Curierul Foaea Intereselor Generale, 1887 (Anul 14, nr. 1-144)
1887-01-14 / nr. 4
y- Anul al XV-lea No. 4. IASS Mercuri 14 (26) Ianuarie 1887. Apare Duminica, Miercurea și Vinerea PREȚUL ABONAMENTULUI ȘI ANUNCIURILOR IN IASUL pe an, 24 Fr. — pe semestu 12 Fr pe trimestru 6 Fr. IN DISTRICTE, pe an, 28 Fr. — pe semestru 14 Fr.pe trimestru 7 Fr. STREINATATE..............................................10 Fr.~ INSERȚIUNI ȘI RECLAME, rândul ... 60 Bani-ȘTIRI LOCALE . ... 1 Fr.— EPISTOLE NEFRANCATE, nu se primesc.................... Anuncuri: Pag. I, 50 b. Pag. III, 40 b. Pag. TV, 30 b. 13 Marti Sfântul Martir Ermiliu și Stratonic La 13 Ianuarie lună nouă cu nouri, 25 Marți Convorbirea Sfântului Pavel 7—25 5— 1 14 Mercuri Cuvioșii Părinți cei uciși în Sinai și Raith, moină moi vânt și vanadă 26 Mercuri Policarpi—24 5— 2 15 Joi Cuviosul Părinte Pavel Tibeul și Ion Colib moina, apoi vânt și zapada. 27 Jo, Mn Chrisostom 7—22 5- 3 10 Vineri închinarea cinstitului lanț al Sfântului Ap.Petru 28 Vineri Carol Magnu 7—22 5— 4 17 Sâmbătă 1 Cuviosul Părinte Antonie cel mare 29 Sâmbătă Francisc 7—21 5— 7 Winr. 20 bani. (TH. BALASSAN) FOREA INTERESELOR GENERALE CONRESPONDENȚI ÎN STRĂINATATE: Pentru FRANCIA, se primesc anunciuri la Domnul Adam, négociant-comissionaire 4, rue Clément Paris.— John F. Jones, 31 bis, Faubourg Montmartre , 31, Passage Verdeau, Paris.— Societate mutuală de publicitate pentru anunciuri și reclame, Paris, D-nul Lorette, 51 bis strada St. Anna.— Pentru AUSTRIA și GERMANIA la Rudolf Messe Seilerstatte No. 3, Wien. Rotter . Co Riemergasse 12 Wien.—Pentru ANGLIA la D. John F. Jones, 166, Fleet Street, Londra, E. C. Manuscriptele nepublicate se vor arde, din Mr. 20 bani, Oalen.d.a.ro.1 SeptămâneI STIL VECHIULIDA ___________PATRONUL ț PILEI__________________TIMPUL DIN SĂPTĂMÂNĂ ISTM NOU | PIPA |_________PATRONUL PILEI | Rus. Sorelui | Apus. Sorelui Ianuarie? * — == | Ianuarie _____ | . i *■ 11 Duminică Cuviosul Theodosie chinoviareul luminică | Logodna mariei 7—ar 4—pe 12 Luni Sfântul Martir Tatiana (cap. la Episcop. Argeș). 24 Luni Timotei 7—26 4—69 PREMIU! D-nii abonați ai „ Curierului“ care vor plăti abonamentul pe anul curent înainte, vor capata ca premiu „ Calendarul Curierului“ pe anul 1887, acest Calendar ce este forte bogat in materie cu nuvele, poesii, anecdote etc. etc. Asemenea promițindu-le și un an bun pentru D-nii agricultori. * Domnii abonați, atât din localitate cât și din districte, sunt rugași de a trimite costul abonamentului, la administrațiunea Harului „ CURIERULU. Administrațiunea. MWe arendat moșia Cucuteni din județul Iași, o jumătate oră de T.Frumos, in întindere de 1050 fălci, având 120 fălci grâu și 70 fălci arătură pentru primăvară, se dă in arendă de acuma, doritorii sunt rugați a se adresa la sub-semnatul in Iași strada Anastasie Panu C. Zarifopol. De arendat Moșia Polana-Cârnului din Județul Vaslui, proprietate a casei Millo, este a se da în arendă pe timp de 6 ani cu începere de la 23 April 1888. Doritorii se pot adresa la Dl. Andrei Millo Strada Petru-Rareș No 10. Visul laicei Domnului Broșura are un format forte mic astfel incât să puta fi purtată și in buzunar. Facem acesta cunoscut la toți creștinii evlavioși cari prin cetirea acestei cărticele vor găsi un ajutor. Se află de vânzare la tiporafia nostru, cu prețul de 50 bani exemplarul. IASSI, 13 Ianuarie 1887. Ce este patria? Conferință a dlui B. Ștefănescu de la Vrancea ținută în sera de 4 ian. 1887. (Urmare,). O primă împrejurare, forte însemnată, care contribue la acesta e „limba“ Și prin limbă conferențiarul nu înțelege dicționarul—macar că, batâ’î părdalnicul, nu deobște pentru el face d-sa multă gălăgie,—ci geniul limbei, adeca direcția de cugetare și așezarea vorbelor căci fiecare națiune are modul ei de a cugeta și de a așeza vorbele și cu greu un străin pate sâ’l pricepa și sâ’l utilizeze. Exemple sunt destule: omeni bătrâni, care stau de câte 80 de ani aici la noi, sunt profesori la români sau au relații dese unii chiar sunt inâurați cu Românce nu pot să pricepă flasa românască și imediat al cunoști ea nu e român. Geniul limbei mărește ideea de patrie, căci cine ne transmite cunoștința originei nlóstre comune și a întregului fond comun ? Limba cu legendele, cu snovele, cu basmele, etc. Și prin limbă și prin producțiile geniului poporal se arată mai bine unitatea genetică a unui popor decât prin demonstrațiuni istorice. Prin urmare, dacă patria e rezultatul egoismul, dacă e iubirea celor ce au ceva comun cu noi, dacă acesta comunitate se arată prin limbă și dacă un străin nu pate să înțelegă limba, atunci oricâte decretări de încetâțenire se vor face, ele ar putea să dea drepturi unor omeni cari nu ar merita, dar nici decum ideia de patrie. O altă împrejurare e „religia“. S’a zis că în chestiile politice să nu se amestece religia și, au zis unii, dacă mulți dintre noi nu cred, cum o să vie în luptă religia celui care se împământenește cu cei ce n’au religie ? Luând de pilda pe evrei, conferențiarul zice că lucrul nu stă astfel. Ei au poronei în contra vostră. Și să scrie la carte: „mai bine 10 străini morți decât unul din ei supărat!“ Oamenii de tote celelalte religiuni au, pe lângă raporturile religiose, între dânșii și civile, etc., dar la Ovrei nu exista decât cele religiose și când religia lor le poruncește lucruri ca acele spuse conferențiarul, să înțelege că e absurd să <fi'ci că nu trebue să faci chestie de religie când e vorba de împământenire. Pentru că la împământenirea evreilor în orice țară nu se cere a se desființa părțile din legea lor cari sunt contrare legilor civile ale acelei țări . Pentru că politica se conduce de capitaliștii cei mari, pentru că banii stau la mijloc. Pentru noi aștea, orășenii, e mai ușor să lăsăm religiunea la o parte, dar pentru săteni nu e tot așa. Țăranului îi place să se închine cum a apucat el și nu póte iubi pe cel ce se închină altfel, dar nu a fost niciodată decât liberal în credințele religiose. Cu tote acestea în religie ca și în limbă își vede el origina comună, desvoltă ideea de patrie și streinul încetățenit, care desprețuește acesta religie neînțelegând-o, nu înțelege nici ideea de patrie. Conferențiarul își termină vorbirea prin desvoltarea acestei întrebări: ce se întâmplă cu un popor care nesilit se divide în caste sau clase ? Oamenii au înțeles nedreptatea castelor și a claselor și le-au dat la o parte precum chestiile de deosebiri de naștere. Vine însă întrebarea: cine hotorește ideea de patrie ? învățații ? Dacă ei însă alunecă pe calea cosmopolitismului, atunci ? La noi, in sate sau in orașe se desvoltă ideia de patrie ?—Și în unele și in altele, cu tote că, stabilind o egalitate, greșim în favorea orașelor. Trebuie să băgăm de semn însă că a început să se facă o deosebire intre ce se chiamă sat și oraș, că prin felul culturii pe care o caporta orășenii se deosebesc de săteni, că se face un început de mod de gândire și de limbă deosebit, că ceea ce am învățat de la Europa sunt lucruri artificiale deorece nu se pute înțelege tot Românul. Puține încercări s’au făcut la noi pentru rumănizarea termenilor științifici —pe când Nemții au căutat se traducă până și cuvântul de aritmetică. Clasele dar se formeza; felul cultural ne face străini de săteni; deosebirea economică ne face și mai străini. Afară de împroprietărirea țăranilor nu s’a mai făcut nici o lege seriosä pentru îmbunătățirea economică a lor. La orașe—cari formează un sfert din populațiea țării—avem scole de trei grade forte numerose, pe când pentru săteni nu avem scole de agricultură. Iată clar formația claselor prin cultură. Drumurile de fer folosite au întru ceva țăranilor? Nu, căci orășenii merg cu ele mai mult și ei, pentru ca au trebuit cheltueli multe de făcut cu ele, s’au ales cu părăsirea tuturor șoselilor pe unde nu poți umbla teafăr. Vedem clar că clasele sunt pe cale a se forma, ce se face cu acel popor care le formeza . Ideea de patrie trebue să se ducă. D-sa declară că a vrut să răsbune cuvântul de „patrie“, care a ajuns de batjocură, pentru că unii sau servit de el ca de o pavăză cu care să orbiasca ochii, să fure mințile și să fure și... pungile, iar când au isbutit au pus pavăza sub piciore fara teamă de nimic. Ei bine, termină conferențiarul, dacă tocmai orașele iau in batjocură ideia de patrie, ideia vitală a unei națiuni, atunci ea este pe calea peirii, Gheorghe de la Plevna ANECDOTE POPULARE. ȚERANUL ȘI ADVOCATUL Cu căciula într’o mână și un găsean la subțiarâ, Un țăran odiniără Se’ntâlni c’un domn c’am dcheși, dar nemțește îmbrăcat — «Domnulei a zis țăranul, D-ta ești apucat, Și cunoști mai bine legea ca primarul de la sat. Pentru asta, cu o gâscă am venit să’ți cer un sfat. Mai anteri împrumutasem p’un vecin cu zece lei, Și mergând la dânsul astăzi să’mi cer bănișorii mei, «Du-te dracului!* îmi zise datornicul înrâu.* — Și tu, ce-ai făcut, țărane ? — «La dumneta am venit*— ȚĂRANUL RECUNOSCĂTOR Un țăran, având germanul o nevastă arjagosä. Intr’o zi la târg se duse,—după o cârtâ zgomotasă,— Și văslând o spițerie, măuntru-a și intrat. Iar cu orecare târnă, pe spițer l’a întrebat zicând: — «Domnule n’ai őre pe aci prin prăvălie, Ca să vindice arțagul, vreun leac de doftorie ? Pentru că eu, din păcate, nu de mult m’am însurat Și de trăiai căsniciei pănă’n gât m’am săturat. Căci, nn chipnește’ți, vere, nu e zi de cer lăsată Ca să nu’mi găsesc beleaua cu nevasta mâniată. Dacă săra de la muncă vin acasă mai târziu,C Strigă cât îi este gata, in cât singur nu mai știu Ce să fac să’i astup pliscul, că mereu la sfadă-o ține. Zicând, c’o făcut s’aștepte cu mâncarea pentru mine. Dar a doua zi de vreme de la muncă, vin acasă. Și ea’i gata, înainte’mi tot cu ursuzluc să iasă. Și îmi strigă mult mai tare:—«Leneșule blestemat! De l’amază vii acasă ? Or la muncă nici n’ai stat ? Nu vezi că cu lenevia sărăcia ne’ndrăgește, Că nimic din casa nóstră astăzi n’o mai izgonește, Uite-te, Ion al Vetei, da cu zori și pănă’n seră N’a lăsat din mână lucrul, sapă, seceră și ară. Pe când tu te duci în muncă pe la prânz, și ziua’ntregă o petreci cu dusu’ntorsu ; zeu că ți-a trecut de șegă. —Și de-al d’astea’mi zice multe.— Așadar, in prăvălie In potriva astei bele, dacă ai vr’o doftorie. Te rog, dă’mi-o și îndată ți-o plătesc cu cât ei cere.* —Am spițerul îi respunse, și îi trase cu putere Două palme sănătase, zicându’i: «acestea ține Să le dai și tu nevestei, când va mai sări la tine!* Cum vezi țâranu-acasă și nevasta’l-a zărit Ca de obiceiu cu gura înainte’i a sărit. Insă el îi dete-o palmă că doar nu a leșinat. Pănă ce’și închise gura și in casă a intrat. A trecut aprópe o lună fără să mai îndrăznască Cum făcea odiniora, pe bărbat să ocărască . Ba când îl vedea că vine, înaintea lui eș ia Și cu vorbe dulci, blajine, ca pe-un prunc îl mângâia. Intr’o zi, la târg țâranul după treburi iar plecase Și spițerului o rață, ca sâ’i dea plocon luase. Ajungând in târg se duse la spițer in prăvălie. Ca om drept, sâ’i mulțumescă pentru buna’i doctorie. Și lungindu’și mâna, zise«Una’mi fuse de ajuns Ca sâ’mi vindice nevasta ; deci pe-a doua ți-am adus înapoi».—Și-o palmă trase bietului spițer uimit, Rugându’l ca s’o păstreze pentru-un alt nenorocit. Ion Encescu, e’JLKrA, iubire. Așa precum un astru se duce către-apus, Bstrâna’mi tinereță spre-apusul ei s’a dus! De-ași fi simțit o clipă măcar acea schimbare Ce face să devie copilul mic, om mare! Dar pănă când să aflu c’am devenit ce sunt, Mormântul se deschide numindu-mi: pământ! Iar simțurile mele se deslipesc de mine, Căldura înceteză in inimă și’n vine, Și mort, c’o nouă viață, in stârvul meu revin, Să văd de’mi mai române un simț, iu marte, viu. Iubirea, ca lumină de foc etern trăește. Și singură durere, când totul putrezește. Oh! Spune’ți, ce s’ar face pământul fără sare ? Și fără de iubire, eu ce m’ași face ore? Th. M. Stoenescu. TELEGRAME Paris 22 Januar. Ministrul de finanțe, d. Dauphin, renunță la proiectul de buget ce’i elaborase și acceptă proiectul modificat de comisiune. Astfel s-a evitat o criză ministerială. Viena 22 Januar. «Wiener Alig. Zeitung» pretinde a ști, că Țarul se va duce la Berlin în Martie, apoi la Milano, unde va avea o întrevedere cu regele Italiei. Apoi se va întorce la Petersburg, trecând prin Viena. Petersburg 22 lanuar. «Nowoe Vremea» știce că, fără a vroi să impedece un răsboiu între Franța și Germania, Rusia va putea lucra astfel, încât armata germană nu va putea mergi totu contra Franței. Londra 22 lanuar. In cercurile guvernamentale domnește neliniște din cauza raporturilor dintre Franța și Germania și se vor face pute orecare pregătiri spre a scăpa neutralitatea Belgiei. Manevrele cele mari, se vor ține la primăvară, vor procura ocasiunea de a face o încercare de mobilizare a forțelor de uscat și de apă. Berlin 22 ianuar. Se crede că nou Reichstag se va întruni în Martie și se speră că la aniversarea sărbătei împăratului legea militară se va vota. Constantinopol 22 lanuar. Zankoff și Vulkovîci au conferit cu marele vizir în timp de două ore. Constantinopol 22 lanuar. Costaki Antopulo e numit guvernator în Creta înlocuind pe Savas-pașa, demisionat. Berlin 24 ianuar. Principele Alexandru a plecat din Strasbourg și s’a dus la Milano. Să pretinde că principele ar avea acolo o întrevedere cu Kaltchew. Hanovra 24 ianuar. La întrunirea Naționalilor liberali ce s’a ținut aici, domnul Benningsen a accentuat asupra necesității de a se acorda septenatul ca cel ce este pate singura speranță spre a înlătura un răsboiu. Sofia 24 Januar. D. Zancoff ar fi formulat se crede, urmatorele propuneri: Abolirea regenței, ministerul internelor și al externelor să se deie Zancoviștilor, ministerul de răsboiu generalului Kaulbars, reintegrarea tuturor autorilor loviturei de PRESENTUL ȘI VIITORUL. (După Pénélon- Télemaque). Ca florea care luptă în zori de dimineță Trăește pănă sara, și-apoi t’a veștejit Așa este și omul!—Trăește-o zi de viață : E tânăr dimineța! iar sora ’mbătrânit! Ca undele spumase ce fiul duce’n vale. Și nici nu lasă urme pe unde-au dispărut, Așa și mii de omeni se duc pe-a vieței cale! Iar mulți, nici amintire nu lasă de trecut! Căci timpul trece iute, alargă cu grăbire, Și’n cursa’i nesfârșită, nimic nu’l pute opri ! Iar tote in natură, ne având deosebire, De dânsul sunt târâte ! cu dânsul vor peri ! Oh! voi, care acuma petreceți nebunește O tinerețe dulce, bogată, ’n desfătări. Să nu uitați că vrâsta ca florea veștejește? Și-amarnic e sfârșitul acestor nepăsări! Că-a nostra frumusețe, plăcere, fericire. Putere, sănătate, ca visul vor peri ! Și din aceste, numai o tristă amintire Va remânea atuncea, cătând a ne’ntări. Că’ndată,—Bătrânețea de tote desgustată. Veni-va să slăbască obrazul cel curat! Să ne slăbască corpul! s’oprască să mai bată Palpitul bucuriei in pieptul sfărâmat! Va face ca Presentul să pară o tortură Iar Viitorul însuși cu frică-a privit! Și din frumosul tânăr remâne o creatură, Nesimțitore’n tate, un suflet veștejit. Dar nouă ce ne pasă ? Noi credem tot departe Acel timp de durere ! Și cât ne înșelăm , El Merge! Iată’l vine ! S’apropie, sosește ! Și... Ne trezim cu dânsul, când nici nu ne așteptămi ! - A . Din multe căi frumose, ce’n viață se arată..., Mergi ! mergi pe a virtutei, Ci tânăr muritor ! Căci ea deși’i spinosă, e calea adevărată De la Presentul dulce, la tristul Viitor ! Roman, 14 Decembre 1888. D. I. Zamfirescu.