Curierul Foaea Intereselor Generale, 1886 (Anul 13, nr. 2-147)
1886-10-24 / nr. 122
din ir. 20 bani. CURIERUL Anul al XIV'lea No. 122. IASSI Vineri 24 Octombrie (5 Noembrie) 1886. Apare Duminica, Miercurea și Vinerea PREȚUL ABONAMENTULUI ȘI ANUNCIURILOR IN IASSI, pe an, 24 Fr. — pe semestru 12 Fr pe trimestru 6 Fr. NI DISTRICTE, pe an, 28 Fr. — pe semestru 14 Fr pe trimestru 7 Fr. STRAINATATE..............................................40 Fr.— INSERȚIUNI* ȘI RECLAME, rândul ... 60 Bani-ȘTIRI LOCALE . ... 1 Fr.— EPISTOLE NEFRANCATE, nu se primesc.................... Anunciuri: Pag. I, 50 b. Pag. III, 40 b. Pag. IV, 30 b. Octombrie! * Octombrie, 19 Duminică Profetul Ion și Martirul Uar 31 Duminică Wolfgand 6—SS 4—51 20 Luni Martirul Artemie 1 Noemb. Luni (1) Toți Sfinții 6—39 4—50 21 Marți Cuviosul Ilarian cel mare La 22 Octombrie Pătrarul întăi cu 2 Marți piua Repo. 6—41 4—49 22 Mercuri Părintele Averkie moină ceti și frig. Marcuri Hubert 6—43 4—46 23 Joi Apostolul Iacov fratele Domnului ’ ° 4 Joi _ Carol Bor. 6—44 4—46 24 Vineri Marele Matir Areta Emeric 6—45 4—45 25 Sâmbătă Sfinții Markian și Martirie _____ . Sâmbătă Leonard 6—46 4—44 (TH. BALASSAN EOREA INTERESELOR GENERALE din Jur. 20 bani. Candidații colegiului I la alegerea din 2 Noemvrie a viitorului Consiliu Comunal al Orașului Iași. Mavrocordat D. Alexandru Cazimir Neculai Holban D. Alexandru Papadopulo S. Petru Panu George Livadidi Alexandru Tzoni Miltiade Iamandi Neculai Colonel Macri N. Grigore Eugeniu N. Ghica Budești Cantacuzino L. Pașcanu Alexandru După propunerea Comitetului electoral, acesta listă de candidați in unanimitate a fost votata de comitetul Opozițiunei ieșane în ședința din 20 Octombre ținuta în casele D-lui Alex Cantacuzino Pașcanu. G. Mărzescu. Președinte Comitetelor electoral și executiv N. Red. In cât privește lista adversa aceștia, susținută de partidul liberal național, după informații positive ce avem, acesta se compune din doembri ai consiliului comunal actual, puține modificări, provenite din tăra vacanțe.—In numărul viitor vom și lista. CONRESPONDENȚI Î N STRĂINATATE: Pentru FRANCIA: se primesc anunciuri la Domnul Adam, négociant-comissionaire 4, rue Clément Paris.— John F. Jones, 31 bis, Faubourg Montmartre , 31, Passage Verdeau, Paris.— Societate mutuală de publicitate pentru anunciuri și reclame, Paris, D-nul Lorette, 51 bis strada St. Anna.— Pentru AUSTRIA și GERMANIA la Rudolf Mosse Seilerstatte No. 8, Wien. Rotter , C o Biemergasse 12 Wien.—Pentru ANGLIA la D. John F. Jones, 166, Fleet Street, Londra, E. C. Manuscriptele nepublicate se vor ariSe^^^ lăȘr-V O» Calea a.d.arta.1 Septămâne 1 STIL VECHIÜ PIUA PATRONUL ZILEI TIMPUL DIN SĂPTĂMÂNĂ ____ STIL NOU | ț>IUA | PATRONUL |ILEI | Räs. 8arelui Ki^fiii&:J&elui < IASSI, 23 Octombrie 1886. Disciplina militară Basa fundamentală pe care repausează armata este „disciplina,“ și orice asociațiune care este chemată să lupte pentru un scop și să resiste la orecari încercări, ce ar necesita din partea individului un sacrificiu orecare,— are nevoe de o disciplină cu atât mai solidă cu cât acele încercări sunt mai grele. Armata este instituțiunea care cere din partea individului cea mai grea încercare, sacrificiul vieței, adică mortea,— să o spunem pe adevăratul său nume,— pentru ca la un moment dat să potă salva onorea și existența națiunei. In armată dar, disciplina trebue să fie astfel ca într’un moment o lume íotrega să’și sacrifice viața la vocea unuia. De acolo, disciplina este bazată pe supunerea absolută a tuturor la ordinul unuia. La nici un popor din vechime disciplina n’a fost mai solidă decât la Romani, și de aceea Roma a dictat lumei întregi. „Oricând Romanii s’au „găsit în primejdie, sau au trebuit „să îndrepteze vre-o nenorocire publică, ei s’au pus cu tot înadinsul „să intaresca disciplina militară. Traian, Octaviu August, Iulian, Constantin și toți împerații cei mari ai Occidentului au fost necontenit preocupați cu disciplina militară. Disciplina militară este lucrul care a a„părut cel mai hotăiu în Statul Romanilor și care s’a perdut cel mai „de pe urmă: atât era de strâns le„gata de constituțiunea Republicei Romane. Ceea ce face principala glorie „a Romei, ceea ce a intemeiat imperiul ei și a învecinicit puterea și mărirea ei, este stăruința mântuitdre în „legăturile inflexibile ale disciplinei „militare.“ De la general și până la cel din urmă soldat, disciplina era ultimul cuvânt și singura idee în Armata Romană : „era 28 Noemvrie anul mântuirei 79! Urgia lui Dumnezeu spulbera nenorocita Pompei ; focul și lava o acoperiau, cerul vărsa mânie... pământul se scufundă sub isbirile pernii! Lunase cea de pe urmă zi a Pompei, Lumea fugea, se îmbrâncea... trecea dinaintea sentinelei Romane. Fața ei era lividă, casca strălucea; fața ei exprima spaima, dar totodată tăria... Ea stă drepta și nestrămutată la postul său. Nici acesta vreme nu o putea preface în om fără datorie și neatârnat, pe acest instrument al maiestăței neclintit a Romei. Ea stă în piciore, cu arma în mână, în mijlocul desordinilor naturii; ea nu primise ordin să lase postul său și să fugă... După 1669 ani la 1748, s’au găsit la posturile lor scheletele sentinelelor. (?)“ Dar, care este mijlocul prin care Romanii ajunseseră la o asemenea disciplină . Acesta era „justiția“ și tot justiția este și astăzi care distinge pe armatele cele mai bine disciplinate. „Când Manliu Torquat a condamnat la morte și executat pe însuși fiul său, pentru că a primit să se bată cu Geminin Metlu, generalul Tusculanilor, fără știrea și ordinul său, și când a ordonat lictorilor să pue mâna pe el și să-l ucidă ca pe o victimă, deși victorios și acoperit de glorie, marele Roman pronunță aceste cuvinte: Mai degrabă un părinte pare să sacrifice pe un fiu viteaz, decât Patria, disciplina militară... Lattius esse patrem forti filio, quam Patria militari disciplina carare.“ „La 429 de la zidirea Romei, în timpul dictaturei lui Papiriu, Quintu Fabiu Rullino, șeful cavaleriei Romane, a stat în bătălie cu Samniții, în contra ordinului dictatorului. Deși s-a întors victorios în tabără, însă Papiriu fără a lua în considerațiune nici valorea, nici biruința, nici nobleță lui, a ordonat a se aduce unele, și a desbrâca pe culpabil. „Ce spectacol grozav ! zice Valeriu Maxim , un Rullian, general al Cavaleriei, un biruitor, stă cu hainele rupte, așteptând loviturile lictorilor...“ Armata Intrega cade în genunchi, ruge pe dictatorele săerte; Rullian recurge la Senat, Senatul ruge pe Papiriu să erte, acesta însă „oftând și cu lacrime pe obraz“ amintește Senatului disciplina tradițională a armatei Romane, și persistă în hotărârea sa. Fabiu Rullian, trebuia să fie pedepsit cu unele. Tatăl lui Fabiu, bătrân respectabil de 90 ani, „fost Dictator și de trei ori Consul,“ alerga la Tribuni, implorăndu-i să intervină și să rege pe dictator ca să ierte pe fiul său. Papiriu rămâne neînduplecat și pedepsa urmă să execute. Atunci se adună Poporul cu tribunii săi, ca sâ-l rege. Papiriu venind majectatea poporului Rege, declară în sfârșit, că acordă ertarea vinei, nu lui Fabiu, ci Poporului Roman și puterei tribunițiane. Părintele dar condamnă pe fiul său la marte pentru că așa cerea justiția. Dictatorele pedepsea pe um general biruitor pentru că așa cerea legea, dar „oftând și cu lacrimile pe obraz.“ Așa scrie și în legile moderne, ca superiorul să fie un părinte pentru inferior, sa pedepsesca abaterile de la disciplină, însă fără ură, fără dispreț, fără pasiune, fără intențiuni depărtate. Și chiar de nu ar scrie la lege, acesta trebue să fie scris în inima fiecărui superior. Justiția dar este basa disciplinei și nimic nu ucide disciplina decât injustiția. Injustiția este când nu se aplica tuturor deopotrivă legile în rigorea lor, și acesta căutau să evite generalii Romani când condamnau la morte chiar pe fii lor, dar este și mai mare injustiție când, afară din legi, superiorul lovește pe inferior, și acesta injustiție este aceea care dă ultima lovitură disciplinei militare. Acesta începe mai întăi prin a ucide camaraderia și frăția ce trebue să domnească între ostași, apoi ucide încrederea inferiorilor în superiori, și când acesta încredere a dispărut, disciplina a murit și armata nu mai există. In adevăr, cum o trupă va merge la vocea unuia, către o morte sigură, când ea nu are încredere în șeful său și într’o clipă se va lăsa a cugeta că pate nu este rândul ei . De asemenea, cum soldatul ori ofițerul isolat va merge să înfrunte martea pe câmpul de bătaie, spre a îndeplini un ordin special al superiorului său, când el nu va avea încredere în superiorul său și o secundă va crede că pate este asuprit 2 Dar când asemeni cugete fatale pot să fulgere creerii unui inferior 2 Numai atunci când în timp de pace, în cariera lui militară, a venit și a suferit injustiții ;i asupri din partea su, , Noembre pe Grecoff, agent penorului; numai atunci când un timpiul Bulgariei la Constantinopoli a primit de pace nu a venit decât dinții rânjind în loc de buze zâmbind între camarazi, între superiori și inferiori, numai atunci când superiorul a plecat urechia sa șipte in exercițiul comandamentului său, în loc de a privi în față pe inferiorii săi. „Când corupția, intrigile și injustițiele intrară in armata Romană, atunci disciplina ei peri și odată cu dânsa și mărirea Romei.“ Tot acestora se datorește căderea imperiului bizantin și decadența vechei armate otomane. In armatele moderne, dacă vom căuta, vom găsi de asemenea că armata franceză, sub ultimul imperiu, era mâncată de aceiași vermi și trebui să vina răsboiul din 1870 pentru ca să o reînalțe. Injustiția superiorului este mai rea și decât incapacitatea, căci ea ucide mai ușor și mai curând încrederea inferiorilor. Oricât de capabil ar fi un șef, dacă el nu se desbară de pasiunile omenești, dacă el pune în joc resentimentele sale personale ia loc de interesele patriei, dacă el se servește în acesta de puterea gradului său, care -i este împrumutată de legile militare, și comite injustiții, desigur acela va perde încrederea inferiorilor, și disciplina va fi compromisă. Și să nu se confunde frica cu disciplina, adică cu supunerea bazata pe încredere și devotament, căci in fața supremului sorț comun—martea pe câmpul de bătaie—frica va dispare ca fumul și șeful va rémânea numai cu încrederea ce a știut să insufle inferiorului în timp de pace. Și tocmai in acesta ciocnire teribilă de sentimente se va decide gloria sau înfrângerea superiorului. Aceste reflexiuni ne au fost sugerate citind meritosa lucrare a camaradului nostru, Locot. Averescu din școla de stat-major de la Turiu, intitulata „Atitudinea superiorului in educațiunea inferiorului,“ pe care am publicat’o in acesta Revistă. Pentru noi primul mijloc de a mănțîne disciplină în o armată, și cu acesta onórea și siguranța țerei, este justiția perfectă ce trebue să conducă pe superior către inferior, și primul mijloc de a ucide disciplina, de a degrada armata și a compromite interesele națiunii ei este injustiția. Educațiunea inferiorului, prin urmare, prin atitudinea superiorului, se resumă în prima linie in conduita justă sau nejustă a superiorului, în timp de pace, către inferiorul său, căci credem ferm că justiția este cel d’âatei fartor care face o bună educațiune armatei și injustiția este cel d’intei factor care o demoralisează. Aceste reflexiuni, după cum zice și locot. Averescu, care a vorbit in mijlocul armatei italiane, nu se raportează la nici o armată și sunt pure studii militare. (Revista Armatei), maior, Dr. Crainicianu. TELEGRAME ca instrucțiuni să afle ideile d-lui de Neudoff asupra baselor unui aranjament ce consistă în a forma un guvern mixt compus din membrii ce aparțin tuturor partidelor. Voiește să știe dacă în schimb, Rosia ar recunoște adunarea și prințul numit de deusa, și cari ar fi gândurile ei în viitor. Până atunci Adunarea continuă liniștit lucrările sale. Astăzii va numi o comisiune pentru a pregăti răspunsul la discursul regenței, și a verifica puterile. Târnova 1 Noembre. Maiorul Gruieff și căpitanul Bendereff au eșit astăzi din închisore. Constantinopoli 30 Octombre. Cale indirectă.—Porta nu înceteza de a telegrafia la Sofia pentru amânarea judecăței conspirator de la 21 August. Sir White, într’o visită ce a făcut’o ministrului afacerilor străine, vorbi despre sosirea bastimentelor rusești în fața Varnei și sondând pe ministru asupra intențiunilor Porței, în fața acestui fapt, sfătui pe Portă să trimită și ea bastimente în marea Neagră pentru a coopera cu Rușii. Se adaogă, dar acesta nu pare de loc fondat, că Sir White ar fi cerut trecerea strâmtorilor de năvi englezești. In total Sir White pănă acuma n’a spus nimic ostensibil. Audiența sa e fixată la 1 Noembre, afară dacă nu se va amâna ca de obiceiu, dar desigur că Sir White lucrează la palat pe sub mână. Activitatea febrilă a lui Sir White făcea pe un înalt funcționar otoman să zică că Sir White avea mai multă inițiativă ca individ decât Anglia ca guvern. Petersburg 31 Octombre. O circulară rusască adresată puterilor declară în mod categoric că dacă Bulgaria dă urmare judecăței conspiratorilor de la 21 August, Rusia va fi nevoită să iasă din rezervă și să ia tote măsurile ce comportă împrejurările. Petersburg 1 Noembre. „Novoie Vremia* și «Novosti consideră deschiderea Sobraniei ca o nouă demonstrațiune antirusă, de natură a compromite succesul negocierilor angajate de generalul Kaulbars. «Novoie Vremia* (zice că e timpul ca poporul bulgar să înțelagă că nu e un factor politic pe care se pute întemeia; că armata bulgară, singura forță reală a țarei, e dominată până acum de regenți, și că din acastă armată, nu va rămâne pate într’o zi decât o bandă de aventurieri politici, nedându-se înapoi în fața unui act de desperare, pentru a se scăpa și a scăpa cu dânșii ațâțătorii lor din Sofia. «Novoie Vremia» conchide că e timp de a veghea ca desvoltarea afacerei bulgărești să nu coste mai scump decât valoreze întrega afacere și să se isprăvască cu pseudo-regenții din Bulgaria; că astfel e calea de reușită de care va depinde cursul ulterior al evenimentelor. Citatul Kar sfătuește în fine să rupă ori ce negocieri cu regenții, spunând că s’a perdut deja mult timp numai cu vorbe și că a sosit momentul de a lucra. Londra 2 Noembre. Guvernul a dat Bulgariei sfatul de a se supune fără condițiuni, pentru a evita o ocupațiune rusască, aruncând totä răspunderea asupra puterilor semnatare ale tratatului de la Berlin. Londra 2 Noembre. In privința chestiunei egiptene, cabinetul va urma linia politică actuală, pentru a menține siguranța publică în Egypt. Berlin 2 Noembre. Discursul Regenței a făcut o impresiune pesimistă in cercurile financiare. Cu tote acestea în cercurile politice nu se crede încă la o ocupațiune. Ziarele apreciază discursul Regenței ca demn și ca neconținând nici o provocare sau vre-o părăsire a intereselor bulgărești. «Gazeta Germaniei de Nord» nu crede că generalul Kaulbars lucruză un acord perfect cu d. de Giers. Berlin 2 Noembre. Se vorbește despre o apropiată întrevedere diplomatică în chestiunea candidatului la tronul Bulgariei. Niș 2 Noembre. Trupele sârbești au evacuat teritoriul Bregova. Paris 2 Noembre. Demisiunea d-lui Baibaut, ministru al lucrărilor publice, a fost primită. Se crede că succesorul său va fi numit astăzi. Paris 2 Noembre. După o depeșă din Viena, prințul Valdemar de Danemarca ar declina orice candidatură la tronul Bulgariei. Petersburg 2 Noembre. Circulă știrea că 3 corăbii și noua canoniere, au plecat din Sevastopol pentru a se duce la Varna. Londra 2 Noembre. Mișcarea insurecțională în Afganistan pare că se mărește. Trupele Emirului au suferit o mică lovitură. Berlin 2 Noembre. Un memoriu al guvernului în privința stării marinei, demonstra necesitatea de a mări numărul torpilorilor și de a proteje îmbucăturile marilor fluvii pure de resbel, prin ajutorul micelor va- Guvernul cere construcțiunea a zoce canoniere cuirasate și mărirea echipajelor. Paris 2 Noembre. D. Coutouly este înălțat la clasa întâia în gradul său și rămâne in aceiași localitate.