Cutezătorii, 1971 (Anul 5, nr. 1-52)

1971-10-14 / nr. 41

O informaţie recentă con­semna faptul că,în 1971, frumuseţile Deltei au atras un număr de vizitatori de patru ori mai mare decît anul trecut. Practic, în sezo­nul turistic, populaţia Deltei Dunării s-a dublat. Numărul vizitatorilor ei,veniţi din alte ţări, a sporit de asemenea. Faptul este pe deplin expli­cabil: Delta Dunării este un unicat în peisajul continentu­lui nostru. Fie că te instalezi în lotca unui pescar, fie că străbaţi braţele Dunării cu «Săgeata», încîntarea pe care ţi-o oferă peisajul inedit este aceeaşi: jepci, ghioluri şi ca­nale un­brite de pletele sălciilor, păduri ce ctfpjjjw li­ciuri de apă acoperite cu provoanțe de nuferi... Nu odată i se poate întîmpla vînătorului să uite vînatul, furat de frumusețea unei păsări sau de foșnetul catifelat al pădurilor de plop. Cu venirea toamnei, farmecul Deltei spor­ește, începe marea călătorie a păsărilor, care îşi dau­ parcă întîlnire în acest pu­nct.­ Răspîntie a drumurilor de mii d kilometri din nordul rece spre locurile calde în care vor cuibări, loc de popas sau ţintă a călăto­riei, Delta Dunării devine un adevărat paradis al lor. Şi aceasta pentru că este situată în calea păsărilor migratoare din Europa şi Asia, care se îndreaptă spre Peninsulă Balcanică şi de aici spre Africa sau Asia Mică. O dată cu zilele mai reci şi ceţoase încep să ne sosească din depărtările nopţilor polare «oaspeţii de iar­nă» — circa 40 de specii de pă­sări. Pentru ele­cţiua dulce a Deltei în timpul iernii este o adevărată salvare. Aici îşi dau întîlnire lebăda cîntătoare (Cygnus cygnus) şi gîrliţele (Anser albifrons), care vin în cîrduri imense de mii şi mii de exemplare. O numără­toare efectuată de către specia­liştii noştri în colaborare cu co­legii lor din alte ţări a demonstrat că numai în decembrie 1968 şi 1969 au fost prezente în Deltă­­ 25 000 de exemplare de Branta ruficollis, ceea ce reprezintă m­ai bine de jumătate din numărul lor total. Gîsca cu gît roşu — cum se numeşte popular — parcurge mai bine de 4 000 km din nord­­vestul Siberiei pînă la noi. Numărătorile efectuate la ace­eaşi dată consemnează cifre şi mai impresionante la alte specii: Anas creca: 150 000 de exem­plare, Anas plath­inas: 200 000, Anser albifrons: 500 000 de exemplare! Nenumăratele raţe sălbatice, fundaci, pescăruşi, pă­sări răpitoare dau nu numai far­mec, dar sporesc şi interesul ştiinţific pentru un biotop apre­ciat de specialiştii din lumea în­treagă ca unic în Europa.D­elta înseamnă însă şi o mare bogăţie. Cu peste şase decenii în urmă, sap vântul român Grigore Antifţa, bun cunoscător al Deltei, scria numeroase lucrări prin care atră­gea atenţia asupra posibilităţii­ de valorificare a acestor bogăţii, şi milita pentru crearea unor сопл diţii mai bune pescarilor dirr aceste ţinuturi. Visul marelui în­văţat se împlineşte. Delta înseamnă stuf, materie primă pentru celuloză ce rivali­zează cu cea obţinută din răşi­­noase, înseamnă importante pro­duse cerealiere, înseamnă cele aproximativ 110 specii care dau 50%if din producţia de peşte de apă dulce a ţării, mii şi mii de alte animale, păsări şi mamifere valoroase, ca vidra, nurca, ne­­văstuica, hermina, mistreţul, vul­pea, bizamul, nutria etc. O asemenea diversitate de bo­găţii se cerea valorificată la ni­velul exigenţelor contemporane. Din indicaţia conducerii parti­dului şi statului nostru, a fost­­ întocmit un amplu studiu privind valorificarea complexă a Deltei şi a luat fiinţă un organism unic: Centrala «Delta Dunării». Ea are rolul de a coordona întreaga ac­tivitate economică din această zonă, avînd în vedere atît pro­ducţia stuficolă pentru celuloză cît şi cea piscicolă, agricolă, sil­vică, problemele de cercetare ştiinţifică şi proiectare, transpor­tul pe apă, utilajele şi navele ne­cesare şi multe altele.I­ntervenţia omului în acest biotop se face cu o grijă deosebită, avîndu-se în ve­dere atît valorificarea eficientă a bogăţiilor, cît şi păstrarea echi­librului biologic. Se ştie că o specie nouă introdusă într-un anumit mediu poate declanşa,prin existenţa ei, prin modul în care se otrăneşte pe seama altor specii, fenomene cu totul nedorite. Pen­tru ".maţirea potenţialului cine­getic­ şi­ ti­fistic al Deltei Dunării re, de exemplu,­­ noi specii, cum căpriorii, lopăta-B de a proceda la terte specii, cer­­itoriului silvocine­­au experimentat î biotop şi conse­­celelalte specii, animale cu blană est introduse nu­­stabilit că nu vor I biologic, epţie de valorifi­­care a mediului, at socialist, ne dă pe viitor nu se va mai îijunge la dispariţia unor specii de plante sau animale în urma intervenţiei omului. Este suficient să amintim în acest sens dispariţia egretei, victimă a fru­museţii penelor; ei ajunse «la modă» acum cîteva decenii. IN SEGOIUl CIBERNETICII Grija pentru ocrotirea multor specii pe cale de dispariţie se ma­nifestă şi prin declararea lor drept monumente ale naturii. Egreta, lopătarul, ţigănuşul, diferite spe­cii de stîrci sau zone întregi, cum ar fi pădurile Letea sau Caraor­­man, sînt declarate monumente ale naturii sau rezervaţii ştiin­ţifice, devenind adevărate la f f­rumuseţea şi bogăţia Del­tei oferă în acelaşi timp un cîmp larg imaginaţiei arhi­tecţilor şi constructorilor. Ast­fel, un grup de specialişti români au realizat proiectul unui oraş al viitorului denumit Delta. în viziunea acestora, întreaga Deltă a Dunării devine o aşezare unică, O reţea de orăşele pentru cîte 1 000 de locuitori prinse în ţesă­tura grindurilor, ghiolurilor, ca­nalelor cu plante şi animale atît de caracteristice, un mediu în care omul se va încadra perfect, fără a transforma natura, folo­­sind-o, în schimb cît mai raţional. Civilizaţia zilelor noastre va fi prezentă în confortul locuinţe­lor, în instalaţiile tehnice ultra­moderne, în aparatura electro­nică necesară pentru munca în aer liber. Locuitorii celor două mari centre Sf. Gheorghe (cu 100 000 locuitori) şi Razelm (cu 150 000) vor beneficia de tot ceea ce poate oferi tehnica mo­dernă. Pentru ca omul să poată pă­trunde în cele mai izolate şi mai puţin accesibile colţuri, au fost imaginate locuinţe plutitoare. Prevăzute cu motoare silenţioase, ele se vor strecura pe sub pletele sălciilor prin japte, ancorîndu-se de grinduri fără a tulbura liniş­tea păsărilor venite să cuibă­rească în Deltă. Motoarele vor putea fi acţio­nate fie direct de om, fie de un creier electronic instalat la Ra­zelm. Locuinţa plutitoare va putea să asigure tot confortul pentru muncă şi odihnă în mod autonom timp de două luni. Aceasta gra­ţie faptului că asemenea locuinţe sînt imaginate din două elemente : unul fix, dotat cu energie elec­trică, apă, canal etc., şi altul mo­bil, cu o autonomie de 15 zile. O apăsare pe buton va pune la dispoziţia locatarului două­­ca­mere gonflabile, înzestrate cu mobilier de asemenea gonflabil. O aparatură electronică va asi­gura efectuarea unor activităţi sau petrecerea timpului liber în condiţiile cele mai moderne şi în acelaşi timp în mijlocul naturii. Realizarea acestei viziuni a vi­itorului oraş Delta sau a alteia va adăuga o nouă perlă în şiragul de frumuseţe şi bogăţie care este patria noastră. ratoare.F ELENA MANTII/ biolog ngmmm­

Next