Cuvîntul Liber, octombrie-decembrie 1991 (Anul 3, nr. 194-256)
1991-10-24 / nr. 210
! Intervenţia domnului senator RADU CEONTEA în şedinţa Senatului din 14 octombrie 1991 Doamner şi domnilor, Am fost întrebat de către ziarişti şi ziariste, înainte de a începe această şedinţă, ce părere am? Am întrebat, despre ce să am părere? Despre cele ce se discută fierbinte pe coridoarele Parlamentului României! Desigur că presa este amatoare de senzaţii, este chiar viaţa presei — senzaţia — care poate să fie de o clipă, de o jumătate de oră, de o zi, de o săptămină şi nu trebuie să condamnăm curiozitatea gazetarilor. Dumnealor se bucură dacă prind o „vrabie* şi din asta îşi fac meseria. în ceea ce mă priveşte vreau să vă aduc la cunoştinţă şi dumneavoastră, sau să vă reamintesc, şi presei de asemenea, că, încă din primele trei săptămîni de viaţă parlamentară v-ara înfăţişat dumneavoastră, tuturor, şi presei, nu „vrabia“, pe care o caută astăzi — ca senzaţie — presa, ci o pasăre destul de ciudată, mare şi neagră — amestec între cioară şi corb! De data aceasta îmi îngădui să vă spun că mă consider a fi fost unul dintre aceia care, văzînd cu închipuirea o străveche gospodărie românească aşezată la margine de apă, presimte — Dumnezeu ştie cum — prin strămoşii lui, că undeva sus, în munte, va ploua, torentul va veni şi va încerca să zgîlţîie gospodăria zidită cu trudă. Atunci şi după aceea, organizaţia pe care, aşa cum am putut am condus-o — Vatra Românească — organizaţie care s-a născut nu din plictiseală, ci din necesitate social-istorică, atunci cînd după această organizaţie am găsit cu cale să înfiinţăm şi noi un partid printre cele cîteva sute cîta sînt, al 54-lea din România, s-au năpustit spre noi guri rele, sincere sau plăttite, acuzîndu-ne de extremism. Vă rog şi pe dumneavoastră, rog şi presa să ne cerceteze faptele noastre ale celor din Vatra Românească, ale celor din PUNR şi pe urmă să ne acuze, pentru că, trebuie să vă spun: Sînt puţin bucuros începînd de acum cîteva zile, începînd de acum cîteva săptămîni, cînd, tot aici am spus ce se încearcă în „secuime“, cînd vă văd şi pe dumneavoastră că începeţi să fiţi „extremişti“, şi nu numai pe dumneavoastră, majoritatea parlamentară de aici, oare dovediţi că ţara este pe mîini bune. Pe mîna cui să fie ţara dacă nu pe mîna acestui partid care a cîştigat covirşitor alegerile?! Dar a trebuit să primim încet, încet semnale de la partide mici, cum a fost şi încă mai este PUNR-ul ca să ne dăm seama că se „lucrează“ cu viclenie, nu de ieri, nu de azi şi nu se va isprăvi mîine această acţiune diversionistă împotriva ţării noastre! Să-mi îngădui să mă folosesc de cîteva date din istorie, de data aceasta materializate in experienţa de viaţă? Adică cum, adică cum să aflăm noi acum că există o grupare politică pe pămîntul secuiesc? Noi toţi, dacă sîntem normali, ştim că există secui care trăiesc pe pămîntul românesc şi nu români care trăiesc pe pă(Continuare în pag. a 2-a) Anil III. Nr. 210 (476) Redactor-șef 4 pagini Joi, 24 octombrie 1991 LAZAR LÁDÁKIG 3 lei TION INDEPENDENT Primariim,bolovanii rămîn ! — Mă Ilie, tu să fii cu oamenii, că tu aici rămii! — Nici pe vremea lui Ceauşescu n-am fost pleavă! Un sătean la redacţie, redacţia în sat. Modul de împărţire a pămîntului, soarta contestaţiilor, criteriile constituirii asociaţiilor agricole, autoritate şi autoritarism în munca primarului, recolta livezii — iată cîteva puncte fierbinţi pe ecranul actualităţii satului Dedrad, comuna Broş, în variantă interogativă, ni le-a sintetizat domnul Teodor Buţiu, nr. de cisă 169 A, invitindu-ne spre confirmare la faţa locului (fantelor). Faptele, în optica domniei sale, nu toţi cei in drept au primit pămint, făcîndu-şi foc abuzul; contestaţii ascunse, neajungind la judeţ; nu toţi doritorii au fost primiţi in asociaţie; recolta livezii a fost compromisă voit, primarul taie şi spînzură, iar oamenii „se tem, nu-şi fac de lucru . Fără a le comenta, părerile (opuse) adunate îl contrazic. Oamenii se tem şi nu prea. Cînd ai adevărul de partea ta, n-ai a te teme. Din păcate, nu totdeauna solia adevărului bate la uşa ziarului nostru! „No, servus, világ!". Ana Moldovan, nr. 4531 Soţul a fost brigadier 14 ani. A ţinut cu oamenii. Oamenii au ţinut la el. N-a fost beţiv. A lucrat. Cînd unul a băut, a luat el căruţa sau tractorul. Pus pe liber, a plecat. Hărşan a căutat oameni supuşi, ascultători. Nu i-a dat soţului nici măcar 50 de metri pătraţi. Cu livada, la Gostat sunt fructe, la asociaţie nu. Au fost arşi pomii cu chimicale. Acum domnu’ Gliga-i şi cu livada, şi cu pămîntu’, totu'! Ar fi om bun, da-i dirijat , primar. El dirijează toată suita. Oamenii îs manipulaţi că ce să zică. Destul că li-i frică. , Ruşinea-i a oamenilor, că se lasă. Cătălina Buţiu: Soţu’,a zis, nu o dată: „Mă Ilie, tu să fii cu oamenii, că tu aici rămîi!“. Unora le-a dat şi teren, altora nu. A. M.: Ai încuibat bine, şi gata! Pământ a rămas şi nelucrat. Şi oamenii-s de vină, nu primarul. L-au luat şi „no, servus, világ!“. „Eu sunt mic, nu ştiu nimic“. De la contabila asociaţiei agricole aflăm puţine, doar atît ştie (spune) că inginerul tînăr (Micloiu) a plecat de bună voie, că la cele 80 de ha livadă trebuie musai inginer specialist, că mai bine de jumătate satul este asociat, neprimiţi doar cei cu abuzurile cu vitele. D-na agent Mariana Mărcuş are o părere mai bună despre primar decit cei din Dedrad. Dacă ne-ar influenţa cît negru sub unghie prejudecata, am spune că e firesc, fiind supusă, slujbaşă a primăriei. Lamentabilă, în schimb, şi părerea sa despre campania agricolă de . .. seceriş în octombrie. Seceriş după recoltarea porumbului?! Principalul vinovat?: inginerul Banciu. Dar și... agen- MIHAI SUCIU (Continuare în pag. a 3 a) ,WA‘VAW,W//AVAV.,,V,,,V,VAVA\VAW,V,VAV,V.,,V.V.,,WA’.,,V.\S1',V^V.V,V.IV.,.V.V FARSĂ NP U1R IN PARLAMENTUL ROMÂNIEI Proiectatul referendum privind autonomia ţării secuilor, a declanşat, cum era şi firesc, luări de poziţii, mai mult sau mai puţin vehemente, din partea multor organizaţii politice şi nepolitice. SenatulRomâniei a fost, de această dată, la înălţime, ridicînd lise la nivelul unei camere superioare a Parlamentului. A fost o revelaţie, dacă în momente de adică supărare te mai poţi bucura, să-i asculţi pe domnii Gheorghe Dumitraşcu, Radu Ceontea, Vasile Văcaru. Din păcate, Camera Deputaţilor nu s-a ridicat, decit cu mici excepţii, deasupra nivelului preşedintelui ei. Domnul DanMarţian şi-a exprimat regretul (?) că unii dintre colegi nu şi-au cîntărit bine cuvintele. Dacă s-a simţit lezat de acuzaţiile aduse de acei colegi este un lucru bun pentru că proiectata autonomie a ţării secuilor este şi o urmare a gîndirii politice clarvăzătoare şi inestimabile a tovarăşului preşedinte al camerei, care a împuiat capul multora cu „modelul elveţian“. Dacă ideea a fost a domniei-sale sau a UDMR este o altă problemă, de altfel ne amintim că încă din februarie 1990, părinţii radicali ai unor copii „arieni“ de la Liceul „Bolyai-“ ne tot vorbeau cu patos de acest model. Domnul Dan Marţian şi extremiştii unguri nu pot şi nu puteau raţiona că Elveţia s-a format în alte condiţii istorice şi că în „ţara cantoanelor“ fiu trăieşte, încă, o minoritate maghiară. Iată că scenariul existent înainte de decembrie 1989 se pune în aplicare pas cu pas. Credem că UDMR a împins IOAN Fit ANDES (Continuare în pag. a 2-a) SVWJWJWW.Wi'.'.WJWAWWA'.WAWWWAWrtT.WA’AWWJWUS WWA W.W.V.W.V. Irmaresc îndeaproape ce se întîmplă in ultima vreme între cele două confesiuni: ortodoxă şi greco-catolică. Cugetînd îndelung asupra situaţiei nu-mi pot explica ce se doreşte din aceste neînţelegeri dintre noi, românii. Se doreşte o dezbinare a românilor de pe întreg cuprinsul ţării? Dar cui serveşte această dezbinare acum, cînd românii au nevoie de unire? Aş vrea să amintesc faptul că la 1848 cîţiva corifei ai neamului românesc au sesizat efectele dăunătoare ale dezfrînării religioase. Axente Sever spunea atunci: „Scopul părinţilor iezuiţi ca să-i înduplece pe români la unire fu politic, nu religios. Din cauză că prin numărul mare al catolicilor, unde erau şi uniţii, Uniţi cu Roma, sau cu ţara , să cîştige majoritatea în Guvern, Dietă, unde pierduseră din pricina calvinilor, a luteranilor“. Fraţilor noştri greco-catolici, fără a intra în polemică teologică, le spunem să nu se supere pe noi că nu-i putem urma. Am vrea, dar nu ne lasă rădăcinile. Ştim şi noi că biserica catolică este o biserică bogată, puternică şi frumoasă. Şi naţiunile germana, engleză, franceză etc. sunt bogate, frumoase, puternice, dar nu sînt ale noastre. Noi ne-am născut români ortodocşi. Ne iubim, in primul rînd, neamul nostru si ne mîntuim in biserica strămoşească. Prea mult îi iubim pe moldoveni, pe olteni, pe toţi românii din celelalte ţinuturi, nu ne putem rupe de ei! Prea mult ne iubim monumentele istorice, nu putem spune că nu sunt ale noastre, ale ortodocşilor. Prea mult ne iubim trecutul, nu ne putem lepăda de el. Ei catatolicii, vor să fie uniţi cu roma, noi vrem să fim uniţi cu ţara! Unde greşim? Transilvania nu este un spaţiu de sfîşiere. Duşmanii noştri au deschis gura împotriva noastră. Să dăm dovadă de iubire. Dacă iubire nu e, cum să fie înţelegere? Cele două confesiuni nu trebuie să se hazardeze în fapte necugetate, pentru că ele pot genera adevărate conflicte cu urmări grave. Or, noi, cei ce gîndim româneşte, nu dorim un război confesional. Numai asta ne mai lipseşte! MARIN CALDARARIU corespondent Ce este şeful aşa-zisului „guvern transilvănean în emigraţie"? Se ştie că, la mijlocul lunii septembrie a.c., '■*, ziarele din Ungaria, apoi toată presa internaţională au anunţat constituirea la Budapesta a aşa-zisului „guvern transilvănean în emigraţie“. Şeful acestui grup s-a aidenumit un „vorbitor“ de limba română pe nume Dan Zaharia. Iată cîteva date biografice — preluate din ziarul „Adevărul“ — ale acestui „şef“. Dan Zaharia s-a născut în 1946, la Braşov, şi este absolvent al Liceului militar din Breaza. A fost admis la Şcoala de ofiţeri „Leontin Sălajan“ din Braşov, de unde a fost însă exmatriculat, după care a urmat cursurile Facultăţii de electrotehnică din Bucureşti, pe care le-a abandonat, fără a susţine examenul de stat. După acest abandon şcolar, Dan Zaharia s-a aventurat în săvârşirea a numeroase infracţiuni. In perioada 1974—1990, el a fost condamnat de mai multe ori la închisoare. Astfel, în anul 1974, Judecătoria Făgăraş l-a condamnat la 1,2 ani, pentru trafic de influenţă. în 1982 este condamnat de Judecătoria din Braşov la 4 luni închisoare, potrivit Decretului 153/1970. Un an mai tîrziu, Judecătoria din Slobozia îl condamnă la 1 an de muncă corecţională pentru abandon de familie. în august 1983, Dan Zaharia este iarăşi condamnat la un an închisoare, pentru două infracţiuni de înşelăciune, în septem(Continuare în pag. a 2-a) NU UITAŢI ABONAMENTUL ! Cititorilor fideli ai cotidianului fiestru şi celor care vor să devină le aducem aminte că pînă la 29 octombrie a.c., pot încheia abonamente la „CUVINTUL LIBER“. Reţineţi avantajul de a avea reunite, într-o publicaţie, numeroase ştiri din judeţ în exclusivitate, precum şi principalele evenimente pe scurt din ţară şi de pe mapamond. Ca ziar independent, de informaţie şi opinie, cotidianul stă la dispoziţia tuturor mureşenilor.