Curierul Foaea Intereselor Generale, 1886 (Anul 13, nr. 2-147)

1886-01-03 / nr. 2

( s < r~ V Athénéul Roman. Comsilu­l parțial din Iași al „Revistei Li­­­terare” din București, adresându-se la LMm­ j Gros, Galiuo și Bă­nescu pentru a organisa o­ producțiune in folosul Atheneului, D-lor ținând­ 1 semn de acest scop, au și organizat­­ joțiedacția­­nea, la care vor ia­ parte mai mulți dintre elevii conservatoriului și a scalei de declama­­țiune precum și câți­va artiști din trupa dra­matică. Comitetul, în ferma sa convicțiune, că sco­pul va fi pus mai pre­sus de ori­ ce alte con­siderente, își permite a face un călduros apel către onor­ public, rugăndu-l să nu remăie indiferent față cu acesta represintațiune, de­ore­ce ea se dă in beneficiul unei zidiri, din care se va resfrănge lumina peste țara íntrega, sădindu-se tot­odată prin arte și gustul fru­mosului in societate. Producțiunea se va da în sala teatrului. Prețurile locurilor român cele obicinuite, afară de galerie, la care s’a mai adăugit 50 bani pentru un loc.­­ Comitetul insa a decis, ca pentru o lojă de­ 20 franci să se dea în schimb 15 bilete de loterie, pentru o lojă de rangul II să se dea in schimb 8 bilete de loterie, pentru un stal i 3 bilete, pentru un parter un bilet și pentru un loc de galerie tot un bilet de loterie. Câștigul cel mare este de 95,000 fr. u­nul de 20,000, unul de 10,000, unul de 5,000, cinci de câte 1,000 și 50 de câte 100 franci. Z­iua represintațiunei se va anunța prin fjiare și afipte, iar biletele de intrare se gă­sesc deja de vânzare la domnele membre : Elena Sc. Donici, strada Butu ; Cornelie Emi­lian, strada Vovidenie; Profira Carp, strada sf. Vineri; Eliza Negoescu, strada Ghica-Vodă și la domnișorele Maria și Ecaterina Panai­­tescu, strada Muzelor. Moșia Dărmănești Distr. Neamț, î km. de orașul Piatra, întin­dere de 291 fălci arătură, 198 fălci fânaț, 140 fălci sudat, 7 mori, velniță, grajdi de 400 boi, coșere, hambaruri, case de locuit, se aren­dează de la 1 April 1887. Lămuriri la Dl. Matei Cantacuzin, Iași strada Codrescu No. 14, sau Vasile Miclescu in Piatra.­ Această mo­șie, în întindere totală de 1007 fălci, din care 250 fălci pădure este și de vânzare. | ----------------------­-----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------­Anul al XIV-lea No. 2. PREȚUL ABONAMENTULUI ȘI ANUNCIURILOR IN IASSI, pe an, 24 Fr. — pe semestru 12 Fr.— pe trimestru 6 Fr. IN DISTRICTE, pe an, 28 Fr.— pe semestru 14 Fr.— pe trimestru 7 Fr. STREINATATE ...............................................40 Fr.~ INSERȚIUNI ȘI RECLAME, rândul ... 60 Bani. ȘTIRI LOCALE „ . . . . I Fr.~ EPISTOLE NEFRANCATE, nu se primesc......................... Anunciuri : Pag. I, 50 b. Pag. III, 40 b. Pag. IV, 30 b. Cil­iVr. 90 Onu­l. 31 Marți 1 Ian. Mercuri 2 Joi 3 Vineri IASSI Viner­i , 15 ian.ianust )1886. Apare Duminica, Mercurea CURIERUL (TH. BALA­SS AN) FOAEA INTERESELOR GENERALE _______P­alen.d.ar­t.1 S­e­p­t­ă­no­­â »e_i_ P­A­T­It­O­NUL­U­I L­E _ 14,000 prunci ucși de Irod Sfânta martira Anisia Cuviosa Melania Ct) Sf Vacile și tuerea lu­i pr Păr. Silvestru popa Romei Sf. Pr. Malachia și Sf. Mat. Godie Adan, celor 70 Ap. și Cuv. Teoctist TIMP­U LI­ 1N SEP­T­A­M­ANA La 1 ianuar Pătrarul ântdiu cu rr.lu­­nă și vânt. Pentru FRANCIA , se primesc anunciuri la Dom­nu Adam, négociant-comissionaire 4, rue Clément Paris.— John F. Jones, 31 bis, Faubourg Montmartre , 31, Pas­sage Verdeau, Paris.— Societate mutuală de publicitate, pentru anunciuri și reclame, Paris, D-na Lorette, 51 bis strada St. Anna.— Pentru AUSTRIA și GERMANIA la Rudolf Messe Seilerstatte No. 3, Wien. Rotter & C­ o Biemergasse 12 Wien.—Pentru ANGLIA la D. John F. Jones, 166, Fleet Street, Londra, E. C. STIL NOD !­O­R PATRONUL fI­LEI anuar. I . . . „ . . „ 10 / Duminică Pavel. Er. 1­ Luni Higiu 12 Marți Ernest 13 Mercuri Ilarie 14 Joi Felix 15 Vineri Mauru 16 Sâmbătă Marcellu A­ ­­IASSI, 2 Ianuarie 1886. Politica externă.­­« ..! Fiind­că pentru moment nu avem de înregistrat nici o chestiune im­portantă internă, ne vom ocupa puțin cu politica externă. Le temps, vorbind despre lupta na­ționalităților în Austria cisletiană, face urmatorele conjuncturi: „Lupa naționalităților in Austria cisletiană, și cu deosebire în Bohemia, a luat o vivacitate noua de la alege­rile generale din urmă. Nu s’a oprit încă conflictele, câte­odată săngerose, ale căror teatru au fost stradele unor orașe ale regatului Sf. Wenzeslaus, în cursul tomnei din urmă, pe care magistratura imperială a trebuit să le reprime cu severitate de atunci. Opiniunea publică, în astă ernă, a fost atăt de absorbită în Austria prin desvoltarea crizei orientale, că politica internă a fost restrînsă pe al d­oilea plan. Cu tote acestea s’a putut cons­tata în sesiunea din urmă a un­ei le­gislaturi, că, deci coalițiunea stânge­lor germane au fost pe calea de a se desorganiza, acele două grupe care s-au substituit uniunei liberale ,or­­ixuiuo uo­ei vecin, nu sunt mai puțin de acord de a conduce o oposițiune neîmpăcată în contra regimului conci­­liariunei și în contra ministerului Taafe. In partea stângă și chiar la extrema stângă nu se separă nime în privința concepțiunei fundamentale a supre­mației rasei germane în Austria. Ceia ce tinde să exaspereze pe lup­tătorii germanismului este, că ei nu sunt numai deposedați de la aveni­­rea ministerului Taafe, de la puterea centrală, ei nu văd numai că guver­nul substituie regimului de privilegiu în profitul lor egalitatea sinceră a ra­selor și a limbelor de’naintea legei,­­ dar ei se simt și amenințați localmente la ceia ce erau obicinuiți de a con­siidera la un domeniu inviolabil al germ­anismiîra. In Bohemia, partidul național ceh, care are tot mai multă conftență în forțele sale, sporesc întreprinderile sale în contra rasei rivale. Chestiunea usului a două idiome, acel ceh și acel german, este de un timp îndelungat la ordinea zilei în regatul Sf. Wen­­zeslaus. Bohemii, cai plecă din punctul de vedere al egalități absolute a ra­selor, cred a face o concesiune con­siderabilă Germanilor consimțind ca funcționarii tuturor­­ Regoltelor să fie ținuți să vorbească o limbă și alta. Germanii, cari sunt credincioși concep­­țiunei puțin aplicabili pentru Bohemia a limbei Statului, admit ca funcțio­narii de origină bohe­mă, să fie ținuți, chiar în regiunile curat slave , să cu­­noscă limba germană afară de limba lor națională, însă refu­ză cu obstina­­țiune a le acorda reciprocitate. Șefii partidului național au crezut că ar fi forte urgent de a se vota de către dietă, unde ei posedă o majo­ritate necontestată, o soluțiune a a­­cestei chestiuni conform principiilor generale ale guvernului actual­i>,ci gramului pe care sufragiul popular l-a ratificat la alegerile din urmă. O moțiune a fost introdusă pentru a stabili paritatea absoluta a acestor două limbi pretinzându-se cunoșcința atât a uneia cât și a celei­l­alte de la func­ționarii tuturor districtelor slave sau germane. Desbaterea nu a întârziat de a devia pe terenul considerațiunilor istorice și al controverselor retrospective. Dl. Rie­ger, șeful eminent al partidului ve­­chiu bohem, strigând în gura mare­ că limba națională a Bohemiei era mai vechiă de­cât acea germană, și, că în fine Austria, daci doresce să­ trăiască, ar trebui să înceteze de a fi, sau de a se pretinde germană pentru ca să devină slavă. Dl. de Plener, unui om b­aner, cei mai distinși din stânga germană, a respuns cu vehe­mență, că acesta ar fi o declarațiune de resb» 1, pe care partidul său o pri­­meșce și va f­i bine să releveze acest nou atac. Ceia ce constituie gravitatea acestor scene, cari se repetă atât de adesea, fie în Reichsrattul din Viena, fie pe teatrul mai restrîns al dietelor pro­vinciale, este pe de o parte, ca ele împing la culme pasiunile rivale ale acestor două rase, ajunse deja la un grad neauzit, și pe de altă parte, că­ ele amenință ast­fel de a provoca în­ sine un atac ireparabil în contra sen­timentului patriotic în Austria. Germanii își aruncă deja privirile dincolo de frontierele sale, spre im­periul vecin, unde rasa lor este în posesiunea unei supremații necontes­tate. Nu s’au uitat încă manifestă­rile regretabile ale acestui spirit mai mult pangermanic de­căt austriac, cari au avut loc în vara acesta cu ocasiu­­­­nea unor serbări a societăților de gim­nastică la Dresda. Pe de altă parte, chestiunea lim­belor, devenind atât de acuta, pri­meșce o importanță, care obliga a­­prope pe partier să împingă pănă la culme pe acest teren aplicațiunea lo­gică a principiilor lor, cu riscul ma­nifest de a compromite unitatea mo­rală și materială a Statului. In se­siunea din urmă a Reichsrathului, ministrul de resbel a deplâns publi­­camente efectele acestei certe din punc­tul de vedere al departamentului sau. Armata n’ar putea sé se mulțu­­miasca cu un idiom comun, și daci pretențiunile exagerate ale germano­fililor oferă dificultăți considerabile pentru ca Slavii, cari sunt în majo­ritate atât sub drapele câtt și’n în­­­­tregul imperiu, se consimtă deacon­­t sacra­nsul limbei germane în servi­ciu, este forte evident, că confusiunea limbelor care ar resulta din abolițiu­­nea acestui monopol ar aduce o lo­vitură fatală în disciplina militară. * In privința evenimentelor din Orient se scrie aceluiași ziar din Viona, că totul pare a indica că chestiunea ru­­meliota va fi resolvită în curând. Se­, asigură că puterile pregătesc o notă colectivă la adresa Turciei, Bulgariei și Serbiei, notă care va propune o­­ soluțiune în dificultățile pendente. Se crede asemenea că Rusia va lua ore­care decisiune gravă. Scrisorea pe care prințul Alexandru a adresat-o t­arului prin mijlocirea D-lui baron de Kaulbars, atașat militar la amba­sada rusă din Viena, este considerată în cercurile diplomatice ca o demarșă de o importanță considerabilă. Se ob­servă că generalul rus n’ar fi primit nici­odată sarcina unei asemenea mi­­­siuni dece n’ar fi sortt prealabilmente că ea va fi bine primită la St. Pe­tersburg. Se crede prin urmare în­­tr’un respus favorabil al ziarului. Pre­­sența^?..«? !patKof !a Petersburg per­mite asemenea a se prevedea ore­care decisiune gravă din partea guvernului". 41 Neue freie Presse publică o de­peșă din Petersburg, care anunță că Rusia cere ca condițiune sine qua non a reconciliațiupel trarului cu prințul Alexandru integrațiunea unui general rus în ministerul de resbel bulgar și depărtarea radicalilor de la putere și de la înconjurimea prințului. Déci va fi lesne prințului Alexandru se subscrie cea d’anteiu din aceste con­­dițiuni, el se va supune cam cu greu la a doua. Scriea, că Germania, de acord cu CONRESPONDENȚI IN STREINATATE . Manuscriptele nepublicate se vor arde. Win ii­’. 90 bani. STIL VECHIC­I­I­­I ü A ~~ "Dec.“1­­‘­­29 Duminică 30 Luni _______4 Sâmbătă Râs. Soar. 7­ 84 7-34 T—84 7-83 7-88 7 -32 7-31 Apusul Soar.? 4 -41 4 -42 4-43 4-45 4-46 4-47 4-48 Anunoii Fac cunoscut Onorabilului public, că am revocat tote procurațiunele care am dat la mai multe persone pentru diferite afaceri, și că prin urmare de acum îna­inte rămân anulate și fără nici un efect juridic. 16 Noembre 1885. E. Georgandopolo,­ ­ 1 . FOILETON A. HELOT. 3-3 ZUGRUMĂTORII DIN PARIS ROMAN CONTIMPORAN. Traducere din limba germană de Or. 2>T. B­(Urmare): «Ați fost spus că el a cumpărat și o masă, pe acesta nu o putuse lua cu dânsul ?» «El spuse țăranului că va trimite pe cine­va după ulciare și după masă.* «Dar descrierea acelui om?* «Se potrivia­m­ tocmai cu persona lui Durând.» «Nu l’ati Întrebat décá cudesco­pe Durând cel bogat ?* «Se’nțelege, * respinse contele Beaumont, «trebu­­iam chiar să fac acesta întrebare cu mare precau­­țiune, pentru ca în acel om să nu se nască nici o bănuială. Nu, el nu văzuse nici odată pe bogătașul Durand, și nici nu scia că acesta murise și că era falit. In privința vânflărei costumului său zise el din toată inima, el îl purtase deja mai mulți ani și acum se trezi fără veste cu altul nou : «Astfel dar străinul nu se îmbrăcase îndată cu costumul cumpărat?* întrebă majorul cu ironie. «Se ’nțelege că zevtecul era un amator de costume, și într’o asemenea colecțiune nu trebuie să lipsească nici costumul țerănesc.* «Acestă observațiune s’ar putea admite, deci a­­cel om ar fi cumpărat acel costum nou, din maga­zinul vre­unui croitor,* Ulise Rivallier, «cu tote că faptul ar vorbi și’n acest caz în contra acestei su­­posițiuni, căci costumele țerănesci de astă-a t­oast prea puțin caracteristice.» «Tóte acestea nu privesc de loc pe amatorul de antichități. El se silesce numai ca colecțiunea sa să fie complectă.* «Nu, iubite amice, cu acestă susținere nu vei a­­junge departe,“ flise contele, care’și aprinsese din nou țigara care se stinsese, «cu presupuneri deșerte, nu mai putem amăgi astă­zii nici un câne. Curand nu putea să schimbe costumul în casa țăranului, ce ar fi început el cu propriile sale haine?* «Ei bine, și ce a făcut el acum cu dânsele?* în­trebă maiorul. «Mi se pare că se pate forte lesne respunde la acesta întrebare,* respunse Rivallier. «Durand a schimbat hainele în vre­un loc ascuns, nimicind pro­priile sale haine.* „Cum le-ar fi putut el nimici?* „Forte lesne, el ar fi putut face o boccea din hai­nele sale, ar fi putut să le îngreuieze cu nisce pe­tre și le-ar fi putut arunca într’un fluviu sau într’un iaz, lucrul este forte simplu.* «Ai dreptate, d-le Rivallier,* $ se contele Beau­mont, «la acesta nu mă gândisem nici eu pănă a­­cum, însă după cuvintele d tale îmi pot explica totul.* «V’a descris țeranul costumul său ?* „Mi l’a descris chiar fórte exact. Un surtuc lung cu bumbi de alamă, cafeniu și în mai multe locuri palat­ de sare, o vestă lungă pestriță, pantaloni al­baștri închiși și o șapcă de matasă.* «Bine, acestea sunt semne destul de sigure.» Ilise Rivallier cu vioiciune, aruncând din timp în timp câte o privire ascunsă asupra contesei. «Nu scia fe­­r#>uui ca cuoro­­»„nucase străinul?* «Nu, cum putea el sei aceate­ » «Și ce voiți să faceți acum?* «Să’l urmăresc,“ respunse contele hotărât. «Acesta ar fi neroțlca cea mai mare,* $ise majo­rat necăjit. „Făcând abstracțiune că tu nici na scui cu siguranță, deca acel barbat este în adevăr Cu­rand, ai putea să te alungi în zadar luni întregi după dânsul. Și chiar déca l’ai găsi, ce i-ai putea face ? Ai vre­o sentință judecătorescă în buzunar, care te-ar autoriza să pretinzi arestarea lui ? Ai vre­un alt drept legalmente întemeiat să pretinșii vre­o dspăgubire pentru perderea averei tale? Gândesce­­fe numai bine la tote aceste împrejurări și atunci sunt sigur cât mi vei da dreptate.* «Trebuie să mă unesc și eu cu opiniunea domnu­lui major,» Ilise Rivallier jucăndu-se cu’n aer măn­­iru cu lanțul cel greu de aur al cesornicului său. Iov. in tot cazui nu veți reuși nimic.» «Voi­ reuși cel puțin atât că voiu demasca pe un începător ! respinse contele Beaumont, rîdicănd țupul și uităndu-se cu fermitate în ochii majorului. «Și chiar dacă n’ași reuși nimic asta, totuși va fi re­ajuns și va merita sacrificiile pe cari sunt decis a le aduce.» «Iasă ai putea fi cruțat de aceste sacrificii,* flise majorul. »Denunță poliției descoperirea ta și las-o pe dânsa ca să urmarească pe amatorul de anti­­quități.» «Ei bine, cum îți place acestă propunere?» se adresă acum contele Beaumont cu u n sures ironic că­tre Rivallier. «După împrejurări ași admite-o și eu. «La adevăr ? Eu însă nu găsesc de loc admisi­bilă acesta propunere. Până cănd poliția ar lua dis­­posigiunile necesare și pănă ce ar pune in mișcare grena mașineirie, fugarul s’ar afla deja la un adăpost sigur. Afară din acesta poliția nici n’ar crede in des­coperirile mele, ea pretiuita pw.ha j» nu n’ai pot procura de­căt numai presupuneri. Dacă ași f^i dis­­pus de mijlocele pecuniare necesare, ași fi început la moment urmărirea, dar fiind­că nu dispuneam de acele mijloce, am fost silit să mă întorc încă odată aici.» Maiorul tăcu, nime­nu voia să considere sfatul său și el nu voia să-l impună nimănuia. Hermina asemenea nu luase parte la acestă con­­versațiune, privirile ei cordiale însă se ațintiră ade­sea asupra părintelui ei cu o îngrijire seriosă, și expresiunea feței sale denota că ea nu aprobă deci­­siunea lui. «Și in ce mod cred­­ să efectuezi acestă urmă­rire ?* întrebă Rivallier, care aproba opiniunile con­telui condus fiind de interese personale. Contele Beaumont suflă un nor gros din țigara sa și scutură cenușa de pe dânsa. «Curand va fi profitat de sigur de un tren la vre­o stațiune mică,*­clise el, «era în interesul lui, »

Next