Curierul Foaea Intereselor Generale, 1890 (Anul 17, nr. 1-138)

1890-01-04 / nr. 1

Anul al XVIIMea No. 1. Í PREȚUL ABONAMENTULUI ȘI ANUNCIURILOR DIN IASSI, pe an, 24 Fr. — pe semestru 12 Fr.— pe trimestru 6 Fr. [N DISTRICTE, pe an, 28 Fr — pe semestru 14 Fr.— pe trimestru 7 Fr. STRAINATATE..................................................40 Fr.— 1 INSERȚIUNI ȘI RECLAME, rândul ... 60 Bani. I STIRT LOCALE » ... I Fr.— EPISTOLE NEFRANCATE, nu se primesc. . • • I Aaunciuri: Pag. I, 50 b. Pag. 111,40 b. Pag. IV, 30 b. Redacția și Administrația Apare Duminica, miercurea și Vinerea. (TE BALASSAN) foneJl intereselor generale CONRESPONDENȚI ÎN STRĂINATATE: Pentru FRANCIA s se primesc anunciuri la Domnul Adam, négociant-comissionaire 4, rue Clément Paris.— John F. Jones, 31 bis, Faubourg Montmartre , 31, Passage Verdeau, Paris.—iSocietate mutuală de publicitate pentru anunciuri și reclame, Paris, Dlul Lorene, 51 bis strada St. Anna. Pentru AUSTRO-UNGARIA prin d. A. Oppelik, primul Biurou de Anunciuri austriac, Wien, I. Stubenkaster No. 2.— Pentru GERMANIA la Rudolf Messe Seilerstatte No. 8, Wien. “iS. — strad.a O-o li a.. — 46. Rotter & Co Biemergasse 12 Wien.—Pentru ANGLIA , D. John F. Jones, 166, Fleet Street, Londra, E. C. Manuscriptele nepublicate se vor arde. Un in*. 20 bani• IASSI, 3 Ianuarie 1890 CURIERUL“ Acest organ de publicitate care intrat în acest număr in anul al 18-lea al existenței sale și care de la aparițiunea sa și până asta<si n’a urmat alt scop decât binele comun, are tot dreptul de a participa la acesta bucurie generala. «CURIERUL,“ fata intereselor generale, organ de publicitate, care nu aparține nici unui partid, care nu este subvenționat de mine, a dovedit un decurs de »»prosps «« xecco ani că nu s’a abătut nici un moment de la calea ce și-a propus de a servi intereselor generale și că nu mulțumește existența sa decât numai muncei și energiei cu care s’a luptat intr’un timp atât de îndelungat și bunei-voinți din partea onor lectori și lectrițe cari, apreciând micul nostru merit, au bine-voit a ne încuraja prin plata regulată a abonamentelor, cari constituesc singurul nostru mijloc de întreținere. Putem mărturisi cu mândrie, că cu tote dificultățile ce am intimpinat din causa prisei existente, nu numai ziarul nostru, dar și tipografia a fost încurajată nu numai de cea mai mare parte a abonaților noștri ci și din partea onor public care s’au grăbit a ne da un bine-voitor concurs, pentru a păși pe calea de progres ce ne-a propus de la aparițiunea «ziarului nostru și fondarea tipografiei, adică , de a servi interesele generale ale erei. Astăzli, după o trecere de 17 ani de la înființarea fotei nóstre, nu patem tăgădui că onor public ne-a dat tot concursul posibil pentru realizarea scopului nostru. Fóia noatrá a atins totdeauna cu preferința acele chestiuni, de la care depinde prosperitatea națională. Prin urmare, n’am neglijat de a vorbi despre agricultură, comerciu, și industrie, presimțind cu drept cuvânt că tocmai aceste chestiuni vor deveni arzetere. Ar fi o sumeție prea mare din partea nostra ca noi insuși să susținem că jiarul nostru a contribuit intra câtva la îndreptarea relelor existente și la introducerea de măsuri, merite ca România să înainteze progresând. Meritul nostru nu consistă decât la conștiința împăcată de a ne fi îndeplinit datoria cu scrupulositate și la resultatul necontestat, că Ziarul nostru ne bucură și astăzi, dupe up timp de 17 ani de o bună-voință crescândă din partea abonaților săi. Suntem mândri a anunța că „Curierul“ nu se bucură de nici o subvențiune, dânsul își urmezá calea sa fără a șovăi, și grație activităței și perseverenței noastre, am putut asigura acestui vitos organ de publicitate o existență sigură. Deci nu vom lăsa frumosa ocasiune cari oi se presintă, fără ca să mulțumim din suflet abonaților noștri cari au bine-voit a ne seconda in spinasa noatra cale dîndu-ne preciosul d-lor concurs. Suntem in posițiune a promite numeroșilor noștri abonați că „Curierul“ s’a ocupat in special pentru a susținea chestiunile cele mai vitale ale societăței care au fost direct interesate; acesta a făcut’o fără nici o părtinire, căci noi intotdeauna am ținut linia cea mai corectă in privința tuturor chestiunilor grave, ne abngând de padența lectorului și in același timp expunându-i tóte faptele importante ce s’au petrecut diluri sub ochii săi. Intrucât ne privește pa noi, ca redacțiune, nu putem reproșa anului 1889 nimic,decât indeferența in cere a lasat pe mulți din onorniștri abonați de a nu ad plăti abonantele datorite și de a nu’i fi indemnat la îndeplinirea acestei datorii. Suntem insă convinși, că bătrânul an 1889 nu va voi să’i păstrăm ură și se’i vorbim de rău, și că va recomenda jinelui său succesor 1890 pe toți onor noștri abonați insuflându-le gradul cel bun de a se gândi și la noi cari ne muncim și cheltuim cu aparițiunea și expediarea regulată a farului nostru un an întreg pentru d-lor spre a li se aduce știri din țară și din străinătate. Așadar, vom profita și noi de aceasta <ni solemna pentru a exprima sentimentele nóstre cele mai calmirase tuturor celor, in ai câror piepturi se bată o inimă căldurosa. Urăm MM. II. Regelui și Reginei cât și A. S. R. Principelui moștenitorul Coronei mulți ani fericiți, dorind ca creaturile să le inspire sentimentele cele mai nobile pentru patria nostra. Aspiiamentul comercial Franco-Somma Camera și senatul au votat proiectul de lege presentat de d. ministru de externe cu privire la prelungirea aranjamentului comercial dintre Franța și România până la 28 Iunie (10 Iulie) 1891. Acest aranjament intră in vigore cu începere de la 20 Dac. 1889 (1 Ianuar) 1890. Din expunerea de motive a d-lui ministru Al. Lahovari, publicul va vedea desigur rasele prin care au trecut relațiunile m Jestre comerciale cu Franța și amiagele cerces pentru ambele state după urma prelungirei aranjamentului comercial de care e vorba. Iată textul expunerea de motive : Expunerile motijre Aranjamentul comercial provisoriu încheiat cu Franța, in 17 iunie 1886 a pus capăt unei contestațiuni vamale daunatore comerciului român și francez. Reînoirea lui repetată, de atunci incoce, a dovedit că cu tote că un tractat definitiv nu a fost ssubscris intre guvernul regal și guvernul republicei franceze, starea de lucruri creată prin acel aranjament ai fost folositore comerciului reciproc al ambelor State. Fiind date aceste resultate imbucuratore, d. ministru plenipotențiar al Franției, a propus guvernului regal incă din luna Maiu 1889 prelungirea aranjamentului provizoriu pe o perioda mai lungă decât aceia ce face obiectul reînoirei astăi in vigore. Avâo d in vedere acestă propunere și, considerând că studiile întreprinse la nni si in Frantanental fișarea definitivă a regimului economic și vamal nu sunt terminate. Considerând că tratamentul de care se bucură asta-$i mărfurile române in Franța, este in parte intemnelat pe tractatele încheiate de acel stat cu alte puteri și că durata lor trece peste epoca la care a spiră tariful convențional de care se folosește mărfurile franceze in România, și deci, mărfurile române li se asigură in Franța un regim ca și cel de astăzi. Considerând că stabilitatea tratamentului actual in Franța nu este asigurat in fapt, și in fine, că nereînoirea aranjamentului ar fi da unUoire comerciului nostru de exportațiune. Pe de altă parte, relațiunile comerciale franco-române având loc in mare parte pe calea maritimă și pe aceea a dunărei. Folosința efectivă de avantagiile aranjamentului se resimte de faptul iernei, care la noi ține închisă această din urmă cale apropa trei și jumătate luni pe an. Reînoirea dar a acordului provisoriu numai pe o perioda de șase luni, nu asigură in destul stabilitatea acelor relațiuni, nici nu corespunde întocmai cu intențiunea ambelor guverne, intrucât privește folosința de acest aranjament. Spre a se evita deci acest incovenient și pe temeiul consideratelor ce preced, guvernul este de părere și va ruga să iacuviințăți prelungirea aranjamentului provizoriu actual până la 28 Iunie (10 Iulie) 1891, când espiră tariful nostru convențional in ființă, rămânând, bine ințăles, ca aranjamentul să ia sfârșit la aceatsi dată, fără a mai fi trebuință de o denunțare prealabilă din partea noastră sau din partea guvernului Franciei. Ministru secretar de stat la autoerilor streine, Al. I Lalovari x n d arii 1A STIL VECHI! PIPA 1 PATRONUL 1>ILEI ! TIMPUL DIN SEPTAMANA STIL NOU JINA PATRONULUi LEI________ R&». Sereim Apus. Berelii Decernare _ ' ‘ 1anuarie” ~ — ~~ ~' 31 Duminică Cavidia ^Melania 12 Duminică Arcadus ''*■'*= Z~of 1 1 Ian. Luni (f) sf. Vitallc și tăerenimur. 13 L«“» Haria , ÎZa 2 Marți Păr. Silvestru, papa Romei La 2 Ianuarie. Pătrariu din urmă 14 Marți Felix 13 Mercuri St. Păr. Malachia și St. Mart. Gordie ... „x^x și ano moină Mercuri Mauru *-35 41 1 Joi Ad. celor 70 Apostoli și Cuv. Teoctist ° Uzap 5 1 16 J<?i Marceliu 735 4-46 6 Vineri Sf. Mar. Teofim și Teona 17 Vineri Antoniu ‘ „ T .Q ______Sâmbătă (■ [UNK]) Botezul Domnului 18 Sâmbătă Prisca 7 op . Pta, 323. â. 23. U 31. Anul 1877. ID 23 D IE IMC BEE Solii turci, însărcinați pentru încheerea păcei, sunt opriți de antegarda rusă la Samacova. IANUARIE ziua destinată alegerei Domnului Constituțional, Grigore Ghica V. reduce Boerescul la 12 zile de lucru. Preda, Stroe și Radu Buzescu nimicesc avant-garda Turcilor la Putinei. Mateiu Basarab V. se prezintă Sultanului a primi învestirea. Alexandru I. Cuza V., se alege de Divanul ad-hoc Domn al Moldovei. Petru Rareș VI ocupă tronul Moldovei a doua oră. Invățămîntul Public (Urmare) XVI. Fostțiimea profesorilor. Nu se pute da prea multe laude miniștrilor care vor să reintre în lege, acordând profesorilor de orice grad și învâțătorilor loja ce le acordă legea. Reintrarea în lege, in ce privea pe învățători, era proiectată de d. Maioresen, și realisatâ, în ce privește pe profesorii de la gimnasiu, de d. C. Boerescu. Dacă însă ar fi de dorit chiar mărirea salariilor, cred ere pentru acesta că toți profesorii sunt fără vină ? S’a și văzzut că nu și se va vedea și mai bine la vale. Dar înainte avem o reformă de cerut, 12 ore de dfisa pe sâptămână e tot ce se pote cere de la un profesor care nu-i plătit decât cu 807 fr. pe lună, căci ’i mai trebue încă vr’o 2 ore pe <fi pentru vr’o altă lucrare prin care să-și puta cumpâra cărți. Și depunem câteva ore pentru corectarea lucrărilor și propriele-i citiri, ajungem la mijlocia de șapte ore, singură raționabilă pentru munca intelectuală. olului asta n’are drepuul șiunui profesor decât un maximum de 12 ore. Dar el póte sili pe un profesor să facă aceste 12 ore la școli diferite; de pildă, ivndu-se cazul,s’ar putea să nu fie decât un singur profesor de filosofie pentru cele două licee din capitală, un singur profesor de higienă, sau unul singur de economie politică ar putea duce acest curs la diferite școli, etc. Din contra, ar fi mai mulți profesori de gimnastică, etc. Dacă o catedră cere mai mult de 12 ore pe sâptămână, se va prevede pentru acel profesor un supliment de lofá pentru 8 ore pe săptâmână, sau va fi însărcinat un alt profesor în una din clase. Când se vor remania programele, se va veghea să fie respectate drepturile câștigate, încredințându-se catedrele vacante la profesorii care ar percepe a lor. Legea din 1860 a născocit profesori. Prin disposițiunile ei, cel ce voia să fie profesor la gimnasiu, trecea un adevărat examen general. Legea actuală cere licența pentru a fi cineva admis la licență. N’am putut înțelege de ce proiectul d-lui Maiorescu reînființa un fel de examen general literar sau științific. ’Mi pare că, cea ce a împins la acesta pe d. Maiorescu, este modul în care se țin unele concursuri. E un fapt că concursul, cel puțin cum era practicat, nu era o chiezășie. Cu tote astea, cer menținerea concursului, căci prevederile legei sunt de acest fel că, în afară dacă un examinator n’ar spune dinainte unuia din concurenți ce bilete va propune el, frauda este peste putință. Nu’i râu, credeau că, de va dobândi un concurent notat la un concurs, să i se dea o catedră fără un al doilea concurs, dar sub o singură condițiune: catedra ce cere se va pune la concurs, și de e singur concurent, nu va mai fi supus la probe» X. II Metoda.—Școla normală, Mie a întâmplat într’o fi să fie unui atuic că școlarii români sunt îndeobște inteligenți tâmpite de unii profesori. Și iată da ce: nimic mai trist decât metodele unui mare numar dintre profesorii noștri. Voi lua trei exemple: 1. Exemplu de cea ce înțeleg unii prin sistemul intuitiv. Profesorul. Aide, Gheorghe. Iată, țin în mână, ce lucru? Cum numești tu asta? (Tăcerea școlarului). E un cu... aide! aide! ei! dar e un cuțit ! Și acesta, e un condeiu, și aci, avem cernela. (Școlarul ’și urmază tăcerea). Profesorul pote vorbi mult timp astfel, fără ca școlarul să câștige ceva. 2. Limbi moderne.—Să trecem asupra absurdității de a crede ca un curs de geografie se ’ncepe de la casa în care locuești.și de la strada în care este aceata casa, și să ajungem la limbile moderne. Cea mai mare parte a profesorilor nu dau lucrări școlarilor, sub pretext că ei copiază. E un mijloc forte simplu de a se feri de acesta: dați lucrări în fiecare,<3i,dar nu le dați de ei* U 150 du 20 de școlari, spre te putea controla, și puneți 0 la toți aceia de care veți fi siguri ca au lucrat împreună, fără a căuta cine a copiat,ț sau cine și-a împrumutat altuia lucrarea. Profesorii noștri din nenorocire fac mai mult pe școlari să ’nvețe reguli decât să învețe limba ce predau. 3. Am văzut profesori care făceau să se ’nvețe pe de rost pănă și istoria, pănă"și matematicele. Lecția pe de rost, iată râul de care suferă învâțâmântul nostru. In loc de a desvolta mintea,profesorii nu fac decât sâ’ntârn3tă memoria. Acest cusur vine din origina didactică a profesorilor noștri, și din greșala de a fi crezut câ, făcându-se o școla Normalâ, s’ar improvisa un învățământ de adevarați N Normaliani. Banii ce se chiltueac în șcala Normală ar putea aduce mult mai multe foleme de s’ar cheltui cum urmează. Dar, apreciam întâiu deosebirea de spirit ce aduc în învățământ Francia și Germania. Nu mâ ocup decât de aceste doua țâri, fiindcă putem să zicem ca îndrăsnală că celel alte trei țări, în care póte un Român să facă preșicare studii, Belgia, Elveția și Italia, sunt la un nivel didactic cu mult mai jos. Germanii sunt erudiții Europei; orice știință în Germania este studiată până în cele mai mici amănunte ale sale, și acesta este un bine. Francezii au o altă metoda, chiar din liceu deprind pe școlari să mânuiască ideile generale. Fără a fi scriitori (căci numai știința vieței formeza pe scriitori), școlarii cei buni, eșind din liceu, știu să scrie: li s’a acordat lira, lor le rămâne să știe apoi să se inspire. Retorica și Filosofia au frumoaul nume de umanități; acesta vorbă cuprinde arta și știința. Școla normală din Paris e fără rivală, căci acolo se ii- La I. Anul 1843. La 2. Anul 1766. La 3. Anul 1595. La 4. Anul 1634. La 5. Anul 1859. La 6. Anul 1541.