Cuvîntul Liber, octombrie-decembrie 1992 (Anul 4, nr. 193-251)

1992-12-04 / nr. 238

DE LA PARLAMENTUL ROMÂNIEI TREI PUNCTE DE VEDERE I­ntr-o retrospectivă a evenimentelor derulate pe parcursul trecutei săptămîni, în afara celui prilejuit de sărbătoa­rea reîntregirii neamului, trei din ele ar mai putea fi îndrep­tăţite a fi selectate, prin semnificaţia lor, însumînd cele văzute şi, mai ales, nevăzute. 1. Cu toate că au ameninţat seniorial şi mustrător, ca un bunic sfătos, cu degetul arătător întins spre o naţiune răb­­durie, românii au dovedit că au şi domnia, şi îngăduinţa, generate de proverbiala ospitalitate a unui popor talentat, gri­juliu să ocolească ocazia de a-l primi cu adversitatea zgomo­toasă a unei vecine capitale mai de la Vest, dar cu pretenţii ceva mai.........europene“, pe dl. Tom Lantos, care, cu făţişe sentimente antiromâneşti, a condus bătălia pentru neacorda­­rea clauzei naţiunii celei mai favorizate ţării noastre. Ca şi dl. senator Verestoy Attila, care, în cuvîntul la adunarea so­lemnă prilejuită de Ziua Naţională a României, se făcea că uită chiar Dină­ui oferta de reciprocitate a unui regim pentru minorităţi, din moment ce Declaraţia de la Alba Iulia, din 1 Decembrie 1918, rămîne o mină întinsă în deşert peste apa Tisei, neonorată tocmai de vecinii vestici, domnul Tom Lantos, mai-marele responsabil cu problema minorităţilor In Congre­sul american, venise şi el la Bucureşti — după ce şi doamna Erna Hennicot Schoepges, preşedinta Camerei Deputaţilor Ma­relui Ducat de Luxemburg, vede o ţară „sfîşiată de proble­mele minorităţilor“ , cu vădita intenţie de a n­e trage niţeluş de urechi. Numai că a aterizat cu ideile lui şi s-a întors cu cele dictate de o realitate neaflată, o clipă măcar, sub sem­nul dubiului. Privind, apoi, un pic spre convulsiile Germa­niei reunificate, oala care dă în­ foc mai nou din cauza por­nirilor xenofobe, congresmanul american s-a convins, poate, că avem o Constituție la nivelul standardelor europene, că acei care confundă minoritatea cu poporul zadarnic se zbat ca unii să fie mai egali decit alţii, substituind drepturile in­dividuale cu cele colective. Aici, în ţara aflată într-o dublă lazAr lAdariu (Continuare în pag. a 3-a) Vineri, 4 decembrie 1992 Redactor-şef LAZAR lAdariu COTIDIAN MURESEAN DEMOCRATIC SI INDEPENDENT 4 pagini, 10 Ioi Stimalele noastre iluzii NU CRED! CRED... Nu cred că se poate cîştiga cinstit un milion (1.000.000) de lei ; din muncă vreau să spun, munca ta şi nu însuşită sudoa­rea frunţii sau braţelor altuia ! Iertată fie-mi îndrăzneala de a-l contrazice la n­ost capitol pe proaspătul prim-ministru al Gu­vernului, care crede că se poa­te şi chiar e bine să se. Aser­ţiunea îmi rememorează o ipo­crizie similară a odiosului, care îndemna să nu ne temem dacă se îmbogăţesc ţăranii. Ne-am mai prins inima, atunci,­­iar domniile lor s-au îmbogăţit, cei mai mulţi, cu... împărăţia Ce­rului ! Dar să revin la oile noastre negre (oile de noi ? !). Nu cred că e tocmai comod să baţi calea Istanbulului, nici ca bărbat­, cu atît mai puţin ca sex frumos. Să vinzi şi să te vinzi, pentru ca, întors, să vinzi te miri ce, de calitate îndoielni­că, spre a conferi sens pragma­tic zicalei „Noi şi lada de gu­noi“. A Europei, a Terrei . . . Bani să iasă ! Ce contează că păcă­leşti DC unul-altul, că acumulezi (primitiv) capital De seama să­răcirii semenului ? Nu cred în protecţia socială, cum nu cred nici în drepturi colective. Cred în drepturile o­­mului, în necesitatea protejării omului năpăstuit în jungla a­­cumulării primitive de capital, dacă tot n-a fost scris să tre­cem de la socialism la capita­lism, abia trecuţi de la capita­lism la socialism. Or, la noi, plinea subvenţionată de stat o are cu acelaşi preţ şi şomerul, şi miliardarul. Şi porcul, fiind cea mai ieftină hrană porcească. Nu cred că a fost tocmai in­spirată (nici întîmplătoare !) su­pralicitarea fenomenului handi­capaţilor, reducerea imaginii o­­mului acestei ţări la un portret robot dominat de infirmitate. Tot felul de ciocli s-au înfrup­tat hulpav din tot felul de aju­toare (şi nu handicapaţii adevă­raţi şi atestaţi !), în vreme ce copiilor geniali ai României li s-a cam întors spatele. Proliferează vertiginos cerşe­toria. Scormonitul în gunoaie a devenit activitate cotidiană, îna­inte, dacă vedeai la o săptămî­­nă un asemenea „profesionist“. Eram mici şi mulţi copiii în fa­milia tatălui meu pe cînd ne speria să grij­im pîinea, să n-o risipim, că vine ea vremea cînd vom scormoni în gunoaie s-o a­­flăm. La „roadele“ colectivizării se referea tata, neavînd viziunea vremurilor „scormonitoare“ post­­comuniste. La capitalismul nos­tru de azi nu îndrăznea să-şi salte visul. Uite că sîntem pe-a­­proape ... Cred că genocidul nu-i depar­te de noi. Dar mai cred în inte­ligenţa şi spiritul acestui popor, care a supravieţuit unor vre­muri şi mai infirme. Dar ce ru­şine pentru un, neam care lasă savanţii să „promoveze“ în vîn­­­zător de aprozar (am toată sti­ma pentru meseria numită !). Acuză unii că ne pleacă inte­ligenţa în străinătate, că expor­tăm ... fosfor. Preferabil, înscri­­indu-şi truda minţii în ideea continuităţii ascendente , cei mai mulţi şi acolo reprezintă ţara. Cu cinste, în vreme ce alţii, trimişi oficial, îi fac ire­parabile deservicii. Bişniţează, chiar elite intelectuale fiind, bîrfesc ţara, care le plăteşte în MIN­AI SUCIU (Continuare în pag. a 2-a) CU GÎNDUL LA­­„CEI MAI TRIŞTI CA NOI“ -ti Prin hotărîre a UNESCO şi ONU, din acest an, ziua de 3 decembrie va căpăta o mar­că distinctă în curgerea ca­lendarului, ca ZIUA INTER­NAŢIONALA A PERSONA­LULUI HANDICAPAT, în notă specifică, şi în ju­deţul Mureş, prin grija in­spectoratului de specialitate, zilei de ieri i s-a conferit ne­cesarul plus de afectivitate, imbrăţişînd toate vârstele su­ferinţei. Felicitări­ şi urări, daruri. Sponsori care „văd“ şi dincolo de propriul buzu­nar (interes) —­ fie persoane, fie organizaţii neguverna­­mentale — nu s-au prefăcut că uită evenimentul. Aşa cum, şi în celelalte zile de bucurie pe care le enunţă calendarul acestei luni, nu va trebui să-l uităm. Cu cit e mai mare fericirea şi bunăs­tarea, cu atît mai consistentă şi „fărîma“ ce poate fi în­toarsă spre eşaloanele nefe­ Corespondenţă din Budapesta Simplă coincidență ? în dimineaţa zilei de 1 de­cembrie, elevii şi profesorii Liceului „Nicolie Bălcescu“ din Jula — singu­rul liceu cu limba de predare română din Ungaria — au avut surpriza să constate că cineva a arun­cat cu ouă în geamurile şi uşa de la intrarea în clădire. Apoi, după numai cîteva ore, poliţia i-a evacuat pe elevi în urma unui anunţ telefonic anonim care pretindea că în clădirea liceului a fost pla­sată o bombă. Faptul că to­­■ tul s-a întîmplat de 1 De­cembrie — Ziua Naţională a României — constituie, pro­babil, o simplă coincidenţă. După cum o , simplă coinci­denţă există şi între titula­tura Liceului „Nicolae Băl­cescu“ — liceu cu limba de predare română — şi reali­tatea că, aici, singura mate­rie care se studiază în limba română este limba română. In Ungaria preţul ouălor variază între 7 şi 8 forinţi bucata, conform legilor eco­nomiei de piaţă. O convorbi­re de la un telefon public se poate efectua cu o monedă de 5 forinţi. De unde se poa­te vedea care este avantajul de a-ţi permite orice,­­făcînd chiar glume de prost gust cu lucruri cu care nu e voie să se glumească. DORIN SUCIU Am văzut cu ochii mei.■■■ Aşteptam, printre prea mulţi, începerea tăţîi de depunere a coroane­lor la statuia lui Mîhaţ Vi­teazul din Alba-Iuîîa. Mulţi eram noi, mureşenii noi, cei care ne-am sculat la ora 2 noaptea, ca să fim acollo unde ne-a tras sufletul de români. Am uitat de oboseală, am uitat de frig şi chiar am stri­gat de bucurie cînd am vă­zut sosirea delegaţiei Uniunii Vatra Românea­­ă. Şi am­­fosit convins, d-le Băciuţ, că veţi filma, dar n-aţi făcut-o, momentul cînd delegaţia Ve­trei Româneşti depunea co­roana­ de flori. Mai mult, v-am văzut cum aţi lăsat a­­paratul de filmat in jos, ca şi cum nici măcar nu l-aţi fi cunoscut. Apoi, tare nedumerit am fost, cînd am văzut colajul pe care l-aţi transmis la e­­misiunea Actualităţi a TVR, în seara zilei de 1 Decem­brie 1992. * La Alba-Iulia am fost şi am văzut, cu ochii mei, că domnii Coposu şi Constanti­­nescu au ajuns, cu a lor co­roană, în faţa Catedralei Re­întregirii, cu mai bine de o jumătate de oră după termi­narea festivităţii de depunere, de coroane. Ce bine le-aţi mai lipit, ca pe bandă. Cu cine aţi făcut „conven­ţie“ domnule Băciuţ? Un mureşean la Alba-Iulia Salonul mureşean de carte şi tipărituri Societatea scriitorilor, edi­torilor şi tipografilor mure­şeni, cu sediul în strada Po­ligrafiei nr. 3, organizează, in ziua de 11 decembrie, ora 11, la Librăria „Mihai Emi­­nescu“ din Tîrgu-Mureş, Sa­lonul­­mureşean de carte şi tipărituri şe anunţă toate so­cietăţile, editurile, ziarele şi revistele mureşene, care do­resc să participe la acest sa­lon cu exponate proprii (căr­ţi, publicaţii, calendare, i­­lustrate, felicitări, ş.a.), că Îşi vor putea prezenta mate­rialul expoziţional pînă în ziua de 9 decembrie, la se­diul librăriei. Pentru relaţii suplimentare puteţi suna la telefoanele : 0954/1.42.46, 2.66.05, 5.60.31. SEMNIFICAŢIA RESTAURĂRII UNEI INSCRIPŢII începutul secolului al XX-lea debuta pentru municipiul nostru cu tendinţe şi realizări care mar­cau faza de declin a Imperiului austro-ungar. Semnele tot mai vă­dite ale disoluţiei au determinat o reacţie de afirmare şi eterni­zare, prin simboluri şi monumen­te, a tendinţelor Ungariei impe­riale. Unul dintre aceste monumente, cel mai reprezentativ, a fost sta­tuia ecvestră a regelui Matei Cor­vin, opera artistică a lui Janos Fadrusz, dezvelită în 1902. Regele Ungariei din perioada 1458—1490 — care a însemnat o perioadă de consolidare a statului ungar, de progrese economice şi afirma­rea culturii umaniste *— a fost recunoscut şi considerat ca cel mai mare rege al Ungariei. Toc­mai de aceea, statuia îl înfăţi­şează într-o poziţie maiestuoasă, apoteotică, regele apărînd ca un personaj grandios şi invincibil. GN­EORGI­E FUNAR, primarul municipiului Cluj-Napoca (Continuare în pag. a 3-a) IN ATENŢIE , LEGEA ilIVĂţĂMiNTIM (I) A fost dat publicităţii proiectul Legii învăţămîntului, adoptat în cadrul Comisiei pentru învăţămînt, ştiinţă, tineret şi sport din legis­latura ifllterioară. Proiectul urmează să fie dezbătut şi adoptat în actualul Parlament al­ României, după ce va fi discutat la nivelul unităţilor de învăţămînt preuniversitar şi universitar. Prezentăm în cele ce urmează, unele prevederi ale noului proiect de act normativ. • Toţi cetăţenii României, in­ toate nivelurile şi formele de diferent de oricine socială se v. Invătămînt­e Trvăţămîntul pe­tru toţi copiii şi tinerii pînă la vîrsta de 16 ani • Învăţămîntul de toate gradele se desfăşoară în limba română, al cărei stu­diu şi însuşire ca limbă oficială de stat sînt obligatorii pentru toţi cetăţenii români indiferent de naţionalitate • Dreptul per­soanelor aparţinînd minorităţilor naţionale de a învăţa limba lor maternă şi dreptul de a putea fi instruite în această limbă sunt garantate • Documentele şcola­re oficiale, atît în învăţămîntul de stat, cit şi în cel particular, se redactează în limba română TT IC1 A XT /I C 1 XTnTT

Next