Curierul Foaea Intereselor Generale, 1887 (Anul 14, nr. 1-144)

1887-11-25 / nr. 130

dului*, a predat princesei Bibescu într’o bisad­ea prețioisă suma intrărilor ce se spe la peste 25.000 fl. voind a da a­­cestei inalte domne, care consimțise a se produce pentru săraci, mulțumirea de a remite însâ’și această sumă de bani so­­cietăței de bine-facere. Principele Murat­, socrul comitelui Go­­luchovski, ministru plenipotențiar al Aus­tro Ungariei, a fost lunt la dejun cu Re­gele. Președinte al secțiunei I de la curtea de casațiune s’a numit d. Grigore Liko­vary. DUELUL ANGHELESCU-FLEVA Citim tn .Românul* . Iată procesul verbal semnat de martorii d­lor Fleva și G. Anghelescu. PROCES VERBAL Astă­fii 22 Noembre, sub­semnații ge­neral Zefcar și general Budiștanu, mar­tori ai d­lor general Anghelescu A. și dl. Al. Lahovary și C. Arion, martori ai d­­lui N. Fiers, intrunindu­ne pentru a re­gula chestiunea de onore între dd Fiera și Anghelescu, ne putea dn-ne înțelege din cauză că martorii d-lui general Anghe­­lescu, fără a intra in discuția dreptului de interpelare, s’au mărginit simplu în a cere lupta pe teren pentru cuvintele in­­sniratare faise de d. Fleva în Cameră la adresa generalului Anghelescu; iar mar­torii d-lui Fieva au făcut urmatorea de­­clarațiune: Domniile lor nu cred că este loc la o Întâlnire în condițiunile actuale, de­ore­ce d. Fieva uzînd de dreptul său de deputat și îndeplinând chiar o datorie ca repre­zentant al țârei­, a reprodus la tribună niște acuzări formulate în public în con­tra administrației resbelului; că chiar s’a mărginit la început a cere dosarele res­pective care s’a refuzat; și că numai în urma acestui refuz a precisat de la tri­bună aceste acuzări. Că ast­fel Sind este în drept să aștepte resultatul unei anche­te nepărtinitore și complectă pentru a se convinge că acuzațiile sale erau nefondate și că numai în acest cas este dator a da d-lui general Anghelescu satisfacțiunea cu­venită . S’a încheiat acest­ proces-verbal în du­blu exemplar. p. general Anghelescu, p. N. Fleva. General. Zefcar Al. Lahovari. General. Budiștanu, C. C. Arion. Acum de cât­va timp «România» a in­­registrat zgomotul că la direcția căei fe­rate Lemberg-Cernauți Iași s’ar 8 desco­perit un defcit de opt sute mii lei și că trei funcționari superiori ar fi fost revo­cați. Nimic din tote acestea nu e adevărat. Iată întâmpinarea pe care comitetul di­­rigu­nt al acelei căi ferate a trărois’o «Ro­mâniei» , București, 26 Noembre 1887. Domnule Redactor. In numărul ficarului d-vóstru din 8 No­embre a. c, ați publicat că la direcția căilor ferate Lemberg-Cernăuți-Iași s’ar fi descoperit un deficit de 800.000 lei și că d-nii Des Loges, directorul, Szcze­­panski, șeful întreținerei, și Winter, șe­ful biuroului comercial, au fost revocați din acesta causă și au­ promis a da la numărul viitor mai multe amănunte im­portante în acestă privință. Văzând că până astă­zii n’au­ mai reve­nit asupra acestei afaceri, în privința că­reia ați fost rău informat și neputând lăsa mai mult informațiunea adusă de d­răstră fără un răspun venim in interesul adevărului a vă comunica că nu există nici un deficit la compania căei ferate­­ L Lemberg Cernăuți-Iași și nici nu s’a bă­nuit vre­ o dată onorabilitatea d-lor Des Loges, Szczepanski, și Winter. Acești funcționari n’au fost revocați, ci chemați în interesul serviciului la alte funcțiuni. Primiți, vă rugăm, asigurarea osebitei nostre considerațiuni. (Voința Națională).­ ­ ACTE OFICIALE. Comuna rurală Pănceștii, din județul Bacău, este autorizată a percepe taxa de 10 lei pe an­i de la căldarea în care se face rachiu Comuna rurală Ciorogăria-Darvari, din județul Ilfov, este autorizată să percepă taxa de 39 bani de la decalitru de gaz. D. George Gheorghiade s’a confirmat în funcțiunea de primar al comunei ur­bane Roman, și d-nii Gheorghe D. Pe­­trovici și I. Gr. Sadirel, ajutare primarului D. Ion Cernătescu este numit în func­țiunea de sub-prefect al plășei Muntele, din județul Suceava, in locul d lui Ma­tei Place. Se deschide pe sama ministerului cul­telor și instrucțiunei publice un credit extraordinar de lei 1.783, bani 89, cu care să se potă plăti cheltuelile făcute la capela din Paris cu serbarea sfintelor Paști, în anul 1884 —1885. Căpitanul de port clasa I Nicolae Ma­cri căpitan al portului Constanța, e des­tituit pentru încasări de taxe ilegale Dragomanul-ajutor Rădulescu Popescu și copistul ajutor Momiceanu Scarlat, din serviciul de navigație, sunt destituiți pe fliua de 15 Noembre. Căpitanul portului Brăila, Adolf van Saanen, e numit căpitan al portului Cons­tanța, port devenit vacant prin destituirea căpitanului N. Macri. Căpitanul portului Turnu Severin, A­­lexandru Nicolescu, e numit căpitan al portului Brăila, in locul căpitanului A. van Saanen, mutat la Constanța.­­ Dragomanul-ajutor al căpitanului por­tului Galați Edgard van Saanen se mută și va îndeplini provisoriu funcția de căpi­tan al portului Turnu-Severin, în locul căpitanului A. Nicolescu, mutat la Brăila CRONICA RETERNA ALIANȚELE GERMANIEI Sub acest titlu, „Correspondance de Vienne« publică urmatorea corespondență ce i se tri­mite din Bruxelles. D. de Bismarck pare că uită cu totul fai­­mosa ma­simă . Cine îmbrățișază prea mult, strânge rău, întreita alianță nu-i este de a­juns. După ce a făcut pe Austro-Ungaria și pe Italia să intre în cercul politicei sale, ca­ută acum să facă să intre una după alta în acest cerc și Englitera, România și Spania și chiar Belgia și Olanda. In ce mod va înțe­lege dânsul a îm­paca interesele atât de con­tradictorii ale atâtor numerose Puteri ? Cum mai cu samă voește să alieze neutralitatea Belgiei ca anga­jamentul ce ea ar trebui să ia pentru a susține politica întreitei Alianțe ? Acestea sunt chestiuni pe care un om de Stat atât de esperimentat ca d. de Bismarck a tre­buit evident să și le pună mai înainte de a in­tra în negocieri cu miniștrii belgiani, engleji și români. Deja a trebuit să fie înștiințat de resistența ce proiectele sale au provocat la București, unde opiniunea publică s’a pronunțat în contra lor în modul cel mai categoric. In adevăr, se știe că d. Brătianu avea, acum două luni in­tențiunea d’a se duce la Berlin. Dar singura anunțare a acestei călătorii a pricinuit în Ro­mânia o ast­fel de emoțiune în­cât primul ministru a trebuit să renunțe la ea. Este adevarat că se afirmă, că un tratat ar fi cu tote acestea încheiat prin corespondință a se ști în ce măsură România va fi anga­­­iată să intervină în cas de complicațiuni In Orient. Trebue ca esperiența s’o fi învățat că, în tratatele încheiate cu d. de Bismarck, ni­meni n’a câștigat nici o dată nimic. Singură Germania s’a folosit în­tot­dea­una în modul cel mai exclusiv ; aliații săi însă nici o dată. Trebue să sperăm pentru România că omenii săi de stat n’au uitat acesta. Cât pentru marchizul de Salisbury, dînsul își a adus aminte de acesta. Invitat asemenea de cancelarul a adera la întreita alianță, pri­mul ministru a făcut cu multă politeță să in­­țălagă că Enghitera ar dori să-și păstreze de­plină și întragă libertate de acțiune. Se știe că tot acesta este și atitudinea pe care Rusia o păstrază cu energie de la suirea pe tron a Țarului Alexandru III, și tote ma­noperele cancelarului Germaniei nu vor putea să schimbe nimic. In rezumat, din șase mari puteri care au luat parte la Congresul din Berlin, trei sunt de o parte și trei de alta. Europa se află aici, ca ei în anul trecut, îm­părțită în două tabere. Acesta este o situa­­țiune care lasă să se prevadă seriose compli­cațiuni. Ori­ce s’ar plice, acesta nu este de a­­juns pentru a asigura menținerea supremației germane CURIERUL TH. BALASHAN. CRONICA LOCALA *% (S­e­r­b­a­r­e N­a­ț­i­o­n­a­l fi). Mâine Sâmbătă, 28 Noembre, este acea fir me­morabilă, care Românii datoresc mărire, independența și glorie, este firna în care a că­lat cetatea Plevna, sub armele victoriose ale bravilor ostași români, con­duși de bravul lor căpitan Carol I« Credeam că acest fi țu­, care va rămâne, în veci gravată în memoriile tuturor Ro­mânilor adevărați, va fi serbată și mâine cu o solemnitate demn și de importanța ei, se va oficia un serviciu religios la Cate­drala Mitropolie, la care vor asista auto­­ritățiile civile și militare. *** (S­e v­a t fi d­a­n­s­a­n­t fi). Comitetul Reuniunei Femeilor Române din localitate, pentru a putea spori veniturile Șcalei pro­fesionale de fete, a decis a da mâine, Sâmbru­fi 28 Noembre, o Serată dansantă In salonele «Amicii Artelor». Toaleta pen­tru damie forte simplă. Intrarea 4 franci de personal, având dreptul și la un bilet de loterie. Credem că onor­ persone vor onora cu presența D-lor acestei serată. *** (Numire). Dl. Maior Giurgiscu este numit din Zliua de 24 Noembre a. c. Comandant al Pieței Iași, precum și al artileriei-pompieri din localitate. Felicităm pe urba nostrui­că a căpătat un bun și activ comandant. *** (Credit). S’a deschia pe sama ministerului cultelor și instrucțiunei pu­blice un credit suplimentar de lei 1.639 baui 30, la art. 15 din budgetul acestui minister pe exercițiul 1687—1888, pen­tru a repera stricăciunile causate localu­lui școlei normale primare «Vasile Lupu* din orașul nostru de fortuna de la 6 Au­gust 1887. *** (Licitație) Afh­ Vineri 27 Nr. se va ține licitație in camera prefecturei Iași, pentru arendarea urmăitorelor moșii ale Statului, pe un period de 5 ani, începă­tori de la 23 April 1888 —1893. Aceste moșii sunt: Moșia Rânzești pl. Târgu, mo­șia Schitul Pârvești și Tomeștii din pl. Simila. (Ionică cel Mititel). Marți, 24 a. c. pe la orele 12 din fli, un ca­valer de industrie s’au presentat la dl. avocat D. B. strada căpitan Păun, și In lipsa căruia de acasă, a cerut la servi­­tórea avocatului ai permite să’l aștepte, spunândui că se miră cum Dl. avocat nu-i acasă căci i-a dat rendez-vous la acestă oră. Au cetit jurnale câte­va­ minute, și profitând de trecerea serviturei în a doua cam­eră, a cercat un saltar al biuroului și fiind închis a cercat pe al doilea care era deschis, și din care au luat au port­ eigare de baga și o cutie de tutun bed­imiș, pe care, punândule în buzunar, s’au adresat apoi sluger și’i-a spus că’i grăbit și nu pute aștepta pe Dl. avocat dar sâ’i spuie că l’au căutat Ionică cel Mititel, și au plecat îndeplinindu-și misiunea.—Feriți-o fi de Ionică cel Mititel!! *** (Condemnați la spânzu­ră­t­o­r­e). Din America, aflăm: e­i sunt condamnați la spânzurat, 16 Ebrei, pen­tru că au furat niște manteluri dintr’o fabrică din New York, și au făcut un omor în timpul prondficiunei. Intre acei 16 Ebrei se află și unul din Iași, cu numele de Haim Șmil, croitor, care a stat în strada de jos. Mai aflăm că s’au trimis pe soția sa de aici cu 5 copii ai lui, că póte a­­ceștia 11 vor scăpa de osânda ce i s’a dat. *** (Calendarul Curierului pe anul 188­8) a apărut de sub tipar, anunciul mai in detail se pate vedea in pag. IV al ficarului nostru.— Calendarul Din tóte publicațiunile folositore ce se fac in lumea cea mai principală, cea mai in­dispensabilă pentru ori­ce clasă de omeni, este fără îndoială calendarul. Gustul pu­blic nu se satură de aceste publicațiuni care daterfi de un timp forte îndelungat, căci cele mai vechi cărți din lume, după Biblie, sunt cu bună samă calendarele.— De la colibă până la palat, calendarul a devenit in realitate, într’un fel o mobilă de neapărată trebuință. El servesce­ame­­nilor serioși pentru întâlnirea lor la afa­ceri ; studenții numără acolo septsimanele pănă la vacanțe și finanțații flilele care’i desparte încă. Fie­care a pus in viitorul pe care represintă calendarul speranțele sale de bucurie, visurile sale de fericire; pentru ce mâne n’ar­e mai bine de­cât astăzli ? Calendarul conține darerele nóstre tot odată și bucuriile nóstre; vechia, el servește spre amintire ; nou, el este sfino­sul de destinul nostru. El a însemnat și va insemna totfi istoria omenirei.—Cu cât să respândi tipografia, calendarele se În­mulțiră la nesfârșite. Cel mai vestit din calendarele populare dater fi de 250 ani; este calendarul ce s’a tipărit in orașul Lie­ge de către un Matei Laensberg. Acesta e trunchiul de arbore de la care au eșit tote calendarele contemporane, asemenea el fu imitat in tote modurile, și aceste insistări naturale la rândul lor au populat lumea de calendare mai mult sau mai pu­țin de voluminoși și care se număr fi într’un fel cu miere. Nu se pute aminti ceea ce erau crea­tori ai acestor publicațiuni populare de care cei mai vestiți sunt Nostradamus și Iosif Mouli, mare făcători de profeție la care prostimea dădea odinior și ore­care creslământ.­Aceste curiose profeții și pre­­fa­ceri, care nu puteau să compromită pe autorul lor, făceau odini arfi bucuria po­porului, pe când ele se vindeau cu mi­­lione de exemplare.— Se mai adaugă la aceste și niște proverbe, spre exemplu : «Totdeauna este o jumătate din genul o­­menesc a căruia principală ocupațiune este de a înșfila pe cea­l­altăi jumătate,— E cu neputință dar de a lua mai bine in barocuri pe clientela sa.— Acuma, in fli­lele nóstre, in loc de a răspândi super­­stițiele, se tipăresc in calendare lucrări­­ de interese generale și de neaparata tre­buință spre a lumina și a înlesni pe ori­cine. *** (Mișcarea populațiunei) de la 15 Nov. până la 22 Nov. 1887 s’au născut 44 copii vii, ceea ce reprezintă pe anul întreg 27,6 la una mie de locuitori. Din acești 44 copii vii, 34 au fost legi­timi și 10 nelegitimi; 21 au fost băeți, și 23 fete; 16 au fost din părinți creștini și 28 din părinți israeliți. Nașteri de co­pii morți sau înregistrat— băut și 1 fată. Au decedat 29 de persone, ceea ce re­prezintă pe anul intreg 18,2 la una mie de locuitori, din care scoțindu-se 3 de­cese de persone venite din afară și dece­date in oraș, rezultă numai 26 decese, sau 16,3 la una mie de locuitori. Au de­cedat pe la locuințele lor 21, în diferite spitale civile 6, în spitalul militar— . In Institutul Grigorian (copii găsiți) 2 , de sex bărbătesc au fost 9, de sex femeiesc 20, creștini au fost 19, israeliți 10. Ca­uzele principale ale deceselor au fost: Phthysia pulmonară 2 cazuri, Bronchita 2 cazuri, și Pneumonia 4 cazuri.— In urma bulelor de infecțiune 2 cazări de Febra Typhoida 1 caz in Ospital. Sf. Spiridon și altul in Ospitalul Israelit. *** (P­a­n­a­c­h­i­d­ă). După cum am anunțat în numărul trecut, ieri, joi, la orele 9 dim. s’a oficiat Panachida în bi­serica catolică de către părintele Zapolschi, în memoria tânărului Emil Weitzecker. La acestă tristă ceremonie au asistat pe lângă familia reposatului și u­nii profesori ai Conservatorului cu elevii, și mai mulți amici și amice, cunoscuți și cunoscute de a familiei. Dl. G. Musicescu invitat de colegii săi ca să spună o cuvântare cu acastă ocasiune. D-sa au și pregătit acea cuvântare, dar care nu s’a putut pronunța, căci, cerând permisiunea de la părintele Zapolschy d’a vorbi, sf.-sa a răspuns că «aici este biserica, nu se pate.* Noi însă dăm publicităței acea cuvântare mai la vale, invitând pe cetitori a o ceti. Onorată adunare! Cei mai mulți, dacă nu toți, ne am adunat aice, in casa Domnului, ca împreună cu ser­vitorii altariului să înălțăm rugăciunile nós­­tre pentru fericita repauzare a sufletului re­­posatului Emil Weitzsecker. Permiteți-mi a vă descrie in câte­va cuvinte, cine a fost Emil Weitzsecker Unicul fiu al Onor, Domn profesor Amedeu Weitzsecker și a Domnei Luisa Weitzsecker. Din cea mai fragedă copilărie au arătat dis­­posițiuni pentru arta musicală. Instrucțiunea și educațiunea au primit in casa părintească sub conducerea părinților. Muzica au studiat in Conservatoriul din Iași, alegânduși specia­litatea piano, având de profesor pe stimari. Domn Const. Gros , mai tărziu au făcut și cla­sa de Armonie. In tot timpul studiului in Conservatoriul din Iași, au obținut premiul I cu cunună. Spre a se perfecționa in arta exe­­cuțiunei, au mers in Conservatorul din Viena unde au fost primit cu laude in clasa D-lui Dachs și in clasa de contra­punct și după doi ani au obținut diploma de artist cu medalia de aur. Ce putea fi mai lăudabil pentru un tânăr care­­ a vr­sta de 19 ani obține un titlu așa de distins ? Care mângăere și satisfacțiune putea fi mai mare pentru părinți și profesori, de­cât vă­zând pe fiul și școlarul lor redicat așa de sus, într’un timp așa de scurt ? De­sigur că el, ca tânăr, se credea mândru de succesele sale, dar tot odată recunoscătorii­ Celui de sus, pentru că s’a înzestrat cu ase­menea talente , recunoscătorii părinților pen­tru că au îngrijit de el, și profesorilor—, pentru că au știut să’i cultive talentul cu succes. Reî ntors în țară, s’a produs publicului prin mai multe concerte date in diferite orașe ale României, apoi in Bucovina și in Bessarabia, cu succese strălucite. Pentru Iași însă își pusese tota atențiunea sa , împreună cu colegii săi, au fundat socie­tatea » Amicii Artelor«, pentru care pusese la disposiție talentul seu. In curând însă au fost invitat la Cernăuți ca profesor de piano la Conservatorul d’acolo și ca șef de chor la societatea română "Ar­­monia" Ca și in Iași așa și în Cernăuți, el in scurt timp sau făcut iubit de toti societatea. Și cum s’ar fi putut face ast­feliu, când se pre­­zintă un tânăr model de modestie, de mora­litate și de educațiune ? Contrariu cerințelor vrăstei sale, el nu găsea distracții de­cât in ocupațiuni musicale. Acesta s1 ridica și mai mult in ochii lumii. Cruda insă și nemilosa morte, geloși de succesele acestui tânăr plin de talente și de calități nobile, care erau m­ângăerea nedes­­crisă a părinților și mândria sculelor in care au învățat, vine într’un mod ne­închipuit de aspru, și din simpla răceală, în câte­va zile îl seceră, zmulgândul din brațele neconsolați­lor părinți și din sinul unui colosal număr de amici. Emil Weitzsecker abea ajuns in vrâsta de 22 ani, au încetat din viață la 23 Noemvrie 1886 in orașul Cernăuți unde au și fost în­gropat de societatea »Armonia, cu pompă și onorurile cuvenite, îmi permit deci se fac o întrebare : Cu ce au putut păcătui acest tânăr, care nici au avut când se-și deschidă ochii ca să vadă lumea mare, de vreme ce abea eșise din casa părintească și de pe băncile scólei ? Viața sa in această lume n’a fost de­cât ca lumina unui meteor. Perderea e forte mare și ireparabilă atât pentru părinți cât și pentru amici. Ce trebue dar se facem ? cum să mângăem pe nenorociții părinți și chiar pe noi? Să facem și altă dată ceia ce am făcut as­tăzi ; să ne adunăm in casa Domnului și să ne rugim pentru repausarea sufletului lui în­tre cei drepți și bine-plăcuți lui Dumnezeu. Rugăciunea este cea mai mare mângăere; prin mijlocul rugăciunei omul spiritualminte stă in legătură cu cei scumpi inimii lui, care corporalminte s’a despărțit de noi pentru vecie. Chiar biserica zilnic se rega pentru repau­sarea sufletelor adormiților robilor lui Dum­­nezeu. Dureros este momentul când ne despărțim pentru un timp de cei ce ne sunt dragi; Însă ceia ce ne mângâe atunci este speranța da ne revedea mai curând sau mai tărziu. Putem însă noi să ne măngăiem cu această speranță de a ne revedea și când ne luăm adio de la cei morți ? Putem să sperăm că ne vom revedea când­va și după marte cu rudele și amicii noștri ? De­sigur că da. Iată cuvintele mântuitoru­lui : * Deci și voi aveți întristare acum; c­ »iară va voi vedea, și se va bucura inima tV0stră, și pe bucuria vóstra nimeni nu o va „lua dela voi” (loan cap. XVI vers 22). Și în adevăr, dacă sufletul este nemuritor, apoi de sigur că și după marte vom trăi; și de vom trăi, apoi cu cine dacă nu cu rudele, cu amicii și cu cunoscuții noștri? Dumnezeiască învățătură la nimic nu ne povățuește cu atâta insistență ca la iubire re­ciprocă, iubire strânsă, sinceră, cordială, pu­tem zice ne îndeamnă la iubire vecinică. Aceste învățături prin gura bisericei zilnic ne spun : Unul pre altul să iubiți, unul pentru altul să trăiți, unul pe altul să ajutați, unul pe al­tul să vă mângâiați, unul altuia să fiți totul. Să pate dar ca învățândune aici să iubim unul pre altul, după marte Dumnezeu să ne dezîn­­vețe de această iubire ? Să pate ca aici să ne unească cu legături de înrudire sau de ami­ciție, iar după marte Dumnezeu să caute să ne separe și să rupă tote legăturile nóstre? Aceasta e ne­natural și impropriu Dumnezeirei, care este iubirea infinită. Așa­dar, pe cine iubim aice pe pământ, cu cine împărțim dragostea, cu acei și acolo ne vom bucura. Și convinși de acest adevăr, cu câtă bucurie trebue să pomenim pe morții noștri. După morte ne vom v­evedea, ei ne vor întimpina, și cu câtă recunoștință ne vor a­­minti despre rugăciunile și lacrimile ce noi am vărsat pentru mântuirea sufletelor lor. Iar pentru mângâerea vostră neconsolați părinți ce voiu spune ? Fiul vostru e dus in viața de veci in cea mai fragedă vrâstă, ei n’au avut când să se ’ncurce in lanțurile vie­ții pământești, prin urmare sufletul seu s’a dus curat, ca a unui prunc. Intre creștini însă este credință că pruncii, in lumea ceia­laltă, să rugă pentru părinții lor. Această rugă bi­serica o repetă in numele pruncilor. Ia as­cultați, nemângâiați părinți, cum acest suflet să rogă acolo pentru voi. »Mângâie, Doamne, »mângâie pe părinții mei. Ei sunt zdrobiți de­­ durere, prin mortea mea. Și nici pot fi alt­­»feliu ; eu am fost unicul fiu al lor; ei pri­­­vindu-mă, se bucurau Și iată că nu nu mai „sunt cu ei. Mângâie’i, Doamne, ușurează tris­­­teța mamei mele, liniștește inima tatălui „meu. Și așa, despărțindu-vă de fiul, nu ’i ați pierdut pentru tot­deauna ; el v’a lăsat cu tru­pul, dar nu și cu sufletul. Cu sufletul el via­ză; el nu v’a uitat, el își aduce aminte de desmierdările și îngrijirile ce’i ați dat, și adu­­cânduși aminte, se bucură și se veselește in locașurile drepților, rugând pe Dumnezeu ca să vă mângâie. G. musicescu, Tribunalul Comercial Iași Secțiunea IV. EST­RACT No. 10303. Se publică spre cunoștința ge­nerală că dl. Dănilă sin Leiba ’și au înscris la acest tribunal i­i registrul firmelor indivi­duale la No. 2405 firma ce au adoptat’o sub denumirea de Uäuila sin l*eiba pen­tru comerciul de coloniale cu deameruntul. Ceva interesant! Auunciul de câștig Samuel Heckscher de la Hamburg, care se află in numărul de astăzi al gazetei este forte interesat. Acesta casă­­ și-a câștigat o reputație așa de bună prin plata promptă și discretă a sumelor câștigate aci și in împrejurimi în­cât rugăm pe toți cititorii de a da atenție inserției de astăzi. Primăria Municipiului Iași, 1­­­ • No. 12.536. Fiind că la 90 De­cemvrie viitor se închide verificarea periodică a acestui an, ceia ce s-a făcut cunoscut prin publicațiunea No. 6894 din 13 Iunie trecut, și dintre d-nii comerci­anți, antreprenori și industriali din acest oraș au remas unii care nu și-au pre­zentat încă la biuroul de verificare din localul Primăriei, greutățile, măsurile și instrumentele de cântărire ce posed, spre a se verifica. Le invită și prin acesta pe acești din urmă care sunt rugați a îngriji de ași avea verificate greutățile, măsurile și in­strumentele de cântărire ce posed prnft la data sus menționată, pentru a nu contra­veni legei sistemului metric. p. Primar: C. N. Paraschivescu. Secretar: A. Solomoneanu. Moșiile Roznov si Ivanesti Din județul Neamț plasa Bistrița se arendază pe un period de șase ani sau de zece ani, de la 23 Aprilie 1890, cu începerea arăturilor la 1 Iulie 1889. Doritorii sunt rugați a se adresa d-lui Co­lonel G. Roznovano,—gara Roznov. Ho iiow Tora ®­e«Pe Lohner­ele UC Valival B gantă cu îmbrăcăminte nouă. Prețul fix 450 franci.— Adresa strada Păcurari No. 108.

Next