Cutezătorii, 1971 (Anul 5, nr. 1-52)

1971-11-25 / nr. 47

Te văd în tot ce azi în ju­r­­l meu Se-nalţă cu­ putere către soare, în viaţa ce surîde ca o floare Cînd după ploaie apare-un curcubeu. Te văd în sondele ce umplu zarea Şi în pădurile ce-acopăr munţii, nu stropii care dau căldura frunţii Ţăranilor, ce-noată în holde vara. Te desluşesc în glasuri de copii, în ochii mamei се-şi veghează pruncii, în pumnii viguroşi, mîndria muncii Cu care tata sapă-n bucurii. Şi te mai văd în împlinirea vieţii întregului popor, ce azi te cîntă, în măreţia faptelor, cînd se avîntă Vestindu-ne seninul dimineţii. MAURA IONESCU, cl. a Vl-a, Borsec, Mureş Negura nopţii se întindea deasu­pra caselor, mantie neagră agăţată ca Intr-un nasture de talgerul palid al lunii. Ferestrele caselor priveau spre stradă cu ochi strălucitori şi galbeni, aruncind pe pavajul umed al trotuare­lor fîşii de lumină tremurătoare, încet, încet, luminile se stinseră una cîte una. Doar ici și colo, un felinar somnoros și solitar privea spre trotuarele ascunse în întuneric, trimițind printr-un ochi de sticlă spartă cîteva raze nesigure de lumină. De sus, din cer, picăturile reci și mărunte ale unei ploi tîrzii de toam­nă se cerneau domol. Era toamna grea din 1929. In coiful străzii, umbra unui băiat se profila pe zidul umed al unei case. De pe săpcuta veche de licean, pică­turile de ploaie se prelingeau pe gulerul ridicat al hainei. Apa era rece, ca de gheată. Matei încerca sa se încălzească, suflînd un pumni Din cînd în cînd îşi pipăia înfrigurat teancul de manifeste strecurat între cămaşă şi haină. Se încorda,căutînd să prindă din liniştea nopţii orice zgomot, un scrifiit de uşă, un glas, dar tăcerea rămînea neştirbită şi strada privea spre el morocănoasă cu acei­aşi ochi somnoroşi ai felinarelor. Se gindi la întimplarea din seara aceea. Trei agenţi ai siguranţei năvăliseră in casă cu pistoalele îndreptate spre tatăl său. Percheziţie! Intr-unui din sertarele mesei din cămăruţa lui Matei, zăcea ascuns, sub un vraf de ziare, un teanc de manifeste proaspăt tipărite. întins în pat, cu lumina stin­să, băiatul asculta în­frigurat glasurile ce răzbăteau din încăperea alăturată. De-aş­a acolo în zare, Pe creştet de nor Să văd marea, O pată albastră sub cer ... De-aş fi munte Cu creştet de argint. Să văd furtuna cum vine Prin văi, mugind ... De-aş fi fioare-in grădină Să simt dimineaţa Boabe de rouă Scăldîndu-mi faţa... De-aş fi pasăre Să cint întreaga zi. Să zbor sub soare... De-aş fi... Orice-aş fi, Patria mi-aş slăvi ! DAN PITICĂ, cl. a Vl-a, Jibou, Sila R­ UTEGISTI­L - EVOCARE - poliţiştii­­l interogau pe tatăl său, căutînd să afle dacă nu ascunde cumva material­e subversive. A doua zi, manifestele trebuiau să fie împăr­ţite muncitorilor din fabrici. Se pregă­teau pentru grevă. Din moment un moment tagenții puteau să intre în camera sa și atunci totul ar fi fost pierdut. Matei arunca priviri îngrijorate spre serta­rul mesei ce ascundea teancul de manifeste. Trebuia să facă ceva. Trebuia să salveze manifestele cu orice preț! Se hotărî. Va încerca să transporte pachetul în altă parte, la loc sigur. Se apropie de sertarul mesei. De dincolo, din camera ală­turată, vocile agenţilor răsunau as­pre, ameninţătoare. Mîinile îi căuta­­ră înfrigurate spre teancul înfăşu­rat într-o bucată de hîrtie groasă, il apucă şi îl aşeză pe pat. Se îmbrăcă la repezeală, pe întuneric, şi ascunse pachetul sub haină. Cu paşi uşori, căutînd să nu se împiedice de ceva, Matei se îndreptă spre ușa ce dădea în spatele casei. Apăsă clanța și se strecură afară cu băgare de seamă. Strada îl primi tăcută, mohorîtă și, în întunericul nopții, doar luna îl privea prietenoasă și blîndă. Privi cu grijă in jur și se ascunse grăbit după zidul casei. Aici, afară, păzeau cu siguranţă alţi agenţi. Din clipă în clipă,lumina unei lanterne putea să lucească scrutătoare în bezna nopţii şi atunci totul ar fi fost pierdut. Cu paşi uşori se îndreptă prudent spre trotuarul umed al străzii, in capătul celălalt al cartierului, locuia nenea Andrei, prieten şi tovarăş de muncă al tatălui său. Trebuia să ajungă cu orice preţ pînă acolo. îi reveneau în minte cuvintele spuse o dată de tatăl său: :U­n utecist trebuie să răzbată și să învingă pen­tru­­stul drept al cauzei sale». Nu-i mai era propriu-zis frică, doar un sentiment ciudat, de neliniște, îl stă­­pînea. Deodată, de pe trotuarul celălalt al străzii lumina scrutătoare a unei lanterne străpunse întunericul nop­ții. Matei înaintă pipăind cu degetele înfrigurate peretele umed al unei case. Ochiul lanternei cerceta isco­ditor. Raza vie se plimba grăbită de pe un trotuar pe altul. Matei se ghe­mui lingă stîlpul unui felinar stins. Inima îi bătea cu putere. Raza lan­ternei trecu grăbită pe deasupra sa, ca o prevestire rea. Deodată, lumina se stinse. Băiatul se ridică și aproape în salturi se îndreptă spre capătul străzii. Dacă ajungea acolo, mani­festele erau salvate. Doar cîteva sute de paşi îl despărţeau de casa comu­nistului Andrei. Din bezna nopţii apăru gardul de piatră al căsuţei salvatoare. In faţa casei se auziră cîteva frînturi de vorbe. Dar cuvintele se stinseră repede, înghiţite de tă­cerea nopţii şi peste cîteva clipe paşii a doi trecători răsunară pe asfalt. Nu era nici o primejdie. Cu inima bătînd de încordare, Matei împinse poarta de fier a gardului, ce se deschi­se cu un scriiiit prelung. Se strecură în curte, incă cîțiva metri şi mani­festele erau salvate. In fată îi apăru ușa casei. O ştia, nu era încuiată, semn că tipograful Andrei era acasă. Locuia singur, nu avea familie. Ne­vasta îi murise bolnavă de plămîni, acum cîțiva ani. Apăsă dania și ușa se deschise. Matei pătrunse in cori­dorul lung al casei. Intră în cameră, il trezi pe tipograf, și, în grabă, cu vocea sugrumată de emoție, îi po­vesti tot ce se întîmplase. Nenea Andrei luă teancul de manifeste, îl închise într-un sertar, apoi se în­toarse și cu brațele sale puternice îl strînse pe băiat la pieptul său. In ochii lui Matei licăriră lacrimi de fericire. Era ceva să te strîngă la piept tovarăşul Andrei. însemna că ești un om dintr-o bucată. in tăcerea casei răsunară cuvintele grave ale comunistului: — Eşti un băiat curajos, Matei! Sînt mîndru de tine. MIHAI ILINCESCU, d. a Vlll­ a, Şcoala generală nr. 198, Bucureşti I MLCAMI4I/I1W VI M « ш tt Casa pionierilor, Tulcea Desen: MIHAELA CONSTANTIN TAINELE MESERIEI •DANS. MEDITATIF. Foto: MARCELA PANA, lugureni, Prahova

Next