Cutezătorii, 1971 (Anul 5, nr. 1-52)
1971-06-10 / nr. 23
., savanţi de renume, astro,unii din Bologna sunt încă tributari ai concepţiilor vechi. Sunt gata să discute, îşi admiră discipolul dar nu-i înţeleg pe deplin căutările neliniştite. După Bologna, Copernic îşi continuă studiile la Universitatea din ludova, unde urmează medicina. Ulterior, la Universitatea din Ferrara obţine titlul de doctor în drept. Avea 30 de ani şi sosise timpul să se întoarcă pe pămîntul natal. Drumul lui Copernic spre patrie este lung. Pini la Frombork, unde i se repartizase o eparhie, are tot timpul să viseze, închide ochii. Se vede în turnul cel mai înalt al bisericii, observînd stelele şi începind să scrie la lucrarea la care de atîta vreme se gîndea şi pentru care strînsese multe date. O să se îngrijească de locuitorii eparhiei, o să-i vindece de boli. Erau numai visuri căci şederea lui Copernic la Frombork a durat foarte puţin. N-au trecut nici două luni şi unchiul său, episcopul Warmiei, îl cheamă la el. Ocupaţiile lui Copernic la reşedinţa episcopală, sînt cu totul diferite de ceea ce visează să facă. Dar treburile politice, audienţele încep să-l acapareze din ce în ce mai mult. Odată însă cu lăsarea nopţii, retras în chilia sa, la lumina slabă a unei luminări, Copernic lucrează. El vrea să pună temelia, unei noi concepţii despre univers. La început, lucrarea trebuia să fie un mic comentariu, conţinînd ideile sale asupra mişcării cereşti. Apoi va va ierta îndrăzneala, că oficială se va arunca asupra lui. De aceea, îşi să înceapă cu prudenţă, va fi concisă şi de circulaţie restrînsă. După multe nopţi de lucru, el reuşeşte ca în zece pagini, caligrafiate cu un scris mărunt, să cuprindă ce avea de spus, în sistemul său, Pămîntul, satelit al Soarelui, devine centru pentru satelitul său propriu — Luna. Pînă atunci, în sistemul antic al lui Ptolemeu, se susţinea că Luna şi Soarele erau corpuri cereşti care se învîrteau în jurul unui singur centru — Pămîntul, ca şi celelalte planete. Cu «Micul comentariu», cum avea să-şi intituleze Copernic lucrarea, începe să se zguduie temeliile de pînă atunci ale astronomiei. In sudul Warmiei, în regiunea lacurilor Mazuriene, se înalţă castelul Olsztyn, cetate puternică în calea atacurilor de pradă şi jaf ale cavalerilor teutoni. Anul 1520 îl găseşte pe Nicolaus Copernic guvernator al acestei regiuni pe care cavalerii teutoni doreau s-o supună. Cu priceperea care-l caracterizează, Copernic începe să organizeze apărarea: zidurile castelului sînt întărite, apeductele concepute de el sînt gata. Castelulcetate are mari rezerve de armament, alimente și apă. Oricît de îndelungat va fi asediul teutonilor, cetatea va rezista. în iarna anului 1521, atacul teutonilor se dezlănțui cu furie. Alături de poporul Warmiei, Copernic luptă cu spada în mină, se dedică lucrării sale de bază. Dar spiritul viu al lui Copernic deranjează oficialităţile care încep să ţeasă tot felul de intrigi în jurul său. împovărat de ani şi amărăciune, astronomul nu se descurajează şi continuă să lucreze la marea sa operă începută odinioară cu «Micul comentariu». Intr-o zi, la poarta casei bătrînului Copernic se aud cîteva bătăi puternice. — Cine-i? — Sînt eu, profesorul Ioachim Rheticus, vin de departe. într-adevăr, tinărul profesor sosea tocmai de la universitatea din Viena. Înfruntînd multe primejdii, ajunsese pînă la bătrînul astronom, suspectat de oficialități, dar cu care el voia să înveţe. Bătrînul Copernic se bucură de prezenţa viguroasă, plină de optimism a oaspetelui. Zilele sînt mai plăcute, discuţiile mai vii în tovărăşia unui prieten. Vizita lui Rheticus se prelungeşte. într-o zi, bătrînul astronom i-a întins cu mina tremurîndă un manuscris preţios. Era lucrarea sa de o viaţă: «Mişcările de revoluţie ale corpurilor cereşti». Săptămîni în şir, Rheticus studiază manuscrisul. — Trebuie publicat în ciuda oricărei oprelişt. Este necesar ca lumea întreagă să cunoască cuprinsul lui! După multe ezitări Copernic îi încredinţează prietenului său manuscrisul, spre publicare. Concepţiile înaintate ale lui Copernic nu scapă atacurilor. Saltimbanci plătiţi de oficialităţi joacă prin bîlciuri felurite comedii în care ţinta batjocurii este vestitul astronom care pretinde că Pămîntul se mişcă. Copernic, spun ei în cîntece tendenţioase, nu-i altceva decît un astrolog care a înnebunit de atîta citit. Rheticus a plecat de mult. De mult, iisul său voios nu mai răsună în chilia bătrinului astronom. Copernic a rămas singur. E foarte — Frate Copernic, iată tratatul tău tipărit! Cu o ultimă scînteie de viaţă, astronomul, într-o supremă încordare, ia cu mîinile tremurînde veni rindul unei lucrări de mai proporţii. Deocamdată, Copernic va arata că Pămîntul este o simţă planetă intre planete, care se trăteşte în jurul Soarelui. Copernic ştie că biserica şi Castelul Olsztyn rezistă şi cavalerii teutoni sînt nevoiţi să încheie armistiţiul. Copernic se întoarce din nou pentru scurt timp la Frombork, în sihăstria de acolo, Copernic bolnav. De la tinărul său prieten n-are nici o veste. Fără îndoială, manuscrisul s-a pierdut. Sau poate că focul l-a nimicit pentru totdeauna. O noapte de mai, călduţă. Anul 1543. Copernic nu şi-a mai revenit din starea de inconştienţă. O bătaie în uşă îl trezeşte. Cine poate fi la o oră atît de tîrzie? Un sol de la Nürnberg, trimis de Rheticus, aduce o carte neapărută: cartea pe care o visase o viaţă întreagă, în sfirşit, poate muri liniştit. Bibliografie: ''",adi. B. VLĂDESCU