Cuvîntul Liber, iulie-septembrie 1990 (Anul 2, nr. 130-194)
1990-09-11 / nr. 180
s . ... O instituţie în derivă (Urmare din pag. II rirea numărului de posturi; să rămână un singur ansamblu, dar cu două secţii — română şi maghiară (?); să se facă turnee în străinătate (şi s-au făcut două (!) în Ungaria, asupra repertoriului cărora ar trebui discutat) etc. Şi a început... „dansul“, ca să fim în temă! „Secţia maghiară“ s-a pregătit pentru „străinătate“, „secţia română aştepta să lucreze şi nu lucra; în lipsa oricărei aprobări, a început încadrarea de noi „cadre artistice“, ţigani cu patru şi opt clase, tineri muncitori fără nici o „chemare“, de predilecţie pe „schema secţiei române", depăşind numărul de 60 de persoane stabilit prin Decretul 703 /1973 încă în vigoare. Toate acestea dublate de ieşirea la pensie a „vechii gărzi“, împătimită de „meserie“, producîndu-se o adevărată şi brutală stopare a continuităţii artistice şi a omogenităţii compartimentului celui mai spectaculos — grupa de dansatori. Aşa s-a ajuns ca în opt luni Ansamblul artistic „Mureşul“ să fie prezent în faţa publicului ca de tot atîtea ori de cîte ori a fost într-o lună (!) a anului trecut. Şi ca „tacîmul“ să fie complet, au fost încadraţi tot felul de „organizatori“, „responsabili“, secretare, „băgători de seamă“ fără nici o utilitate exactă, „sinecurişti“, care „încarcă“ statul de plată într-un mod greu de justificat (de, tot dă Prefectura bani!). In vreme ce încasările sunt derizorii, dar şi din acestea se plătesc tot felul de „colaboratori“ prin eludarea prevederilor legale. Chiar nu mai verifică nimeni legalitatea şi utilitatea cheltuirii banilor statului, în timp ce ne este teamă de spectrul şomajului şi al inflaţiei? Nu pot afirma dacă „la mijloc“ se află numai nepricepere sau numai rea-credinţă, dar cu certitudine acţionează amîndouă, de vreme ce dezagregarea unei (foste!) valoroase formaţii artistice se petrece în condiţiile sfidării legilor de către unii şi sub privirile nepăsătoare ale altora. Nu pentru a trezi nostalgii şi nici pentru a „dinamita“ O situaţie, din păcate, reală, am aşternut aceste rînduri. Dar ca unul care cunoaşte şi iubeşte „istoria“ de 34 de ani a acestei instituţii şi care ştie cît este de frumos ca pe aceeaşi scenă, în interpretarea aceloraşi dăruiţi, să vezi şi să asculţi nestemate ale creaţiei folclorice româneşti, maghiare, germane etc., exact ca în viaţa noastră de fiecare zi, socotesc că am datoria de a contribui măcar în acest mod la salvarea şi „reconstrucţia“ unui valoros colectiv artistic, care nu trebuie să rămînă doar cu trecutul, cînd are, sigur, și un viitor. in agricultură (Urmare din pag I) după opt luni avem pe săturate din toate, dar oricum avem mai mult decît din altele. Primii paşi, deşi mici, sînt mai mult decit „bătuta pe loc“. Un strop de mîndrie şi optimism am încercat participînd, la sfîrşitul săptămînii trecute, la o dezbatere profesională a tuturor specialiştilor din agricultura judeţului. S-a spus aici că am obţinut cea mai mare producţie de cereale — 3.513 kilograme de grîu la hectar şi 4.080 kilograme de orz, producţii care ne situează pe locul al nouălea pe ţară şi pe primul loc în Transilvania, că au început să se creeze stocuri de carne, de unt şi brînzeturi. In nemulţumirea lor, toţi cei care au vorbit au subliniat că sîntem încă departe de ceea ce se obţine In alte ţări. Aşa este, dar simplul fapt dl că un număr de unităţi au putut obţine recolte la nivelul Austriei sau Franţei ne dă speranţe în ziua de mîine a agriculturii. Ce ne ţine departe încă de rezultatele europene? Multe de tot, mai ales în planul dotării tehnice şi în asigurarea bazei materiale, au spus cei care au reuşit să iasă în lume, să vadă cu propriii lor ochi. Dacă domnul Victor Surdu, care a avut interimatul Ministerului Agriculturii, a recunoscut că maşinile agriculturii noastre sînt o catastrofă, atnci ce să mai spună cei ce se chinuiesc cu ele. Le-am văzut şi noi în plin seceriş, mai mult stînd, mai mult risipind. Pe nimeni nu mai miră că, deşi s-a cheltuit mult efort, secerişul a durat 20 de zile, în loc de cel mult 10, cu e normal, că s-au pierdut, numai prin recoltare, pe puţin 500—600 kilograme la hectar. Dacă am pune la socoteală şi ce s-a pierdut pe alte căi — a întîrzierii semănatului, ori a imposibilităţii tratării bolilor şi dăunătorilor, de exemplu, ne apare mai limpede ce ne ţine departe de rezultatele dorite. Pe aceeaşi linie s-au înscris şi constatările domnilor Gheorghe Mureşan, Ştefan Tolcer, Teodor Ardelean, din conducerea agriculturii mureşene, traduse în multe ore şi zile nelucrate, motoare gripate din lipsa lubrifianţilor, în necazuri de nesurmontat, cauzate de lipsa pieselor de schimb, anvelopelor, bateriilor şi a altor materiale. Atenţie, deci, guvern, atenţie, clasă muncitoare, care aştepţi, cu îndreptăţire, magazine mai îmbelşugate! Pariul agriculturii nu este încă cîştigat, dar poate fi. Ţăranii au muncit şi muncesc. Firesc, ei sunt şi primii In cîştig. Corespunzător recoltelor care le-au obţinut, unii au dus acasă sute şi chiar mii de kilograme de cereale. In zootehnie, s-a spus, nu sunt puţini îngrijitorii a căror plată In bani depăşeşte 5.000 şi chiar 7.000 de lei lunar. Am mai remarcat, din acest dialog al specialiştilor agronomi, spiritul deschis şi ferm în care s-au purtat discuţiile asupra a tot ceea ce a fost şi asupra a ceea ce se aşteaptă să fie. E şi acesta un cîştig în planul gîndirii şi atitudinii. S-au exprimat nu puţine critici cu privire la lipsa de fermitate a Direcţiei agricole în orientarea mai sănătoasă agriculturii, la uşurinţa cu care au fost desfiinţate sau reduse grădini legumicole eficiente (urmarea o vedem în aprovizionare), reducerea suprafeţelor cultivate cu plante de neînlocuit (sfeclă de zahăr, fasole, cartofi, soia), la implicarea specialiştilor în explicarea şi alegerea celui mai bun drum spre rezultate înalte. Fiindcă se apropie marea campanie a strîngerii roadelor toamnei şi a însămînţărilor, vorbitorii au stăruit mult asupra a ceea ce trebuie să se facă. Explicabil. Toţi vorbitorii au subliniat că se aşteaptă la mari greutăţi. întrebarea e: cine îi va ajuta să răzbească în transportarea recoltelor de pe cîmp, în eliminarea stagnărilor din lipsă de materiale şi piese de schimb, unde, iată, nici toamna nu dă semne bune? Anul ce vine trebuie să marcheze nu doar o cotitură, ci un salt. Toţi specialiştii îl văd posibil, dar bazele lui se pun acum. Ei au mai cerut să nu se întîrzie cu Legea asupra pămîntului, să se împlinească mai ferm promisiunile guvernului în toate planurile. Deocamdată, în agricultură Încă bîntuie prea multă secetă. CUIVÎNTUfc MB FT? PAGINA I Africa sau America ? (Urmare din pag 1) Să fim, aşa, dintr-o dată, liberi şi bogaţi ca în America şi harnici ca în Africa! Din lipsă de cocotieri, credem că e mai bine să renunţăm a mai „construi castele în Spania“ şi să trecem la treabă, ca nu cumva să ne trezim cu americanii, în carne şi oase, pe aici să ne vadă isprăvile prin fabrici, pe şantiere, prin comerţ etc., hărnicia, la faţa locului. Ar fi ruşinos pentru noi, ne-am face de ocară înaintaşii noştri. Dacă pasărea Phoenix s-a născut din propria ei cenuşă, noi românii nu putem să ne ridicăm cu demnitate deasupra ruinelor comunismului? Cum tot ni se spune că nu sîntem europeni, că plutim pe undeva şi, dacă tot avem posibilitatea să alegem între Africa şi America, între sărăcie şi bogăţie, haideţi să încercăm cu toţii să redevenim ceea ce am fost cîndva! Omenia (și presa), în urma cu 45 de ani (Urmare din pag I) mai întîlni poate niciodată. Atît“ Frumos, corect, şi gestul ziarului maghiar de a clarifica, în final: „Militarul era român, iar copilul maghiar“. Valoarea afectivă a gestului de adînc umanitarism al T.R.-istului o argumentează, apropiind-o de liziera neverosimilului, cîteva „amănunte“ din biografia, puţină în ani, dar bogată în evenimente a domniei sale. Cităm în continuare: „S-a întîmplat la numai o zi după înmormîntarea Prutonierului T.R. ucis mişeleşte de un nesocotit — şi care a fost coleg de bancă cu acest om cu inimă d'' S-a întîmplat la cinci ani după ce acest Prof. T.R. a fost expulzat din acest oraş unde s-a născut şi şi-a risipit bucuriile copilăriei. S-a întîmplat la 1 an şi 2 luni după ce părinţii tot aici i-au fost ucişi.. Orice comentariu îl socotim de prisos. Doar o deconspirare, din acelaşi colţ de pagină îngălbenită a „înfrăţirii": „Vaida Vaier, din colţul nostru sărac, îţi trimitem o frăţească strîngere de mînă“. Cu riscul de a ne repeta, schiţăm şi noi, oamenii „Cuvîntului liber“, peste aproape o jumătate de veac, acelaşi cuvenit gest. Fie ca asemenea fapte să ne lumineze cît mai multe dintre zilele şi orele vieţii noastre! MICĂ PĂPUŞICĂ... Lume, lume la „Puiul mamei“! îmbulzeală, agitaţie. Să fi descins Lauritzen cu elicopterul şi cu păr pe cap? Nici vorbă. „Se dau“ ... păpuşi. Puii mamei dorm, dar mămica şi tăticul muncesc. Ei cumpără păpuşi, cu bucata, cu duzina, cu kilogramul, blonde, brune, roşcate, cu sacoşa, cu geamantanul... „Se vor juca“ cu ele pînă dincolo de hotare, pe „drumuri europene“. „Mică păpuşică, ce mică eşti tu!“... Să creşti mare şi să ne aduci valută! ILEANA SANDU Foto: IOAN FLOREA Adevărul despre evenimentele de la Tîrgu-Mureş (Urmare din pag) ieturi — așa cum sînt, chiar dai că ar fi stîngace în anumite momente, căci datorită filmărilor dificile nu au putut fi considerate ca niște imagini telegenice. Dar nu problema telegeniei mi se pare că a primat. De exemplu partea română a prezentat caseta cu evenimente care atestau că maghiarii au fost vinovaţi în anumite situaţii; partea maghiară venea cu aceleaşi evenimente montate însă altfel, care arătau că partea română a atacat. Iată lucruri care trebuie ştiute şi Parlamentul are obligaţia să le ceară, să le judece şi să tragă concluziile. Şi să judece toate docu-M-aş referi şi la alt aspect. Cred că guvernul provizoriu nu a procedat corect, atunci cînd- pentru a arăta ce linişte este în judeţele COVASNA. şi HARGHITA a chemat alături de primul ministru exact pe cei care. In ultimă instanţă, erau acuzaţi de populaţia română că sînt promomentele pe care le-am amintit aici: telegrame venite de la diferite oficii diplomatice despre comportamentul unor români de origine maghiară în străinătate, telegrame venite de la Budapesta cu tot arsenalul de acţiuni pregătitoare din februarie pînă în martie, toată aţîţarea şi tot ce s-a întîmplat pe data respectivă. Toate acestea trebuie să fie judecate cu sinceritate, fără nici un fel de părtinire, pentru că aici nu este vorba de nişte făptaşi singulari. Pe aceşti oameni care s-au lovit reciproc eu nu-i consider vinovaţi, ci pe cei care i-au incitat. — Aţi putea preciza cine sînt cei care au incitat? torii unor acte de persecuţie împotriva populaţiei române. Ceea ce a generat sute de proteste. Numai eu ştiu cîte telefoane s-au primit la Parlament. Pentru a drege lucrurile s-a revenit cu o corectură a comunicatului ulterior. Iată o suită de erori. — Incitatori au existat şi din sînul populaţiei locale, cum a fost unul pe nume Kincses, incitatori au existat şi la BUDAPESTA, care transmiteau prin radio mesaje preluate de postul de radio maghiar din TÎRGUMUREŞ, incitator au fost şi la „VOCEA AMERICII“ în limba maghiară, şi iredentişti, extremişti maghiari din MAREA BRITANIE, care la rîndul lor au deformat informaţiile, iar cînd au dat caseta de la Tîrgu-Mureş au spus că cel căzut jos în care se lovea ca într-un animal este maghiar, el fiind de fapt român, aşa cum s-a demonstrat ulterior. Toate acestea reprezintă incitări şi aţîţări, fapte grave. — Pe cine a solicitat guvernul provizoriu? — A chemat pe preşedinţii CJPMN-urilor, amîndoi maghiari, nefiind chemat nici un român. Nici un român n-a fost chemat în faţa micului ecran pentru a spune populaţiei exact ce este acolo. Or, iată, lucruri pe care nu trebuie să le ascundem, întrucît ele sînt focare generatoare de situaţii grave, în ultimă instanţă. După aceea străinătatea ne acuză că sîntem sălbatici. Adică, pe româneşte, cineva îţi trage două palme, apoi fuge şi strigă că a fost lovit. Şi lumea care în clipa aceea observă pe cel ce fuge, n-o să-l acuze de violenţă pe el. Cam aşa s-a întîmplat aici. Deci, ceea ce consider eu este că toate aceste greşeli, toate aceste grave incitări se cunoşteau din vreme, puteau să fie luate în consideraţie şi oprite la timp. Pot să vă confirm că dacă toate cele amintite aici ar fi fost din timp luate în consideraţie, dacă s-ar fi cunoscut modul în care reprezentantul Ministerului Invăţămîntului, domnul Palfalvy s-a purtat cu cadrele didactice române de la Institutul agronomic din Cuj (lucru relatat de presa locală, dar deloc de presa centrală) atunci am fi înţeles că se urmărea nu aşezarea pe baze justiţiare a drepturilor minorităţilor naţionale, ci, dimpotrivă, crearea unor privilegii pentru acestea. Noi acceptăm în întregime drepturi egale pînă la limita supremă cu toate minorităţile naţionale. Aceasta -• părerea mea şi ca reprezent:•••’••, al unei gropari poi-‘ ice şi caom de ştiinţă şi dascăl. Şi încurajez pe toţi fiii acestei patrii, indiferent de limba pe care o vorbesc acasă. Să se dezvolte oricît de mult şi cum vor, să fie personalităţi deosebite. N-am făcut nici o distincţie dintre români, evrei, maghiari, ucrainieni, germani, dar în orice caz fac distincţie între un om care vrea binele acestei ţări, indiferent de ce origine .Sie, şi omul care nu vrea binele acestei ţări. Şi cred că numai sinceritatea şi dialogul deschis, oricit de neplăcut ar fi el, cu cei implicaţi direct pot conduce la soluţionare. Cred că a sosit momentul ca Parlamentul României să binevoiască a se apleca cu multă atenţie asupra acestei probleme pentru ca ea să fie soluţionată, să putem răspunde răspicat străinătăţii cum am soluţionat-o, care au fost cauzele exacte ale evenimentelor pe care le-am menţionat — cu toată seriozitatea şi cu toată sinceritatea — şi să pvm°m o dată punct acestei probleme — Domnule profesor, deci consideraţi că dacă nu ar fi existat ceea ce numiţi dumneavoastră scenariu, evenimende de la TÎRGU-MUREŞ nu ar fi avut loc? — în mod cert. Va urma Cine trage doua palme! fuge si striga ca a fost lovit