Cutezătorii, 1971 (Anul 5, nr. 1-52)

1971-07-22 / nr. 29

Mă tem că n-o să fiu în stare să povestesc exact cum s-au petrecut lucrurile. Fiind însă vorba despre oameni şi vapoare îmi iau inima în dinţi şi încep aşa. Ziua aceea era cu totul şi cu totul deosebi­tă. N-avea cum să se asemene cu cele care s-au scurs înaintea ei sau după ea. La urma urmei de ce? Aici chiar că unii din voi s-ar putea să nu înţeleagă. Dar... Ştiţi cum se construiesc navele? Mai întîi pe... pămînt O tablă. Şi încă una Şi încă una De jur­­împrejur — schele metalice, macarala Tu­buri prin care circulă aer comprimat Şi apă. Şi curent electric. In mijlocul acestei dante­lării — vaporul. O motonavă ca toate moto­­navala Sau un cargou. Ca toate cargourile. Cel pe care-l pomenesc eu aici era un ] cargou. Nalt — așa, pe uscat — cît o casă, cu patru, ba chiar cinci etaje. » jf Și Acum am ajuns la ineditul zilei. Cargoul acela gata, trebuia să se despartă de pămînt De ţărm . O desprindere pentru totdeauna. Sine, bine, dar cum să-l dezlipeşti? Ei, pentru asta ziua era altfel decît toate celelal­te. In ziua asta trebuia să se petreacă eveni­mentul. Cum? Mai intîi şi întîi, pregătiri peste pregătiri. Pentru că nimic nu se face de la sine, fără muncă, fără sudoare. «Sînt bune săniile pe care stă uriașul de metal d­ejptrfrd^bikch Iar cinci etaje?» «Bune!» își rdSptmndea singur unul T. Basalic, mai Mppeste'prepara­tivele acestea foarUT foarte «implicate. «Au fost unse binnngirie, pipă la apă tălpile pe care vor alierea împreună cu Vapor cu tot?» «Au fost, îşi răspundea Basalic sau oamenii lugfjtOtgoanele în regulă?» «In regulă?›‹^Mparatele de sîrmă care să le taie sim­inum?» «Pregătite» — venea răspun­sul. ›£›i topoarele?». «Şi!» Toltul, deci, gata. Nu ştiu dacă era pregă­­titărşi sticlele şampanie,care se sparge de PTC la naverf după un străvechi obicei ma- l plătesc., Să aducă noroc, să străbată cu jhoroc­inările şi oceanele părţinitului. De faţă, wie de constructori. Intra ei, un om în vîrstă, îmbrăcat ca de sărit­oare. Privea atent la fiece mişcare. Segno, cu ochii vioi, cu Цеге legănat de marinar, lat în umeri, cu qfrrţK­ul încă tăbăcit de vînturile tuturor ant­impurilor. fL începem lansarea? a întrebat cineva. — începem, a răspuns Basalic. Cei de faţă, solemni, bucuroşi Părăsea pămîntul nava făurită cu minţile, cu braţele lor. Părăsea pămîntul — mai precis, urma să-l părăsească — încă un cargou românesc, atît de scump inimii lor. Omul în vîrstă, cu mers legănat, dip mari­nar, cu hainele de sărbătoare a tresărit lă fluierul lui Basalic. Poate nu-l mai but&e de mult! Sau, cine știe, nu era obișnuit ,cu asemenea semnale... jj h­courile. Faţă în faţă cu Dunărea— nava gătită de voiajul acvatic. Nava şi oamenii care au intrupat-o din metal, din pasiune pentru profesia de constructor de vapoare,­ din convingerea şi dăruirea adîncă de a fi de folos oamenilor şi ţării. — Tăiaţi! a strigat parcă mai sigur Basalic. Albia largă tot i-a furat comanda scurtă şi a dus-o, legănat, pînă în celălalt mal Apara­tele de sudură ferăstruiau harnice otgoanele de oţel. Otgoanele care ţineau într-o îmbră­ţişare puternică, parcă nepămînteană, ceea ce duraseră oamenii prin munca lor... Douăzeci de secunde... Cincisprezece secunde... Zece secunde... Flama albastră cînta un cîntec albastru. Aplecaţi asupra acesteia, sudorii păreau nişte grupuri statuare sugerînd maximă vi­talitate. Oamenii — aproape că-şi ţineau răsuflarea Cargoul, nemişcat, tăcut în mă­reţia lui, alcătuită cu migală şi virtuozitate de către navalişti. Opt secunda.. Şapte secunda.. & Jfjay , Cinci secunde... *'/(' A Omul în vîrstă — nu desigur acest eveniment inedit — se mişca de решоВ picior pe altul Era cuprins dNodi neastîmfwSS greu de stăpinit Basalic — calm, sim pe^V comenzile scurte, alături da sudori, & Patru secunda.. Două secunde... O secundă... if . Otgoanele topite zjlLm Doar clteva J clipe. Apoi, cargoul, dezlegat, porul Alune-­i ? lin pe săniile un^e. fără să se legena Tăind' fi demn valurile imaginara De fapt, valurile ,/ văzduhului Cobori fără a* clatine, parcă f zbura pe săniUa lui, spre apă. Pămîntul, îi f apщРЪпяо uriașă și fantastică pasăm de / r metal, închipuită de om pentru marile cărăi­i Jpril Kvsoca O jpasire cu echilibru perfect, f. ЧИО Şi­ mânie a formelor ce friza perfecţia- Д împUniTe/podoaba albă a spumei Valorile t * МПК|­anul oaspete, îmbăinduri priete- \ 'noase formele. Basalic privea parcă uimit la . cargou.;tas aici, de pe ms, părea mai altfel. , \ Mai^răbit tn așteptarea curselor pe1 mările 'hofui, pe oceanele lumii.'cu tricolorul /omâ­rtc lajboîd. X zi\ ^ ăijiiit treabă bun^Basalic—îffelicita-i ~ FfM°*** lansare/Basalicl ţl lăudă şi \\ omul in vîretă, venit îre haine df «bbătoare \\ la mAImtul solemn, al dedbrfrnderii de ţărm .V WWT \ — Mulţumesc meştere! mulţumi tulburat ,­­Basalie. Nrr-m-aştept ţin să vii. i\ — Cum să nu#» aştepţi? îi reproşă omul gir \ , ■ umerii IguBiolwiiarinaR^ ^ ■ «srk Cargoul continua să se legene pe apa Du­­i nării. țSeminrie^emSbrfaire poate, pentru V cursele pe care le aștepta. p~"jfiCî Tf—! « tuUansator de vas«;. DumitruXazacuV de la ^ Şantierul naval din Galaţi, ieşit dct-cunqd la pensie, omul în haine de sărbătoare. Ulm acum, bucuros, strîng«amîna fostului său ucenic T« Basalic care-i prilejuise unaTlin—«S lansările de. iii» aisii iSHfslii a trecut In mîinibune»! păma că suojfenită acest mo­ment rascolitor dupX ran*®re. •LIE TANASACHE ■ţ- Pregătiţi aparatele de suduiâ! a­­driâSj Basalic. Și glasul lui suna altfelf TfgmiMrc . Dunărea de-alMuri îi lungea lyklwt ^ j^^ce 'metflflfir Jf '­ I* Cinci msM.J f ;f' f f. j/ш Trei J* t 10 . 131. Ștafeta muncii și a bucuriilor ei.

Next