Curierul Foaea Intereselor Generale, 1891 (Anul 18, nr. 1-130)
1891-07-24 / nr. 73
Anul al XlX-lea No. 73. IASSI Mercur 24 Iulie (5 August) 1891. Apare Duminica, Miercurea și Vinerea. PREȚUL ABONAMENTULUI ȘI ANUNCIURILOR IN IASSI, pe an, 24 Fr. — pe semestru 12 Fr. pe trimestru 6 Fr. IN DISTRICTI, pe an, 28 Fr.—pe semestru 14 Fr. pe trimestru 7 Fr. 3 TREINATATE..................................................40 Fr.— INSERTICNI ȘI RECLAME, rândul ... 60 Bani. ȘTIRI LOCALE , . . . 1 Fr.— EPISTOLE NEFRANCATE, nu se primesc. Aauocuri: Pag. I, 50 b. Pag. 111,40 b. Pag. IV, 30 b. Redacția ți Administrația ISO. - Strada 3D© Stas.— ISO. (TH. BALASSAN) FOAEA INTERESELOR GENERALE CONRESPONDENȚI ÍN STRÉINATATE: Pentru FRANCIA: se primesc anunciuri la Dl. Adam, négociant-comissionaire 81, rue des Saints-Pères Paris.— John F. Jones, 31 bis, Faubourg Montmartre ,fc 81, Passage Verdeau, Paris.— Societate mutuală de publicitate pentru anunciuri și reclame, Paris, D-nul Lorette, 51 bis strada St. Anna.-- Pentru AUSTRO-UNGARIA prin d. A. Oppelik, primul Biurou de Anunciuri austriac, Wien, I. Stubenkaster No. 2.— Pentru GERMANIA la Rudolf Mosse Seilerstatte No. 8, Wien, STIL VECHIC I>IDA__ I PATRONUL ZILEI | TIMPUL DIN SFIPTÃMANA | STIL NOU | ț>IUAI PATRONUL pILII | Râs. Sarelui | Apus. Sórelui Iulie | ---------------- ■' ■ — —.... |------- jr . - - - ■-------- ■.....................^ • '■ ■ [UNK] 11 ......— 21 Duminică C.v. Păr. Sime °n î» Mn “l“3 Duminică Portincula 449 7-22 22 Luni Sf. Mironosița Maria Magdalena * 3 Luni Eliasar 4-60 7-21 f, ÎVJL äSÄ.“ s‘ *'*“ 1 î-t‘„ a»*'“ ts5§ ts S .,di . ț Ador. Sf. Abb și Sf. Olimpi. 6 Joi f) Sel.l.ul, la față 4-18 7-17 21. Vineri Ieromonahul Ermeliu 7 Vineri Caietan * 4-64 7—16 _____27_________ Sâmbătă_______t Marele martir Panteleimon___________________________ _ Sâmbătă Chiriac _____________________________466__________—14 Rotter & C o Biemergasse 12 Wien.—Pentru ANGLIA la D. John F. Jones, 166, Fleet Street, Londra, E. C. Manuscriptele nepublicate se vor arde. Un iVr. 90 bani. Oa.lexxdLarul Septa. xxx & ne I Iia.ll. La 21, anul 1711. Sultanul Ahmed III vine în Iași spre a libera pe Turcii robi Închiși de Dumitrașcu-Vodă. La 22, anul 1877. Tzaiul și Marele Duce Nicolae roagă pe M. S. Domnitorul a le veni in ajutor. La 23, anul 1877. Divisia II și III din armata Română pornește spre Corabia. La 24, anul 1603, Radu , Domnulorei Românești, se bate la Transilvania cu Moise Secheli. La 2,5 anul 1877, A. S. R. Domnitorul, strămuta cuartierul său general la Grădini, aprope de Corabia. La 26, anul 1476. Lupta lui Ștefan cel mare la Valea Albă. La 27, anul 1605, Moise Secheli, Domnul Transilvaniei, mare bătut de Români. AVII Rugăm pe toți d-nii abonați din localitate ai ziarului nostru, cari n’au achitat costul abonamentului, să bine-voiască a ne trimete direct la tipografia nostru sumele cuvenite. Asemenea și d-nii abonați din județe sunt rugați #a ne trimite costul abonamentului ce datoresc prin mandat poștal.—Mulțumim cu acesta ocasiune tuturor acelor d-ni abonați cari sunt în curent cu plata abonamentului, apreciind în timpul de față munca și cheltuiala aparițiunei ziarului. Administrația. Eminei stnilor Faciltatii ie litere si Dobropa de la 21-23 iunie 1891. (Urmare) x) Sâmbata 22 Iunie la 6 7* dimioața pornim spre Iglița. „România“ se desprinde lin, despica in alunecarea ei, imensa pielita sub care simți batând ușor dar puternic viața apelor, o ferece pe lângă bastimente și corăbii enorme, nemișcate ca niște monștri adormiți, lasă in stânga malul inalt al Brăilei, docurile ei rânduite mai jos și se aflata îmbărbătată spre Macin, lăsând in urma’i valuri frisate, cu ciucuri de argint, ce se pierd in luciul apei, departe... Trecem printre ostrave cu păduri dese ca peria, alături de grădini cu legume, cotim pe lânga bălți stufose, stârnind sborul sperios al paserilor de apă; iar dedesubtul nostru bătrâna Dunăre, nepăsătore, călătorește lin și falnic pe același drum vecinic, vecinic aceeași, maestosă și mută. Ea duce in abisul marei misterele văzute, poveștile aurite, de a lungul drumului său, in mii de veacuri, clipe pentru ea, care a adormit timpul ••• la depărtare apar ca’n negura munții Dobrogei, cu delurile lor colțurate și zimțate, ca niște uriași rezemați intr’o mână odihnindu-se pe malurile Dunărei ce-i scaldă de secole. Suntem pe brațul Dunărei vechi pe locul unde au fost asvârlite in aer, la 1877 două monitore turcești. „Dudu-Seyfi și Lufd-Gelil“, primul botez de sânge al tinerei nostre marine. Pe lângă noi trece par’eatupilându-se un „coana“ turcesc mânat de câțiva turci cu ochii adormiți blddiți și sprențăroși, mirându-se de atâta glota de tineri pe bordul unui vapor de răsboiu. „România“ sprintenă alerga voiosa ii spre Măcin, mâncând cu poftă crescândă din apa Dunărei. O admirabilă panoramă e Macinul, bătrânul Arrubium , in mijlocul grădinilor, pe povîrnișul dealurilor, stau ascunse la umbră casele cu olane, gemuie cu minarete subțirele cu gâturi de cocostârci și morile de vînt asvirlite pe câte o movilă. Mai la o parte pe culmea unui deal ce cade drept ia Dunăre parcâ’i retezat, stă înfiptă cazarma, și ’n jurul ei presărate ruici de parapete, de pe când Mâcinul era cetate turcéscu. Ne oprim aci câteva minute numai ca sa luăm cu noi o călăuză și pornim spre Iglița la ora 7 și jumatate , trecem pe lângă delul ce cade abrupt la Dunăre și iodârâtul nostru pare ca fug cele șapte deluri pietrone din spatele Măcinului. Acum incepe o pantă dulce, o vale frumosa așternuta cu covore de livezi și de semănături, țintuită ca o albie intre munții Măcinului de o parte și delurile Igliței de alta. Pentru prima ora „România“ tae pe aici apa Dunărei și de aceea sondeza, la fiecare minut au fi glasul blând, femenic, al sergentului de la „tribort“ (partea drepta a vaporului) strigând : „Bună apă, tribord,“ urmat de vocea sonora, metalică, a căprarului de la „barbot“ (partea stângă a vasului) „Bună apă, babord“ și peste ei planând glasul soldatului de sus care asvârle funia și maséra adâncimea: „șase metri tribord, șase, fund nisip.“ In acea fugă pe luciul apei ce onduleza ca un balaur verde, e o nespus de plăcută musicâ in acestA alternare regulată a unor strigăte de mateloți, amestecate cu hohotele de veselie debordantă a 70 de studenți. Peste o jumatate de or ajungem in dreptul satului „Caracalu,“ sat lipovinesc, se cunoște după caracteristica biserică bine zidită, parcâ-i nouă, cu turnuri veri și largi, cu trupul lătăreț și îndesat. Aci s’a găsit in aoul trecut o forte interesantă inscripțiune din timpul celor 8 fii ai lui Constantin cel mare, care vorbește despre o itâritura ridicată prin partea locului de Sappo, „dux limitis Scythicae“ pentru a resista năvălirilor tâlharilor din stânga Dunărei. Acesta inscripție a fost comunicată de d. Tocilescu, ca condescendența pentru simpatica primire ce a avut in Roma, d-lui Toutain, elev al acelei franceze din Roma, care a publicat-o și comentat-o intr’o broșură recenta. Astă inscripție arată și mai mult ca forța Românilor era grămădită pe malul drept al Dunărei, pe culmile delurilor iofipte lângă apă. Reese din ea, după cum ne-a atras atenția d. Tocilescu, — și e o lacună la broșura d-lui Toutaii i oastă privință — că organisarea militară a co Iooilor romani din aceste părți era analogá cu a moștenitor noștri. La spatele Carcalaului cu multe mori de vânt, probabil și cu multe cârciumi, (căci precum se spune Lipovenii de amândouă sexele sunt de o destrăbălare bahhică) se zărește tupilat satul „Grecii“ cu vii renumite, joc de petrecere pentru Braileul pe culesul viitor, locuit de vr’o 200 familii creștine (mulți români, câțiva italieni) și de vr’o 50 de familii turcești. Pe lunea vecină umbla alene cirezi de vite ale satului. Acum cotim spre crusta Igliței, se zărește falfâind tricolorul românesc înfipt pe un umbrar, veste bună, trebue sa fim primiți de cineva. La ora 8.80 „România“ ancoreza in dreptul caselor d-lui Désiré More, frances, proprietar al Igliței. Vadul e nămolos, țâranii cari vor sa prindă funia aruncată de pe bord se scufundă până la genunchi, ușurel atingem puntea de scânduri de la vapor la târao și imediat, ca o legiune cuceritore la asalt plecăm spre culmile apropiate unde sunt urmele a două lagare romane. Primul lagăr e așezat pe o colină circulară ce se inalță drept din apa Dunărei, e plin de hârburi și cărămizi desgropate de curând. Al 2-lea lagăr, construit probabil mai târziu, e mai greu de atacat, mai ușor de apărat. In jurul lui era municipiul Troesnis. Aci sunt făcute mai multe săpături și mai sistematict vezi desgropate urmele locuințelor strămoșilor noștri, falnici legionari, care cu piepturile lor de aramă facea zagaz potopului cotropitor, care venea furios și nesfârșit de la Nord și Răsărit. Pe țărâna mormintelor lor, mișcați de amintirea gloriei de odiaióra, cu gândul in nóptea vécurilor apuse, venim acuma noi, strănepoții lor, in mâna cu alte urme, in cap cu alte gânduri, ca să înviem o lume morta, sa furam din adâncurile pământului, din noptea timpului, de pe fața mohorîta a pietrelor, din graiul inscripțiilor și să arătam in fața lumei marirea străbunilor, luptele tor uriașe, rabdarea lor de martiri. Scepticii pot se rîdfi. Și în adevĕr vor rlde toți aceia cari au la cap constracții vagi și abstracte, fără de înțeles viu, farâ viață. Când iasă ai ia fața ta, sub piciorele tale, putând să vezi și se pipăi, o lume care a fost și din care a ieșit, gândul mărginit la personalitatea sa, ia drumuri neumblate, capătă viață nouă, se lărgește, se întinde și se apropie de infinit. Te simți mai puternic când știi că tu faci parte dintr’o familie care numără mulți membri, și cu atât puternicia devine mai mare, cu cât ai mai directă cunoștință despre dânșii. Cu atât mai mult trebue se te simți mai puternic, când eși din ziua de astăzi și te avânți cu gândul spre o viață reală trec ta, pe care o simți solidară cu tine și care te face să fii solidar cu ea. Nemărginirea nu e numai in spațiu; nemărginirea e și în timp— și dacă cucerirea de pământ îți mărește puterea națiunei în spațiu , cucerirea vremilor trecute ți-o lărgește în timp. La acesta din urmă lărgire are o consecința cu mult mai binefacatare, cu mult mai morală, mai înaltă pentru sufletul omenesc și mai cu samă pentru un grup de suflete omenești. Cucerirea în spațiu e legată cu simpatia actuală, care trebue să se obiecteze sub tote formele t iei contrare: ura, invidie, aviditate, egoism ; ea in timp rămâne pururea liniștită, senină, departe de tot ce inveninezft sufletul omenesc. Reînvierea timpului trecut, simțirea lui, cu tótel formele lui de groază, de frică, de sălbătăcie, iubirea lui, nu este o formă, care arată o lipsă a simțimântului de progres și o dorință de a se întorce spre trecut, precum pretind unii; ea e forma cea mai binefacătare a omedrei, care a trăit și care a murit pentru voi. Trecutul vecini lui Christ crucificat, care este stă desupra și ia urma nóstru, și care a suferit pentru viața nóstra da astăzi. Idealul, care juca așa de mare rol în viața artiștilor și in viața cugetătorilor și care sub diferitele lui forme mai vagi, mai nesigure și mai puțin inalte, se găsește în activitatea tuturor și are râdacioa acolo în trecut , căci numai in trecut găsim imagina, care prin îusăși natura ei phisologica, de a consuma mai puțină forță nervosa ca sensația, ce apare lipsita de durere, adică tocmai aptă de a forma construcțiunea fericirii spre care, plină de ilusiune, omenirea se avântă. Aceste reflecții întăresc și trebue sa intaresca in judecata tuturor celor cari cugetă, că fie numai din acest punct de vedere pur moral, istoria are cel puțin aceeași insemnatate, ca cea mai înaltă dintro arte, și că acesta insemnatate devine infinit mai puternică, dacă in vinele ei nu circulă sângele anemic al abstracției, ci sângele viguros și plin de viață al intuiției, al văzului și pipăitului.... D. Tocilescu însoțit de numerósa nóstra cota, care se ratocea in grupuri printre gropile de molos și de pietre cioplite de curând scase, isbutite pe adune, la intrarea castrului al doilea și se ve dea numerose explicationi asupra felului cum se construiau castrele romane și asupra existenții municipiului Troesmis, care in vechime se afla in acele locuri. Percurseram apoi un cruciș și curmeziș cel de al doilea castru, mai visibil, din pricina săpăturilor mai sistematici, și contralarăm de vis“ spusele învățatului nostru profesor. Apoi de pe inalțimea priporului celui înalt, care incepe din lătarea de apus a castrului și cade ia Dunăre, sub razele anriose a söreiul, printre praful de var stârnit de atâta lume, ne coborâm cam pe alunecos, pe malul cel mai de jos al Dunării, unde erecere și sălcii stufosc, ne micul arâm de o stâncă de granit masiv, mare cât o insulă, țișuită in mijlocul Dunăni; și apoi asudați de atâta umblet ne interferăm liniștiți pe țărmul mare și umed al fluviului la umbrarul pregătit lângă un bordeiu. Acolo sub administratorul plășei Macin, d. Ovidiu Botean, care prinsese de veste, mai dinainte că venim,ne-a făcut plăcuta și mulțumit0rea ; surprisa, de a ne primi cu ceea ce trebue unor tineri cari umblaseră prea mult prin sőre se osteniseră prea mult. Pâine, mezeluri, friptură, vin și apă, ne aștepta sub un umbrar de ocazie, pe niște mese rustice și cu atât mai mult pline de indemn. Căci in vale, Dunărea curgea liniștită pâna in pădurea de Beleli de dincolo, in față avem delurile verzi ale țârii, și împrejurul nostru figurele simpatice ale țăranilor cari venisera se ne primesca. Era de remarcat—ca efect al spoelei nóstre de civilisație pripită și neințelese—costumul primarului, sintesa Orientului și Occidentului: șalvari bulgărești, cămașă de oraș și o elegantă pălărie de pae. (Va urma). M. Dragomirescu. TELEGRAME Moscova 30 Iulie.—Regele Serbiei a sosit în timpul serei; a fost primit cu onorurile militare; a tras la Kremlin. Roma 31 Iulie.—Proprietarul și directorul litografiei Fustimoni din Como au fost puși in libertate. Paris 31 Iulie. ~D. Bourgeois, ministru al instrucției publice, a zis în discursul ținut la distribuirea premiilor con