Curierul Foaea Intereselor Generale, 1889 (Anul 16, nr. 1-140)
1889-01-01 / nr. 1
Anul al XVII-lea No. I. IASSI Duminică I (13) Ianuarie 1889. Apare Duminica, Mercurea și tinerea PREȚUL ABONAMENTULUI ȘI ANUNCIURILOR IN TASST, pe an, 24 Fr. — pe semestru 12 Fr.— pe trimestru 6 Fr. [N DISTRICTR, pe an, 28 Fr.— pe semestru 14 Fr.— pe trimestru 7 Fr. STREINATATE................................................40 Fr.— INSERȚIUNI ȘI RECLAME, rândul . . . 1,6 Bani ȘTI IU LOCALE . ... 1 Fr.— EPISTOLE NEFRANCATE, nu se primesc. . . . Anunduri: Pag. 1, 50 b. Pag. 111,40 b. Pag. IV, 30 b.CURIERUL Vin Vi‘. 90 bani* FOAEA 1 DuminicRi 2 Luni 3 Mar fi 4 Mercuri 5 Joi 6 Vineri 7 __ Sâmbătă (TR BALASSAN) INTERESELOR GENERALE O stindaru ISP t 330. & 30 PATRONUL PILEI TIMPUL DIN SEPTAMANA (1) 8f. Vasile și Tăerea impr Părintele Silvestru, papa Romei Sf. Păr. Malachia și Sf. Mat. Gordie Ad. celor 70 Ap. și Cuv. Teoctist Sf. Mat. Teofim și Teona (f) Botezul Domnului (t) Prof. loan Botezătorul La 6 Ianuarie. Lună plină cu timp geros. STIL NOU lăm 13 14 15 16 17 18 19 PIUA Duminică Luni Marți Mercuri Joi Vineri Sâmbătă CONRESPONDENȚI ÎN STRĂINATATE: Pentru FRANCIA , se primesc anunciuri la Domnul Adam, négociant-comissionaire 4, rue Clément Paris.— John F. Jones, 31 bis, Faubourg Montmartre , 31, Passage Verdeau, Paris.—iSocietate mutuală de publicitate pentru anunciuri și reclame, Paris, D-nul Lorette, 51 bis strada St. Anna. Pentru AUSTRIA și GERMANIA la Rudolf Messe Seilerstatte No. 3, Wien. P A T RQNOL p I L E I__ R5». Söreim | Apus. Sórelui Iîariu 7—33 4—45 Felix 7—33 4-46 Mauru 7—32 4—47 Marcelin 7—31 4—48 Antoniu 7—31 4—49 Prisea 7—30 4—50 Oannt 7—30 4-51 Rotter & C-o Riemergasse 12 Wien.—Pentru ANGLIA a D. John F. Jones, 166, Fleet Street^JiOndra, K. C. Manuscriptele nepublicate si tn lr. 90 bani. \\=. IBin -s -------------------------------------------- STIL VECHIUL III A fan. IASSI I Ianuarie, 1888. Anul noul Anul nou! Aceste cuvinte se aud promoțându-se de la mic pană la mare, de avuți și săraci, de burghezi și aristocrați, de comersanți și de industriași. Știm ca acesta exclamațiune de bucurie scosă din atâtea pepturi este condamnata de toți acei cari pretind cât tot universul este un joc al întâmplare!, ca nu există nici o ființă suprema, că tot ce vedem asta si nu este decât resultatul unor îmbinațiuni chimice, dinamice sau mecanice. Cu tote acestea, toți filosofii lumei, începând de la timpii cei mai antici și fiind cu timpii cei mai moderni, n’au fost in stare a nimici acesta datina frumosa a anului nou. Istoria ne învața ca jiua anului nou a fost serbată în timpii cei mai obscuri și presentul ne dovedește ca acesta datina s’a păstrat cu o perseveranțâ perpetua până in timpii noștri. Nu avam durât a na strgca privirile asupra tuturor statelor, nu numai asupra acelor civilisate, ci chiar și asupra acelora, cari nu se pot bucura de favorea de a figura în riunda acestora, și vom vedea, cu tate, afara de puține excepțiuni serbează prin solemnități mai mult sau mai puțin pompose ,Ziua anului nou. Nu voim a face un studiu special despre modul cum se serbează ziua anului nou la diferitele State. Ne vom mulțumi numai de a constata ca ea se serbeza nu numai în Europa civilisata, ci și’o alte pârți ale globului terestru. Dacă acestA <ji a anului nou este destinata ca o de veselie și de fericire în Brancia, Austria, Germania, Italia, Spania și ’o tate statele Europei, pentru ce România, acest stat june, frumos și romantic tocmai prin datinele sale strămoșești, ar vrea să se abată de la acesta regulă generală ? Pentru ce România s’ar feri a păzit cu sfințenie obiceiurile strămoșești, pe [când alte națiuni civilisate se fălesc cu deoseb ? Germania, care juca astăzi și rolul principal în politică nu se sfiește deloc a serbariu a anului nou prin manifestarile cele mai zgomotase de bucurie. Francia, Austria, Italia, Spania și cele l’alte state europene serbeza asemenea într’un mod zgomotos acesta tfi, și fiecare individ, fie el bogat sau sărac, proprietariu sau muncitoriu, se bucură la cercul putinței sale de acestu <ji. Dacă cu tote perceptele celor salvanți statele civilizate au știut sa păstreze originalitatea serblrei anului nou, Romania nu va fi desigur cea Tintain care se renunțe la niște obiceiuri strămoșești atât de frumose. Din contra, să căutăm a le păstra din neam în neam, ca un semn de venerațiune în suvenirea strămoșilor noștri, cari s’au luptat cu bărbăție și cari ne-au pregătit prin multe sacrificii terenul de glorie și de mărire pe care ne mișcăm astăzi. Să ne bucurăm dar cu toții că a sosit anul nou 1889. Să ne urăm din inimă unii altora, ani mulți și fericiți! Să uităm relele trecutului, să ertăm greșelile greșiților noștri și să sperăm într’un viitor mai strălucit! Prin acest mic prolog nu voim de cât a constata câ țua anului nou este o <fi de bucurie nu numai pentru tote națiunile civilisate, ci și pentru multe națiuni lipsite de cultură. Acesta ’i este serbată și’o secolul al XIX, ca și’o timpii cei mai antici prin diferite solemnități, cari nu au altă tendință decât de a începe cu bucurie o viață nouă. Morala acestei serbări n’a fost și eu pate fi alta, de cât a uita relele trecutului, a distruge din sufletul nostru tote orele și pasiunile și d’a păși cu unire și concordie pe calea progresului. Să tragem deci un vel des asupra celor rele, și înarmați cu iubire, cu concordie și bună-voința să intrăm în lupta anului nou 1889, care, convingându-se de silințele neatre sincere, desigur ca va protegia aspirațiunile nóstre ca și predecesorul său 1888. Dacă tota lumea se bucură de anul nou, dacă îl serbeza, desigur ca și ,D KM KRil, acest organ de publicitate, care întră cu acesta <ji în anul al I?-lea al existenței sale și care de la aparițiunea sa și până astăzli n’a urmat alt scop decât binele comun, are tot dreptul de a participa la acesta bucurie generală. „CURIERUL”, fóța intereselor generale, organ de publicitate, care nu aparține nici unui partid, care nu este subvenționat de nime, a dovedit în decurs de șase sprezece ani, că nu s’a abătut nici un moment de la calea ce și-a propus de a servi intereselor generale și că nu mulțumește existența sa decât numai muncei și energiei cu care s’a luptat într’un timp atât de îndelungat și bunei-voiați din partea unor, lectori și lectrice, cari, apreciând micul nostru merit, au bine-voit a ne încuraja prin plata regulată a abonamentelor, cari constituesc singurul nostru mijloc de întreținere. Putem mărturisi cu mândrie, că cu tote dificultățile ce am întimpinat din causa crisei existente, nu numai Ziarul nostru, dar și tipografia a fost încurajată nu numai de cea mai mare parte a abonaților noștri ci și din partea onor public care s’au grăbit a ne da un bine-voitor concurs, pentru a putea păși pe calea de progres ce neam propus de la aparițiunea farului și fondarea tipografiei, adică, de a servi interesele generale ale Torei. Astî fzi, după o trecere de 16 ani de la înființarea fóiei nóstre, nu putem tăgădui că onor public ne-a dat tot concursul posibil pentru realizarea scopului nostru. Fóia nostră a atins totdeauna cu preferință acele chestiuni, de la cari depinde prosperitatea națională. N’am neglijat prin urmare de a vorbi despre agricultură, comerciu și industrie, presimțind cu drept cuvânt cât tocmai aceste chestiuni vor deveni ardătore. Ar fi o sumeție prea mare din partea noatra ca noi însuși să susținem că fara nostru a contribuit întrucâtva la îndreptarea relelor existente și la introducerea de măsuri, menite ca România să înainteze progresând. Meritul nostru nu consistă decât în conștiința împăcată de a ne fi îndeplinit datoria cu scrupulositate și în resultatul necontestat, că fiarul nostru se bucură și astăzi, după trecere de 16 ani de o bună-voințâ crescândă din partea abonaților sei. Așadar vom profita și noi de acesta <?i solemnă pentru a exprima sentimentele nóstre cele mai câldurose tuturor acelor, în ai căror pepturi se bate o inimă cāldurosa. Urăm mai întăiu MM. NL. Regelui și Reginei mulți ani fericiți, dorind ca creatorele să le inspire sentimentele cele mai nobile pentru patria nostra! Urăm guvernului asemenea, ca el să fie inspirat de patriotismul cel mai sincer pentru prosperitatea României, ca s’o potă conduce la glorie și mărire. Urăm ani fericiți representanților țârei și ’i conjurăm să lase tóte pasiunile politice, tóte urele personale, tóte animositățile la o parte, și să nu se gândiască la alta, decât la modul cum ar putea conduce ’Vata nóstra patrie la fericire și Demuria. Dorim au mulți și fericiți onoranoștri abonați, lectori și redrițe. Dorim ca anul 1889 să fie un oaroditor, să fie scutit de secetă, de lacuste, de grindină, de resbele, de epidemie și epizotii. Dorim în fine ca anul 1889 îmbelșugat în tóte privințile, putem ca și noi să ne putem bucura de rudele cari se revarsă un an îmbelșugat. După tote aceste urări sincere exprimate ca acesta ocasiune, dorim și pentru noi, ca unor noștri abonați să aprecieze silințele unui din cele mai vechi fiare din România care există astăzi. Din partee nu putem promite alta, decât că ne vom da tota silința, ca ANUL NOU BUCHETUL ÎNCÂNTAT. (Urmare și fine) ^ CAPITOLUL III. Mai mulți ani se strecurară fără ca Ianinu se găsescă vreo rost deslipită din buchet. Când, In fine, si fa dat de a revedea pe fiul său, el ii apăra ca eșarfa albă de comundant la braț, primind împărtășania din mânele preotului, înconjurat de o elegantă adunare, care se ruga pentru copilul unit pentru tntăia ora cu corpul și sufletul mântuitorului omenirei. «Mumă!* ține el Încet, pentru ce nu ești tu aici ? un singur sărut, o singură desmerdare de la tine, mi-ar fi mai prețidsft decât tote cadourile de care mă’ncurcă acești strătini. Mai uitat nuare ? El ridică o privire durerosa către marele Christ ce era înaintea lui, și simți o sărutare, o sărutare de mamă pe obrazul scund de o lacrimă. O sfinte lacrime a inimei materne! Cine nu’și aduce aminte c’a simțit, născându-se ln sufletul seu, sub acestatrouă divină aspirațiuni către bine,—bune hotărâri,—promisiuni sfinte. CAPITOLUL IV. Timpul trecea prea încet după vroința lamei. Ea nu trăia decât din speranțe. Frumosa încă, ea fugerută în căsătorie de mai mulți onești omeni ; căci ea edifica pe tota lumea prin conduita sa nereproșabilă, pietatea sa exemplară și, admirabilul seu devotament pe lângă mici bolnavi din sat, la care ea risipea tote tesanțele tandreței sale. Dar ea respinse cu demnitate tote cererile de căsătorie, căci suvenirul scumpului seu soț și a fiului seu de care ea visa cu mândrie reîntorcerea lângă dânsa, umplea tot sufletul seu. Acest fiu prea iubit, ea’l revădu într’ori la o serbare datft iu onorea sa. După niște strălucite esamene, el venise de rempurtase tóte premiurile. Cu paharul în mână, el ciocnea ca veseli camarazi. Când fu la rândul seu de a ridica un toast, el se sculă, umplu cupa sa și, cu buza’nfiortă cu ochiul umed. — Beau în sănătatea mamei mele! strigă el. Tóte capele se umplură la moment și întâlniră pe a sa într’o zingănire cristalină : — A mamei tale, a mamelor neatre! strigară în cor toți acești fani nebuni, deveniți serioși pentru un moment. Și Ianna venise de îmbrățișare pe acest scaup fia care nu o uita în bucuriele inimei sale. CAPITOLUL V. Pe urmă un lung spațiu de timp se strecură. Sermana văduvă nu mai era tânără Fire argintii se zăreau în frumosul ei păr brun. Rolul de pretendenți se rărise, se împrăștiase și finalmente dispăruse cu totul O mică moștenire adusese lamei o adăugire în bunul traiu, dar inima sa de mamă nu simți de cât mai dureros absența micului său copil. Oh !cum ar fi voit ea să știe unde să’l găsască! La cea întăia ocasie, își zise ea, îl voiu readuce cu mine, el nu va fi mândru, el mă iubește, și mă va erta că pentru fericirea sa, am renunțat la presența lui lângă mine. Iotr’o diminără, spre imensa sa bucurie, una din cele doaă din urmă roze căzu în fine din benitier. Agitată de un vesel presentiment, Ianna’și puse hainele sale de sărbători mari, culese un frumos buchet de Iasmin și viorele și puse roza încântată pe inima sa. Fu din nou în biserică că ea revărsu pe fiul său. Sunetele grave a orgei resunau la urechia sa. Pentru cine aceste flori, aceste covore, acest gard de curioși înaintea ușei sfântului loc ? Cu sufletul plin da o bucurie divină, Ianna lunecă prin mulțime, invizibilă pentru toți. Ea pătrunde pănă lângă fiul meu, care îmbrăcat cu o strălucită uniformă, pepini ornat cu crucea legiunei de onore—pane în degetul Luisei, devenită o încântătore fină fată, inelul binecuvântat, spre a se uni înaintea lui D-zeu cu aceia ce el a ales de soție. Pe urmă el ridică capul, ochii sei strelucesc de o entuză secretă; el purta în vag, pe un punct luminos, întrevăzut de ochiul său singur, privirea iluminată de razele sufletului seu;—el întinde urechia la vocea bine-cunoscută a germanei sale mame, pe care inima sa o invocare în acestă mută rugăciune: «Te bine-cuvintez din fundul inimei mele, scumpul meu fiu, aș fi dorit forte mult de a te fi vădut în fine revenit lângă mine, însă înțeleg că locul acestei frumose tinere fete nu este în modesta mea locuință. Adio dar, sau mai bine la revedere, fiul meu prea iubit, tesaurul meu, viața mea !* Ea se’ntorse singură și discurajată acasă. CAPITOLUL VI. Din acesta zi un văl negru părea că se întinsese pe sufletul seu. Singurătatea îi deveni grea, tristă ; ea sperase că’și va readuce fiul în țară! Iaima sa sîngegiia din ce in ce mai mult, și dacă o frumosa rosă n’ar mai fi remas în benitfer, lăsându’i speranța de a se revedea pe fiul seu pentru cea din urmă era,—ea ar fi rugat cerul, ci și nópte, de a o reuni in fine ca scumpul sensor într’o lume mai bună. Intr’o nópte furtunosa Ianna se sculă ca să închidă cu îngrijire ferestrele. Ea’și reaprinse lamba și ca tot d’auna, alerga înainte de tote la beniffer. In fine cea din urmă roză căzuse. Sermana mamă o sărută și, îmbracându-se în grabă puse florea pe inima sa. Chiar la moment, ea se găsi transportată într’un câmp întins. Păsări sinistre sburau, spăimântate de zgomotul pașilor ser; apeluri plângătóre resunau la urechile sale, și ea simți sufletul său cuprins de o groza mortală. .Fiul meu! fiul meu!“ gemu ea, căutând a pătrunde cu privirea la acest lugubru loc. «Mama mea !* murmură deodată o voce la piciorele văduvei, care plecându-se, auzi pentru cea din urmă oră acest apel suprem, acest dalce nume de «mamă» exalându-se de pe buzele fiului seu expirând. Mânile sale tremuratore căutau, dar in vana deschide uniforma: ele nu’ntâlnesc decât crud, ordine, mama apăsă urechea pe inima copilului seu... Acesta inimă încetase de a bate! «O țleule! crudule ! țlen, tu mi-ai luat fiul! tu l’ai făcut să mdră’n florea vrîstei sale! Oh ! sermanul meu iubit! De ce nu te am ținut lângă mine ! De ce n’am făcut din tine un umilit plugar, în loc de a visa pentru tine averea și gloria ! Tu ai fi acum lângă mine, plin de viață și gustând în pace încă lungi zile de fericire, între mama, soția și copii tăi, și tu ai fi care mi-ai include ochii !* «Adio dar, adio pentru totdeauna, sermanul meu fiu, unica mea bucurie în acesta lume teartă’mi nebuna ambițiune la care am sacrificat fericirea de a te păstră lângă mine, și așteptă-mi acolo unde nu este nici despărțire nici marte.*