Cutezătorii, 1971 (Anul 5, nr. 1-52)
1971-07-22 / nr. 29
V 1 JjS'î «Sunt îndrăgostit de copiii ţării mele şi de aceea scriu şi voi scrie pentru ei.it în ziua fixată, împreună cu un grup de reporteri, membri ai «Clubului 2000» am sunat la uşa binecunoscutului scriitor, autor al ciclului «Cireşarii». Nici un răspuns. Am apăsat pe clanţă şi uşa s-a deschis. Am intrat într-un hol larg şi nimeni nu ne-a ieşit în întîmpinare. Ce s-o fi întîmplat? ne-am întrebat cu o oarecare nelinişte. Nedumeriţi am luat loc pe cele cîteva scaune, hotărîţi să aşteptăm. Timpul trecea. Treptat, o mare dezamăgire a început să ne cuprindă. Să ratăm oare această atît de mult aşteptată întîlnire? Dar îngrijorarea noastră avea să dispară intr-o singură clipă. Din pragul uşii, îşi făcu apariţia scriitorul, anunţîndu-se cu un vesel «bun venit». Pusese un ultim punct la un manuscris de care nu se putuse desprinde şi acum era gata să stea de vorbă cu noi. Nerăbdători, reporterii au intrat repede în acţiune. IRINA RADU, clasa a Vll-a. Aţi fost un elev silitor? Care erau materiile dumneavoastră preferate? CONSTANTIN CHIRIŢA: Nu-mi aduc prea bine aminte sau poate că nu vreau să-mi amintesc. Uneori mă revăd totuşi copil, aplecat ore întregi asupra cărţilor. Citeam foarte mult, dar la fel de mult visam. La vîrsta voastră îmi plăcea să mă plimb, imaginindu-mi tot felul de fapte grozave, incit de multe ori, în asemenea hoinăreli, uitam de curgerea timpului. Liceul l-am făcut la Bârlad, unul din cele mai vechi licee din ţară. Toamna aceasta va implini 125 de ani. Şcoala a avut elevi şi profesori de seamă: Alexandru Vlahuţă, Garabet Ibrăileanu a fost acolo elev şi profesor, Vasile Pîrvan, poetul Alexandru Philippide ca şi tatăl său au fost elevi. Mă simt tare legat de această şcoală,unde mi-am petrecut anii adolescenţei. Dintre materii mi-a plăcut istoria. Este ca o apă vie care te însufleţeşte, care-ţi dă fiori, care te face să te simt mai înrădăcinat în pământul patriei. Sunt foarte bucuros că fiul meu, Victor, a moştenit această dragoste pentru istorie. Să spp însă, că îmi plăcea foarte mult româna şi geografia şi in sfîrşit, gimnastica. Eram mare maestru în tot felul de figuri. De aceea şi cireşarii mei sunt sportivi iscusiţi, căliţi, îndrăzneţi. Amintiţi-vă, mai ales de Ursu şi de Tic, marele maestru al trasului cu praştia, disciplină foarte populară, deşi nu se găseşte in nici un manual de gimnastică. Dar copilărie fără praştie, nu se poate. NIŢU RALUCA, clasa a Vll-a Iubiţi poezia? Care sunt poeţii dumneavoastră preferaţi? CONSTANTIN CHIRIŢĂ: Sunt un mare iubitor de poezie. Aş putea spune un degustător, şi vă declar, chiar dacă o să mă socotiţi lipsit de modestie, că sunt un bun cunoscător in materie. E firesc să-mi placă Eminescu. Doar de la el se trage poezia românească. Dintre poeţii noştri de azi îmi place Nichita Stănescu. Il consider dincolo de farmecul neasemuit al versului său, cel mai necesar şi mai însemnat poet, pentru zborul şi îndrăzneala gîndirii sale, pentru că el caută şi găseşte noi universuri poetice. Nichita ştie, şi aici am să-l parafrazez pe Arghezi, să işte din cuvint mereu alte şi alte frumuseţi. El transformă dezinvolt verbul insubstantiv şi cuvintul capătă o imensă forţă de sugestie. ADRIAN NEGOESCU, clasa a VI-a: Cind aţi scris «Cheţarii» v-aţi inspirat din propria dumneavoastră viaţă? CONSTANTIN CHIRIŢA: După părerea mea, literatura este un produs atit al fanteziei cit şi al realităţii şi niciodată nu poţi şti cind începe una şi cind se sfirşeşte alta. In «Cireşari» unele intimplări sint adevărate, altele sint rod al visării... Multe din intimplările lui Ursus au petrecut cîndva, de asemenea şi unele trăite de simpaticul Tic (de pildă, povestea cu praştia). ADRIAN NEGOESCU: Eu mă refer la caracterul şi mentalitatea personajelor-copii, la felul lor de a privi viaţa. Aşa cum i-aţi creat, vi reprezintă? CONSTANTIN CHIRIŢĂ: In general eroii unei cărţi il reflectă pe autorul ei. Suflul general al unui roman este suflul însuşi al romancierului. Eu mă socotesc un romantic şi un optimist. Şi aceasta este cred, atmosfera in care trăiesc şi acţionează Cireşarii mei. ANCA BOANTA, clasa a Vll-a: V-aţi gîndit să continuaţi aventurile Cireţarilor? CONSTANTIN CHIRIŢA: Nu sunt sigur dacă o voi face. Nu-mi place să vorbesc despre cărţile pe care plănuiesc să le scriu. Cum am mai spus-o, cu alt prilej, scriu foarte uşor, fiindcă atuncicind mă aşez la masa de lucru, am in minte întreaga construcţie a cârţii, care poate dura Insă luni de zile. Şi atunci, scriu fără întrerupere, zi şi noapte. *