Cuvîntul Liber, iulie-septembrie 1990 (Anul 2, nr. 130-194)

1990-09-11 / nr. 180

­s­ . ... O instituţie în derivă (Urmare din pag. II rirea numărului de posturi; să rămână un singur ansamblu, dar cu două secţii — română şi ma­ghiară (?); să se facă turnee în străinătate (şi s-au făcut două (!) în Ungaria, asupra repertoriului cărora ar trebui discutat) etc. Şi a început... „dansul“, ca să fim în temă! „Secţia maghia­ră“ s-a pregătit pentru „străină­tate“, „secţia română aştepta să lucreze şi nu lucra; în lipsa ori­cărei aprobări, a început înca­drarea de noi „cadre artistice“, ţigani cu patru şi opt clase, ti­neri muncitori fără nici o „che­mare“, de predilecţie pe „sche­ma secţiei române", depăşind numărul de 60 de persoane stabi­lit prin Decretul 703 /1973 încă în vigoare. Toate acestea dublate de ieşirea la pensie a „vechii gărzi“, împătimită de „meserie“,­­ producîndu-se o adevărată şi brutală stopare a continuităţii artistice şi a omogenităţii com­partimentului celui mai specta­culos — grupa de dansatori. Aşa s-a ajuns ca în opt luni Ansam­blul artistic „Mureşul“ să fie prezent în faţa publicului ca de tot atîtea ori de cîte ori a fost într-o lună (!) a anului trecut. Şi ca „tacîmul“ să fie complet, au fost încadraţi tot felul de „or­ganizatori“, „responsabili“, secre­tare, „băgători de seamă“ fără nici o utilitate exactă, „sinecu­­rişti“, care „încarcă“ statul de plată într-un mod greu de justi­ficat (de, tot dă Prefectura bani!). In vreme ce încasările sunt deri­zorii, dar şi din acestea se plă­tesc tot felul de „colaboratori“ prin eludarea prevederilor legale. Chiar nu mai verifică nimeni le­galitatea şi utilitatea cheltuirii banilor statului, în timp ce ne este teamă de spectrul şomaju­lui şi al inflaţiei? Nu pot afirma dacă „la mijloc“ se află numai nepricepere­­ sau numai rea-credinţă, dar cu cer­titudine acţionează amîndouă, de vreme ce dezagregarea unei (foste!) valoroase formaţii artisti­ce se petrece în condiţiile sfidă­rii legilor de către unii şi sub privirile nepăsătoare ale altora. Nu pentru a trezi nostalgii şi nici pentru a „dinamita“ O si­tuaţie, din păcate, reală, am aş­ternut aceste rînduri. Dar ca u­­nul care cunoaşte şi iubeşte „is­toria“ de 34 de ani a acestei in­stituţii şi care ştie cît este de frumos ca pe aceeaşi scenă, în interpretarea aceloraşi dăruiţi, să vezi şi să asculţi nestemate ale creaţiei folclorice româneşti, ma­ghiare, germane etc., exact ca în viaţa noastră de fiecare zi, soco­tesc că am datoria de a contri­bui măcar în acest mod la sal­varea şi „reconstrucţia“ unui va­loros colectiv artistic, care nu trebuie să rămînă doar cu tre­cutul, cînd are, sigur, și un vii­tor. in agricultură (Urmare din pag I) după opt luni avem pe săturate din toate, dar oricum avem mai mult decît din altele. Primii paşi, deşi mici, sînt mai mult decit „bătuta pe loc“. Un strop de mîndrie şi optimism am încercat participînd, la sfîrşitul săptămî­­nii trecute, la o dezbatere profe­sională a tuturor specialiştilor din agricultura judeţului. S-a spus aici că am obţinut cea mai mare producţie de cereale — 3.513 kilograme de grîu la hectar şi 4.080 kilograme de orz, produc­ţii care ne situează pe locul al nouălea pe ţară şi pe primul loc în Transilvania, că au început să se creeze stocuri de carne, de unt şi brînzeturi. In nemulţumi­rea lor, toţi cei care au vorbit au subliniat că sîntem încă de­parte de ceea ce se obţine In al­te ţări. Aşa este, dar simplul fapt dl că un număr de unităţi au putut obţine recolte la nivelul Austri­ei sau Franţei ne dă speranţe în ziua de mîine a agriculturii. Ce ne ţine departe încă de rezulta­tele europene? Multe de tot, mai ales în planul dotării tehnice şi în asigurarea bazei materiale, au spus cei care au reuşit să iasă în lume, să vadă cu propriii lor ochi. Dacă domnul Victor Surdu, care a avut interimatul Ministe­rului Agriculturii, a recunoscut că maşinile agriculturii noastre sînt o catastrofă, atnci ce să mai spună cei ce se chinuiesc cu ele. Le-am văzut şi noi în plin sece­riş, mai mult stînd, mai mult ri­sipind. Pe nimeni nu mai miră că, deşi s-a cheltuit mult efort, secerişul a durat 20 de zile, în loc de cel mult 10, cu­ e normal, că s-au pierdut, numai prin re­coltare, pe puţin 500—600 kilo­grame la hectar. Dacă am pune la socoteală şi ce s-a pierdut pe alte căi — a întîrzierii semăna­tului, ori a imposibilităţii trată­rii bolilor şi dăunătorilor, de e­­xemplu, ne apare mai limpede ce ne ţine departe de rezultatele dorite. Pe aceeaşi linie s-au în­scris şi constatările domnilor Gheorghe Mureşan, Ştefan Tol­­cer, Teodor Ardelean, din con­ducerea agriculturii mureşene, traduse în multe ore şi zile ne­lucrate, motoare gripate din lip­sa lubrifianţilor, în necazuri de nesur­montat, cauzate de lipsa pieselor de schimb, anvelopelor, bateriilor şi a altor materiale. Atenţie, deci, guvern, atenţie, clasă muncitoare, care aştepţi, cu îndreptăţire, magazine mai îm­belşugate! Pariul agriculturii nu este încă cîştigat, dar poate fi. Ţăranii au muncit şi muncesc. Firesc, ei sunt şi primii In cîş­­tig. Corespunzător recoltelor ca­re le-au obţinut, unii au dus a­­casă sute şi chiar mii de kilo­grame de cereale. In zootehnie, s-a spus, nu sunt puţini îngriji­torii a căror plată In bani depă­şeşte 5.000 şi chiar 7.000 de lei lunar. Am mai remarcat, din acest dialog al specialiştilor agronomi, spiritul deschis şi ferm în care­­ s-au purtat discuţiile asupra a tot ceea ce a fost şi asupra a ceea ce se aşteaptă să fie. E şi acesta un cîştig în planul gîndi­­rii şi atitudinii. S-au exprimat nu puţine critici cu privire la lipsa de fermitate a Direcţiei a­­gricole în orientarea mai sănă­toasă a­griculturii, la uşurinţa cu care au fost desfiinţate sau reduse grădini legumicole efici­ente (urmarea o vedem în apro­vizionare), reducerea suprafeţe­lor cultivate cu plante de neînlo­­cuit (sfeclă de zahăr, fasole, car­tofi, soia), la implicarea specia­liştilor în explicarea şi alegerea celui mai bun drum spre rezul­tate înalte. Fiindcă se apropie marea campanie a strîngerii roa­delor toamnei şi a însămînţărilor, vorbitorii au stăruit mult asupra a ceea ce trebuie să se facă. Ex­plicabil. Toţi vorbitorii au subli­niat că se aşteaptă la mari greu­tăţi. întrebarea e: cine îi va a­­juta să răzbească în transporta­rea recoltelor de pe cîmp, în e­­liminarea stagnărilor din lipsă de materiale şi piese de schimb, unde, iată, nici toamna nu dă semne bune? Anul ce vine tre­buie să marcheze nu doar o co­titură, ci un salt. Toţi specialiş­tii îl văd posibil, dar bazele lui se pun acum. Ei au mai cerut să nu se întîrzie cu Legea asu­pra pămîntului, să se împlineas­că mai ferm promisiunile guver­nului în toate planurile. Deocam­dată, în agricultură Încă bîntuie prea multă secetă. CUIVÎNTUfc MB FT? PAGINA I Africa sau America ? (Urmare din pag 1) Să fim, aşa, dintr-o dată, li­beri şi bogaţi ca în America şi harnici ca în Africa! Din lipsă de cocotieri, cre­dem că e mai bine să renun­ţăm a mai „construi castele în Spania“ şi să trecem la treabă, ca nu cumva să ne tre­zim cu americanii, în carne şi oase, pe aici să ne vadă is­prăvile prin fabrici, pe şan­tiere, prin comerţ etc., hăr­nicia, la faţa locului. Ar fi ruşinos pentru noi, ne-am fa­ce de ocară înaintaşii noştri. Dacă pasărea Phoenix s-a născut din propria ei cenuşă, noi românii nu putem să ne ridicăm cu demnitate deasu­pra ruinelor comunismului? Cum tot ni se spune că nu sîntem europeni, că plutim pe undeva şi, dacă tot avem po­sibilitatea să alegem între A­­frica şi America, între sărăcie şi bogăţie, haideţi să încer­căm cu toţii să redevenim ceea ce am fost cînd­va! Omenia (și presa), în urma cu 45 de ani (Urmare din pag I) mai întîlni poate niciodată.­ Atît“ Frumos, corect, şi gestul ziaru­lui maghiar de a clarifica, în final: „Militarul era român, iar copilul maghiar“. Valoarea afectivă a gestului de adînc umanitarism al T.R.-istu­­lui o argumentează, apropiind-o de liziera neverosimilului, cîteva „amănunte“ din biografia, puţină în ani, dar bogată în evenimen­te a domniei sale. Cităm în con­tinuare: „S-a întîmplat la numai o zi după înmormîntarea Pruto­­nierului T.R. ucis mişeleşte de un nesocotit — şi care a fost co­leg de bancă cu acest om cu ini­­mă d'' S-a întîmplat la cinci ani după ce acest Prof. T.R. a fost expulzat din acest oraş unde s-a născut şi şi-a risipit bu­curiile copilăriei. S-a întîmplat la 1 an şi 2 luni după ce părin­ţii tot aici i-au fost ucişi.. Orice comentariu îl socotim de prisos. Doar o deconspirare, din acelaşi colţ de pagină îngălbe­nită a „înfrăţirii": „Vaida Vaier, din colţul nostru sărac, îţi tri­mitem o frăţească strîngere de mînă“. Cu riscul de a ne repeta, schi­ţăm şi noi, oamenii „Cuvîntului liber“, peste aproape o jumăta­­­te de veac, acelaşi cuvenit gest. Fie ca asemenea fapte să ne lumineze cît mai multe dintre zilele şi orele vieţii noastre! MICĂ PĂPUŞICĂ... Lume, lume la „Puiul mamei“! îmbulzeală, agitaţie. Să fi descins Lauritzen cu elicopterul şi cu păr pe cap? Nici vorbă. „Se dau“ ... păpuşi. Puii mamei dorm, dar mămica şi tăticul muncesc. Ei cumpără păpuşi, cu bucata, cu duzina, cu kilogra­mul, blonde, brune, roşcate, cu sacoşa, cu geamantanul... „Se vor juca“ cu ele pînă dincolo de hotare, pe „drumuri europene“. „Mică păpuşică, ce mică eşti tu!“... Să creşti mare şi să ne aduci valută! ILEANA SANDU Foto: IO­AN FLOREA Adevărul despre evenimentele de la Tîrgu-Mureş (Urmare din pag­­)­ ieturi — așa cum sînt, chiar da­­i că ar fi stîngace în anumite mo­mente, căci datorită filmărilor dificile nu au putut fi considera­te ca niște imagini telegenice. Dar nu problema telegeniei mi se pare că a primat. De exemplu partea română a prezentat case­ta cu evenimente care atestau că maghiarii au fost vinovaţi în a­­numite situaţii; partea maghiară venea cu aceleaşi evenimente montate însă altfel, care arătau că partea română a atacat. Iată lucruri care trebuie ştiute şi Par­lamentul are obligaţia să le cea­ră, să le judece şi să tragă con­cluziile. Şi să judece toate docu-M-aş referi şi la alt aspect. Cred că guvernul provizoriu nu a procedat corect, atunci cînd­­- pentru a arăta ce linişte este în judeţele COVASN­A. şi HARGHI­TA a chemat alături de primul ministru exact pe cei care. In ultimă instanţă, erau acuzaţi de populaţia română că sînt promo­mentele pe care le-am amintit aici: telegrame venite de la dife­rite oficii diplomatice despre comportamentul unor români de origine maghiară în străinătate, telegrame venite de la Budapesta cu tot arsenalul de acţiuni pre­gătitoare din februarie pînă în martie, toată aţîţarea şi tot ce s-a întîmplat pe data respectivă. Toate acestea trebuie să fie ju­decate cu sinceritate, fără nici un fel de părtinire, pentru că aici nu este vorba de nişte făptaşi singulari. Pe aceşti oameni care s-au lovit reciproc eu nu-i consi­der vinovaţi, ci pe cei care i-au incitat. — Aţi putea preciza cine sînt cei care au incitat? torii unor acte de persecuţie îm­potriva populaţiei române. Ceea ce a generat sute de proteste. Numai eu ştiu cîte telefoane s-au primit la Parlament. Pentru a drege lucrurile s-a revenit cu o corectură a comunicatului ulte­rior. Iată o suită de erori. — Incitatori au existat şi din sînul populaţiei­­ locale, cum a fost unul pe nume Kincses, inci­tatori au existat şi la BUDA­PESTA, care transmiteau prin radio mesaje preluate de postul de radio maghiar din TÎRGU­­MUREŞ, incitator­ au fost şi la „VOCEA AMERICII“ în limba maghiară, şi iredentişti, extre­mişti maghiari din MAREA BRI­­TANIE, care la rîndul lor au de­format informaţiile, iar cînd au dat caseta de la Tîrgu-Mureş au spus că cel căzut jos în care se lovea ca într-un animal este ma­ghiar, el fiind de fapt român, a­­şa cum s-a demonstrat ulterior. Toate acestea reprezintă incitări şi aţîţări, fapte grave. — Pe cine a solicitat guvernul provizoriu? — A chemat pe preşedinţii CJPMN-urilor, amîndoi maghiari, nefiind chemat nici un român. Nici un român n-a fost chemat în faţa micului ecran pentru a spune populaţiei exact ce este a­­colo. Or, iată, lucruri pe care nu trebuie să le ascundem, întru­­cît ele sînt focare generatoare de situaţii grave, în ultimă instanţă. După aceea străinătatea ne acu­ză că sîntem sălbatici. Adică, pe româneşte, cineva îţi trage două palme, apoi fuge şi strigă că a fost lovit. Şi lumea care în clipa aceea observă pe cel ce fuge, n-o să-l acuze de violenţă pe el. Cam aşa s-a întîmplat aici. Deci, ceea ce consider eu este că toate aceste greşeli, toate a­­ceste grave incitări se cunoşteau din vreme, puteau să fie luate în consideraţie şi oprite la timp. Pot să vă confirm că dacă toate cele amintite aici ar fi fost din timp luate în consideraţie, dacă s-ar fi cunoscut modul în care reprezen­tantul Ministerului Invăţămîntu­­lui, domnul Palfalvy s-a purtat cu cadrele didactice române de la Institutul agronomic din Cuj (lucru relatat de presa locală, dar deloc de presa centrală) atunci am fi înţeles că se urmărea nu a­şezarea pe baze justiţiare a drep­turilor minorităţilor naţionale, ci, dimpotrivă, crearea unor privi­legii pentru acestea. Noi accep­tăm în întregime drepturi egale pînă la limita supremă cu toate minorităţile naţionale. Aceasta -• părerea mea şi ca reprezent:•••’••, al unei gropari p­oi-‘ ice şi ca­­om de ştiinţă şi dascăl. Şi încurajez pe toţi fiii acestei patrii, indife­rent de limba pe care o vorbesc acasă. Să se dezvolte oricît de mult şi cum vor, să fie persona­lităţi deosebite. N-am făcut nici o distincţie d­intre români, evrei, maghiari, ucrainieni, germani, dar în orice caz fac distincţie între un om care vrea binele acestei ţări, indiferent de ce origine .S­­ie, şi omul care nu vrea binele acestei ţări. Şi cred că numai sin­ceritatea şi dialogul deschis, ori­cit de neplăcut ar fi el, cu cei implicaţi direct pot conduce la soluţionare. Cred că a sosit momentul ca Parlamentul României să binevo­­iască a se apleca cu multă a­­tenţie asupra acestei probleme pentru ca ea să fie soluţionată, să putem răspunde răspicat străină­tăţii cum am soluţionat-o, care au fost cauzele exacte ale eve­nimentelor pe care le-am menţio­nat — cu toată seriozitatea şi cu toată sinceritatea — şi să­ pvm°m o dată punct acestei probleme — Domnule profe­sor, deci con­sideraţi că dacă nu ar fi existat ceea ce numiţi dumneavoastră scenariu, evenimende de la TÎRGU-MUREŞ nu ar fi avut loc? — în mod cert. Va urma Cine trage doua palme! fuge si striga ca a fost lovit

Next