Cutezătorii, 1971 (Anul 5, nr. 1-52)
1971-07-22 / nr. 29
istfPt fxaa*cT/i/^nece 1//иЪ jCASt'tO VFMOA/TFc a ?ал/ PA RF/&</ 04R. Nu ô£MO/VTF±t ftiM/e. AN) £/ Et* dSf&Cti/NF: fNOASTATA / DE ALTFEt. cGED C*t O SD-Т/ E4C-4 PlAeF&F ACOLO fMEautb /ĂFt'E / jrv-^fca 100 așteptat o vreme. Nici un răspuns. — Hai să ne întoarcem, a ordonat Modavu. Mie, ce-i drept, mi-a mai venit inima la loc. Îmi ajungea cit am orbecăit pe sub pămlnt. — Dacă te-ai ascuns, arată-te,a mai strigat Marin. Nu ne face să pierdem o groază de vreme. Glasul li tremura. De supărare ori de teamă?!... Am aprins toate lanternele și ne-am întors să-l căutăm. Eu știam că totul era In zadar. Vasile se afla de mult In barcă, rlzlndu-şi de noi. Poate că se desprinsese de mal ca să ne lase In gura tunelului, ca pe nişte prigorii uitate in cuiburi. Cum, necum, trebuie să scap eu şi din capcana asta şi-atunci să te fii, Olmazulel... Luminam pereţii cu toate lanternele. Nu dădeam peste nici o urmă. Numai din loc In loc, cile o șuviță subțire de apă se scurgea fără zgomot Nici murmurul acela domol nu se mai auzea. Poate că pămtntul se pregătea acum să ridă in hohote de noi. Ei, Olmazule, Olmazulel... Și totuși — cum de n-o văzusem plnă atunci? — Intr-unui din pereți am dat peste o deschizătură. Un fel de uşă pitică. — Te prind de nas, Vasile, dacă dau peste tine aici! s-a răstit comandantul. — Aş vrea s-o văd și pe astal am rls eu... Ne-am oprit In fata uşii. O încăpere mică — n-ar fi avut loc mai mult de doi, trei oameni In ea — cu tavanul sprijinit pe nişte curmezişuri de lemn. Dezertorul nicăieri. Intr-un colţ, o laviţă. O ieşitură din mal, cu o sclndură putredă deasupra, numai bună să te aşezi şi să te odihneşti. Ana a dat roată încăperii, cu lanterna aprinsă. Drept In faţa laviţei, un cufăr de fier. — Ăsta e, a strigat Modavu. Apropiați-văl L-am ascultat. Pe Olmazu II uitasem. O să-și dea el cu pumnii In cap, clnd o sa afle peste се-am dat. Două lacăte mari ca pumnul, fineau capacul. Am săltat neputincioși din umeri. — Ce-a fost greu am îndeplinit. Acum nu ne mai rămlne declt să ieșim din tunel, să facem rost de un ferăstrău de tăiat fierul şi mline, In zori, să ne întoarcem. Taina pergamentului nostru e aproape dezlegată. Glasul lui Marin avea clătinări domoale, iar ochii li sclipeau metalic. Am lăsat cufărul să mai doarmă o noapte sub pămlnt şi ne-am grăbit spre ieşire. Cu pufin înainte de girititura tunelului,tavanul se prăbu-101 șise, acoperindu-ne trecerea. Mi s-au înmuiat genunchii. Ana și-a lăsat capul in jos. Comandantului i-au alunecat două broboane de sudoare de pe frunte. Primele două le-am văzut eu. După aia nu m-am mai uitat. — Acum ce facem, Modavule? l-am întrebat. Tu m-ai băgat aici, tu să mă scoţi. — Asta te frămlntă pe tine, Buică? Simplu ca bunăziua. Trebuie să existe și-o a doua ieşire. Mergem înainte. '•* — Și dacă această a doua ieşire despre care vorbești tu, o fi înfundată și ea? am continuat eu cu răutate. — Găsim noi o soluție. Mă tem insă că Olmazu... Nu-și isprăvi gindul. Și Ana și eu am inteles ce voia să spună. Aici a început răutatea mea. — Cine l-a pus să rămină In urmă?!... Marin și-a mutat lanterna din mina dreaptă in stingă, s-a uitat la mine întins, apoi mi-a dat o palmă și mi-a întors spatele. — Hai să ne grăbim, Ana. Trebuie să dăm de veste în sat. Mie nu mi se mai adresa. Părea că nu mai exist. M-am luat după ei. N-aveam încotro. Știam că am greșit, dar cum să-mi repar greșeala?... Au încercat să leg vorbă cu ei. Nu mi-au răspuns. Mi s-a părut mie? Nu, nu mi s-a părut;lumina lanternelor a început să pălească. La capătul tunelului am dat peste nişte trepte săpate In pămlnt. Nici Ana Miroslav n-a mai vorbit. Coiful gurii ei era umbrit de un zlmbet trist. După pufin am înţeles că dunga de lumină se strecura printr-o deschizătură de sclndură, mișcată de la locul ei. A Impins-o Modavu cu capul. Am ieșit In încăperea de dedesubt a morii. Glndul lui rămlnea tot la Vasile Olmazu. N-a zlmbit pentru izblndă. Bănuiala alungată pentru o clipă se Incăpățlna să rămlnă la intrarea tunelului, ca un cline care se face covrig pe un preș... (va urma) 99 Desene de VASILE OLAC