Cutezătorii, 1971 (Anul 5, nr. 1-52)

1971-07-22 / nr. 29

V 1 JjS'î «Sunt îndrăgostit de copiii ţării mele şi de aceea scriu şi voi scrie pentru ei.it în ziua fixată, împreună cu un grup de reporteri, membri ai «Clubului 2000» am sunat la uşa binecunoscutului scriitor, autor al ciclului «Cireşarii». Nici un răspuns. Am apăsat pe clanţă şi uşa s-a deschis. Am intrat într-un hol larg şi nimeni nu ne-a ieşit în întîmpinare. Ce s-o fi întîmplat? ne-am întrebat cu o oarecare nelinişte. Ne­dumeriţi am luat loc pe cele cîteva scaune, hotărîţi să aşteptăm. Timpul trecea. Treptat, o mare deza­măgire a început să ne cuprindă. Să ratăm oare această atît de mult aştep­tată întîlnire? Dar îngrijorarea noastră avea să dispară intr-o singură clipă. Din pragul uşii, îşi făcu apariţia scriitorul, anunţîndu-se cu un vesel «bun venit». Pusese un ultim punct la un manus­cris de care nu se putuse desprinde şi acum era gata să stea de vorbă cu noi. Nerăbdători, reporterii au intrat repede în acţiune. IRINA RADU, clasa a Vll-a. Aţi fost un elev silitor? Care erau ma­teriile dumneavoastră preferate? CONSTANTIN CHIRIŢA: Nu-mi aduc prea bine aminte sau poate că nu vreau să-mi amintesc. Uneori mă revăd totuşi copil, aplecat ore întregi asupra cărţilor. Citeam foarte mult, dar la fel de mult visam. La vîrsta voastră îmi plăcea să mă plimb, imaginindu-mi tot felul de fapte grozave, incit de multe ori, în asemenea hoinăreli, uitam de curge­rea timpului. Liceul l-am făcut la Bârlad, unul din cele mai vechi licee din ţară. Toamna aceasta va implini 125 de ani. Şcoala a avut elevi şi profesori de seamă: Alexandru Vlahuţă, Garabet Ibrăileanu a fost acolo elev şi profesor, Vasile Pîrvan, poetul Alexandru Philippide ca şi tatăl său au fost elevi. Mă simt tare legat de această şcoală,unde mi-am petre­cut anii adolescenţei. Dintre materii mi-a plăcut istoria. Este ca o apă vie care te însufleţeşte, care-ţi dă fiori, care te face să te simt mai înrădăcinat în pământul patriei. Sunt foarte bucuros că fiul meu, Victor, a moştenit această dragoste pen­tru istorie. Să spp însă, că îmi plăcea foarte mult româna şi geografia şi in sfîrşit, gimnastica. Eram mare maestru în tot felul de figuri. De aceea şi cireşarii mei sunt sportivi iscusiţi, căliţi, îndrăz­neţi. Amintiţi-vă, mai ales de Ursu şi de Tic, marele maestru al trasului cu praş­tia, disciplină foarte populară, deşi nu se găseşte in nici un manual de gim­nastică. Dar copilărie fără praştie, nu se poate. NIŢU RALUCA, clasa a Vll-a Iubiţi poezia? Care sunt poeţii dumneavoastră preferaţi? CONSTANTIN CHIRIŢĂ: Sunt un mare iubitor de poezie. Aş putea spune un degustător, şi vă declar, chiar dacă o să mă socotiţi lipsit de modestie, că sunt un bun cunoscător in materie­. E firesc să-mi placă Eminescu. Doar de la el se trage poezia românească. Dintre poeţii noştri de azi îmi place Nichita Stănescu. Il consider dincolo de farme­cul neasemuit al versului său, cel mai necesar şi mai însemnat poet, pentru zborul şi îndrăzneala gîndirii sale, pen­tru că el caută şi găseşte noi universuri poetice. Nichita ştie, şi aici am să-l para­frazez pe Arghezi, să işte din cuvint mereu alte şi alte frumuseţi. El trans­formă dezinvolt verbul in­substantiv şi cuvintul capătă o imensă forţă de su­gestie. ADRIAN NEGOESCU, clasa a VI-a: Cind aţi scris «Ch­eţarii» v-aţi inspirat din propria dumneavoastră viaţă? CONSTANTIN CHIRIŢA: După părerea mea, literatura este un produs atit al fanteziei cit şi al realităţii şi nici­odată nu poţi şti cind începe una şi cind se sfirşeşte alta. In «Cireşari» unele intimplări sint adevărate, altele sint rod al visării... Multe din intimplările lui Ursu­s au petrecut cîndva, de asemenea şi unele trăite de simpaticul Tic (de pildă, povestea cu praştia). ADRIAN NEGOESCU: Eu mă re­fer la caracterul şi mentalitatea personajelor-copii, la f­elul lor de a privi viaţa. Aşa cum i-aţi creat, vi reprezintă? CONSTANTIN CHIRIŢĂ: In ge­neral eroii unei cărţi il reflectă pe autorul ei. Suflul general al unui roman este suflul însuşi al romancierului. Eu mă socotesc un romantic şi un optimist. Şi aceasta este cred, atmosfera in care trăiesc şi acţionează Cireşarii mei. ANCA BOANTA, clasa a Vll-a: V-aţi gîndit să continuaţi aventurile Cireţarilor? CONSTANTIN CHIRIŢA: Nu sunt sigur dacă o voi face. Nu-mi place să vorbesc despre cărţile pe care plănu­iesc să le scriu. Cum am mai spus-o, cu­­ alt prilej, scriu foarte uşor, fiindcă atunci­­cind mă aşez la masa de lucru, am in minte întreaga construcţie a cârţii, care poate dura Insă luni de zile. Şi atunci, scriu fără întrerupere, zi şi noapte.­ ­*­

Next