Curierul Foaea Intereselor Generale, 1890 (Anul 17, nr. 1-138)

1890-07-22 / nr. 79

—.EBianiV if satt^-----------­ J­ew- York »6­ TUHO^'.New-York-He­­rald* »HITAJ TA Wtăstrtnd că an Indian t­­­a ¥ l­fít­ jjtf hd’febtit s’a repezit asupra pre­­ș^uni«le făcând un pas Îndărăt a putut străpa neatins. Indianul a fost arestat; el a declarat că a fost plătit de conservatori. Buenos-Ayres 30 Iulie.—Revoluțiunea este cu desăvârșire înăbușită din causa lipsei de munițiuni. S’a proclamat amnis­tia generală. Saint-Étienne 31 Iulie.— O mare ex­plozie de cazuri subterane (grifon) a fost ieri­sera în puțul Pelissier tocmai in mo­mentul când urm­erii de nopte intraseră. 10 uvrieri au fost scoși neatinși, 107 morți și 40 răniți de morte. D. Guyot, ministru de lucrări publice și un ofițer de ordo­nanță al d-lui Carnot au sosit aducând ajutare. Budapesta 31 iulie.— Bugetul pentru anul 1891 prezintă un echilibru desăvârșit. Paris 31 Iulie.—Deputatul Barrie, fost ministru de agricultură a murit ieri napte. Washington 31 Iulie. — Președintele Hariison a adresat Congresului un mesa­giu prin care știce că uzul ce -l fac de poștă agențiile de lotărie înjosește acestă instituție menită a facilita Înainte de tote comunicațiunile comerciale, cere prin ur­mare congresului ca să ia măsuri legisla­tive prin care să se oprască poșta să transporte corespondența lotărielor. Petersburg 1 Aug.—S’a descoperit aci o nouă conspirație în contra vieței Țaru­lui. Sunt implicați mai mulți ofițeri. A­­restări enorme s’au făcut. Secretul cel mai mare domnește cu privire la arestați. Paris 1 Aug. — Ieri s’a făcut Înmor­mântarea victimelor, erau 75 de coșciu­­guri. O numerasă mulțime a asistat. Mi­nistru de lucrări publice a pronunțat la cimitir un discurs. După ce cea mai mare parte din asistenți a plecat, minerii au ți­nut discursuri socialiste, ținut un serviciu divin în onorea căsăto­riei Alteței Sale Imperiale marea ducesă Marie Valerie cu Alteța Sa Imperială ma­rele duce Franz Salvator. Totă colonia austro-ungară a asistat. Sala a avut loc un mare banchet cu musica militară in grădina Chiriac. D. Luigi Cazzavilan, proprietara zia­rului «Universul» și membru activ al So­­cietăței Presei a bine-voit a oferi 500 lei pentru intimpinarea primelor cheltueli ale societăței cum și a tipări gratuit în ate­lierul său tipografic tote imprimatele de care va avea nevoie societatea. Ni se scrie din Fălticeni că afacerile la iarmaroc au mers binișor, cu mult mai bine decât în anul trecut. Lume a fost multă. Circulara d-lui ministru cultelor și instrucțiunei publice, către d-nii prefecți ai județelor, expediată sub No. 4169, seria B, din a. c. CRONICA INTIERNA O telegramă din Viena cu data de 19 iulie anunță că M. S. Regina României a sosit acolo la ora 1, 35 m. M. S. a fost intimpinată de d. Văcărescu, minis­tru Romăniei, care a însoțit-o până la o­­telul Legațiunei. M. S. Regina a plecat la 9 ore 15 m. In Elveția. Se telegrafiază din Friburg, cu privire la călătoria M. S. Reginei României în Elveția. Principele Leopold de Hohenzolern a sosit la Umkirchen așteptând pe regina României. Joi la biserica catolică din Galați s’a CURIERUL TH. BALAS8AN iața ce ne veți trimite va fi tribucurfitőre, că raportul d-vóstre ne va vesti împlini­rea datoriei comunelor in tote privirile, și ca îngrijire de partea materială a sca­­lei și ca înscriere îmbelșugată de copii. p. Ministru, St. C. Michailescu. Domnule prefect, D-vöstra apreciați îndestul puternica in­­m­urire a învățământului rural asupra în­­tregei prosperități naționale naționale, pen­tru a nu mai fi nevoie de a vă dovedi da­toria ce avem de a’i veni sub tote rapor­turile in ajutor. Guvernul a trebuit să învingă multe di­ficultăți financiare pentru ca să ajungă la aplicarea întregă a legei de gradațiune, realizând fie­cărui învățător remunerariul și gradația ce’i acordă acestă lege, drept ce pentru mare parte din ei, era pănă a­­nul trecut numai teoretic. Pe apostolii a­­ceștia ai luminărei copiilor de la sate cată însă să’i punem io stare de a lucra, sau altmintreli sacrificiile Statului ar remânea zădărnicite: întâia condițiune a ființei unei școli e­­lementare și a putinței ei de a lumina— este localul. Nu’i acum momentul de a deschide ches­tiunea generală a localelor de școli să­­tesci, dar nu mă pot opri de a chema, fi­le prefect, și cu prilejul acesta, luarea d­­vestre aminte asupra stărei lor forte pu­țin mulțumitore, după cum reese din re­­petitele raporturi ale revizorilor noștri școlari. Pănă la rezolvarea practică a cestiu­ei, sarcina d-vestre se reduce la îmbunătă­țirea localelor existente, trăgând ast­fel cu dintr’o situație dată tot binele ce ea póte oferi. Vacanțele vă presintă cea mai bună o­­casiune de a pune in mișcare autoritățile comunelor rurale in acestă direcție, dân­­du-le ordin categoric ca tote sculele ju­dețului să se afle pe deplin reparate pă­nă in primele slile ale lui Septembre, când urmază a începe venirea copiilor la carte. Neajunsurile materiale ale localului să ne facă clar piedici, pe lângă cele­lalte obstacole ce rămân încă de înlăturat, a­­plicării marelui principiu al obligativităței învățământului. De urmare veți bine voi a ne raporta înainte de începerea anului școlar rural, și nu ne îndoim, d-le prefect, cunoscând energia și ințelepciunea cu care d-vestru lucrau­ pentru înflorirea județului, că ști­­ me ale armatei Prin decrete regale, apărute in Moni­torul Oficial. Disposițiunile art. 20 și 21 din regu­lamentul asupra recrutării elevilor guarzi și a guarzilor de artilerie și geniu se mo­difică precum urmază : Art. 20. Guarzii de artilerie se recru­tează precum urmază : Guarzii de clasa 3-a din elevii guarzi de artilerie cari vor fi urmat cu succes cursurile șcelei de sub-ofițeri și vor fi sa­tisfăcut condițiunilor prevăzute de regu­lamentul acelei școli pentru obținerea gra­­dului de sub-locotenent. Guarzii clasa 2-a din cei de clasa 3 a, și guarzii de clasa I din cei de clasa 2-a, conform legei de înaintare pentru ofițeri. Art. 21. Guarzii de geniu se recrutază : Cei de clasa 2-a din elevii guarzi de geniu care vor fi urmat cu succes cursu­rile școlei de sub­ofițeri și vor fi satisfă­cut condițiunilor prevăzute de regulamen­tul acelei școli pentru obținerea gradului de sub­locotenent; cei de clasa 1 din gu­arzii de geniu clasa 2-a, conform legei de înaintare pentru ofițeri. Disposițiunile art. 1, 2, 7, 8 și 10 din regulamentul șcalei sub­ofițerilor se mo­difică precum urmează: Art. 1. Șcala sub­ofițerilor așezată la Bistrița este destinată a pregăti cei mai buni sub­ofițeri din tote armele pentru gradul de sub-locotenent in infanterie și cavalerie, ofițeri de administrație și gu­arzi de geniu și artilerie. Art. 2. Elevii școlei formază o compa­nie a cărei comandă este încredințată u­­nui căpitan de infanterie, ajutat de ofi­țerii trebuincioși. Elevii veniți din cavalerie, se vor pu­tea destina infanteriei, cavaleriei sau ad­ministrației; cei veniți din cele­lalte arme, numai infanteriei sau administrației, iar elevii de administrație și elevii guarzi de artilerie și de geniu, numai serviciilor de unde provin. Art. 7. Ori-ce sub­ ofițer, elev de ad­ministrație, sau elev guard de artilerie sau geniu, admis in șcală, contractează prin aceasta chiar un angajament pentru armată, socotit din ziua admiterei sale ca elev prin decisie ministerială, datori fiind a face un serviciu activ ca ofițer de cel puțin șase ani. La cal de a nu putea dobândi gradul de sub locotenent, el va fi dator a servi la trupă cu gradul de sub­ofițer in timp de cel puțin trei ani. Art. 8. In șcala sub­ofițerilor se admite prin concurs numai in clasa I-ia și la rândul clasificărei dupe note. Toți sub­ofițerii, elevii de administrație și elevii guarzi de artilerie sau geniu cari vor satisface la un examen asupra mate­­rielor celor patru clase gimnasiale, afară de limba latină, greacă și muzica și in li­mitele art. 6. Art. 10. Sunt trimiși la concurs numai sub-ofițerii, elevii de administrație și ele­vii guarzi de geniu și artilerie : a) . Cari au o purtare bună, n’au fost suspendați sau degradați sau cu antece­dente rele; b) . Să aibă o vechime de cel puțin 2 ani in gradul de sergent sau asimilat la epoca intrărei in șcală (art. 16); c) . Să fi trecut cu succes un examen la corpul din care face parte și la divi­zia de infanterie sau brigadă de cavalerie sau de artilerie de materiele prevăzute la articolul 8; d) . Să fi obținut aprobarea scrisă a in­spectorului general din anul precedent a­­supra aptitudinei de a putea aspira la gradul de ofițer. Tote aceste formalități, formând pentru fie­care sub­ofițer un dosar special, se vor înainta juriului de examinare prevăzut de articolul 9. CRONICA EXTERNA DIN TURCIA Citim următarea corespondență particulară in Ziarul «Universul» : MĂCELURILE DIN ERZERUM Datele pe care vi le trimit asupra ul­timelor tulburări din Armenia, sunt cât se pote de autentice. Amănuntele acestea mi-au fost comunicate de o persană forte vrednică de credință, care s-a intors săp­­tămâna trecută din Erzerum și care a fost față la scenele sângerase petrecute acum in urmă in capitala Armeniei. SPIONUL CREDINCIOS încă prin luna Maia, a. c., valiul (gu­vernul) Armeniei găsi intr’o sală in ca­mera sa de culcare o acrisâre, prin care era avizat că, in biserica armeană și in gimnaziul Sanasarant, se află depozite se­crete de arme și că armenii se pregătesc să se răscule contra autorității turcești. Biletul purta iscălitura «Mudibir­ Sa­­dek» adică, spionul credincios. Valiul nu dădu nici o atențiune acestei denunțări și rupse biletul. După cât­va timp, o scri­sore identică fu găsită in palatul lui Fe­­rik­ Pașa. Și de astă-dată biletul nu fu lu­at in samă. Pentru a treia ora, aceiași denunțare fu găsită in casa comandantu­lui militar din Erzerum. De astă dată, bi­letul fu trimis marelui Vizir. Acesta la rândul său îl inaintă sultanului, care or­donă să se facă o anchetă forte severă. O ANCHETĂ TURCEASCĂ L 6 ianie, pe la orele 4 p. m., valiul și comandantul militar, insoțiți de o mul­țime de jandarmi, se duseră la biserica armeană, pe care o găsiră inchisă. Jan­darmii sparseră atunci ușa cu stratul puș­tilor și o anchetă barbară, fără cea mai mică considerație pentru sfințenia locului, incepu. Sanctuariul fu răscolit, icânele au fost aruncate pe jos, cărțile, vasele sfinte, altariul, tote fură profanate cu brutalitate de turci. Dar, nu găsi nimic aici cât și la ancheta de la gimnaziul Sanasarant. ERZERUMUL VI DOLIU. In ziua următare (7 Iunie), orașul Er­zerum avea o înfățișare lugubră. Prăvă­­liile creștine erau tote închise și deasu­pra multor case fâlfăiau steaguri negre, ca semn de doliu pentru profanarea ce suferise biserica creștină din partea turci­lor. Pe ușa bisericei era lipit un anunciu mare, prin care creștinii erau invitați de a nu mai intra intr’ânsa, până când nu va fi sfințită din nou. Armenii se aduna­seră la cimitirul creștin și se consultară acolo, ce e de făcut. Se decise ca arhi­mandritul George Vettgian și câ­ți­va ar­meni notabili din Erzerum, să se ducă la guvernator și să-i ceară explicațiuni. Va­liul îi primi farte amical, le povesti isto­ria celor trei denunțări și le rugă se în­demne pe creștini să se potolească. CUM AU ÎNCEPUT TULBURĂRILE. Trei Zi la prăvăliele creștine rămaseră incluse. A treia­ zi câți­va negustori ar­meni, din piața cea mare, unde se află și biserica profanată, își deschiseră prăvăli­­ele. Poporul înfuriat contra acestor ne­­gustori, năvăli asupra prăvălielor deschise spărgând și distrugând tot ce găsi prin ele, apoi inferbântat cum era, atăcă și câte-va prăvălii turcești. Acesta fu sem­nalul unei incăerări generale intre turci și creștini. De altmintrelea lupta aceasta dacă n’ar fi intervenit gendarmeria, n’ar fi avut urmări seriose, căci adversarii se luptau cu pumnii și cu bastânele. Câți­va turci inse se duse­ră să cheme gendarme­ria in ajutor, pe când alții alergară la cazarma bașibuzucilor. BAȘIBUZUCII FAC LINIȘTE. Pe la orele 6 sara, câte­va sute de ba­­șibuzuci (trupe neregulate) sosiră la locul turburărilor cu iatagane in mână năvălită asupra creștinilor. Pe când gendarmeria ocupă biserica și respinse mulțimea din piață, bașibuzucii de cea­laltă parte înce­pură un măcel teribil. Armenii de­și fără arme se apărară totuși cu bărbăție. De o dată comandantul gendarmilor comandă și el oamenilor sei de a trage asupra mul­­țimei. La prima silvă de focuri, diaconul bisericei lovit de un glonț in cap, căzu mort la pământ. Bișibuzacii și mai cu samă Ghiaur-Bogdanii continuară măcelul FOILETON. REMUȘCAREA Dramă in 4 acte și 7 tablouri de — Mircea Gh. Petrescu. (Urmare): Henrieta Comisarul 20 O­taci!... ești un nemernic. O surtă crudă și bles­temată ! Henric mort și eu asasina lui! Ca el, să-l omor eu, eu (plânge) Henric! Henric ! Mai tărziu se va vedea cine a fost criminalul. Eu ca om al forței publice, am fost destul de delicat și am cătat să vă prepar de acestă crimă. Ne mai permițându’mi timpul, îmi fac datoria. Dumnă, in numele legei sunteți arestată. Henrieta Ești nebun d-le ? Arestată, o Dumne cu ce am greșit! D-le sunteți nisce fiare sălbatice, sunteți neu­­man, și să nu mai îndrăzniți. Sunt mamă și femeie de familie, nu’ți mai permit mai mult. O Domne! Henric mort și mie mi se impută crima lui... Dom­nule, domnule 11 iubeam, era tatăl copilei mele și din causa lui am rupt legăturile cu familia și băr­batul meu. Și să’l ucid eu ? Ea ?... O asasin mise­­rabil!... O iisule ce mi-ai desemnat grupa unde am să cad. Comisarul (Aparte). E bună de actriță, ar juca perfect ro­lul inocentelor (tare). Demnă nu mai pot aștepta, vă rog să mă urmați. Henrieta Ucisă și nu te voi urma. Cum, eu sunt arestată ? Pentru ce, eu care’l iubeam, să’l omor eu ? Calom­nie ! Henric! O Henric! deștaptă-te și o ve<eli pe Henrieta târâtă înaintea justiției pentru mortea ta. Blestem pe acel ucigaș! Comisarul Urmați-mi domnă și la Parchet ve veți disculpa. Henrieta Destul d-le, ai milă. Mă asasinezi, mă ucizi, la­­sa-mi! respectă’mi macar lacrimele!... D-le pentru ce sunt bănuită? pentru ce? pentru că’l iubeam?... Comisarul Acestă scrisore dovedește crima. (I-o dă). Henrieta (Ia scrisorea și o cetesce din ce in ce mai încet, plină de o vie emoțiune, la urmă șovăesce. Acastă scrisore este din tablou: Rugăciunea pag. 59). A ta.„ A ta Henrieta !... Ah... Infami asasini! (Cade leșinată pe un fotoliu). Comisarul (Adresându-se celor 2 gardiști și arătând pe Hen­­rieta). Luați-o, faceți-ve datoria ! (Cortina cade). Finele tabloului 5 lea. Finele actului 3-lea -A.CtU.1 IV. Tabloul VI» (Scena la ridicarea cortinei Infațoșază o Temniță. Hen­rieta trântită pe un pat stă adormită, dar un somn ne­liniștit. Ea e galbenă, figura tulburată, pâtul despletit și în fine totul denotă, suferință). Despărțirea. SCENA I. Henrieta (tresărind). A­... Ce mi s’a întâmplat? Unde am fost? D­­Zeul­ meu! Unde mă afla ?... Aceste ziduri, acele gra­tii de fer... Ah! îmi reamintesc, sunt la lochisâre, sunt arestată și pâte voi fi condamnată. Te sculți Heumieto, te sculă și vezi că ești sfărmată. (Astupându’și ochii). Oribil aspect! In acestă temniță tot ce e mai trist îmi vine in minte... îmi este groză când mâ uit la acest locaș, adăpost al criminalilor. Ce crimă am comis sa fiu ast­fel pedepsită ? Ce ?... Iată dreptatea cerască, priviți! Criminalii sunt liberi și nevinovații șâd la închisore. Oh! nu’i nici o dreptate. Nu’i nici un cer, D-Zeu nici atât... (După o pausă). Este dreptate, da. Am fost o asasină, de­și nu lam ucis pe Henric, dar pe... pe Robert. Ea și com­plicele acestui fapt suntem pedepsiți. Dar cine să’l fi omorăt? Cine să fie? Cine m’a urmărit ast­fel? Ah­­imi este peste putință a bănui macar. Să mori Henrieta, să mori! Așa știe cerui să pedepsască. Să mor eu ? Orâre!... Ce fericită aș muri, ce ve­selă m’aș duce pe ceia­laltă lume lângă Henric, fără nici an regret, fără nici o tulburare, să nu fie co­pila. Scumpa mea Paulină, să remăe pe drumuri, fără ajutor, orfană ? O nu, nu. Nu voi să mor. Nu mă condamnați, sunt inocentă. O cerule! Acum tre­­bue să’mi aducă Sentința sau Scaparea. (Se pune in genunchi și se rugă). Dumne și fecioră! fecioră tu care-a’i fost mamă, tu care știi ce însamna a avea un prunc. O nu lașa să mă condamne. Treime să trăesc. (Se scală). O Dumne! Dacă eu sunt o nemernică, dacă eu sunt o criminală, dacă eu merit pedepsa divină, nu lăsați acestă copilă curată și inocentă să sufere! Indurăte Dumne! Ai milă fecioră! Macar de me duc de pe acestă lume, lăsați un apărător, un al doilea părinte să-i înduliască viața și să o facă fericită. Nenorocită orfană, cine știe pe ce mâni vei cădea, un tutore râu care te va bate și te va smulge de la ori­ce plăceri... O Paulina! Marte ești cu atât mai crudă, ești cu atât mai înspăim­ăntătore cu cât me le vesei, într’o posiție așa de încurcată. Și pentru ce ? O plăcere... un amor nenorocit, o trădare, ce scump plătesc!... Viața mea, viața complicelui meu și pâte... ah ! În­grozitor... Încetez. (După o pausă). (Va urma).

Next