Cuvîntul Liber, decembrie 1989 (Anul 1, nr. 1-8)

1989-12-23 / nr. 1

(Urreaut din pag. a 2-a) cheamă poporul, iar nu tagma jefuitorilor", chiar dacă istoria noastră o mai rostise. Prin ros­tul vostru, cel al sacrificiului su­­prera, asumat In numele libertă­ţii, clipa noastră s-a Intilnit cu adevărata istorie, repusă In litera demnităţii. Şi a venit ziua a doua! Pilda voastră de curaj s-a multiplicat V­­eci de mii de exemplare, flu­viu uman nestăvilit, revărsat, mi­nute tr, şir, spre aceeaşi inimă geografică a oraşului. I-a fost un zadir! Demnitatea are de-a­­cum reper omul, scos din lamen­tabilul şi derizoriul lozincii. Cinste vouă, tineri ai Tîrgu- Mureşului, tineri ai ţării! V-aţi luat cu adevărat viitorul In pro­priile maid. t.-jj. f». __ ceea ce este ţi mai de preţ — nu va mai semnifica doar un timp iluzoriu; aveţi, avem nevoie şi de prezent! S.I -veghem la acest prezent dobîndit cu atlti jertfii. In nume­le viitorului, acum după ce-am „Învăţat a muri“. Pentru ca­­­oartea să nu mai citească nicio­­dată ziarul, iar Ane să nu mai fie zidite In suferinţa sfidării. MIHAI SUCIT­ - Adevărul şi numai adevărul Au venit zorii libertăţii. S-a ,­ficat poporul şi a cucerit liber­­ta­tea. O libertate mult aşteptată, plătită ca sînge. Acum ştim că nu oamenii care au demonstrat paşnic au încercat să „destabili­zeze" ţara, ci clîcr -rhninală a lui Ceauţescu. Am fost de multe ori puşi, cu şi colevii mei din redacţie, să de­naturăm adevărul sau să spunem jumătăţi de adevăr. Idealul unei societăţi die,­te, echitabile, al u­­r­­, ţări libere şi democratice, m­ ■Jre am crezut şi cred, a fost de •mite ijii terfelit în rn~“! ci' . mTM ntul să spunem adevărul şi numai adevărul. Şi vom spune adevărul! A venit momentul să reabilităm profesia noastră, frumoasă, interesantă. In­să de mare răspundere, astfel In­cit fiecare rina care a văzut ru­dna tiparului să slujească idea­­, nobile, democratice ale po­porului nostru. SWTAK­ KEKANICKI Chemare Stimaţi muncitori, ţărani, teh­nicieni, ingineri, economişti, am trăit momente de mare bucurie, fără precedent. Sîrtem cu toţii itere­aţi ca tot ce a început să ,­e Înfăptuiască ieri in scumpa osstră patrie să fie dezvoltat şi concordat In­vere­sul cel mai con­­rtructiv al cuvintului. Este de datoria dumneavoastră, a tuturor s ă apăraţi cu credinţă patriotică O­, ce »« aparţine: uzine, fabrici obiective economice şi sociale construite cu sudoare sau care ci­ in construcţie. Sunt ale dum­­eavoastră. Dar cel mai impor­tant şi fundamental lucru este acela de a munci cu­ pasiune, cu urui­re, aşa cum de altfel, aţi făcut-o şi pînă acum. Orice pier­deri în producţie, în realizarea, zi de zi, a sarcinilor economico­­sociale înseamnă pierderi în dau­na dumneavoastră, a noastră, a tuturor. Altfel spus, munca bi­ne organizată, folosirea cu ran­dament sporit a capacităţilor de producţie, a timpului de lucru sunt decisive pentru dezvoltarea şi prosperitatea ţării, pentru e­­xistenţa noastră materială şi spi­rituală. Cu cit vor avea loc pier­deri în producţie, cu atît va fi mai greu să fie recuperate. De aceea, facem un apel la dumnea­voastră ca, uniţi frăţeşte în gînd şi­ faptă, dînd dovadă de patrio­tism, de pasiune şi dăruire, să depuneţi în continuare eforturi susţinute pentru înfăptuirea pro­ducţiei, în folosul şi pentru inte­resele patriei noastre. CONSTANTIN CROITORU Frumuseţe lăuntrică Sînt aproape 30 de ani de cînd mă arcuiesc mereu peste coala albă de hîrtie. De fiecare dată sînt încercat de aceleaşi emoţii: „vidul mă poartă la oameni, la frumuseţea lor lăuntrică, la ma­liţia şi demnitatea lor. Tocmai de aceea, în aceste momente cu ade­vărat istorice, de imensă deschide­­e spre libertate, ochii îmi clipesc cu mult mai des ca în alte dăţi. Revăd, cu ochii minţii, chipurile lor, faptele cotidiene, spusele şi, ,­i ales, şi năzuinţele lor. Do­rinţele, destăinuite în şoaptă, le erau, întotdeauna, logodite cu un zimbet- pre-a-pfi,­ de subînţelesuri, ia ştiau bine că spaţiul tipogra­fic e „prea îngust" pentru aseme­nea consemnări; în schimb, nu bănuiau cîtă amărăciune strecura el în inima gazetarului. Bineînţe­les, răspundeam cu acelaşi zîmbet şi, de fiecare dată, rămîneam prieteni, legaţi prin firele nevă­zute, dar trainice, ale sublimei demnităţi. In acelaşi timp, a­­veam credinţa că sînt înţeles, că interlocutorul purta convingerea că gîndim la fel. Gîn­deam la fel insă, pentru condeier, greutatea cuvîntului scris apăsa, pe alocuri, enorm de mult. Ne-am revăzut ieri pe străzile neobişnuit de aglomerate ale o­­raşului. Ii vedeam — aevea! — cu feţele luminate, distinşi şi demni, cu zîmbete largi, sincere şi descătuşate de subînţelesuri. — Unde mergi gazetarule?! — se grăbeau să afle. Le-am răspuns doar cu un zîmbet larg şi sincer, fără cu­vinte. PETRE GIURGIU Clipe de neuitat Ieri am trăit cu toţii clipe de profund patriotism, clipe în care poporul adevăratul făuritor al istoriei, fapt dovedit încă o dată, şi-a spus cu putere cuvîntul, acel cuvânt care pînă mai ieri-alaltă­­ieri nu se putea spune aşa cum simţeam fiecare în inimi pentru că nu era permis de cei tari a­­flaţi pînă atunci la putere. Dar ziua lor s-a dus. Prin forţa unită a poporului, a celor mulţi şi o­­ropsiţi atîta amar de vreme, care au dat dovadă de un neasemuit curaj în faţa celor puşi cu arma în mînă să-i stăvilească, poporul a învins. Zorii unei noi vieţi, demne şi cu adevărat libere, au sosit. La acest act istoric de mare curaj au contribuit şi mureşenii, oameni ai muncii din municipiul Tîrgu-Mureş, din judeţ, care în­­tr-un singur gînd au pornit im­­punîndu-şi voinţa. Au fost cli­pe de neuitat, trăite din plin de zeci de mii de oameni, tineri şi vîrstnici, femei şi bărbaţi, de toţi cei care au ţinut să participe la acest act crucial din istoria po­porului român, a patriei noastre. Important e ca acum cu toţii să păstrăm ordinea şi calmul, să a­­sigurăm mersul cu adevărat ina­inte al patriei, pe noul drum al libertăţii şi demnităţii. Oameni ai muncii de la oraşe şi sate, cetăţeni ai judeţului, ori întreaga noastră activitate suntem­ chemaţi să dăm dovadă de ade­văraţi patrioţi, să reluăm lucrul să ne facem datoria faţă de po­por şi de ţară, să asigurăm, producem bunurile materiale şi spirituale de care avem acum cu toţii nevoie! Lucrători ai ogoarelor faceţi prin munca şi priceperea voastră ca agricultura, sector de mare importanţă pentru buna a­­provizionare a populaţiei de la oraşe şi sate cu lapte, carne şi alte produse atît de necesare, sa producă mai mult, pentru ca noi­le schimbări, cu adevărat revo­luţionare, care au avut loc, să se facă simţite din plin în casa şi pe masa fiecăruia! VASILE ORZA Să nu uităm că trebuie să producem mai mult, mai bine şi mai competitiv! Trăim cu toţii momente istorice, cruciale. Am dobîndit libertatea şi începem să simţim, cu adevă­rat, urcînd în vene, sentimentul demnităţii umane. Pasul făcut de la o zi la alta este enorm, dar din păcate nu fără sacrificii. Ceea­­ ce s-a obţinut prin luptă este mult, şi în acelaşi timp foarte puţin. Ne aşteaptă o viaţă nouă căreia, abia ieri, i-am pus temelie. Pentru a ne o făuri cu adevărat şi pentru totdeauna trebuie să fim pe deplin conştienţi că este necesar să participăm cu toţii, cu întreaga pricepere şi energie la edificarea ei. Sîntem doar la început de drum. Sunt lucruri pe care tre­buie să le reînvăţăm, iar pe al­tele să le învăţăm de la capăt. Dulcea euforie a libertăţii nu tre­buie să ne ameţească, întrebarea care trebuie să ne-o punem acum, fiecare dintre noi, este, ce-i de făcut mai întîi, în această lume nouă? Sunt într-adevăr foarte multe de făcut. Dar, înainte de a ne apuca de toate, este nevoie să nu uităm esenţialul, că pro­ducţia materială, de bunuri a fost şi va fi, întotdeauna, baza exis­tenţei şi a prosperităţii oricărei societăţi omeneşti. Ştim bine că în prezent piaţa este deficitară. De ani de zile sîntem confrun­taţi cu grave carenţe în sectoa­rele vitale ale economiei, cu pe­nuria de alimente şi de medica­mente, cu lipsa unei game largi de produse de larg consum. Muncitori din fabrici şi din uzine, din serviciile publice! Pen­tru a ne face viaţa mai îndestu­lătoare şi pentru a preîntâmpina agravarea­­situaţiei din domeniul aprovizionării populaţiei, pentru a asigura bunul mers al activi­tăţi în toate ramurile industriale avem datoria sfîntă să ne mo­bilizăm toate forţele şi, fiecare la locul nostru de muncă, să pro­ducem, să realizam mai mult şi mai bine, exemplar. Fără a slăbi ochiul vigilenţei, centrul de greu­tate al activităţii noastre trebuie să fie minele, secţiile şi atelie­rele de producţie, de cercetare şi de proiectare, laboratoarele, şan­tierele de construcţii. Muncitori, maiştri, tehnicieni, ingineri, economişti români şi maghiari! Avem de construit o patrie nouă comună, înfloritoare, liberă şi independentă! Avem de recuperat un mare decalaj tehno­logic! Să ne punem, mai mult ca oricînd, în valoare hărnicia şi priceperea, dorinţa de a ne făuri o viaţă nouă, patriotismul fierbinte, elaborând căi şi soluţii pentru a produce mai competi­tiv! Avem specialişti minunaţi în toate domeniile de activitate. In noul imperiu al libertăţii să dăm muncii şi creativităţii frâu liber, ridicîndu-le la cote nemaiîntâl­nite! Să nu uităm nici un mo­ment că libertatea devine o sim­plă iluzie fără suportul ei ma­terial, dacă nu producem sufi­cient şi la nivelul cerinţelor, da­că nu vom fi mai competitivi la export şi la intern! Să facem în munca şi activitatea noastră, în moduli de a gîndi şi de a con­cepe actul producţiei un salt ca­litativ, acesta devenind acum cea mai înaltă datorie de onorare pa­triotică! Drumul spre proprieta­tea adevărată trece prin mîinile şi minţile noastre. Pe edificiul libertăţii cîştigate să făurim, prin noi înşine, un nivel de trai şi de civilizaţie materială şi spiri­tuală aşa cum n-a mai fost nici­­cînd în România! IOAN CISMAŞ patrioţi: Vom şti ce să facem cu libertatea, cu democraţia reală pe care cu toţii dorim să o instau­răm în România? Libertatea ne-am cîştigat-o cu atîtea sacrifi­cii, trebuie să învăţăm şi exerci­ţiul democraţiei. Şi nu va fi u­­şor, pentru că, atîta vreme, s-a exercitat o agresiune constantă asupra a tot ceea ce aveam mai sfînt în noi, mai curat, asupra a­­devăratelor valori morale ale poporului nostru. Va trebui să eliminăm din su­fletele noastre ura, dorinţa de răzbunare şi violenţa, chiar dacă am suferit cu toţii atît de mult. Vom renaşte şi vom putea să re­construim o patrie nouă numai dacă în sufletele noastre se va întoarce iarăşi iubirea şi buna­­credinţă, dacă ne vom putea pre­ţui unul pe altul, dacă ne v­om păstra demnitatea şi calmul şi, mai ales, dacă ne vom face da­­toria pentru binele public. S-a spus de atîtea ori, de că­tre oameni rău intenţionaţi sau amatori de caracterizări rapide şi sentenţioase, că noi am fi un popor de fricoşi, de laşi. lată că n-a fost adevărat Exemple au existat destule şi pînă acum, însă nu s-a ţinut seama de un biet „amănunt“: nicăieri în Europa re­presiunea n-a fost mai mare, n-a avut atîta fantezie şi perversitate Acum, cînd sîntem pe cale de a ne recâştiga adevărata demnita­te individuală, să nu uităm nici o clipă că trebuie să contribuim ş­ la înălţarea în demnitate a­­unei Patrii. Se spunea că sîntem pe cale de a fi scoşi din Europa. Iată că am rămas şi vom rămîne europeni. Să ne bucurăm, să fim feri­ciţi, însă să rămînem lucizi, lu­­crînd temeinic pentru instaurarea unei adevărate democraţii, în sfîrşit, avem ocazia să avem o existenţă normală. E o şansă pe care nu avem voie să o ratăm. MIHAI SIN’ t nam­ aceste momente istorice Libertate şi democraţie Există ceva mai de preţ pentru om decît libertatea? Atîţia ani am fost privaţi de libertate, vieţi­le noastre au fost siluite de dom­nia absurdă a Minciunii şi Dicta­turii. O dictatură feroce, cum pu­ţine ştiu să fi fost în istorie. Dar despre această arogantă şi odioasă formă de a „conduce“ un popor s-a scris şi mai ales se va scrie mult de aici înainte. Pot spune, cu cugetul împăcat, că am încercat şi eu să o înfierez în cărţile mele. Dar o altă întrebare mă obsedează acum, la puţine ceasuri după căderea Dictatoru­lui, care n-a cedat puterea fără să facă să curgă sînge de com­ COMUNICATUL către ţară al Consiliului Frontului Salvării Naţionale (Urmare din pag I­­ deanu, Silviu Brucan, Petre Roman, Ion Caramitru, Sergiu Nicolaes­­cu, Mihai Munteanu, Mi­h­ai Ispas, Gelu Voican Voiculescu, Dan Mar­ţian, căpitan Lupoiu Mihail, general Voinea, căpitan de rangul I Dumitrescu Emil, Neacşa Vasile, Ciontir Cristina, Batiu Marian, Bogdan Teodoriu, Eugenia Iorga, Negriţiu Paul, Manole Gheorghe, Vladimir Ionescu, Adrian Sîrbu, Cîrjan Constantin, Domokos Géza, Magdalena Ionescu, Marian Mierlă, Constantin Ivanovici, U­raTuf Vlad, Bucurescu Valeriu, Ion Iliescu. A­vînd citire, la posturile de radio şi televiziune, acestui comuni­cat, Ion Iliescu a precizat: Deocamdată, este o structură provizorie, gîndită într-un mod foarte operativ. Lista rămîne deschisă. Nu aceasta va fi componenţa completă a Consiliului. Am menţionat doar cîteva nume de oameni care sunt legate de transformările pe care le cunoaşte ţara, oameni care au demonstrat spirit de sacrificiu în anii tiraniei, tineri care în aceste zile au fost pe baricade, care şi-au pus viaţa în pericol, reprezentanţi ai muncitorilor, nu­ studen­ţilor, ai intelectualităţii, ai armatei, acele forţe care au fost active, prezente în procesul de instaurare a noului regim al puterii. Lista rămîne deci deschisă. Pentru a putea completa componenţa Consi­liului aşteptăm propuneri din partea tuturor categoriilor şi forţelor sociale care au luptat şi au învins. Acest comunicat este o primă formă de platformă program a noului organism al puterii de stat din România. Am primit man­datul de a vi-l prezenta. Mihai Eminescu­ ca un copil, poporul românesc nu e capabil nici de trădare, nici de infamie“ „Viteaz în războaie, muncitor şi liniştit în timp de pace, apărător de adevăr, glumeţ şi senin, drept şi bun la inimă De la „Agerpres“ Agenţia Română de Presă — „Agerpres“ nu mai are nevoie de aprobări speciale din partea cenzurii pentru a transmite false luări de poziţie şi atitudini na­ţionale lipsite de orice bază reală. Alături de întreaga presă cen­trală şi din ţară, de radio şi televiziune, de toate mijloacele de informare în masă, Agerpres îşi va face datoria şi va informa în mod real, cinstit şi civilizat întreaga opinie publică internă şi internaţională asupra tuturor e­venimentelor ce se vor desfă­şura în România şi în lume. Vom oferi presei, tuturor agen­ţiilor internaţionale de presă o viziune completă şi onestă a tu­turor evenimentelor româneşti. Precizăm că acest text a fost redactat de ziariştii Agenţiei Ro­mâne de Presă care nu şi-au pier­dut nici un moment conştiinţa profesională, aceiaşi care pînă ieri erau obligaţi să răstălmă­cească realitatea şi să dezinfor­meze sistematic opinia publică internă şi internaţională. AICI RADIO TÎRGU-MUREŞ Anunţul acesta cotidian, redus la tăcere acum cinci ani de dictatorul gîngav care se temea că la microfoanele studiou­rilor teritoriale din ţară nu i se ridică suficient de multe şi de umflate osanale, a răsunat din nou în eter. Şi, sperăm, în conştiinţele ascultătorilor mai vechi şi mai noi, bucurîndu-i cu ştiri, informaţii, apeluri, declaraţii, interviuri care, de astă dată, în ţara descătuşată, au răsunat ca un încurajator ecou al libertăţii. Reluate cu entuziasm de vechiul colectiv redacţional — ieri după-amiază — continuate pînă la miezul nopţii, emi­siunile transmise din Tîrgu-Mureş în limbile română şi ma­ghiară, pe undele medii cu frecvenţele de 1.323 şi 1.593 kHz, vor începe în această dimineaţă la ora 6, şi vor putea fi ascultate pe durata întregii zile.

Next