Cutezătorii, 1970 (Anul 4, nr. 1-53)

1970-01-01 / nr. 1

«Eu aş vrea să fiu primită în rîndul prietenilor revistei «Cutezătorii». Eu am numai note bune, în general între 8, 9 şi 10. Dar să ştiţi că nu m-am decis unde voi merge mai departe». Un nou an, un nou număr de revistă, o nouă «Scri­soare a săptămînii». Despre ce am putea discuta astăzi? Ei bine, nu dorim să abordăm un subiect senzaţional, neobişnuit. Pur şi simplu, dorim să vă spunem că, în clipa de faţă, redactorii noştri visează. La ce anume? La rubrici noi, la reportaje inedite, la concursuri atrăgătoare — pe scurt, la noi surprize pentru cititorii revistei «Cutezătorii». Desigur, voi sînteţi foarte mulţi, probabil , un milion. Nu vă cu­noaştem pe toţi după nume, dar am dori să ştiţi că sîntem foarte aproape de fiecare. Oamenii, cînd ajung la o vîrstă înaintată, obişnuiesc să spună: «Nimeni nu este perfect. Ah, să mai fiu odată copil, ştiu ce aş avea de făcut!» Şi urmează amănuntele: ar practica sportul de performanţă, ar studia muzica sau istoria artelor, ar învăţa cutare limbă străină, s-ar pregăti pentru cosmonautică, ar porni pe dificilul dar splendidul drum al inventatorului... Şi, în orice împrejurare, ar dovedi energie, demnitate, nobleţă de caracter. Desigur, omul se poate schimba la orice vîrstă, anii nu pot împiedeca pe nimeni să aspire la perfecţiune, dar e mult mai bine cînd, pro­­punîndu-ţi această performanţă, ştii că ai 14 ani. Cea mai mare parte din paginile biografiei tale sînt încă albe; poţi să le scrii în aşa fel încit să stea cu cinste alături de oricare din acele biografii pe care le citeşti cu admiraţie în enciclopedie. Şcoala, profesorii, pă­rinţii, întreaga noastră societate se străduiesc să-ţi înlesnească realizarea tuturor aspiraţiilor. Revista «Cutezătorii» nu-şi poate dori altceva decît să se afle, alături de busolă şi de hartă, în gentile în­drăzneţilor. REDACŢIA ELEONORA NISTOR Comuna Tuluceşti, Judeţul Galaţi Sus, spre înălţimile imaculate ale munţilor se avintă tot mai mulţi copii în aceste zile de vacanţă. DIN MARAMUREŞ ŞI DIN ALBA, DIN BRAŞOV ŞI CARAŞ­­SEVERIN, DIN TOATE JUDEŢELE ŢÂRII AU CONTINUAT SĂ SOSEASCĂ ÎN ACESTE ZILE VEŞTI ÎMBUCURĂTOARE , ÎN­DEPLINIREA PLANULUI PE ANUL CARE SE ÎNCHEIE ACUM DE ALTFEL, AŞA CUM RELATEAZĂ TELEGRAMELE DE PRESĂ ŞI CUM AŢI AFLAT CHIAR DIN REVISTA VOASTRĂ, MULTE COLECTIVE DE CONSTRUCTORI SAU OŢELARI, MINERI SAU CHIMIŞTI, AU ÎNCEPUT DEJA SĂ LUCREZE ÎN CONTUL ANULUI 1970. AŞADAR —CUM SPUNE O ZICALĂ ROMÂNEASCĂ — ZIUA BUNĂ SE CUNOAŞTE DE DIMINEAŢĂ! 31 DECEMBRIE 1969 — AU TRECUT 100 DE ANI DE LA NAŞTEREA LUI HENRI M­ATISSE­( 1969) PICTOR FRANCEZ CU PREOCUPĂRI MULTILATERALE, EL A FOST DECORATOR, GRAFICIAN, SCULPTOR, CERAMIST. IN TIMPUL VIEȚII, L-A CUNOSCUT PE PICTORUL ROMÂN THEODOR PALADY, DE CARE A FOST LEGAT PRINTR-O STRÎNSĂ PRIETENIE. LA MUZEUL ZAMBACCIAN DIN CAPITALĂ SE AFLA DOUĂ TABLOURI APAR­­TINÎND LUI MATISSE. 4 IANUARIE 1877 — S-A NÂSCUT SEXTIL PUŞCARIU, LING­VIST ŞI FILOLOG (N. 1948). A FOST PROFESOR LA UNIVERSITATEA DIN CLUJ ŞI MEMBRU AL ACADEMIEI ROMÂNE. ÎNTRE ANII 1906- 1940 A CONDUS COLECTIVUL DE ELABO­RARE A DICŢIONARULUI ACADEMIEI ROM­NE ŞI A PROIECTAT O VASTĂ LUCRARE DE SINTEZA-LIMBA ROMÂNĂ — DIN CARE AU APĂRUT DOUĂ VOLUME(UN VOLUM ÎN ANUL 1940 ȘI CELĂLALT ÎN 1965). SEXTIL PUȘCARIU ESTE AUTORUL UNOR NUMEROASE STUDII, DE MARE VALOARE, PUBLICATE ATÎT ÎN REVISTELE NOASTRE CÎT ȘI ÎN CELE STRĂ­INE. 10 IANUARIE 1939 — A MURIT HARICLEA DARCLEE — PE ADE­VĂRATUL NUME HARICLEA HARTULARI (N. 1860) CÎNTĂRE­AŢĂ ROMÂNA DE OPERA EA A DEBUTAT CU MARE SUCCES LA PARIS ŞI A CÎNTAT APOI PE SCENELE MARILOR TEATRE ALE LUMII. DARCLEE A FOST UNA DIN SUSŢINĂTOARELE ÎNFLĂCĂRATE ALE LUI GEORGE STEPHĂNESCU, PENTRU ÎNFIIN­ŢAREA TEATRULUI ROMÂNESC DE OPERĂ. O VIOARĂ Meşterii constructori pe instrumente muzicale de la Reghin sunt cunoscuţi In toată ţara. Ei prefac emnul de rezonanţă în chitare sau viori cu siluete elegante. Aici, în cunoscuta fabrică din localitate, isi găsesc împlinire sute de mii de instrumente cu calităţi muzicale deosebite. Meşteri iscusiţi ca Florea Precup găsesc însă timp, în orele libere, şi pentru realizarea unor in­strumente muzicale mai puţin obişnuite: viorile miniaturale. O astfel de vioară respectă întocmai liniile şi forma celor pe care le găsim de obicei într-o or­chestră, dar nu depăşeşte mărimea unui deget, incît se poate purta in buzunar. De altfel, intr-o vioară de proporţii normale incap zece, douăzeci sau chiar treizeci astfel de mici instrumente. Şi — lucru principal — ele scot sunete de o rară fineţe şi muzicalitate. RED: «Farfurii zbură­toare», acest volum, pen­tru copii, îl pot citi cu sa­tisfacţie şi oamenii mari? — O carte scrisă pentru copii nu este nicioda­t un succes dacă oamenii mari n-o gustă, ne răspunde po­etul DUMITRU M. ION RED: Aţi vă dat poezia? — Nu. «Farfurii zbură­toare» e o car­e de poezie în proză. RED. E prima dată cînd proza, îşi face loc în preo­cupările dvs.? — Da, prima dată. De aceea, cînd am terminat «Farfurii zburătoare», am rămas uimit. Mai apoi... RED. Aţi scris romane. — Ce pot să răspund? Aştept o nouă carte, care va fi un roman. RED. Cele două perso­naje ale cărţii «Farfurii zbu­rătoare», sunt nişte fiinţe adevărate? Dincolo de creaţie, au existat vreo­dată? — Niciodată sau mereu, în noi trăiesc totdeauna doi copii prieteni, care în gîn­­durile noaste pot face tot ceea ce cu timpul a devenit act fabulos. Cred în aventu­rile lui SIR şi MARIOVE. M-am îndrăgostit de cei doi copii şi vreau să-i duc, într-un nou volum, pe o planetă ne­cunoscută. Numai zîmbet! Şi dacă ne gîndim bine, Dorin Jecan şi Gyula Barta de la Şcoala generală nr. 2 din Zalău, nici n-ar putea fi altfel. Doar îi vedeţi aici în dublu rol: de constructori şi încercaţi con­ducători de carturi. într-una din zile, un incendiu violent a izbucnit la sediul C.A.P Arbore, judeţul Suceava. Oa­menii au sârie de îndacă. Prin­tre ei, în rîndul celor care că­rau apă, au intrat şi Dragoş Ruşu­, Neculai Ciobîcă, Aurel Constantinescu, Ilie Irimescu, Teodor Cazac, Ştefan Brăescu, elevi la şcoala din sat. Muncind fără răgaz, ceasuri în şir, au ajutat şi ei la stingerea focului. Bravo băieţi ! Îl vedeţi! Nicolae Raţă, de la Liceul de arte plastice din Timişoara, lucrează cu maximă atenţie. Galeria sa de basore­liefuri se îmbogăţeşte cu cel inspirat de figura marelui sculp­tor român Brine »­si. E.G. ia­nu­ar­i­e 19 7 0 L M M I V S D 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31 CA­LEN­DAR

Next