Curierul Foaea Intereselor Generale, 1886 (Anul 13, nr. 2-147)
1886-01-03 / nr. 2
( s < r~ V Athénéul Roman. Comsilul parțial din Iași al „Revistei Literare” din București, adresându-se la LMm j Gros, Galiuo și Bănescu pentru a organisa o producțiune in folosul Atheneului, D-lor ținând 1 semn de acest scop, au și organizat joțiedacțianea, la care vor ia parte mai mulți dintre elevii conservatoriului și a scalei de declamațiune precum și câțiva artiști din trupa dramatică. Comitetul, în ferma sa convicțiune, că scopul va fi pus mai presus de ori ce alte considerente, își permite a face un călduros apel către onor public, rugăndu-l să nu remăie indiferent față cu acesta represintațiune, deorece ea se dă in beneficiul unei zidiri, din care se va resfrănge lumina peste țara íntrega, sădindu-se totodată prin arte și gustul frumosului in societate. Producțiunea se va da în sala teatrului. Prețurile locurilor român cele obicinuite, afară de galerie, la care s’a mai adăugit 50 bani pentru un loc. Comitetul insa a decis, ca pentru o lojă de 20 franci să se dea în schimb 15 bilete de loterie, pentru o lojă de rangul II să se dea in schimb 8 bilete de loterie, pentru un stal i 3 bilete, pentru un parter un bilet și pentru un loc de galerie tot un bilet de loterie. Câștigul cel mare este de 95,000 fr. unul de 20,000, unul de 10,000, unul de 5,000, cinci de câte 1,000 și 50 de câte 100 franci. Ziua represintațiunei se va anunța prin fjiare și afipte, iar biletele de intrare se găsesc deja de vânzare la domnele membre : Elena Sc. Donici, strada Butu ; Cornelie Emilian, strada Vovidenie; Profira Carp, strada sf. Vineri; Eliza Negoescu, strada Ghica-Vodă și la domnișorele Maria și Ecaterina Panaitescu, strada Muzelor. Moșia Dărmănești Distr. Neamț, î km. de orașul Piatra, întindere de 291 fălci arătură, 198 fălci fânaț, 140 fălci sudat, 7 mori, velniță, grajdi de 400 boi, coșere, hambaruri, case de locuit, se arendează de la 1 April 1887. Lămuriri la Dl. Matei Cantacuzin, Iași strada Codrescu No. 14, sau Vasile Miclescu in Piatra. Această moșie, în întindere totală de 1007 fălci, din care 250 fălci pădure este și de vânzare. | ---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------Anul al XIV-lea No. 2. PREȚUL ABONAMENTULUI ȘI ANUNCIURILOR IN IASSI, pe an, 24 Fr. — pe semestru 12 Fr.— pe trimestru 6 Fr. IN DISTRICTE, pe an, 28 Fr.— pe semestru 14 Fr.— pe trimestru 7 Fr. STREINATATE ...............................................40 Fr.~ INSERȚIUNI ȘI RECLAME, rândul ... 60 Bani. ȘTIRI LOCALE „ . . . . I Fr.~ EPISTOLE NEFRANCATE, nu se primesc......................... Anunciuri : Pag. I, 50 b. Pag. III, 40 b. Pag. IV, 30 b. CiliVr. 90 Onul. 31 Marți 1 Ian. Mercuri 2 Joi 3 Vineri IASSI Vineri , 15 ian.ianust )1886. Apare Duminica, Mercurea CURIERUL (TH. BALASS AN) FOAEA INTERESELOR GENERALE _______Palen.d.art.1 Septănoâ »e_i_ PATItONULUI LE _ 14,000 prunci ucși de Irod Sfânta martira Anisia Cuviosa Melania Ct) Sf Vacile și tuerea lui pr Păr. Silvestru popa Romei Sf. Pr. Malachia și Sf. Mat. Godie Adan, celor 70 Ap. și Cuv. Teoctist TIMPU LI 1N SEPTAMANA La 1 ianuar Pătrarul ântdiu cu rr.lună și vânt. Pentru FRANCIA , se primesc anunciuri la Domnu Adam, négociant-comissionaire 4, rue Clément Paris.— John F. Jones, 31 bis, Faubourg Montmartre , 31, Passage Verdeau, Paris.— Societate mutuală de publicitate, pentru anunciuri și reclame, Paris, D-na Lorette, 51 bis strada St. Anna.— Pentru AUSTRIA și GERMANIA la Rudolf Messe Seilerstatte No. 3, Wien. Rotter & C o Biemergasse 12 Wien.—Pentru ANGLIA la D. John F. Jones, 166, Fleet Street, Londra, E. C. STIL NOD !OR PATRONUL fILEI anuar. I . . . „ . . „ 10 / Duminică Pavel. Er. 1 Luni Higiu 12 Marți Ernest 13 Mercuri Ilarie 14 Joi Felix 15 Vineri Mauru 16 Sâmbătă Marcellu A IASSI, 2 Ianuarie 1886. Politica externă.« ..! Fiindcă pentru moment nu avem de înregistrat nici o chestiune importantă internă, ne vom ocupa puțin cu politica externă. Le temps, vorbind despre lupta naționalităților în Austria cisletiană, face urmatorele conjuncturi: „Lupa naționalităților in Austria cisletiană, și cu deosebire în Bohemia, a luat o vivacitate noua de la alegerile generale din urmă. Nu s’a oprit încă conflictele, câteodată săngerose, ale căror teatru au fost stradele unor orașe ale regatului Sf. Wenzeslaus, în cursul tomnei din urmă, pe care magistratura imperială a trebuit să le reprime cu severitate de atunci. Opiniunea publică, în astă ernă, a fost atăt de absorbită în Austria prin desvoltarea crizei orientale, că politica internă a fost restrînsă pe al doilea plan. Cu tote acestea s’a putut constata în sesiunea din urmă a unei legislaturi, că, deci coalițiunea stângelor germane au fost pe calea de a se desorganiza, acele două grupe care s-au substituit uniunei liberale ,orixuiuo uoei vecin, nu sunt mai puțin de acord de a conduce o oposițiune neîmpăcată în contra regimului conciliariunei și în contra ministerului Taafe. In partea stângă și chiar la extrema stângă nu se separă nime în privința concepțiunei fundamentale a supremației rasei germane în Austria. Ceia ce tinde să exaspereze pe luptătorii germanismului este, că ei nu sunt numai deposedați de la avenirea ministerului Taafe, de la puterea centrală, ei nu văd numai că guvernul substituie regimului de privilegiu în profitul lor egalitatea sinceră a raselor și a limbelor de’naintea legei, dar ei se simt și amenințați localmente la ceia ce erau obicinuiți de a consiidera la un domeniu inviolabil al germanismiîra. In Bohemia, partidul național ceh, care are tot mai multă conftență în forțele sale, sporesc întreprinderile sale în contra rasei rivale. Chestiunea usului a două idiome, acel ceh și acel german, este de un timp îndelungat la ordinea zilei în regatul Sf. Wenzeslaus. Bohemii, cai plecă din punctul de vedere al egalități absolute a raselor, cred a face o concesiune considerabilă Germanilor consimțind ca funcționarii tuturor Regoltelor să fie ținuți să vorbească o limbă și alta. Germanii, cari sunt credincioși concepțiunei puțin aplicabili pentru Bohemia a limbei Statului, admit ca funcționarii de origină bohemă, să fie ținuți, chiar în regiunile curat slave , să cunoscă limba germană afară de limba lor națională, însă refuză cu obstinațiune a le acorda reciprocitate. Șefii partidului național au crezut că ar fi forte urgent de a se vota de către dietă, unde ei posedă o majoritate necontestată, o soluțiune a acestei chestiuni conform principiilor generale ale guvernului actuali>,ci gramului pe care sufragiul popular l-a ratificat la alegerile din urmă. O moțiune a fost introdusă pentru a stabili paritatea absoluta a acestor două limbi pretinzându-se cunoșcința atât a uneia cât și a celeilalte de la funcționarii tuturor districtelor slave sau germane. Desbaterea nu a întârziat de a devia pe terenul considerațiunilor istorice și al controverselor retrospective. Dl. Rieger, șeful eminent al partidului vechiu bohem, strigând în gura mare că limba națională a Bohemiei era mai vechiă decât acea germană, și, că în fine Austria, daci doresce să trăiască, ar trebui să înceteze de a fi, sau de a se pretinde germană pentru ca să devină slavă. Dl. de Plener, unui om baner, cei mai distinși din stânga germană, a respuns cu vehemență, că acesta ar fi o declarațiune de resb» 1, pe care partidul său o primeșce și va fi bine să releveze acest nou atac. Ceia ce constituie gravitatea acestor scene, cari se repetă atât de adesea, fie în Reichsrattul din Viena, fie pe teatrul mai restrîns al dietelor provinciale, este pe de o parte, ca ele împing la culme pasiunile rivale ale acestor două rase, ajunse deja la un grad neauzit, și pe de altă parte, că ele amenință astfel de a provoca în sine un atac ireparabil în contra sentimentului patriotic în Austria. Germanii își aruncă deja privirile dincolo de frontierele sale, spre imperiul vecin, unde rasa lor este în posesiunea unei supremații necontestate. Nu s’au uitat încă manifestările regretabile ale acestui spirit mai mult pangermanic decăt austriac, cari au avut loc în vara acesta cu ocasiunea unor serbări a societăților de gimnastică la Dresda. Pe de altă parte, chestiunea limbelor, devenind atât de acuta, primeșce o importanță, care obliga aprope pe partier să împingă pănă la culme pe acest teren aplicațiunea logică a principiilor lor, cu riscul manifest de a compromite unitatea morală și materială a Statului. In sesiunea din urmă a Reichsrathului, ministrul de resbel a deplâns publicamente efectele acestei certe din punctul de vedere al departamentului sau. Armata n’ar putea sé se mulțumiasca cu un idiom comun, și daci pretențiunile exagerate ale germanofililor oferă dificultăți considerabile pentru ca Slavii, cari sunt în majoritate atât sub drapele câtt și’n întregul imperiu, se consimtă deacont sacransul limbei germane în serviciu, este forte evident, că confusiunea limbelor care ar resulta din abolițiunea acestui monopol ar aduce o lovitură fatală în disciplina militară. * In privința evenimentelor din Orient se scrie aceluiași ziar din Viona, că totul pare a indica că chestiunea rumeliota va fi resolvită în curând. Se, asigură că puterile pregătesc o notă colectivă la adresa Turciei, Bulgariei și Serbiei, notă care va propune o soluțiune în dificultățile pendente. Se crede asemenea că Rusia va lua orecare decisiune gravă. Scrisorea pe care prințul Alexandru a adresat-o tarului prin mijlocirea D-lui baron de Kaulbars, atașat militar la ambasada rusă din Viena, este considerată în cercurile diplomatice ca o demarșă de o importanță considerabilă. Se observă că generalul rus n’ar fi primit niciodată sarcina unei asemenea misiuni dece n’ar fi sortt prealabilmente că ea va fi bine primită la St. Petersburg. Se crede prin urmare într’un respus favorabil al ziarului. Presența^?..«? !patKof !a Petersburg permite asemenea a se prevedea orecare decisiune gravă din partea guvernului". 41 Neue freie Presse publică o depeșă din Petersburg, care anunță că Rusia cere ca condițiune sine qua non a reconciliațiupel trarului cu prințul Alexandru integrațiunea unui general rus în ministerul de resbel bulgar și depărtarea radicalilor de la putere și de la înconjurimea prințului. Déci va fi lesne prințului Alexandru se subscrie cea d’anteiu din aceste condițiuni, el se va supune cam cu greu la a doua. Scriea, că Germania, de acord cu CONRESPONDENȚI IN STREINATATE . Manuscriptele nepublicate se vor arde. Win ii’. 90 bani. STIL VECHICIII ü A ~~ "Dec.“1‘29 Duminică 30 Luni _______4 Sâmbătă Râs. Soar. 7 84 7-34 T—84 7-83 7-88 7 -32 7-31 Apusul Soar.? 4 -41 4 -42 4-43 4-45 4-46 4-47 4-48 Anunoii Fac cunoscut Onorabilului public, că am revocat tote procurațiunele care am dat la mai multe persone pentru diferite afaceri, și că prin urmare de acum înainte rămân anulate și fără nici un efect juridic. 16 Noembre 1885. E. Georgandopolo, 1 . FOILETON A. HELOT. 3-3 ZUGRUMĂTORII DIN PARIS ROMAN CONTIMPORAN. Traducere din limba germană de Or. 2>T. B(Urmare): «Ați fost spus că el a cumpărat și o masă, pe acesta nu o putuse lua cu dânsul ?» «El spuse țăranului că va trimite pe cineva după ulciare și după masă.* «Dar descrierea acelui om?* «Se potriviam tocmai cu persona lui Durând.» «Nu l’ati Întrebat décá cudescope Durând cel bogat ?* «Se’nțelege, * respinse contele Beaumont, «trebuiam chiar să fac acesta întrebare cu mare precauțiune, pentru ca în acel om să nu se nască nici o bănuială. Nu, el nu văzuse nici odată pe bogătașul Durand, și nici nu scia că acesta murise și că era falit. In privința vânflărei costumului său zise el din toată inima, el îl purtase deja mai mulți ani și acum se trezi fără veste cu altul nou : «Astfel dar străinul nu se îmbrăcase îndată cu costumul cumpărat?* întrebă majorul cu ironie. «Se ’nțelege că zevtecul era un amator de costume, și într’o asemenea colecțiune nu trebuie să lipsească nici costumul țerănesc.* «Acestă observațiune s’ar putea admite, deci acel om ar fi cumpărat acel costum nou, din magazinul vreunui croitor,* Ulise Rivallier, «cu tote că faptul ar vorbi și’n acest caz în contra acestei suposițiuni, căci costumele țerănesci de astă-a toast prea puțin caracteristice.» «Tóte acestea nu privesc de loc pe amatorul de antichități. El se silesce numai ca colecțiunea sa să fie complectă.* «Nu, iubite amice, cu acestă susținere nu vei ajunge departe,“ flise contele, care’și aprinsese din nou țigara care se stinsese, «cu presupuneri deșerte, nu mai putem amăgi astăzii nici un câne. Curand nu putea să schimbe costumul în casa țăranului, ce ar fi început el cu propriile sale haine?* «Ei bine, și ce a făcut el acum cu dânsele?* întrebă maiorul. «Mi se pare că se pate forte lesne respunde la acesta întrebare,* respunse Rivallier. «Durand a schimbat hainele în vreun loc ascuns, nimicind propriile sale haine.* „Cum le-ar fi putut el nimici?* „Forte lesne, el ar fi putut face o boccea din hainele sale, ar fi putut să le îngreuieze cu nisce petre și le-ar fi putut arunca într’un fluviu sau într’un iaz, lucrul este forte simplu.* «Ai dreptate, d-le Rivallier,* $ se contele Beaumont, «la acesta nu mă gândisem nici eu pănă acum, însă după cuvintele d tale îmi pot explica totul.* «V’a descris țeranul costumul său ?* „Mi l’a descris chiar fórte exact. Un surtuc lung cu bumbi de alamă, cafeniu și în mai multe locuri palat de sare, o vestă lungă pestriță, pantaloni albaștri închiși și o șapcă de matasă.* «Bine, acestea sunt semne destul de sigure.» Ilise Rivallier cu vioiciune, aruncând din timp în timp câte o privire ascunsă asupra contesei. «Nu scia fer#>uui ca cuoro»„nucase străinul?* «Nu, cum putea el sei aceate » «Și ce voiți să faceți acum?* «Să’l urmăresc,“ respunse contele hotărât. «Acesta ar fi neroțlca cea mai mare,* $ise majorat necăjit. „Făcând abstracțiune că tu nici na scui cu siguranță, deca acel barbat este în adevăr Curand, ai putea să te alungi în zadar luni întregi după dânsul. Și chiar déca l’ai găsi, ce i-ai putea face ? Ai vreo sentință judecătorescă în buzunar, care te-ar autoriza să pretinzi arestarea lui ? Ai vreun alt drept legalmente întemeiat să pretinșii vreo dspăgubire pentru perderea averei tale? Gândescefe numai bine la tote aceste împrejurări și atunci sunt sigur cât mi vei da dreptate.* «Trebuie să mă unesc și eu cu opiniunea domnului major,» Ilise Rivallier jucăndu-se cu’n aer măniru cu lanțul cel greu de aur al cesornicului său. Iov. in tot cazui nu veți reuși nimic.» «Voi reuși cel puțin atât că voiu demasca pe un începător ! respinse contele Beaumont, rîdicănd țupul și uităndu-se cu fermitate în ochii majorului. «Și chiar dacă n’ași reuși nimic asta, totuși va fi reajuns și va merita sacrificiile pe cari sunt decis a le aduce.» «Iasă ai putea fi cruțat de aceste sacrificii,* flise majorul. »Denunță poliției descoperirea ta și las-o pe dânsa ca să urmarească pe amatorul de antiquități.» «Ei bine, cum îți place acestă propunere?» se adresă acum contele Beaumont cu u n sures ironic către Rivallier. «După împrejurări ași admite-o și eu. «La adevăr ? Eu însă nu găsesc de loc admisibilă acesta propunere. Până cănd poliția ar lua disposigiunile necesare și pănă ce ar pune in mișcare grena mașineirie, fugarul s’ar afla deja la un adăpost sigur. Afară din acesta poliția nici n’ar crede in descoperirile mele, ea pretiuita pw.ha j» nu n’ai pot procura decăt numai presupuneri. Dacă ași f^i dispus de mijlocele pecuniare necesare, ași fi început la moment urmărirea, dar fiindcă nu dispuneam de acele mijloce, am fost silit să mă întorc încă odată aici.» Maiorul tăcu, nimenu voia să considere sfatul său și el nu voia să-l impună nimănuia. Hermina asemenea nu luase parte la acestă conversațiune, privirile ei cordiale însă se ațintiră adesea asupra părintelui ei cu o îngrijire seriosă, și expresiunea feței sale denota că ea nu aprobă decisiunea lui. «Și in ce mod cred să efectuezi acestă urmărire ?* întrebă Rivallier, care aproba opiniunile contelui condus fiind de interese personale. Contele Beaumont suflă un nor gros din țigara sa și scutură cenușa de pe dânsa. «Curand va fi profitat de sigur de un tren la vreo stațiune mică,*clise el, «era în interesul lui, »