Curierul Foaea Intereselor Generale, 1890 (Anul 17, nr. 1-138)
1890-01-14 / nr. 5
Anul al XVIII-lea No. 5. I8881 Duminică 14 (26) Ianuarie 1890 Apare Duminica, miercurea și Vinerea. PREȚUL ABONAMENTULUI ȘI ANUNCIURILOR [N IASSI, pe an. 24 Fr. — pe semestru 12 Fr.— pe trimestru 6 Fr. 1N DISTRICTE, pe an. 28 Fr.— pe semestru 14 Fr.— pe trimestru 7 Fr. 6 TREIIATATF,.......................................................40 Fr.— INSERTUjNI ȘI RECLAME, rândul ... 60 BAni- ȘTIRI LOCALE . ... 1 Fr.— EPISTOLE NEFRANCATE, nu se primesc. . . . Anunciuri: Pag. I, 50 b. Pag. 111,40 b. Pag. IV, 30 b. Redacția și Administrația ^e. — Strada Gi-olla. — 4t=©. (TH. BALASSA N) FOAEA INTERESELOR GENERALE Oalendaru.1 Sept . XXII, xx CONRESPONDENȚI ÎN STRĂINATATE: Pentru FRANCIA s se primesc anunciuri la Domnul Adam, négociant-comissionaire 4, rue Clément Paris.— John F. Jones, 31 bis, Faubourg Montmartre —31. Passage Verdeau, Paris.—Societate mutuală de publicitate pentru anunciuri și reclame, Paris, D-nul Lorette, 51 bis strada St. Anna.- Pentru AUSTRO-UNGARIA prin d. A. Oppelik, primul Biurou de Anunciuri austriac, Wien, I. Stubenkaster No. 2.— Pentru GERMANIA la Rudolf Messe Seilerstatte No. 8, Wien. 16 Marti Unh TA §1a Iónp Col:baSn 27 Luni loan Crisostom 7-26 4-1 17 Mercurii Cuv Tär ÄoÄ ® S re La 16 Ianuarie. Pătrariu întâia cu 28 Marti Carol Magnu 7-26 4-18 Joi t Sfinții |>ăif. Atanasie și Ivirii monă, vifor ,i apoi bine. g Joi Martial 7-23 i î 20 90p- Pâj Maoanu Egipteni 31 Vineri Petru Noi 7-22 4— 6 ---------—---------------------—-1-| ------| Cug, ițăr. Eftimie cel mare ________________________________________________ 1 Febr,_________Sâmbătă Ignatiu_______________________________________________7-22__________4 7 Rotter & C-o Riemergasse 12 Wien.—Pentru ANGLIA a D, John F. Jones, 166, Fleet Street, Londra, E. C. Manuscriptele nepublicate se vor arde. Un ir#% 20 bani. I 2ST U“ .A. 3=3 I E3 La 14. Anul 1527. Ștefan VI, Domnul Moldovei, Inceteza din viață. La 15. Anul 1543. Petru Rareș, bate pe Iași și Unguri, părăsind Transilvania. La 16. Anul 1595. Gloriasa luptă a lui Stroe Buzescu contra Tătarilor la Stănești. La 17. Anul 1475. Ștefan cel Mare bate pe Turci aprope de Focșani. La 18. Anul 1651. Adunarea țerei, condamnă trei boeri de furi de bani publici. La 19. Anul 1474. Cercarea lui Ștefan cel Mare de a face unirea cu țara românască prin arme, nu reușește. La 20. Anul 1846, înființarea teatrului din Bacău de diletanți. UN VECHID SUPA 1—______PATRONUL jILEI I TIMPUL DIN SĂPTÃMÂNA | STIL NOU | ț>IUA | PATRONUL PILEI Râs. Screim | Apus. Sorelui Ianuarie .............. ' ■' ■' ------------=^==r=----- ----------... *-------------------------------—. .. ...........J ■ . .................. .Lr. ....... 15 Luni 1*1105 C. Puci?Marinai Si Raith “g3116 Duminică Polycarp 7 27 <-59 IASSI, 13 Ianuarie 1890 ORGANIZAREA JUDECĂTOREASCĂ Continuam cu examinarea părței din proiectul de organizare judecatoresca. Proiectul pǎstreza diferitele grade de juridicțiune esistente in organizarea de a stâ fli lămurind insă câteva părți indoiose și introducând unele imbunătâțri. Este punctele mai principale: 1). Proiectul suprimă judecători comercial de la tribunalele comerciale chiar acele unde judecătorii comerciali sunt permanenți, pricinele comerciale au a se judeca de către judecătorii ordinari aplicându-li-se insa regulele edictate de codul comercial. Măsura este din cele mai nemerite și va aduce desigur bune resultate. Se știe in adevăr cât de rea este situațiunea de a sfârji in provincie, unde sunt judecători comerciali permanenți luându-se pe fiecare ji după o anume listă, cu greu se judecă afacerile comerciale, pentru ca cei chemați adesea nu se prezintă, fie din causa ocupațiunilor fie din causa mijlocirilor făcute de cei interesați. Ia București chiar unde sunt permanenți judecători comerciali tot se produc inconveniente. Piața n0stră este mică și de multe ori ideile strâmte și interersele pieței caută să se impună la tribunalul de comerciu. De multe ori justițiabilii își au văzut procesele amânate, pentru că mandatul comercianților espirase și alegătorii nu se intruneau pentru a alege pe alții. Aceasta s-a petrecut acum doi ani la tribunalul Ilfov, unde procesele comerciale s’au amânat apropo trei săptamâni din causa ne alegerei judecătorilor comerciali. " Afară de aceasta prin suprimarea judecătorilor comerciali se evită multe străgăniri părților, cari sunt purtate pe la diferitele instanțe cu nesfârșitele escepțiuni de necompetența. Adesea impricinații se văd intorși de la curtea de apel sau de casațiune pentru că acțiunea au fost introdusă greșit la tribunalul civil sau comercial. Cu modificarea introdusă se taie acest neajuns pentru că partea se adresază cu cererea sa la tribunal, care este dator a o judeca după legile privitore la firea pricinei deduse înaintea lui. Negreșit ideea participărei comercianților la judecarea dar averilor de comerciu este bună in sine, pentru că de multe ori usurile comerciale se impun in resolvarea unor aseminea afaiméceri și apoi este măgulit de ideea de a fi judecat de semenii săi Neajunsurile produse insă sunt mai mari, și de aceea am zis că ieste o măsura bună desființarea judecătorilor comerciali. Nevoia suprimării lor se simte chiar in țări mari și unde comerciul are o altă desvoltare decât la noi. Așa ca Paris indiferența alegătorilor este așa de mare, incât anul acesta, cu ocursiunea alegerei membrilor tribunalului comercial s’au presiotat numai 1785 alegători din 42.014, adică, 4,25 la sută din numărul celor înscriși. A trebuit să se facă două convocări pentru a se ajunge la acest resultat. In anii din urmă proporțunea a fost de 4,71 la sută. Un lucru, pate ar fi bine de introdus , înaintarea pe loc a președintelui tribunalului de comerciu din Ilfov. Cu modul acesta el ar avea ocasiunea să se specialiseze in afacerile comerciale și Be dobânddica practică și experiența cuvenită pentru buna lor judecată. 2). Legea organizărei judecătorești prevedea ca fiecare instanță să aibă un regulament interior pentru lucrările sale. De la 1865, data aplicarei acelei legi un asemenea regulament nu s’a făcut aprope la nici un tribunal sau curte. Proiectul ia o disposițiune bună, căci hotărăște ca regulamente să se facă de ministerul justiției, regulamente cari să devină obligatorii pentru tote instanțele ce nu s’au alcătuit un termen de șapte luni de la promulgarea nouei legi. Instanțele judecătorești, fiind dată apatia lor in acesta privință de la anul 1865 până astăzli, nu vor profita de cele șapte luni acordate, așa că vom avea regulamentul întocmai de ministrul justiției. Lucrul va fi Demerit, căci vom avea un regulament uniform pentru tote Curțile și tribunalele (orei. 8). Proiectul taie câteva dificultăți esistente in legea organizărei de astăzi relativ la constituirea secțiunilor, in cas de descomplectare, și la formarea secțiunilor, la inceputul fiecărui an judecătoresc. Prevede in aseminea împrejurări, tragerea la sorți in ședință publică. Membrii ministerului public sunt ridicați in rang: procurorii generali sunt puși pe o linie cu președinții curților, procurorii de secțiune și procurori capi de parchete cu membrii tribunalelor și curților, iar primii procurori cu primii președinți de tribunal. Era necesară o asemenea înălțare, pentru că, după organizarea judecătorescu, procurorii au drept de supraveghiare asupra instanțelor pe lângă care funcționaza. * * * In privința judecătorilor de ocoale, nu se aduce nici o modificare, remănând in vigore legea lor specială , proiectul insă promite că printr’o nouă lege se va proceda la reorganizarea judecătorilor de ocolo. 1 Chestiunea este din cele mai importante și merită atențiunea legiuitorului. Negreșit nu se putea resolva cu ocasiunea proiectulu de față, fiind că lucrarea ar fi devenit prea voluminosa ; dar totuși e nevoie ca să se procede la acesta cât de curând. Judecătoriile de ocale interesată de aprope masele populare, cari, inainte de tote, trebuie să aibă o bună justiție care să le fie la indumână. Cum sunt astă ii regulate, judecătoriele lasă mult de dorit. După obiceiul admis, tinerii cari incep cariera lor se trimit judecători da pace, de unde, când au dobândit orecare practică, se trec la tribunale. Este știut iose că judecătorii de pace trebuie se fie cei mai experimentați judecători, pentru că ei judecă singuri și nu au cu cine să se consulte. Sunt multiple atribuțiunile lor, nu se răspunde la o mulțime de dificultăți, sunt obligați chiar să dea sfaturi la împricinați ce se preslintst iflamtia lor, asimotrie, miciuau fără îndoială, nu ieste bine a se iacredința unor tineri eșiți de abia după băncile școlii. S-a remis ideia inființarei unor judecători ambulanți pentru a distribui justiția poporului, alegându-se din cei mai buni magistrați și asigurându-lise o posițiune inaltă. Ideia ar fi din cele mai bune, dacă nu ne-am îngrozi înaintea greutăților ce pot zădărnici sa practică aplicarea acestui sistem, lipsa de comunicațiuni și de mijloce de întreținere, cum și imposibilitatea de a găsi la autoritățile comunale locale, ajutorul necesar pentru conservarea actelor și expadițiunea hotărârilor pronunțate. Pate că ideia cea mai bună ar fi menținerea organizărei de az i, iniclodu-80 numerul circumscripțiunilor și imbunăticindu-se in mod simțitor condițiunea judecătorilor, spre a putea avea emeni capabili și cu experiență indeetulatóre. Nicăieri, credem, nu ar fi mai folositore înaintarea pe loc ca la judecâtoriele de ocale. Orice soluțiune s’ar admite, ieste netăgâduit că bărbații noștri politici trebuie să se gândesca, cu un moment mai inainte, a intreprinde o reformă asupra instituțiunei așa de interesante , a judecătoriilor de ocoale. Ne place a crede că fugăduiala dată prin proiect nu va rămânea literă moartă. 1 * * * Proiectul, ca și în trecut, recunoște puterei executive dreptul de numire în magistratură. Acest drept a fost tăgăduit adesea chiar în țara nosträ. Unii bărbați politici au crezut că numirea magistraților trebue să se facă prin alegere: sufragiul popular să desemne pe aceia cari vor avea să exerciteze funcțiunile de judecători. Partizanii acestui sistem fac un raționament simplu și care are aerul de a fi forte logic: tóte puterile, flce pactul fundamental, emană de la națiune , deci puterea judecătoresca trebue să fie constituită pe baza alegerei poporului, de la care isporesc tóte puterile Statului. Pe cât știm, sistemul electivitaței magistraturei este părăsit de cei mai înfocați susținători ai săi. Cu mortea neuitatului C. A. Rosetti, se pare că s’a îngropat și ideia așa de dragă a acestui mare democrat. Or ce ar fi, nu este nici o greutate a se justifica ideia proiectului, care înlătura efectivitatea relativ la constituirea și organizarea judecâtoreacă. Politica, care prevăde la organisarea Statelor, nu trebue să fie o știință abstractă și bazată pe formule, ea este o știință experimentală, care caută a se adapta, la diferitele instituțiuni ce creazâ, ,cu nevoile și cu gradul de desvoltare a țarei unde se aplică. Este ușor, negreșit, a Se trage consecvențe directe din principii absolute, acesta este bun în teorie, nu însă în practică și când este vorba a se face o organisare într’o societate dată. Principiul, în sfera înaltă în care se preacula, putk a fi forța frumos: nimic nu împedica însă ca aplicațiunea lui imediată, într’un Stat precare, să nu aducă resultatele cele mai desastrose. Acesta s’ar întâmpla în cazul nostru: este măreț principiul că tóte puterile și prin urmare și cea judecătoru 3ea emană de la națiune ; dar punerea ia aplicare imediata a acestei idei adevărate, alegerea magistraților prin sufragiul popular, ar constitui o lare verată nenorocire pentru un Stat. Lucrul se dovedește de sine și fără multe frase. Prin alegeri populare nu putem avea magistrații cei mai buni și mai capabili. Bărbații studioși fug de zgomot; în regulă generală, nu sunt la stare să înfrunte comisiele electorale, unde adesea triumferă mediocritatea. Judecătorii, numiți pe timp mirgiați (căci sufragiul popular nu pute alege decât timporal, așa sunt tote însărcinările ce conferă el),sau pot avea independența cuvenită. Ei vor căuta să mesajeze, să lingușască pe aceia cari sunt în posițiune de a le asigura realegerea. Și apoi, la starea luptelor de partide de astăzi, alegerea magistraților ar fi o adevărată jucărie a pasiunilor momentului. S’ar alege nu cei mai probi, mai onești și mai capabili, dar clienții diferitelor partide victoriene. Magistratura ar fi un mijloc de căpătuire pentru foștii luptători, cari așteptă răsplată de la politicianii pe care i-au ridicat pe umerii lor. Ce se face, într’o asemenea stare, cu averea, onerea și viața cetățenilor? Intr’un cuvînt, justiția electivă, după cum se exprimă un distins publicist, este o justiție dependentă, ignorantă și coruptă. Exemplele de corupțiune le vedem cu deosebire în America, unde înflorește in tote splendorea sa, pentru instanțele inferiore, sistemul electivitaței magistraturei. Acolo, se formăzâ companii, cu capitale însemnate care comandităză alegerile și care o dată ce au reușit a alege creaturile lor, speculează asupra hotărîrilor ce sunt a se pronunța. Scandaluri de felul acesta se produc slilaie în Statele Unite, așa că opiciunea seriosa de acolo condamnă cu desăvârșire sistemul nenorocit al alegerei magistraților prin sufragiul popular. Intesă, fără îndoială, raționamentul electiviștilor ieste perfect: poporul, de la care emană tóte puterile statului trebuie să’și alegă pe judecătorii săi. O aseminea regulă insa nu se póte aplica de cât intr’un stat ideal, nuda să nu existe pasiuni și lupte intre ómeni. Acesta nu putem avea in societățile nóstre de afli, și de aceea nu se admite ideia electivitaței magistraturei, căci in practică, ieste dovedit că sistemul produce cele mai râre resultate. Până asta fli, nicăieri, la nici o țară din lume, electivitatea magistraturei nu a dat roade bune. Repudiam dar acesta soluțiune și primim ideea numirei judecătorilor de către puterea esecutivă. Sistemul acesta, in definitiv nu atinge constituțiunea, in partea in care zice oft toté *mană de la nnțîanfl, dara ce bura... rt^. 3a, după principiele constituționale, se esercitază prin delegațiune și puterea esecutivă este espresiunea corpurilor constituante sau legiuitoare alese de națiune, sistemul ieste incă cel mai bun descoperit pâna astăzi pentru a se ajunge la o bună organizare judecătorescă. Bine fațăles, trebuie să sa ia tóte măsurile pentru a se asigura buna numire a magistraților și independența lor față cu puterea esecutivă. Idealul in acestă privință, ieste ca să se numârcă din cei mai capabili și mai onești, și ca aceștia, odată numiți, să nu mai atârne, nici pentru inaintarea aici pentru menținerea in funcțiune de bunul plac al puterei executive. Judecătorul onest, capabil să fie sigur pe locul său și să nu se bazeze pentru inaintare, decât pe meritele lui și pe îndeplinirea conștiinci0să a datoriilor sale. Când nu-și face datoria sau când nu mai este la stare de a și-o face, i se reguleze posițiunea ori să i se dea pedepsa, după judecata ce i se face de un tribunal imparțial. Orice pedepsă însă să se dea motivat și să se scrie în lege că judecătorul destituit nu mai pute fi primit la rândurile magistraturei. In aceste condițiuni, putem spera să facem o magistratură bună, care să dea hotărîri drepte. Nu vom avea să ne temem nici de arbitrariul, puerei executive, nici de influența nesanatósft a pasiunilor politice. (Dreptul) D. C. Popescu. TELEGRAME Berlin 22 Ian. Discuțiunea legei asupra socialiștilor a ajuns până la articoul 11. — Ieri s’a ținut un meeting socialist compus din 10,000 persone; ordinea a fost perfectă. întrunirea s’a separat stri