclamațiuni pe popor la liniște, prin care invită încrezându-se prea mult in renumele seu care-l lăsase odiniora in Egipet. Aci a fost prima fi greșală, căci la venirea sa în Egipet a găsit un popor care abia își mai aducea aminte de numele sâu, și în loc ca se pată face ceva în bine a făcut mult râu, din cauză că în acelaș timp a căutat a corumpe pe șeici prin bani, ceia ce li-au autat mai mult pofta de bani. Pe deoparte șeicii se arâtau prietenii sei, și pe de alta întrețineau corespondență cu rebelii, arétândule tote mâsurile ce Gordon le lua pentru ai învinge. Peripețiile acestor lucruri le-am veljut cum s’a petrecut, și de aici s’a născut complicațiunea afacerilor Egiptene, din cauză că Maahdiul e actualul stăpân adevarat al Sudanului, și de astăzi înainte cu greu iar veni Angliei ca se mai încerce a doua oră a pacifica egipetul. Fiindca după știrile ce sosesc ijilnic de acolo, populațiunea e forte nemulțumită de Anglia, ne arată îndeajua că lucrurile sunt forte mult schimbate , și tote aceste nu se datoresc decât inserției cabinetului eagles, care o’a vroit la timp ca se iei măsuri energice pentru a înfrânge pe rebeli. Astăzi Cabinetele europene discută chestiunea întrunirei unei conferinți în Londra propusă de Anglia. După ultimele știri cabinetele sunt dispuse a primi propunerea făcută de cabinetul englez, dar cu restricțiune că acestă comisiune să discute numai chestiunele privitore la afacerile egipetelor, la ceia ce Franța se opune, fiindcă dânsa susține că comisiunea se discute pe larg tote afacerile egiptene și să iei odată o soluțiune definitivă în acestă privință. Oare Turcia primi va acesta ? fiindcă înainte de tote Egipetul face parte integrantă din imperiul otoman, și se știe că la caz de nevoie dânsa trebue se deie ajutor Turciei. Se pate din nou să se nasca complicațiuni seriose din acesta, care pate se atragă în vârtejul luptei pe mai multe mari puteri europene, aceste leau prevân jut cabinetul german care cel ântâi ti s’a opus la cererile Franciei ; prin urmare daca comisiunea se va întruni în Londra, și va trece aceio atribuțiunele ei, sa pute nașce complicațiuni destul de seriose în viitor. TELEGRAME Constantinopoli 29 april. (Venită pe cale indirectă).—Nota verbală a Angliei sugerând proiectul intrunirei unei conferenți europeane pentru regularea chestiunei financiare egipteană, a fost remisă ieri Porței. Prin cercurile otomane se crede că Porta va pune condițiuni neacceptabile spre a eluda astfel conferența. Ea ar cere mai cu samă: 1) Că conferența să se întrunească la Constantinopoli; 2) ca ea să examineze situațiunea generală a Egiptului, deorece situațiunea financiară actuală nu pate fi examinată fără ca să se cerceteze cauzele care au produs-o ; 3) ca puterile să se angajeze a respecta cu totul cifra tributului egiptean I ce se cuvine Porței și al 4) ca trupele engleze să părăsască Egiptul și să fie înlocuite cu trupe turce care costă mai puțin scump. In fine după impresiunea generală, Porta ar refuza astfel infern un mod indirect să adere la întrunirea conferenței. Paris 30 april. D. Waddington va duce duminică la Londra răspunsul că Francia acceptează in principiu ideea de întrunire a conferenței, dar că ea crede cum că conferența nu trebuie să se mărginească la chestiunea financiară, ci se înbrățoșete situațiunea generală a Egiptului. Madrid 30 april. Alegerile generale pentru Cortezi dau o sută de scaune opozanților și 322 candidaților ministeriali. Banda insurgenților spanioli din Pirinei a fost împrăștiată. Darmstadt 30 april. Perechea princiară ereditară a Germaniei au făcut aici dimineață o visul împărătesei Austriei la Heidelberg, și după ameaza s-au reîntors la Darmstadt. La 5 oare s’a celebrat nunta prințesei Victoria de Hessa cu prințul Battenberg, in prezența familiei ducale si a altor personagii princiare. Cairo 1 mai. Guvernatorul Berberului cu o mie soldați cei au rămas credincioși să găsește blocat in cetate. Insurgenții îl împedică de a eși. Londra 1 mai. «Daily News» publică urmatorele două știri: „Anglia refuză orice negociere cu Porta in privința afacerilor egiptene. Porta interzice in toate provinciele recrutarea de voluntari pentru armata Egiptului. Londra 1 mai. D. Gladstone au comunicat camerei comunelor, că guvernul, au adresat o circulară puterilor și o depeșă Porței pentru a propune întrunirea conferenței. Porta nu a respuns încă.— Celelalte puteri au consimțit. Francia a cerut oarecare detailiuri prealabile. Nu s’a decis încă dacă conferența FOILETON. PONSON DU TERRAIL: 84 REGINA BARICADELOR PROLOGUL (Urmare). — Soție pe umerii mei, îi tăise el. — Raul n’aștepta ca să’i mai repete acesta de două ori, sări pe umerii gasconului care era de staturi înaltă. Raul căzuse la subterană cu pumnarul și sabia sa. Pumnarul îl avea la șold, 11 scese începând să încerce cu vârful în zid, o mică sgârietură era între două pietre. Raul împinse pumnalul sâu și acesta Intri cu ușurință. Apucându-se cu mânile de mâner să rădică în sus și văfsa pe unde vine lumina. Raul văfluia afară un colț a cerului, copaci, dealuri și valurile argintate a Loarei. Și atunci își explică de unde vine glodul în subterană. Cât pentru burta pe unde vinea lumina era prea strimtă ca să potă trece un om, Raul se hotări s’o lărgască, și’n acelaș timp își lasă pumnalul înfipt în zid în timp ce sări de pe umerile Gasconului jos. — Ei bine! întrebă Gaston cu neliniște. — Suntem scapați. — Ah! — Dar trebue să așteptăm noptea. — Pentru ce ? întrebă Gasconul. — Raul dădu din umeri. — Desigur ești cam prostuț prietine. Cum ai picat aicea și te găsesc, are credii că d-na de Montpensier s’a jucat numai cu noi ? — Desigur că nu... — Dar dacă vom eși flina de aicea ne vor videa... și ómenii vidanului ne vor ataca. — Asta’i just, dar vefli că mi’i feme cumplit, flise Gasconul. — Și mie mii grozav de sete... Am audit spunându-se că, când vorbești mult trebue sa bei. — Da. — Pentru ce n’am face contrariul ? Când n’ai ce bea, trebue să vorbești... — Fie, să vorbim. — După mine unul cred că ducesa a cerut ajutor la Angers. — Cum ? — O fi trimes pe unul din servitorii viclamului. — Lucru posibil, răspinse Gasconul, îmi aduc aminte că era un băetan ca de cincisprezece ani a plecat calare. — E tocmai așa de sigur că s’a dus la Angers și regile Navarei a cădat desigur în vr’o cursă. — Regile Navarei ! — Drace ! nu s’a culcat la castel. — Atunci desigur ducesa l’a asasinat, murmură Gasconul c’o voce posomorâtă. — Așa crefli. — Și tocmai eu l’am tractat! — Ah! banul meu amic, Ilise Raul, îți mărturisesc că dac’ași fi în locul d-tale.. — Ei bine? — Nu m’aș grăbi așa de tare să ei de-aicea... — Pentru ce ? — Fiindcă odată afară rușinat și remușcat c’am tractat pe regile meu mi-aș străpunge peptul cu sabia. Gaston se strîmbă. — La urma urmei asta nu’i afacerea mea... când vei fi liber vei face ce vei voi... nu sunt nici judecător nici preot... Raul și Gaston așteptară pănă ce înoată. îndată ce firna dispăru și raza nu se mai zări, Raul se urcă din nou pe umerile tovarășului seu, începând să găurască burta cu pumnalul. XLI. Lângă porțile de la Nérac era o frumușică casă albă încunjurată cu arbori și la fereștile căruia spânzura câte o viță de vie sălbatică. Intr’o sară din luna lui Ianuarie cerul era curat, și sőréle acelei frumóse țâri pe care a numit’o valea din Pau, asfințea cu majestate, și lazile sale se scăldau pintre nouri. Aerul era cald tocmai ca și’n timpul primăverei și pe ici colea începuse a se zări viorelile. Doi tineri, o tânâră fată și un frumos cavaler de douăzeci până la douâzeci și doi de ani se plimblau la braț pe terasa casei. Acest cavaler era îmbrăcat încă cu costumat seu de voiaj, și după colbul hainelor sale pricepeai tare bine că făcuse un lung drum: îi vorbea cu nesaț și tânăra fată-l ascultă cu multă atențiune. — Scumpul meu Raul, îi lise ea, dacă te vei explica mai clar, atunci te voi putea înțelege mai bine. — Scumpa mea Nancy, răspinse Raul, căci era el, eartă-mă, dar am să-ți spun atâtea lucruri! — Ei bine! spunemi-le pe rând, va să flică rugile Navarei vine ? — Am sosit cu câteva minunte mai naintea lui. — Și Noe ? și Lahire ?... — Noe și Lahire sunt cu dânsul. — Dar calcul ? — Calcul după cum l’am spus a făcut naufragiu, dar tesaurul e scapat. — Bată de unde istorisirea d-tale începe să fie cam confusă. — Așa! — Nu’mi-ai spus că în timp ce regile Euric și Gasconii sei se ducea cu d-ta dimpreună ca să vă odihniți în castelul vidlamului de Panesterre, Noe într’o barcă se ducea la castelul Sirelui d’Entragues ? — E purul adevăr Nancy. — Și că Lahire și bătrânul Hardouinot rămase la moră? — Da. — Ei bine istorisește’mi mai intei cum ai eșit din subterană. — A trebuit să muncesc o parte din nopte ca să pot lărgi burta. — Ș’ai putut trece? — Da. — Și tovarășul tău? — Da. ț — Dar, îmi închipuesc că odată nu ți-a mai venit gustul să te întorci la castel? — Desigur că nu, ne-am aruncat în apă înotând spre merä. — Noe se întorsese ? — Noe sosise și se consulta cu LaMroca să vadă ce era de făcut, căci nu se mai auzise silnic vorbindu-se, nici de regile Navarei nici de cei doi Gasconi. Noe se întorsese cu Sirele d’Entragues, dimpreună cu doisprezece omeni ș’o barcă mare. — Să asediăm castelul! $ise Noe căci desigur regile’s prisoar. Trecurămm Luara cu barca Sirelui d’Entragues!