Curierul Foaea Intereselor Generale, 1886 (Anul 13, nr. 2-147)

1886-06-11 / nr. 66

r­tre morale la șovăelile unor dogme așa de slab întemeiate ? Două căi român a repara răul: 1) sau a pune totă atmosfera sculei în acord cu credințele bisericei, adică a recruta tot cor­­upul didactic din absolvenții facultății de teo­logie, din preoți și seminariști. Se va părea absurd; cu tote acestea, în o parte a Germa­niei s’a aplicat acest mijloc, pentru același scop. Prin urmare, exemplul nu va lipsi. Nu va fi o inovațiune. Dar tot nu se va obține e­­fectul așteptat, dacă nu vom găsi mijlocul d’a schimba în același sens întrega atmosferă so­cială, literară, politică, etc. Scriitorii, învăța­ții, ziariștii, oratorii, poeții, romanțierii, toți să fie obligați a se învârti în acest cerc teo­logic, pentru a nu clătina influența bisericei asupra scalei și a nu risipi, odată cu iensiunea moralei estramundane, moralitatea însăși; 2) sau a pune morala în acord cu atmosfera ambianta școlară și socială, adică a o înarma cu respunsuri și convincțiuni științifice, rațio­nale, la întrebările și eșitările ce-i vin din partea spiritului științific și din partea rațiunii. Din fericire, nici știința nu este imorală, nici morala nu este absurdă. Ele pot trăi forte bine împreună, ajutându-se, sprijinindu-se re­ciproc. Căci însuși morala a devenit astă­­zi o știință, stând pe piciorele sale proprii, fără să aibă trebuință de ipoteze împrumutate de la metafizică sau de la teologie Ast­fel că putem pl­ce: sistemele, dogmele se duc, dar morali­tatea rămâne, întemeiată pe principiile imu­­tabile ale consciinței omenești. Cercetările e­­tice ale lui Aristoteles, Spinoza, Shaftesbury, Hume, Kant, și meditațiunile teologilor mari, precum : Cudworth, Clarke, Butler, Whateley, etc., au stabilit pentru totdeauna independința moralei și valorea ei intrensecă. In ziilele nós­­tre, Bain, Spencer, Sidgwick au resumat lu­crările și resultatele cugetării atâtor veacuri, au tras consecințe noui, și interesul pentru stu­diile aprofundate asupra fundamentelor filoso­­fiei practice a crescut și cresce mereu în forte mare grad și întindere. In anul 1883 societatea "Lessing" din Ber­lin a cerut sumei erudite și cugetătore, expunere populară a legilor morale, expunere care, condusă de principii unice și basată ex­­clusiv pe datele neîndoiose ale cunoșcințelor positive, să fie în stare a deveni călăuza ac­țiunilor nóstre în împrejurările principale ale vieței.“ La acest concurs nu s’au presintat mai puțin de 65 lucrări !) Și încă, interesul pen­tru aceste chestiuni practice a ajuns nu numai a desvolta o literatură etică însemnată, ci, po­­tențiându-se, a ajuns a degaja, pe acest tărâm, talente oratorice de prima forță. Vom­ numi numai pe cel mai mare dintre denșii, care s’a ridicat de câți­va ani în America. „Salter”. Scânteile morale isolate, aruncate în fie­care țară civilizată de geniile timpilor prezenți și trecuți, crescând in flăcări au aprins în Ame­rica, sub suflarea inspirată a acestui mare su­flet, un incendiu grandios. Societăți pentru­­ cultura morală* apăru a­colo repede una după alta, conduse de profe­sori de Universitate, de omenii de știință, de filosofi, cari se coboră din cerul senin și paș­nic al speculațiunilor lor abstracte, „să fac o­­meni". Își iau toiagul și-și exercită misiunea lor înaltă de păstori luminați ai sufletelor mo­derne, suflete ce se văd depărtate și părăsite de călăuza lor de altă dată, astă­zi degene­rată și adormită. Din discursurile lui Salter,­­ product admirabil al unei inteligențe largi și clare și al unei inimi iubitore și alese, sorbi pre­cum morala aprope sub forma concentrată a unei convincțiuni religiose 2). Convingeri morale, întemeiate pe rațiunea și pe experiența genului omenesc caea ce cere consciința modernă cultă, caca ■, nu trebuie să lipsiă sci, r­i din sufletul tine­riului nostru. Acesta trebm să se pătrundă de adevărul că dacă sancțiunea transcendentă a moralei este resturnată, nu s’a prăpădit prin acesta ori­ce motiv d’a face binele, d’așî împlini datoriile, d’a fi drept, d’ași respecta demnitatea lui per­sonală, d’a iubi adevărul, d’a crede în om, în viitorul țărei lui și al omenirei, d’a pune țin­te mari activităței sale. Căci și interesul lui propriu, și instinctul lui social, și rațiunea, și consciința, și simpatia, tote forțele și facultă­țile normale ale ființei lui, întrebate convena­bil, respund că nu se simt satisfăcute de­cât prin fapte morale. Ruina lui materială și i­­deală, ruina nemului din care face parte, eaca in cele din urmă consecința purtării contra­rie. Nimeni nu calcă, pănă la sfârșit, legile morale nepedepsit. Ele se resbm­ă singure ca și legile gravitațiunei universale sau ca și le­gile higienice. Istoria și biografiile pot dovedi forța acestei sancțiuni însemnate, atât la po­­pore cât și la indivizi. (Va urma). CRONICA ESTERN A Relațiunile Franco-Germane. Se observă din nou in Berlin, $ice „Neue freie prese“ de la 18 iunie, o mare înăsprire contra Franciei. Ieri, adaogă citatul ziar, la „Nord­deutsche Allgemeine Zeitung, care găsi de trebuință să atragă atențiunea a­­supra pericolelor ce, de la publicarea legei Boulanger contra spionagiului, amenință pe toți străinii cari locuesc in Francia, și mai cu deosebire pe 1) Dintre cari premiul l’a obținut escelenta scri­ere a d-lui »G. von Giigki«, profesor de filosofie la universitatea din Beri­n, »Grundzüge der Moral, Lei­­pig, 1883), o scriere destinată, prin claritatea cu care trateză cele mai bune probleme »menesci, a de­veni o minunată carte didactică de liceu și de u­­niversitate, precum și bun­e memento« al datoriilor in mâna, ori­cărui om cult. 2) Aceste discursuri, la început apărute in bro­­­șuri isolate, s’au tradus de curând in limba germa­nă și s’au strâns într’un singur volum . »Die Reli­gion der Moral«­ Vortzäge gehalten in der gessellsr­chaft. Traducțiunea, care este »opera comună a mai multor colaboratori«^ este editată de prof. Georg­en Grzycki, și apărută in Leipzig, 1886, toți Germanii. Asta­zi se arată „Köl­nische Zeitung“, cu o telegramă oficiasă din Berlin, care constată că curentul prin Germania devine din ce in ce mai neamical față cu Francia. Acesta creștere a curentului anti-francez în Germania, n’are nici o legătură cu expulsarea principilor. Germania s’a arătat cu totul nepăsătore față cu a­­cesta afacere, de vreme ce s’a vezut în ea o cestiune esclusivamente fran­ceză. Causa ne­amicii este că, cu în­cetul, dar in mod sigur, s’a dobândit convingerea că Francia nutrește sim­­țimintele anti-germane și voiește in ori­ce ca s­a le menț­ie, și că, prin urmare, un curent filofrancez in Ger­mania n’ar fi in acord cu demnitatea unui mare imperiu. Va veni pate ziua­­ când Francejii vor recunoște, că ei singuri și-au făcut réul prin agitați­unile lor anti-germane pe care le în­trețin necurmat de șase­spre­zece ani, și la care Germania a respins prin­­tr-o rebdare ne mai pomenită încă in istorie. Până atunci cu greu se pate aștepta la o schimbare a simțimentelor germane față cu Francia ostilă. Ges­tiunea principilor are cu atât mai pu­țin un amestec aici, cu cât se pare că principii de Orleans își luaseră însăr­cinarea de a se întrece in agitațiunile contra Germaniei cu cei mai înverșu­nați anti-germani. Este vedit că cestiunea împrumu­tului dintre repausatul rege al Bava­­riei și com­itele de Paris, cestiune care pare acum forte adevărata, va spori in Germania ura nu numai contra principilor, ci mai cu osebire contra Franciei. Z­iarul „Fremden-Blatt“, ca­re apare in München, publica in pri­vința acestei afaceri din isvor sigur versiunea, că un secretar al baronului de Rothschild din Paris i-a făcut re­gelui Bavariei propunerea de a i se pune 40 milione franci la disposițiune cu condițiunea însă ca Bavaria să păstreze neutralitatea la caz de un resboi cu Francia, care putea forte lesne să isbucnesca pe timpul cestiu­­nei grecești. Contractul trebuia să se încheie in München de către un înalt personagiu, care se adresă mai întăiu principelui Luitpold, și ast­fel veni necesarmente pe tapet cestiunea re­genței. N­ici nu pate fi vorba măcar­­ despre o participare a împăratului, a atg­upelui de Bismarck sau despre firi directe ale principilor dr. Ori­ens, înmormântarea Regelui Ludovic Din München se telegrafiază urmă­­torele : Inmormîntarea regelui Ludovic II se va face Sâmbătă la ora 1 p. m. in biserica Curții Sf. Mihail. Tot aici s’a inmormîn­­tat mai pe urmă unchiul regelui, prințul Adalbert. Se pare că cortesul funebru nu va trece prin stradele și piețele, de cari i se ferea regele Ludovic pe când trăia, in­­ urma unei idiosincrasie, mai ales de stra­da Maximilian și de piața cu acelaș nume. Ceremonialul va fi acelaș ca in alte cazuri din trecut. Se vor da 101 lovituri de tun. In fruntea corterului va fi armata, apoi vor urma servitorii nobilimei bavareze ; congregațiunile religiose, universitățile și alte­­ cele; servitorii Curții, clerul cu 4 episcopi și cu arhiepiscopul; apoi 25 de omeni cu gluga, adică cu un postav negru peste cap, având găuri numai pentru ochi, purtând pajura regelui și luminări aprinse și in urma acestora magiștrii de ceremo­nii și adjutanții. După aceștia vine carul funebru, tras de opt cai; pe coșciug sunt insigniele Statului, împrejurul carului vor fi funcționarii superiori ai Curții, adjutan­ții, camerienii ținând panglicele, coman­dorii ordinului Sft. George , apoi alți ca­valeri. Urmeză prinții, membrii Camere­lor câte două, representanții familielor princiare dom­nitare, miniștrii, personalul Curții cavalerii Sfântului George, corpul oficierilor, intendența, funcționarii, primă­ria și diferite deputațiuni. In fine vine iarăși armată. Cortesul va avea trebuință de patru ceasuri spre a face drumul de la capelă pănă la biserica Sf. Mihail. In mormînt se vor pune trei peceți și se vor împărți trei chei de la coșciug, anume una ma­reșalului Curții, alta bisericei și a treia ministrului de Externe. Imediat după în­mormântare inima regelui va fi dusă, cu escortă de cavalerie, la Alt-Oetting, unde CURIERUL TH.­BALASSAN, sunt depuse inimele tuturor prinților ba­varezi. S-a anunțat oficial sosirea prințului de coroană austriac Rudolf, a moștenitorului Germaniei și a altor representanți ai Cur­ților. Espulsarea principilor in Francia Citim in «Journal des Debats*: Am­­iis in numărul nostru de Sâmbătă că proiectul de lege privitor la espulsa­rea principilor are să fie adoptat de Se­nat cu 150 pănă la 155 voturi contra 120 pănă la 125, adică cu o majoritate de trei­zeci de voturi. Publicând acestă informațiune, ne-am făcut ecoul zgomotelor cari circulau in cularele Luxemburgului, când s’a depus proiectul. Din contra, astășii pare, înte­­meindu-ne pe statistice Îndestul de seriose, că proiectul de expulzare n’are sa întâm­pine la Senat o primire atât de entusiastă după cum se plicea. La ora de față, Senatul este redus la 292 membri: șapte senatori au murit; al optulea, d. Sébline, a fost din nou in­validat. Dacă se mai scade și votul preșe­dintelui, care, după obiceiu, să abține, se vede că numărul votanților este redus la 291. Din acest număr, 120 sunt cu totul in contra ori­cărei espulsări, 20 sunt îndo­­ioși, 5 alții in fine sunt sau absinți prin concediu sau hotărîți să se abțină. Rămân deci 146 membrii pentru espul­­siune, adică numai jumătate. Mișcarea electorală in Anglia. Se telegrafiază urmatorele din Londra cu data de 17 Iuniu: Manifestul marchizului de Hartington către alegătorii săi accentuiază că nu tre­­bue să se indemne poporul d’a admite prin­cipiul parlamentului irlandez, mai nainte d’a fi expus planul prin care s’ar realisa condițiunile ce, după declarațiunile d lui Gladstone, sunt absolut trebuinciose. Par­lamentul trebue să represinte și de ad­ în­colo întregul regat unit, iar nu numai o parte a lui. Parlamentul trebue să aibă dreptul de a exercita controlul asupra u­­nei adunări legiuitare inferiore. Adminis­­trațiunea justiției trebue să remâna in mânile autorităților cari sunt respunzatore față cu Parlamentul. Marchizul de Har­­tington tăgăduește că poliția de siluire e singura aplicabilă, ci trebue să se men­­țină legile drepte și demnitatea Parlamen­tului. D-sa nu a renunțat la tradițiunile partidului liberal, ci le menține din con­tra depline și întregi. In întrunirea anuală a societăței libe­rale din Midlothian s’a cetit o scrisare a lordului Rosebery, prin care acesta ex­­primă asigurarea, că societatea va remâne credinciosa alegerei d­lui Gladstone, în­trunirea votă cu 52 bile contra 14 o re­­soluțiune prin care se aprobă politica ir­landeză a d lui Gladstone. D. Gladstone a sosit din sara in Edim­­burg unde a fost salutat de societățile lu­crătorilor din capitala Scoției. Este pro­babil că d-sa va începe astăzi seria dis­cursurilor sale electorale in Scoția. Con­servatorii l-au pus ca contra-candidat pe colonelul Campbell­ Walker. In Birmin­gham s-a format pentru moment, sub con­ducerea lordului Derby, un grup de li­berali contra gladsioniștilor. «Pall Mail Gazette» are negreșit dreptate când, vor­bind despre viitorele alegeri, țrice că’n fond nct nu este vorba despre alt­ceva de­cât despre un «Plebiscit pentru o dictatură». In lupta electorală nu vor fi de­cât glad­­stoniștii și anti-gladstoniști. Va fi acel­ea sau nu al plebiscitului francez. îndată ce se va intruni noul parlament, se va pre­­sinta și un vot de blam. Dacă unioniștii pe hârtie vor vota pentru, atunci ei vor aduce pe lordul Salisbury la putere. CRONICA LOCALA *** (Institutul liceal de d­om­ni­ș­a­r­e). In acest institut esamenele s’a început eri Marți cu esamenul de musi­­că, și se va ține și astăzi Mercury. Esa­menele de studii încep de Vineri 13 Iu­nie și se va termina la 24. La 26 Iunie de la 4­­~5 juni. producțiune musicala și in urmă cetirea promoțiunilor. h=** (Scala profesională de fete din Sf. Sava). Esemenele ge­nerale de finele anului școlar 1885—86 încep la acesta scală de la la 12 Iunie și vor continua în tote filele până la 20; la 23 și 24 Iunie, exposițiunea lucrului de mănă.— Examenele se țin de la orele 8—10 a. m. *** (Examenele) la scala tecnică și au început de Luni 9 Iuniu și vor con­tinua in tote zilele pănă la 22 atât asu­pra teoriei cât și asupra practicei. Sun­tem convinși că va asista la examenele acestei școli un public cât mai numeros, atras cu drept cuvânt de reputațiunea ce și-a câștigat-o prin studiile teoretice so­lide și direcțiunea practică ce se dă ele­vilor săi. Progresele ce zilnic le realizază acestă școlă de câți­va ani incoce, sunt probate prin lucrările ce le-a produs, și care-i fac onore. *** (S­o­c­i­e­t­a­t­e­a H­i­l­a­r­i­a). Co­mitetul are onore a face cunoscut că es­­cursiunea proiectată pentru z­iua de 2 Iu­nie și amânată din causa timpului nefavo­rabil va avea loc Duminică 15 Iunie la grădina Rivalet (Socola).—Programul re­mâne neschimbat.— Muzica militară va cânta de la orele 2 p. m. ^ *** (Concur­s).— La 1 Octomvrie viitor se va ține concurs la universitatea din Iași, pentru ocuparea catedrei de es­tetică și istoria artelor frumose de la scala de Bele-Arte din Iași, remusă vacantă prin încetarea din viață a regretatului P. Verussi. Onorabililor consilieri comunali Iași. Facem întrebare pentru interesul ce portă fie­care cetățan . Știm bine că avem legi și regulamente asupra consumării a­­limentare, însă nimeni nu le aplică pen­tru interesul cetățenilor de a aduce îm­bunătățire mai ales când vitele sunt de bajocoră de estene, ast­fel că o vacă cu vițel astăzi costă 30—35 fr. și cetățenii consumă carnea exagerat de scumpă ki­logramul 70 bani? Pentru care caută cetățenii creștini consumă carnea de vită tretă sub cuțitul evreilor hahami, pentru interesul a cător­va casapi creș­tini speculanți uniți cu casapii evrei și cari sug ca lipitorile de pe spetele cetă­țenilor la consumațiunea cărnei luând în­zecite prețuri pentru a susține havrele, scoli, spitalul, emigrare la America, etc. tote aceste susțiri de pe spetele cetățe­nilor și trag venitul prin consumarea căr­­nei sub cuțitul hahamului. La acesta nimeni nu observă de unde vine reni. Provine numai de la câți­va măcelari creștini, cari te despre mai rău decât jidanii. Dacă ar fi având moral cu bune sentimente ca onest cetățan făcând pentru binele publicului, trebue vita tă e­tă cifalică, pentru consumația poporului creștin, atunci casapii evrei ce ar face cu carnea buturi posteriorä ce ei nu consu­mă, atunci casapii evrei cu totu afureșe­­nia rabinului ar fi dat carnea cu prețul ieftin kilog. 30—40 bani și populațiunea săracă care simte mult s’ar bucura. Acesta cine pote face ? numai onor, con­siliu comunal, trebue să știe pentru care scop casapii sunt protegiați, și cetățenii sufăr la culmea scumpetei cărnei când vi­tele sunt forte ieftine. E forte trist când consiliul comunal ales din sinul cetățenilor nu ie nici o precauțiune pentru interesul comun ! V. I C. un cetățan CURTEA DE APEL SECȚIA I. Joi 12 iuni­e. Vainlach cu S. M. Hofer p. declarară de faliment Primăria com. Feredeenii cu Statul p. b. Z. Lupone cu Statul p. darie L. Bogdan cu N. Mavrogheni p. b. Vineri 13 iuni D. Chițu p. lovire L. Dieter p. calomnie Preotul I. Vasiliu p. celebrare de căsătorie fără autorisație Idem Idem A. Balș cu Comitetul Permanent al Jud. Bo­toșani p. taxa unui pod. Sâmbătă 14 iuni M. Rosnovanu cu Hudic și Goldenwaser p. b. O. Brăileanu cu Primăria de Botoșani și acea de Păpăuți p. antrepriză. Institut A. Bașota cu Erezii def. E. Bașotă p. verificare de scripte C. A. Pelican cu I. Bruescu p. urmărire. V­­AÎBET­AȚI Dantistul leului.—Intr’un circ de Baltimore, se îmbolnăvise un leu frumos, făcându-i-se în în gură o umflătură periculosă din causa unui dinte stricat. Dentistul Brodel și un medic ve­terinar fura de părere, că leul pute fi scapat numai scoțindu-i-se dintele. Leul fu legat și i se deschisă gura printr’un aparat ad-hoc. Du­pă ce s’a fost luat și alte măsuri de siguranță­­, Brodel intră in colivie spre a proceda la operațiune. In momentul când dintele fu scos animalul furios reuși să se desfacă de legături și intr’o clipă d. Brodel fu apucat și trântit la pământ. Îmblânzitorul de animale, care sta gata cu un revolver, trase un foc asupra le­ului dar il râni puțin. Leul îndîrjit și mai reu apucă victima de gât cu gura, iar cu ghiarele îi sfîșie corpul. Brodel muri pe loc, dar și leul călu mort străpuns de mai multe glonte. Ne­fericitul dantist, avea numai 24 ani și lasă în urmă o văduvă tînără, care cere de la propi­­etarul Circului o despăgubire de 30.000 dolari. MIȘCAREA PORTULUI GALAȚI Sâmbătă 7 Iunie. Vase sosite în cursul zilei. Scuua elină «Eleni*, venind deșartă de la Smirna. Mam­a elină «Sozopolis*, încărcată cu cărbuni de lemn și firi, venind de la So­zopolis. Bricurile otomane „Lucas», «Agati Tihi* și «Ferdi Ghihan», venind de la Constan­­tinopol deșerte. Două bărci eline încărcate cu pesce, venind de la Tulcea. Patru șlepuri eline încărcate cu porumb, venind de la Prut. Un șlep român, venind de la Brăila, încărcat cu var. Trei latce române, venind dia Tulcea încărcate cu pesce. Un șlep austriac venind deșert de la Brăila. (Galații) Trimualul Comercial din Iași Muta VI. ESTRACT No. 4582. Conform art. 10 din regulamentul legei pentru înscrierea firmelor se publică spre cunoștința generală că d. Iegor Ivanov domi­ciliat in Iași disp. II str. Socola No. 36 s’a inscris la tribunalul Iași secția comercială in registrul firmelor individuale sub No. 2229 firma ce a adoptat-o sub denumirea de Iegor Ivanov pentru comerciul de Păscărie și alte mărunțișuri. A­N­O­N­C­I­U­R­I Primarul Municipiului Iași. In­­ ziua de 23 Iunie curent, carele 12 din­ții, urmând a se ținea in cabinetul nostru, licitațiune pentru darea in antre­priză a procurărei a 122 vagone piatră bolovani, și 208 vagone macadam, necesar la repararea și facerea din nou de strade, in campania anului curent, să publică spre cunoștința personelor, ce ar voi să se an­gajeze cu aprovizionarea acestei c­antități de piatră, și le invită că in flina și era indicată să se prezinte cu garanție cerută de condițiuni, spre a putea concura. Condițiunele să pot vndea ori­când la biuroul II din cancelaria Primăriei. p. Primar: D. Gheorghiu. p. Secretar G-ral, No. 6295. N. S. Dima. S’a perdcit Sâmbăta trecută la 8 ore sara ; un cățel, șorecar, care respun­­de la numele «Vizi», e de culore nea­gră, cu coada și urechile tăiete, picioarele de culoare gălbie cu labele albe și având pieptul alb. Găsitorul acestui cățel, este rugat să-l aducă la Pharmacia B. Zlass, unde va primi o recompensă bună. O­BICIC Fac cunoscut onora­mei clienți că de la 23 April 1886 ’mi-am strămutat magazinul meu in Dughenile Domnului DroSSU strada K­apusneanu, și anume in Dughenile ocupate de D-nul Hayek. H. Silberstein. Forte Important Sub­semnatul I. H. Apostol desfăcându-mă de magazia mea de coloniale de lângă porta Bisericei Trei­ Ierarhi am onore a anunța onor. public că am deschis Un nou magazin de coloniale tot in strada Stefan cel mare in dughena care a ținut d. Iancu Bacalu, având totă mar­fa prospătă pe care o vând cu preț mult mai moderat de­cât Înainte. Pe lângă unt de lemnul de mâncare și de salată care este de cea mai bună calitate, mai posed și unt de lemn pentru mașine atât în magazinul meu din oraș cât și în depoul meu aflător afară de bariera Socola. Expediez cu preț mai­eftin de­cât la Ga­lați unt de lemn pentru mașine ori la care stațiune de cale ferată. 1. H. Apostol. Sfet vânzare Subsemnatul având de vânzare pe mo­șia PROBODA județul Suceava peste 100 boi mari și grași, 50 tinerit, 70­ vaci cu viței și sterpe și peste 50 cai mari și mici, tóte aceste vite de bună rasă.— Amatorii de a cumpără in total sau in parte aceste vite se pot adresa la domi­ciliul meu in Lespezi. Demetre E. Georgandopol.

Next