Cuvîntul Liber, octombrie-decembrie 1991 (Anul 3, nr. 194-256)

1991-10-24 / nr. 210

! Intervenţia domnului senator RADU CEONTEA în şedinţa Senatului din 14 octombrie 1991 Doam­n­e­­r şi domnilor, Am fost întrebat de către ziarişti şi ziariste, înainte de a începe această şedinţă, ce părere am? Am întrebat, des­pre ce să am părere? Despre cele ce se discută fierbinte pe coridoarele Parlamentului Ro­mâniei! Desigur că presa este amatoare de senzaţii, este chiar viaţa presei —­ senzaţia — care poate să fie de o cli­pă, de o jumătate de oră, de o zi, de o săptămină şi nu trebuie să condamnăm curio­zitatea gazetarilor. Dumnealor se bucură dacă prind o „vrabie* şi din asta îşi fac meseria. în ceea ce mă priveşte vreau să vă aduc la cunoştinţă şi dumneavoastră, sau să vă reamintesc, şi pre­sei de asemenea, că, încă din primele trei săptămîni de via­ţă parlamentară v-ara înfăţi­şat dumneavoastră, tuturor, şi presei, nu „vrabia“, pe care o caută astăzi — ca senzaţie — presa, ci o pasăre destul de ciudată, mare şi neagră — amestec între cioară şi corb! De data aceasta îmi îngă­dui să vă spun că mă consider a fi fost unul dintre aceia care, văzînd cu închipuirea o străveche gospodărie româ­nească aşezată la margine de apă, presimte — Dumnezeu ştie cum — prin strămoşii lui, că undeva sus, în munte, va ploua, torentul va veni şi va încerca să zgîlţîie gospodăria zidită cu trudă. Atunci şi du­pă aceea, organizaţia pe care, aşa cum am putut am con­­dus-o — Vatra Românească — organizaţie care s-a născut nu din plictiseală, ci din necesi­tate social-istorică, atunci cînd după această organizaţie am găsit cu cale să înfiinţăm şi noi un partid printre cele cîteva sute cîta sînt, al 54-lea din România, s-au năpustit spre noi guri rele, sincere sau plăttite, acuzîndu-ne de extre­mism. Vă rog şi pe dumnea­voastră, rog şi presa să ne cerceteze faptele noastre ale celor din Vatra Românească, ale celor din PUNR şi pe ur­mă să ne acuze, pentru că, trebuie să vă spun: Sînt pu­ţin bucuros începînd de acum cîteva zile, începînd de acum cîteva săptămîni, cînd, tot aici am spus ce se încearcă în „se­cuime“, cînd vă văd şi pe dumneavoastră că începeţi să fiţi „extremişti“, şi nu numai pe dumneavoastră, majoritatea parlamentară de aici, oare do­vediţi că ţara este pe mîini bune. Pe mîna cui să fie ţara dacă nu pe mîna acestui par­tid care a cîştigat covirşitor alegerile?! Dar a trebuit să primim încet, încet semnale de la partide mici, cum a fost şi încă mai este PUNR-ul ca să ne dăm­ seama că se „lu­crează“ cu viclenie, nu de ieri, nu de azi şi nu se va isprăvi mîine această acţiune diversio­nistă împotriva ţării noastre! Să-mi îngădui să mă folosesc de cîteva date din istorie, de data aceasta materializate in experienţa de viaţă? Adică cum, adică cum să aflăm noi acum că există o grupare po­litică pe pămîntul secuiesc? Noi toţi, dacă sîntem normali, ştim că există secui care tră­iesc pe pămîntul românesc şi nu români care trăiesc pe pă­(Continuare în pag. a 2-a) Anil III. Nr. 210 (476) Redactor-șef 4 pagini Joi, 24 octombrie 1991 LAZAR LÁDÁKIG 3 lei TIO­N INDEPENDENT Primarii­­m,bolovanii rămîn ! — Mă Ilie, tu să fii cu oamenii, că tu aici rămii! — Nici pe vremea lui Ceauşescu n-am fost pleavă! Un sătean la redacţie, redacţia în sat. Modul de împărţire a pă­­mîntului,­ soarta contestaţiilor, criteriile constituirii asociaţiilor agricole, autoritate şi autoritarism în munca primarului, recolta li­vezii — iată cîteva puncte fier­binţi pe ecranul actualităţii sa­tului Dedrad, comuna Broş, în variantă interogativă, ni le-a sin­tetizat domnul Teodor Buţiu, nr. de c­isă 169 A, invitindu-ne spre confirmare la faţa locului (fante­lor). Faptele, în optica domniei sale, nu toţi cei in drept au pri­mit pămint, făcîndu-şi foc abu­zul; contestaţii ascunse, neajun­­gind la judeţ; nu toţi doritorii au fost primiţi in asociaţie; recol­ta livezii a fost compromisă voit, primarul taie şi spînzură, iar oa­menii „se tem, nu-şi fac de lu­­cru . Fără a le comenta, părerile (opuse) adunate îl contrazic. Oa­menii se tem şi nu prea. Cînd ai adevărul de partea ta, n-ai a te teme. Din păcate, nu totdeau­na solia adevărului bate la uşa ziarului nostru! „No, servus, világ!". Ana Mol­dovan, nr. 4531 Soţul a fost bri­gadier 14 ani. A ţinut cu oamenii. Oamenii au ţinut la el. N-a fost beţiv. A lucrat. Cînd unul a băut, a luat el căruţa sau tractorul. Pus pe liber, a plecat. Hărşan a căutat oameni supuşi, ascultă­tori. Nu i-a dat soţului nici mă­car 50 de metri pătraţi. Cu li­vada, la Gostat sunt fructe, la a­­sociaţie nu. Au fost arşi pomii cu chimicale. Acum domnu’ Gli­­ga-i şi cu livada, şi cu pămîntu’, totu'! Ar fi om bun, da-i diri­jat , primar. El dirijează toată suita. Oamenii îs manipulaţi că ce să zică. Destul că li-i frică. , Ruşinea-i a oamenilor, că se lasă. Cătălina Buţiu­: Soţu’­­,­a zis, nu o dată: „Mă Ilie, tu să fii cu oamenii, că tu aici rămîi!“. Uno­ra le-a dat şi teren, altora nu. A. M­­.: Ai încuibat bine, şi gata! Pământ a rămas şi nelucrat. Şi oamenii-s de vină, nu primarul. L-au luat şi „no, servus, világ!“. „Eu sunt mic, nu ştiu nimic“. De la contabila asociaţiei agrico­le aflăm puţine, doar atît ştie (spune) că inginerul tînăr (Miclo­­iu) a plecat de bună voie, că la cele 80 de ha livadă trebuie musai inginer specialist, că mai­ bine de jumătate satul este aso­ciat, neprimiţi doar cei cu­ abu­zurile cu vitele. D-na agent Mariana Mărcuş are o părere­ mai bună despre primar decit cei din Dedrad. Da­că ne-ar influenţa cît negru sub unghie prejudecata, am spune că e firesc, fiind supusă, slujbaşă a primăriei. Lamentabilă, în schimb, şi părerea sa despre campania agricolă de . .. seceriş în octom­brie. Seceriş după recoltarea po­rumbului?! Principalul vinovat?: inginerul Banciu. Dar și... agen- MIHAI SUCIU (Continuare în pag. a 3 a) ,WA‘VAW,W//AVAV.,,V,,,V,VAVA\VAW,V,VAV,V.,,V.V.,,WA’.,,V.\S1',V^V.V,V.IV.,.V.V FARSĂ N­P U1R IN PARLAMENTUL ROMÂNIEI Proiectatul referendum pri­vind autonomia ţării secuilor, a declanşat, cum era şi firesc, luări de poziţii, mai mult sau mai puţin vehemente, din par­­tea multor organizaţii politi­ce şi nepolitice. Senatul­­României a fost, de această dată, la înălţime, ri­­dicînd lise la nivelul unei camere superioare a Parla­mentului. A fost o revelaţie, dacă în momente de adică supărare te mai poţi bucura, să-i asculţi pe domnii Gheor­­ghe Dumitraşcu, Radu Ceon­­tea, Vasile Văcaru. Din păca­te, Camera Deputaţilor nu s-a ridicat, decit cu mici ex­cepţii, deasupra nivelului pre­şedintelui ei. Domnul Dan­­Marţian şi-a exprimat regre­tul (?) că unii dintre colegi nu şi-au cîntărit bine cuvin­tele. Dacă s-a simţit lezat de­­ acuzaţiile aduse de acei co­legi este un lucru bun pentru că proiectata autonomie a ţării secuilor este şi o urmare a gîndirii politice clarvăză­toare şi inestimabile a tova­răşului preşedinte al camerei, care a împuiat capul multora cu „modelul elveţian“. Dacă ideea­ a fost a domniei-sale sau a UDMR este o altă pro­blemă, de altfel ne amintim că încă din februarie 1990, părin­ţii radicali ai unor copii „ari­eni“ de la Liceul „Bolyai-“ ne tot vorbeau cu patos de acest model. Domnul Dan Marţian şi extremiştii unguri nu pot şi nu puteau raţiona că Elve­ţia s-a format în alte condiţii istorice şi că în „ţara cantoa­nelor“ fiu trăieşte, încă, o minoritate maghiară. Iată că scenariul existent înainte de decembrie 1989 se pune în aplicare pas cu pas. Credem că UDMR a împins IOAN Fit ANDES (Continuare în pag. a 2-a)­­ SVWJWJWW.Wi'.'.WJWAWWA'.WAWWWAWrtT.WA’AWWJWUS WWA W.W.V.W.V. I­rmaresc îndeaproape ce se­­ întîmplă in ultima vreme între cele două confesiuni: orto­doxă şi greco-catolică. Cugetînd îndelung asupra situaţiei nu-mi pot explica ce se doreşte din aceste neînţelegeri dintre noi, românii. Se doreşte o dezbinare a românilor de pe întreg cuprin­sul ţării? Dar cui serveşte aceas­tă dezbinare acum, cînd românii au nevoie de unire? Aş vrea să amintesc faptul că la 1848 cîţiva corifei ai neamu­lui românesc au sesizat efectele dăunătoare ale dezfrînării reli­gioase. Axente Sever spunea a­tunci: „Scopul părinţilor iezuiţi ca să-i înduplece pe români la unire fu politic, nu religios. Din cauză că prin numărul mare al catolicilor, unde erau şi uniţii, Uniţi cu Roma, sau cu ţara , să cîştige majoritatea în Guvern, Dietă, unde pierduseră din pri­cina calvinilor, a luteranilor“. Fraţilor noştri g­reco-catolici, fără a intra în polemică teolo­gică, le spunem să nu se supere pe noi că nu-i putem urma. Am vrea, dar nu ne lasă rădăcinile. Ştim şi noi că biserica catolică este o biserică bogată, puternică şi frumoasă. Şi naţiunile germa­na, engleză, franceză etc. sunt bogate, frumoase, puternice, dar nu sînt ale noastre. Noi ne-am născut români ortodocşi. Ne iu­bim, in primul rînd, neamul nostru si ne mîntuim in biserica strămoşească. Prea mult îi iubim pe moldoveni, pe olteni, pe toţi românii din celelalte ţinuturi, nu ne putem rupe de ei! Prea mult ne iubim monumentele is­torice, nu putem spune că nu sunt ale noastre, ale ortodocşilor. Prea mult ne iubim trecutul, nu ne putem lepăda de­ el. Ei cat­a­tolicii, vor să fie uniţi cu r­­oma, noi vrem să fim uniţi cu ţara! Unde greşim? Transilvania nu este un spa­ţiu de sfîşiere. Duşmanii noştri au deschis gura împotriva noas­tră. Să dăm dovadă de iubire. Dacă iubire nu e, cum să fie în­ţelegere? Cele două confesiuni nu trebuie să se hazardeze în fapte necugetate, pentru că ele pot genera adevărate conflicte cu urmări grave. Or, noi, cei ce gîndim româneşte, nu dorim un război confesional. Numai asta ne mai lipseşte! MARIN CALDARARIU corespondent C­­e este şeful aşa-zisului „guvern transilvănean în emigraţie"? Se ştie că, la mijlocul lunii septembrie a.c., '■*, ziarele din Ungaria, apoi toată presa interna­ţională au anunţat constituirea la Budapesta a aşa-zisului „guvern transilvănean în emigraţie“. Şeful acestui grup s-a aidenumit un „vorbitor“ de limba română pe nume Dan Zaharia. Iată cîteva date biografice — preluate din ziarul „Adevărul“ — ale acestui „şef“. Dan Zaharia s-a născut în 1946, la Braşov, şi este absolvent al Liceului militar din Breaza. A fost admis la Şcoala de ofiţeri „Leontin Să­­lajan“ din Braşov, de unde a fost însă exma­triculat, după care a urmat cursurile Facultăţii de electrotehnică din Bucureşti, pe care le-a abandonat, fără a susţine examenul de stat. După acest abandon şcolar, Dan Zaharia s-a aventurat în săvârşirea a numeroase infracţiuni. In perioada 1974—1990, el a fost condamnat de mai multe ori la închisoare. Astfel, în anul 1974, Judecătoria Făgăraş l-a condamnat la 1,2 ani, pentru trafic de influenţă. în 1982 este condamnat de Judecătoria din Braşov la 4 luni închisoare, potrivit Decretului 153/1970. Un an mai tîrziu, Judecătoria din Slobozia îl condam­nă la 1 an de muncă corecţională pentru aban­don de familie. în august 1983, Dan Zaharia este iarăşi condamnat la un an închisoare, pen­tru două infracţiuni de înşelăciune, în septem­(Continuare în pag. a 2-a) NU UITAŢI ABONAMENTUL ! Cititorilor fideli ai cotidianului fiestru şi celor care vor să devină le aducem aminte că pînă la 29 octombrie a.c., pot încheia abonamente la „CUVINTUL LIBER“. Reţineţi avantajul de a avea reunite, într-o publicaţie, numeroase ştiri din judeţ în exclusivitate, precum şi principalele evenimente pe scurt din ţară şi de pe mapamond. Ca ziar independent, de informaţie şi opinie, cotidianul stă la dispoziţia tuturor mureşenilor.

Next