Cutezătorii, 1971 (Anul 5, nr. 1-52)
1971-07-22 / nr. 29
Stimaţi tovarăşi redactori, Cînd scriu aceste rinduri am in faţă ultimul număr al revistei «Cutezătorii», pe a cărei copertă citesc: «193». lată deci, imi spun, şi nu fără emoţie, că revista, a cărei apariţie o salutam cu bucurie cu aproape cinci ani in urmă, revista pe care am răsfoit-o in fiecare săptămină cu multă atenfie şi, in sfirşit, revista a cărei colecţie completă o posed, deoarece mi-a fost intotdeauna şi oriunde un tovarăş nedespărţit, va sărbători in curind apariţia a 200 de numere! Imi aduc aminte in aceste momente de clipa in care am făcut pentru prima dată cunoştinţă cu paginile ei viu colorate in care şi-au spus cuvintul de atitea ori scriitori, academicieni, oameni de ştiinţă, mari prieteni ai copiilor din ţara noastră şi caut să-mi imaginez evoluţia ei In timp, sub aspectul conţinutului, al graficii, a diversităţii temelor abordate. Constat cu bucurie că am evoluat paralel şi că această revistă, al cărei nume ce semnifică o frumoasă calitate la care visează orice copil, evocă pentru tot cei care au urmărit-o îndeaproape multe amintiri plăcute, mi-a rămas o bună prietenă chiar şi acum, cînd am devenit elev de liceu, calitate care deşi pentru unii se identifică cu noţiunea de «băiat mare», pe mine nu mă împiedică să mă mai consider totuşi copil. Mai mult chiar, am avut bucuria de a mă număra şi eu printre câştigătorii unora dintre numeroasele concursuri iniţiate de-a lungul anilor și de a-mi vedea de cîteva ori semnătura sub scurte articole prezentate în cadrul concursului «Rozetele Cutezătorii». Adevărul este că acum îmi vine foarte greu să-mi spun părerea eliberindu-mă de orice impresii care m-ar putea conduce la concluzii greşite. Sunt, poate, într-o situaţie la fel de grea ca şi a celor care îi determină săptămînal conţinutul, căutînd să aleagă tot ceea ce poate deveni interesant pentru miile de cititori, redactorii care işi pun in valoare tot talentul şi iscusinţa lor zi de zi, clipă de clipă, în căutarea aspectului inedit. Pe unii dintre ei am avut fericitul prilej să-i cunosc şi am purtat discuţii foarte interesante, iar vizita pe care am făcut-o la redacţie într-o zi a anului 1960 mi-a permis să observ mai îndeaproape viaţa lăuntrică atît de palpitantă şi plină de mister, uneori, care se desfăşoară acolo, m-a convins că nu este de loc uşor să satisfaci mii de gusturi atunci cînd nu ai la dispoziţie decit 16 pagini. întotdeauna insă se comite o mare greşeală atunci cînd se arată numai părţile bune ale unui lucru, fiindcă in felul acesta critica nu se mai păstrează în limitele obiectivităţii. Lipsuri şi neajunsuri există şi in cazul de faţă. Nu multe (şi acesta este astfel un punct cîştigat), dar... există. Ce i se poate imputa, aşadar, revistei «Cutezătorii»? După părerea mea, paginile (şi cînd scriu aceasta îmi spun că n-ar fi fost rău să folosesc totuşi majuscule) dedicate cititorilor şi scrise efectiv de ei ar trebui să fie mai numeroase. Evident, lipsa de spaţiu se face simţită din plin (sunt de acord cu acest lucru), dar măcar bilunar ar putea apare două pagini scrise de cititori. Sunt sigur că ar spori interesul şi ar aduce un farmec in plus, fără a avea totuşi nici o implicaţie In detrimentul calităţii revistei. Imi închipui că materialele bune de la cititori nu lipsesc şi, chiar In această situaţie, o simplă solicitare ar putea aduce adevărate «avalanşe» de scrisori la redacţie, din care ar putea fi selecţionate materiale de calitate pentru publicare. Trecind peste aceasta aş mai putea adăuga că desenele (atlt unele seriale cit şi cele ce însoţesc textele) sint executate uneori într-o manieră prea modernă sau poate fantezistă (să-i spunem oare... «ciudată» ?) şi că spaţiul rezervat fotografiilor — (deşi acestea completează textul) — este uneori in detrimentul textului. Şi pentru a reveni din nou la concret, de ce nu publică «Clubul 2000» opiniile cititorilor? Concursurile sunt numeroase şi pasionante, dar de ce comentariul care le însoţeşte este uneori nesatisfăcător? Oricîte ar fi însă lipsurile şi neajunsurile şi oricare ar fi ele, este evident faptul că nu se pot nega totuşi calităţile reale ale revistei, tot ceea ce-i conferă originalitate şi frumuseţe, fiind rodul muncii creatoare a celor care s-au dedicat cu pasiune elaborării ei. Şi chiar dacă uneori conţinutul este mai sărac, alteori reuşeşte să ne întreacă aşteptările prin ingeniozitatea cu care pot fi cuprinse o mulţime de lucruri în cuprinsul a 16 pagini. De altfel, este foarte adevărat faptul că în ultimul timp se observă chiar o preocupare susţinută în acest sens. lată de ce am citit cu toată atenţia «Scrisoarea săptămînii» pe care în acest număr o semnează redactorul-şef al revistei — tovarăşul Mihai Negulescu — şi mi-am spus că, într-adevăr, prin munca sa entuziastă, colectivul de redacţie va reuşi să treacă peste greutăţile inerente satisfacerii tuturor gusturilor şi să obţină din partea tuturor cititorilor calificativul care in cataloage ar echivala cu nota maximă. In ceea ce mă priveşte, aş dori să pot crede că scrisoarea de faţă, care ar fi putut purta eventual subtitlul «gînduri pentru o aniversare», conţine cîteva aprecieri obiective care vor fi de folos pentru elaborarea numerelor viitoare. Asigurindu-vă că voi rămine şi pe mai departe un credincios tovarăş al revistei «Cutezătorii» vreau să fac colectivului de redacţie călduroase urări de succes în confruntarea săptămlnală cu editorii, felicitîndu-i anterior apariţiei revistei cu numărul 200. tiţA ştefan, elev anul l-C, Lic. «Dragot-Vodl», Ctmpulung Moldovenesc, jud. Suceava noi ?' ia buVeSelit Şi căli 91 mii de cititi stări cei mai lUcuri și t „ău*it pas/, a i, 0 felicitări i "Zat°ni reviatocon,uaa 2Æîne° Cu respect, *