Cutezătorii, 1970 (Anul 4, nr. 1-53)
1970-01-01 / nr. 1
Pe pionierii şi şcolarii suceveni i-am vizitat în zilele vacanţei de iarnă şi m-am bucurat, laolaltă cu ei, de sclipirea zăpezilor proaspete, de chiotele de bucurie intrate în «repertoriul» obişnuit al derdeluşurilor. Gazde de o ospitalitate deosebită, copiii acestui minunat colţ de Moldovă mi-au împărtăşit din realizările lor, din care am reţinut ca un fapt deosebit, pasiunea — intrată de mult în tradiţie — de a colecţiona, de a îmbogăţi şi transmite mai departe FRUMOSUL în oraşul Cîmpulung Moldovenesc, Anul Nou este întîmpinat, pe lîngă tradiţionalul «pluguşor» şi cu urări mai «de efect!» Pieptarele cu bumbi metalici şi pălăriile bogat «împănate» se pare că au autoritate asupra urşilor împodobiţi cu crengi de brad şi... căciuli groase (foto: I) Simţul frumosului se dobîndeşte La respectabila vîrstâ de... 5 ani! Cei trei bravi căluşari (foto: 2) sînt destul de încrezători în propriile lor forţe, fapt pentru care «au acordat» reporterilor un «fotointerviu»... fulger! în balconul Căminului cultural din Sadova ne-a întîmpinat o pionieră (foto: 3). Era o după-amiază a vacanţei şi apăratul fotografic a imortalizat florile crescute pe iia gazdei cu bucuria întîlnirii unui izvor de munte. Dincolo de vatra satului, fremătau codrii lui Stefan... ...Si să mai spună cineva că la Suceava, folclorul nu e la el acasă! Fotoreportaj de CORNEL STAN si D. VINTILĂ - JURNAL DE VACAIU+A Cutezătorii 15 o Am stat de curind — citeva zile — intr-un oraş de provincie. Bineînţeles, am bătut şi eu strada principală, alături de (cam) multi tineri, printre care destul de virsta voastră. — Ce faceţi In orele libere ? l-am întrebat pe un băiat cu şapcă de şcolar, avind, probabil, 12—13 ani. — Păi dacă-s liber, fac ce se Intlmplă să am ocazia să fac. — Cum adică! — Plec la plimbare și, dacă mă Inttlnesc cu vreun prieten care mă cheamă la el, să joc şah, fiindcă imi place şahul, merg. Sau... — Dar cind ieşi pe uşă, pe poartă, acasă, nu știi incă încotro te vor duce paşii? — Ba da! V-am spus: pe stradă, aici, la plimbare... — Cam cit rămii «in mers», dacă nu se ivește nici o altă posibilitate de cheltuire a timpului asta liber '! — Vreo două,trei ore. — Ai calculat, vreodată, cite ore libere are un om intr-o viată întreagă? Dacă socotim că ziua se imparte in trei de «8» — mă refer la adulţi, dar calculul poate fi destul de asemănător şi la adolescentă — deci un «8» somnul, un «8» timpul liber şi un «8» munca (invăţătura), cite ore crezi că alcătuiesc cel de-al doilea «8», timpul liber? — Habar n-am! — Dacă longevitatea medie a omului este de 75 de ani, înseamnă că el are la dispoziţie, intr-o viaţă întreagă, peste 200 000 de ore libere. Ţi se pare mult ? Putin ? — Mult. Aşa că nu-i mare nenorocire dacă pierd citeva ore... — Eu aş spune că, dimpotrivă, fiind vorba de o zestre mare a fiecărui om, adică de o bogăţie reală, abia că aceasta n-ar trebui risipită. Dacă-ti place matematica, putem continua seria calculelor... — imi place... — Perfect. Dacă un om are la dispozitie, zilnic, opt ore libere, si doua din ele le cheltuie cu lectura (incepind să citească, in afara cărţilor de şcoală, să zicem că de la 9 ani in sus), rezultă că pină la 75 de ani (atenţie! de la pensionare abia că poate citi şi mult mai mult) el are la dispoziţie, numai pentru lectură aproximativ 50 000 de ore. Mult ? Putin ? — E greu să-ti dai seama... — Atunci continuăm calculul... Dacă citeşti cam 40—60 de pagini pe oră, in cele 50 000 de ore parcurgi 2 000 000 — 3 000 000 de pagini. Este inutil să te mai intreb dacă-i mult sau puţin. Şi incă un lucru de reţinut: toate calculele acestea n-au doar o valoare strict matematică, dimpotrivă chiar. E vorba aici, de faptul că un om, indiferent de virstă, are datoria să vadă mai departe de... lungul nasului. Zici: «Pierd o oră, ce-i cu asta?» Dar ia calculează in procente, cit la sută din totalul orelor libere, dintr-o viaţă de om risipeşti, risipeşti... tur mare din род. 3dul şi ochii noştri se îndreptau mereu spre concurenţi. Echipajele nu se detaşau nicidecum unul de altul şi am început să-i îndemnăm cu cîntece satirice: «Hai mai iute, timpul trece şi clătita se răceşte!» Concurenţii s-au alăturat, însuşindu-şi ritmul unor cîntece care au fost adaptate ad-hoc. în sfîrşit, în minutul 50, ultimele clătite au fost umplute cu dulceaţă, rulate, pudrate şi aranjate estetic pe tăvi. Juriul însă n-a putut decide care dintre echipaje a pregătit cele mai delicioase clătite, aşa încît s-au decernat premii egale, fapt pentru care am fost cu toţii de acord, fiecare dintre noi am primit cite o clătită cu ocazia acestui gustat şi mai ales gustos concurs! Este de remarcat că recordul obţinut de concurenţi a întrecut pe cel din anii trecuţi. In cincizeci de minute, peste 60 de clătite! Ne pare rău că fotoreporterul s-a gîndit prea mult la clătite şi a greşit fotografiile din care vă trimitem totuşi una! Oricum, acest original concurs poate fi considerat un preludiu al pregătirii ospeţelor pantagruelice de Anul Nou.