Curierul Foaea Intereselor Generale, 1886 (Anul 13, nr. 2-147)

1886-10-24 / nr. 122

din i­r. 20 bani. CURIERUL Anul al XIV'lea No. 122. IASSI Vineri 24 Octombrie (5 Noembrie) 1886. Apare Duminica, Miercurea și Vinerea PREȚUL ABONAMENTULUI ȘI ANUNCIURILOR IN IASSI, pe an, 24 Fr. — pe semestru 12 Fr pe trimestru 6 Fr. NI DISTRICTE, pe an, 28 Fr. — pe semestru 14 Fr pe trimestru 7 Fr. STRAINATATE..............................................40 Fr.— INSERȚIUNI* ȘI RECLAME, rândul ... 60 Bani-ȘTIRI LOCALE . ... 1 Fr.— EPISTOLE NEFRANCATE, nu se primesc.................... Anunciuri: Pag. I, 50 b. Pag. III, 40 b. Pag. IV, 30 b. Octombrie! * Octombrie, 19 Duminică Profetul Ion și Martirul Uar 31 Duminică Wolfgand 6—SS 4—51 20 Luni Martirul Artemie 1 Noemb. Luni (­1­) Toți Sfinții 6—39 4—50 21 Marți Cuviosul Ilarian cel mare La 22 Octombrie Pătrarul întăi cu 2 Marți piua Repo. 6—41 4—49 22 Mercuri Părintele Averkie moină ceti și frig.­­ Marcuri Hubert 6—43 4—46 23 Joi Apostolul Iacov fratele Domnului ’ ° 4 Joi _ Carol Bor. 6—44 4—46 24 Vineri Marele Matir Areta­­ Emeric 6—45 4—45 25 Sâmbătă Sfinții Markian și Martirie _____ . Sâmbătă Leonard 6—46 4—44 (TH. BALASS­AN­ EOREA INTERESELOR GENERALE din Jur. 20 bani.­­ Candidații colegiului I la alegerea din 2 Noemvrie a viitorului Consiliu Comunal al Orașului Iași. Mavrocordat D. Alexandru Cazimir Neculai Holban D. Alexandru Papadopulo S. Petru Panu George Livadidi Alexandru Tzoni Miltiade Iamandi Neculai Colonel Macri N. Grigore Eugeniu N. Ghica Budești Cantacuzino L. Pașcanu Alexandru După propunerea Comitetului elec­toral, acesta listă de candidați in u­­nanimitate a fost votata de comitetul Opozițiunei ieșane în ședința din 20 Octombre ținuta în casele D-lui Alex Cantacuzino Pașcanu. G. Mărzescu. Președinte Comitetelor electoral și executiv N. Red. In cât privește lista ad­versa aceștia, susținută de partidul li­beral național, după informații positive ce avem, acesta se compune din do­­embri ai consiliului comunal actual, puține modificări, provenite din tă­ra­­ vacanțe.—In numărul viitor vom și lista. CONRESPONDENȚI Î N STRĂINATATE: Pentru FRANCIA: se primesc anunciuri la Domnul Adam, négociant-comissionaire 4, rue Clément Paris.— John F. Jones, 31 bis, Faubourg Montmartre , 31, Pas­sage Verdeau, Paris.— Societate mutuală de publicitate pentru anunciuri și reclame, Paris, D-nul Lorette, 51 bis strada St. Anna.— Pentru AUSTRIA și GERMANIA la Rudolf Mosse Seilerstatte No. 8, Wien. Rotter , C­ o Biemergasse 12 Wien.—Pentru ANGLIA la D. John F. Jones, 166, Fleet Street, Londra, E. C. Manuscriptele nepublicate se vor ariSe^^^ lăȘr-V O» C­alea a.d.arta.1 S­e­p­t­ă­m­­â­n­e 1 STIL VECHIÜ PIUA PATRONUL Z­I­L­E­I TIMPUL DIN SĂPTĂMÂNĂ ____ STIL NOU |­­ ț>­I­U­A | PATRONUL |­­I­L­E­I | Räs. 8arelui Ki^fiii&:J&elui < IASSI, 23 Octombrie 1886. Disciplina militară Basa fundamentală pe care repau­sează armata este „disciplina,“ și ori­ce asociațiune care este chemată să lupte pentru un scop și să resiste la ore­cari încercări, ce ar necesita din partea individului un sacrificiu ore­­care,— are nevoe de o disciplină cu atât mai solidă cu cât acele încercări sunt mai grele. Armata este institu­­țiu­nea care cere din partea individului cea mai grea încercare, sacrificiul vie­­ței, adică mortea,— să o spunem pe adevăratul său nume,— pentru ca la un moment dat să potă salva onorea și existența națiunei. In armată dar, disciplina trebue să fie ast­fel ca în­­tr’un moment o lume íotrega să’și sacrifice viața la vocea unuia. De a­­colo, disciplina este bazată pe supu­nerea absolută a tuturor la ordinul unuia. La nici un popor din vechime dis­ciplina n’a fost mai solidă de­cât la Romani, și de aceea Roma a dictat lumei întregi. „Ori­când Romanii s’au „găsit în primejdie, sau au trebuit „să îndrepteze vre-o nenorocire pu­­­blică, ei s’au pus cu tot înadinsul „să intaresca disciplina militară. Tra­ian, Octaviu August, Iulian, Cons­tantin și toți împerații cei mari ai­­ Occidentului au fost necontenit pre­ocupați cu disciplina militară. Disci­­­plina militară este lucrul care a a­­„­părut cel mai hotăiu în Statul Ro­manilor și care s’a perdut cel mai „de pe urmă: atât era de strâns le­­„gata de constituțiunea Republicei Ro­mane. Ceea ce face principala glorie „a Romei, ceea ce a intemeiat impe­riul ei și a învecinicit puterea și mă­rirea ei, este stăruința mântuitdre în „legăturile inflexibile ale disciplinei „militare.“ De la general și până la cel din urmă soldat, disciplina era ultimul cu­­vânt și singura idee în Armata Ro­mană : „era 28 Noemvrie anul mân­­tuirei 79! Urgia lui Dumnezeu spul­bera nenorocita Pompei ; focul și lava o acoperiau, cerul vărsa mânie... pă­mântul se scufundă sub isbirile pernii! Lunase cea de pe urmă zi a Pompei, Lumea fugea, se îmbrâncea... trecea dinaintea sentinelei Romane. Fața ei era lividă, casca strălucea; fața ei ex­prima spaima, dar tot­odată tăria... Ea stă drepta și nestrămutată la pos­tul său. Nici acesta vreme nu o pu­tea preface în om fără datorie și ne­atârnat, pe acest instrument al ma­­iestăței neclintit a Romei. Ea stă în piciore, cu arma în mână, în mijlocul desordinilor naturii; ea nu primise ordin să lase postul său și să fugă... După 1669 ani­­ la 1748,­ s’au găsit la posturile lor scheletele sentinelelor. (?)“ Dar, care este mijlocul prin care Romanii ajunseseră la o asemenea dis­ciplină . Acesta era „justiția“ și tot justiția este și astăzi care distinge pe armatele cele mai bine disciplinate. „Când Manliu Torquat a condamnat la morte și executat pe însuși fiul său, pentru că a primit să se bată cu Geminin Metlu, generalul Tusculani­­lor, fără știrea și ordinul său, și când a ordonat lictorilor să pue mâna pe el și să-l ucidă ca pe o victimă, de­și victorios și acoperit de glorie, ma­rele Roman pronunță aceste cuvinte: Mai de­grabă un părinte pare să sa­crifice pe un fiu viteaz, de­cât Patria, disciplina militară... Lattius esse pa­­trem forti filio, quam Patria militari disciplina carare.“ „La 429 de la zidirea Romei, în timpul dictaturei lui Papiriu, Quintu Fabiu Rullino, șeful cavaleriei Ro­mane, a stat în bătălie cu Samniții, în contra ordinului dictatorului. Deși s-a întors victorios în tabără, însă Pa­piriu fără a lua în considerațiune nici valorea, nici biruința, nici nobleță lui, a ordonat a se aduce unele, și a des­­brâca pe culpabil. „Ce spectacol gro­zav ! zice Valeriu Maxim , un Rullian, general al Cavaleriei, un biruitor, stă cu hainele rupte, așteptând loviturile lictorilor...“ Armata Intrega cade în genunchi, ruge pe dictatorele să­erte; Rullian recurge la Senat, Senatul ruge pe Papiriu să erte, acesta însă „of­tând și cu lacrime pe obraz“ amin­tește Senatului disciplina tradițională a armatei Romane, și persistă în ho­tărârea sa. Fabiu Rullian, trebuia să fie pedepsit cu unele. Tatăl lui Fa­biu, bătrân respectabil de 90 ani, „fost Dictator și de trei ori Consul,“ alerga la Tribuni, implorăndu-i să in­tervină și să rege pe dictator ca să ierte pe fiul său. Papiriu rămâne ne­înduplecat și pedepsa urmă să execute. Atunci se adună Poporul cu tribunii săi, ca sâ-l rege. Papiriu venind ma­­jectatea poporului Rege, declară în sfârșit, că acordă ertarea vinei, nu lui Fabiu, ci Poporului Roman și puterei tribunițiane. Părintele dar condamnă pe fiul său la marte pentru că așa cerea justiția. Dictatorele pedepsea pe um general biruitor pentru că așa cerea legea, dar „oftând și cu lacr­imile pe obraz.“ Așa scrie și în legile moderne, ca su­periorul să fie un părinte pentru in­ferior, sa pedepsesca abaterile de la disciplină, însă fără ură, fără dispreț, fără pasiune, fără intențiuni depărtate. Și chiar de nu ar scrie la lege, a­­cesta trebue să fie scris în inima fie­cărui superior. Justiția dar este basa disciplinei și nimic nu ucide disciplina de­cât in­justiția. Injustiția este când nu se a­­plica tuturor de­o­potrivă legile în rigorea lor, și acesta căutau să evite generalii Romani când condamnau la morte chiar pe fii lor, dar este și mai mare injustiție când, afară din legi, superiorul lovește pe inferior, și acesta injustiție este aceea care dă ultima lovitură disciplinei militare. Acesta începe mai întăi prin a u­­cide camaraderia și frăția ce trebue să domnească între ostași, apoi ucide încrederea inferiorilor în superiori, și când acesta încredere a dispărut, dis­ciplina a murit și armata nu mai e­­xistă. In adevăr, cum o trupă va merge la vocea unuia, către o morte sigură, când ea nu are încredere în șeful său și într’o clipă se va lăsa a cugeta că pate nu este rândul ei . De aseme­nea, cum soldatul ori ofițerul isolat va merge să înfrunte martea pe câm­pul de bătaie, spre a îndeplini un ordin special al superiorului său, când el nu va avea încredere în superiorul său și o secundă va crede că pate este asuprit 2 Dar când asemeni cugete fatale pot să fulgere creerii unui inferior 2 Nu­mai atunci când în timp de pace, în cariera lui militară, a venit și a su­ferit injustiții ;i asupri din partea su­, , Noembre pe Grecoff, agent penorului; numai atunci când un timpiul Bulgariei la Constantinopoli a primit de pace nu a venit de­cât dinții rân­jind în loc de buze zâmbind între camarazi, între superiori și inferiori, numai atunci când superiorul a ple­cat urechia sa și­pte in exercițiul co­mandamentului său, în loc de a privi în față pe inferiorii săi. „Când corupția, intrigile și injus­­tițiele intrară in armata Romană, a­­tunci disciplina ei peri și odată cu dânsa și mărirea Romei.“ Tot aces­tora se datorește căderea imperiului bizantin și decadența vechei armate otomane. In armatele moderne, dacă vom căuta, vom găsi de asemenea că armata franceză, sub ultimul imperiu, era mâncată de aceiași vermi și trebui să vina răsboiul din 1870 pentru ca să o reînalțe. Injustiția superiorului este mai rea și de­cât incapacitatea, căci ea ucide mai ușor și mai curând încrederea inferiorilor. Ori­cât de capabil ar fi un șef, dacă el nu se desbară de pa­siunile omenești, dacă el pune în joc resentimentele sale personale ia loc de interesele patriei, dacă el se servește în acesta de puterea gradului său, care -i este împrumutată de legile mi­litare, și comite injustiții, de­sigur a­­cela va perde încrederea inferiorilor, și disciplina va fi compromisă. Și să nu se confunde frica cu disciplina, a­­dică cu supunerea bazata pe încredere și devotament, căci in fața supremu­lui sorț comun—martea pe câmpul de bătaie—frica va dispare ca fumul și șeful va rémânea numai cu încre­derea ce a știut să insufle inferioru­lui în timp de pace. Și tocmai in a­­cesta ciocnire teribilă de sentimente se va decide gloria sau înfrângerea superiorului. Aceste reflexiuni ne au fost suge­rate citind meritosa lucrare a cama­radului nostru, Locot. Averescu din școla de stat-major de la Turiu, in­titulata „Atitudinea superiorului in educațiunea inferiorului,“ pe care am publicat’o in acesta Revistă. Pentru noi primul mijloc de a mănțîne dis­ciplină în o armată, și cu acesta onó­­rea și siguranța țerei, este justiția perfectă ce trebue să conducă pe su­perior către inferior, și primul mijloc de a ucide disciplina, de a degrada armata și a compromite interesele na­țiunii ei este injustiția. Educațiunea inferiorului, prin ur­mare, prin atitudinea superiorului, se resumă în prima linie in conduita justă sau nejustă a superiorului, în timp de pace, către inferiorul său, căci credem ferm că justiția este cel d’âatei fartor care face o bună edu­­cațiune armatei și injustiția este cel d’intei factor care o demoralisează. Aceste reflexiuni, după cum zice și locot. Averescu, care a vorbit in mij­locul armatei italiane, nu se rapor­tează la nici o armată și sunt pure studii militare. (Revista Armatei), maior, Dr. Crainicianu. TELEGRAME ca instrucțiuni să afle ideile d-lui de Ne­u­doff asupra baselor unui aranjament ce consistă în a forma un guvern mixt com­pus din membrii ce aparțin tuturor parti­delor. Voiește să știe dacă în schimb, Ro­sia ar recunoște adunarea și prințul nu­mit de deusa, și cari ar fi gândurile ei în viitor. Până atunci Adunarea continuă liniștit lucrările sale. Astă­zii va numi o comisi­­une pentru a pregăti răspunsul la discur­sul regenței, și a verifica puterile. Târnova 1 Noembre. Maiorul Gruieff și căpitanul Bendereff au eșit astăzi din închisore. Constantinopoli 30 Octombre. Cale in­directă.—Porta nu înceteza de a telegra­fia la Sofia pentru amânarea judecăței cons­pirator de la 21 August. Sir White, într’o visită ce a făcut’o ministrului afacerilor străine, vorbi des­pre sosirea bastimentelor rusești în fața Varnei și sondând pe ministru asupra in­­tențiunilor Porței, în fața acestui fapt, sfătui pe Portă să trimită și ea basti­mente în marea Neagră pentru a coopera cu Rușii. Se adaogă, dar acesta nu pare de loc fondat, că Sir White ar fi cerut trecerea strâmtorilor de năvi englezești. In total Sir White pănă acuma n’a spus nimic os­­tensibil. Audiența sa e fixată la 1 Noembre, a­­fară dacă nu se va amâna ca de obiceiu, dar de­sigur că Sir White lucrează la palat pe sub mână. Activitatea febrilă a lui Sir White făcea pe un înalt funcțio­nar otoman să­­ zică că Sir White avea mai multă inițiativă ca individ de­cât An­glia ca guvern. Petersburg 31 Octombre. O circulară rusască adresată puterilor declară în mod categoric că dacă Bulgaria dă urmare ju­­decăței conspiratorilor de la 21 August, Rusia va fi nevoită să iasă din rezervă și să ia tote măsurile ce comportă împreju­rările. Petersburg 1 Noembre. „Novoie Vre­mia* și «Novosti consideră deschiderea Sobraniei ca o nouă demonstrațiune anti­­rusă, de natură a compromite succesul ne­gocierilor angajate de generalul Kaulbars. «Novoie Vremia* (zice că e timpul ca poporul bulgar să înțelagă că nu e un factor politic pe care se pute întemeia; că armata bulgară, singura forță reală a țarei, e dominată până acum de regenți, și că din acastă armată, nu va rămâne pate într’o­­ zi de­cât o bandă de aventu­rieri politici, ne­dându-se înapoi în fața unui act de desperare, pentru a se scăpa și a scăpa cu dânșii ațâțătorii lor din Sofia. «Novoie Vremia» conchide că e timp de a veghea ca desvoltarea afacerei bul­gărești să nu coste mai scump de­cât va­­loreze întrega afacere și să se isprăvască cu pseudo-regenții din Bulgaria; că ast­fel e calea de reușită de care va­­ depinde cursul ulterior al evenimentelor. Citatul­­ K­ar sfătuește în fine să rupă ori­ ce negocieri cu regenții, spunând că s’a perdut deja mult timp numai cu vor­be și că a sosit momentul de a lucra. Londra 2 Noembre. Guvernul a dat Bulgariei sfatul de a se supune fără con­­dițiuni, pentru a evita o ocupațiune ru­sască, aruncând totä răspunderea asupra puterilor semnatare ale tratatului de la Berlin. Londra 2 Noembre. In privința ches­tiunei egiptene, cabinetul va urma linia politică actuală, pentru a menține sigu­ranța publică în Egypt. Berlin 2 Noembre. Discursul Regen­ței a făcut o impresiune pesimistă in cer­curile financiare. Cu tote acestea în cer­curile politice nu se crede încă la o ocu­­pațiune. Ziarele apreciază discursul Regenței ca demn și ca neconținând nici o provocare sau vre-o părăsire a intereselor bulgă­rești. «Gazeta Germaniei de Nord» nu crede că generalul Kaulbars lucruză un acord perfect cu d. de Giers. Berlin 2 Noembre. Se vorbește des­pre o apropiată întrevedere diplomatică în chestiunea candidatului la tronul Bul­gariei. Niș 2 Noembre. Trupele sârbești au evacuat teritoriul Bregova. Paris 2 Noembre. Demisiunea d-lui Baibaut, ministru al lucrărilor publice, a fost primită. Se crede că succesorul său va fi numit astăz­i. Paris 2 Noembre. După o depeșă din Viena, prințul Valdemar de Danemarca ar declina ori­ce candidatură la tronul Bul­gariei. Petersburg 2 Noembre. Circulă știrea că 3 corăbii și noua canoniere, au plecat din Sevastopol pentru a se duce la Varna. Londra 2 Noembre. Mișcarea insurec­țională în Afganistan pare că se mărește. Trupele Emirului au suferit o mică lovi­tură. Berlin 2 Noembre. Un memoriu al gu­vernului în privința stării marinei, de­monstra necesitatea de a mări numărul torpilorilor și de a proteje îmbucăturile marilor fluvii pure de resbel, prin ajutorul micelor va- Guvernul cere construc­­țiunea a­­ zoce canoniere cuirasate și mă­rirea echipa­jelor. Paris 2 Noembre. D. Coutouly este înălțat la clasa întâia în gradul său și ră­mâne in aceiași localitate.

Next