Cuvîntul Liber, octombrie-decembrie 1990 (Anul 2, nr. 195-258)

1990-10-24 / nr. 211

Ape! către românii din toată lumea ! După ce, în urmă cu 50 de ani, României Mari i-au fost­­ smulse, prin jocul de interese al marilor puteri şi împotriva voin­­­ţei poporului, tradiţional-istorice teritorii, iată, acum, în acest­­ zbuciumat sfîrşit de secol şi de mileniu, românii de dincolo de­­ Prut trec prin momente grele . Un Apel înflăcărat şi plin de patos patriotic, lansat de­­ Sfatul Frontului Popular din Moldova, adresat tuturor români-­­ lor din întreaga lume, conturează dramatismul acestor zile şi­­, constituie, totodată, o chemare la unitate, la susţinerea, prin­­ toate mijloacele, a cauzei drep­te a moldovenilor pentru a-şi con­­­­tura ferm apartenenţa la democraţie şi la un sistem european­­ de valori.­­ Suntem­ în preajma unor e­­venimente decisive pentru neamul nostru — se spune în acest document. Imperiul So­vietic, după ce acum 50 de ani a rupt din trupul ţării Basa­rabia şi nordul Bucovinei, sfîrtecind-o in trei părţi, după ce ne-a supus pe noi, cei din stingă Prutului, etnocidului, trecîndu-ne prin toate masa­crele şi toate torturile fascis­mului roşu, uneltesc o nouă dezmembrare a pămînturilor înaintaşilor şi urmaşilor noş­tri.­­ . Forţele reacţionare ostile re­formelor democratice din Re­publica Moldova, simţind că pierd orice influenţă asupra acesteia, au recurs la vechea armă imperială, instigarea conflictelor interetnice. Princi­piul clasic ,,divide et impe­­ra“ îşi mai demonstrează şi astăzi eficienţa sa diabolică. La 1 august şi, respectiv, la 2 septembrie au fost procla­mate aşa-zisele republici Gă­găuză şi Transnistreană. Pen­tru a da o aparenţă legală a­­cestui act nelegitim, separatiş­tii pregătesc in aceste zone „a­­legeri“­ pentru 28 octombrie In aşa-numita Republică Gă­găuză, iar pentru 25 noiem­brie In cea Transnistreană. In aceste zile de grea încer­care pentru soarta neamului nostru sperăm că vom avea sprijinul deplin al românilor din toată lumea, al tuturor ce­lor cărora le sunt scumpe idea­lurile democraţiei — se arată în continuare în apel. Organizaţi campanii de pre­să, manifestaţii publice, lan­saţi apeluri şi proteste adre­sate organismelor internaţio­nale şi conducerii URSS. Astăzi se pune la încercare însăşi demnitatea noastră ca oameni şi ca naţiune. Să tr­e­­cem peste problemele noastre cotidiene şi neînţelegerile " de moment. Misiunea noastră is­torică stă mai presus de orice culoare politică, interese per­sonale sau de partid. Nu pu­tem admite umilirea şi înge­nuncherea unui popor iubitor de libertate, care nu rîvneşte altceva decit să trăiască, să se dezvolte după legile ţării. Iar ţara pentru noi, cei care încă mai suntem­ în captivitate, este una. O nouă împărţire a pă­­mîntului nostru ar fi o ruşine pe care urmaşii noştri nu ne-o vor ierta.­­ Participaţi la „Săptămîna solidarităţii cu Republica Mol­dova“, a cărei desfăşurare o propunem pentru 22—29 oc­tombrie. în încheiere, biserica orto­doxă română este chemată să oficieze in toate lăcaşurile sfinte servicii divine pentru îndepărtarea primejdiei, pen­tru izbinda românilor aflaţi sub ocupaţia sovietică. Fraţi de dincolo de Prut Arătam intr-un articol publicat în „Cuvîntul liber“ (16 octombrie a.c.) dragostea şi grija care îi înconjoară pe cei veniţi la studii din ţinuturile de dincolo de Prut. Toţi dorim ca aceşti tineri să se simtă aici ca in ţara lor, alături de adevăraţii fraţi, de care vitregiile istoriei i-au înstrăinat. Dintre gesturile de patriotisie şi omenie impre­sionează cele ale Partidului Naţional Ţărănesc , creştin şi democrat, care a cuprins în preocupările lui tutelarea a 17 elevi basarabeni şi bucovineni din Liceul economic şi „A­ P­piu Ilarian“. Pentru aceşti elevi s-a organizat o excursie de trei zile la mănăstirile din nordul Moldovei, la casele memoriale Ion Creangă şi M. Sadoveanu. A fost un minunat prilej de a cunoaşte, aceşti ti­neri, frumuseţile patriei lor adevărate, precum şi mărturii ale trecutului de afirmare a poporului care a dominat vicisitudinile ce l-au încercat. Le-au fost procurate elevilor obiecte de îmbrăcăminte, li s-au făcut unele cadouri. S-a organizat ca sfirșitul de săptămînă să-l petreacă in cadrul unor familii. Nu a fost neglijată nici latura pregătirii pro­fesionale, începînd cu data de 16 octombrie a.c. s-au organizat meditaţii pentru aceşti elevi la discipli­nele: limba română, istorie, limbi moderne, mate­matică şi fizică. Profesorii Nistor Man, L. Halip, I. Mureşan, L. Tocaci, L. Nicula, toţi membri ai acestui partid, îi ajută cu multă dăruire. Am fost informat şi despre alte preocupări, care vor fi concretizate în viitor, privind viaţa acestor elevi. Nu se poate trece cu vederea nici implicarea în problema basarabeană şi bucovineană, având în vedere pe toţi cei 62 de elevi şi 15 studenţi, a PUNR, a Vatrei Româneşti care manifestă o grijă constantă faţă de condiţiile de viaţă şi învăţătură ale fiilor din pământurile răsăritene ale etniei noas­tre. Este, de asemenea, impresionantă atitudinea ma­nifestată de conducerea IMF şi a şcolilor care au studii şi în internate (cămine) elevi şi studenţi din lotul la care ne referim. Ar fi lăudabil dacă cele relatate, fără a intra în detalii, ar stimula şi alte organizaţii politice şi obşteşti, care să se asocieze grijii părinteşti pe care o datorăm acestor vlăstare ale patriei. Din păcate, între aceşti tineri şi pă­rinţii lor mai există o graniţă, garduri de sîrmă, dovezi ale unui trecut dureros, ale unei ocupaţii samavolnice. Scrisorile ajung greu (dacă a­ung), părinţii în­­timpină greutăţi dacă vor să-şi vadă copiii. Toate acestea, şi altele, să le avem în vedere şi prin umanismul manifestat de noi să contribuim ca a­­ceşti tineri să simtă că inimile noastre sunt alături de ei, că dragostea noastră o cuprinde pe a celor rămaşi dincolo de graniţele vremelnice, părinţi şi rude. T. A. ENACHESCU Cinstire eroilor neamului Ne este şi­ ne va fi sărbătoa­re dragă orice zi în care ţara a numărat cu un opresor mai pu­ţin, de înălţare pe borna de hotar a tricolorului. Aşa şi ziua de mîine, 25 octombrie, semni­­ficînd momentul istoriei în care, prin credinţă şi jertfă,­ cotropi­torul fascisto-horthyst a­­ fost a­­runcat dincolo de hotarul firesc al ţării. Devenită, prin tradiţie, ziua oştirii româneşti, sărbătoa­rea celei mai statornice la dato­rie forţe: armata. Datina va fi cinstită şi mîine prin osîrdia Prefecturii judeţe­ne, aliindu-şi prinosul de­ recu­noştinţă al cetăţeanului mureşean patriot Memoria eroilor va fi cinstită prin coroane de flori la locurile veşnicei aduceri aminte. Iată orarul desfăşurării ceremo­­­­niilor: ora 8,30 — la Cimitirul eroilor români; ora 9,15 — la Troiţa eroilor martiri ai Revolu­ţiei din decembrie 1989; ora 9,45 — la Monumentul ostaşului ro­mân; ora 10,15 — la Cimitirul eroilor sovietici (de pe strada Verii); ora 12,30 — la Oarba de Mureş, unde vor fi prezenţi şi reprezentanţi ai Ministerului A­­părării Naţionale. Va oficia un sobor de preoţi, în frunte cu Prea Sfinţitul Andrei, episcop al Albei Iulia. La ora 16, — sfinţirea Primăriei oraşului Iernut, iar la ora 17 — un spectacol comemo­rativ la Casa de cultură a ora­şului. Giuluş, un sat prăvălit în­­tr-o vale cu deschidere pe două laturi. Un sat cu gospo­dari ce-şi duc traiul în credin­ţa strămoşească. O aşezare ce-şi are obîrşia în negura veacurilor. Pe la 1912 giuluşe­­nii şi-au înălţat o biserică.'' l­ăcaş de rugăciune şi închină­ciune, şi nu numai atît. Iată că, după ani clădirea bisericii ortodoxe române din satul Giuluş a fost renovată, prin actele de donaţie ale u­­nor buni creştini. O primeni­re binevenită şi necesară. Du­minică, 21 octombrie, în frun­te cu tînărul preot-paroh Pe­tru Giurgiu, un sobor de pre­oţi şi-au dat binecuvîntarea la sfinţirea bisericii din Giuluş. Fie ca dragostea sătenilor, credinţa lor în Dumnezeu, să vegheze liniştea acestui lăcaş de cult religios. După Sfînta Liturghie ţinu­tă în Biserica ortodoxă din comuna Ungheni, o parte din­tre credincioşi, împreună cu protopopul Gheorghe Şincan, preotul-paroh Gheorghe Man, Nicolae Medrea, preot-paroh la Cristeşti, s-au îndreptat spre şcoala din localitate un­de s-a oficiat o slujbă de sfin­ţire a acestui lăcaş de învăţă­­mînt. Despre legătura dintre cultură şi religie a vorbit pro­topop Gheorghe Şincan. în fi­nal, preotul Gheorghe Man a mulţumit invitaţilor şi tutu­ror celor prezenţi la sfinţirea Şcolii generale din comuna Ungheni. * în prezenţa protopopului Gheorghe Şincan, sîmbătă, 20­­ octombrie 1990, a fost sfinţită , Şcoala generală nr. 14 din Tir­­­­gu-Mureş. Au participat cadre­­ didactice, elevi şi părinţi. . ★ Duminică, 28 octombrie 1990, va avea loc sfinţirea Bisericii ortodoxe române din comuna Ceuaşu de Cîmpie. Consiliul parohial vă invită la acest mare eveniment. Grupaj realizat de DORIN BORDA ★ Citiţi în pagina a III-a: După 100 de zile de guvernare Situaţia actuală şi perspectivele economiei româneşti (!!!) Pe voi vă iubesc MOTTO: „Chiar dacă slava ierbii s-a stins pe veci, noi nu vom pregeta şi vom căta puteri în ce-a rămas“. Multe calamităţi se dezlăn­ţuie asupra firavei făpturi omeneşti. Prima mare inunda-­­ţie, din 1010, a fost una din­tre cele care ne-au pustiit, ne-au îngrozit, ea a pătruns pînă şi în aşternutul de la miezul nopţii, luindu-şi victi­mele. N-o să pot uita, Pista, cit e­­rai de amărît şi fără de pu­teri după lupta inegală cu apa rece, murdară, şi grea, care ţi-a cărat şi distrus aproape totul din casă. Ai fost prima făptură oropsită ce mi-a apă­rut in atelierul secţiei „elec­­trocalorice“ şi nu ştiam cum să mă apropii de tine pentru a destrăma o cîtime din sufe­rinţa care, se părea, te-a în­vins. După ce, cu o voce stinsă, mi-ai relatat cite ceva, am pornit împreună cu Minor Karcsi, Diósán Andor (meseri­aşi străluciţi ca şi tine) să dăm o mină de ajutor gospo­dăriei tale, care mai avea ce­va urme de asemănare cu o curte, cu o casă ... Treptat, ne-am înviorat, am băut o ţui­că şi în cîteva zile ai devenit optimist şi, mai ales, ne-ai răsplătit cu dragostea ta, ce ţi-a dat şi ţie forţă să te re­clădeşti. Apoi, după trei ani, v-am părăsit, însă oriunde mă în­tilneam cu voi, ceva­ ne lumi­na chipurile şi ne îmbrăţişam. Poate ştiţi, poate nu, însă la bucuria revederii noastre, e­­ram fericit şi pentru faptul că nu m-am lăsat convins de că­tre o rudă comunistă, care mi-a zis odată, la „maşini de calculat“, cam aşa: „ ... dom­nii... de ce daţi dreptate un­gurilor şi-i sancţionaţi pe ro­mâni? ..la care i-am re­plicat să nu-mi mai vină cu aşa ceva, atunci cînd trebuie pro­nunţată o sentinţă. De atunci au trecut două­zeci de ani şi nimeni şi nici­­cînd nu-mi poate stîlci amin­tirea şi dragostea ce o port. In scurt timp de la iadul din martie am fost cutremurat. Mi-am imaginat că în Piaţa Trandafirilor (acum cînd scriu aceasta, dacă ai fi ală­turi de mine, mi-ai şterge la­crima, eram faţă în faţă cu parul avîntat deasupra capului şi în traiectoria bitei, priviri­le noastre s-au intîlnit atita cît să ne putem opri, zguduiţi de ceea ce putea să se întîm­­ple. Spunîndu-vă toate acestea, vouă, Noth Ittvan, Minor Ka­roly, Diósán Andor, Bodor Károly, Bartha Tibi..., mă despovărez puţin de sub apă­sarea nemiloasă a vieţii. MIRCEA T. MORARIU ÎN INTERIORUL ZIARULUI: • Reporter prin „SATUL FETELOR FRUMOASE ŞI AL ŢĂ­RANILOR CU BIBLIOTECI“) • Majorarea preţurilor — măsură nedreaptă şi antipopulară; • E bun vinul? Bun, dar nu-il

Next