Cuvîntul Liber, octombrie-decembrie 1992 (Anul 4, nr. 193-251)

1992-10-24 / nr. 210

Alegerile parlamentare şi pre­zidenţiale din 27 septembrie au relevat, dincolo de manifestările zgomotoase ale campaniei elec­torale, raportul real de forţe dintre diferite partide şi gru­­­­puri politice. Cel de-al doilea tur de scrutin al „prezidenţiale­lor“, din 11 octombrie, a clari­ficat şi opţiunea electoratului pentru magistratura supremă a ţării. ..noul­ preşedinte al Ro­mâniei fiind tot domnul Ion I­­liescu­, care a întrunit peste 61 de ore aşa ceva ! Dimpotrivă, e­­lectoratul român (inclusiv cel din marile oraşe) şi-a exprimat cu claritate şi discernămînt op­ţiunile politice.­ Unii analişti ai vieţii politice româneşti relevă „victoria stîn­­gii“ în cadrul alegerilor parla­mentare. Intr-adevăr, Frontul Democrat al Salvării Naţionale — cu orientare de centru-stinga — este partidul cel mai bine reprezentant atît în Camera De­putaţilor cît şi în Senat, dar nu dacă doreşte să participe la gu­vernarea ţării, în această pe­rioadă dificilă de criză econo­­mico-socială, sau preferă să se menţină în opoziţie. Şi totuşi, ţara are nevoie de un Guvern puternic, viabil, cu o cît mai largă susţinere parlamentară. Partidele reprezentate în Parla­ment — sau o parte dintre a­­cestea — ar putea ajunge, prin negocieri serioase, responsabile, la o platformă comună de gu­vernare vizînd stoparea declinu- VOM AVEA UN GUVERN VIABIL ? la sută din voturile exprimate. După cum au apreciat observato­­rii din ţari şi de peste liniare, alegerile au fost libere şi corec­te­Este semnificativ faptul că din 144 de partide care s-au declarat „active“ din punct de vedere politic, doar 88 au prezentat lis­te prop­ii de candidați, însă nu­mai 12 dintre ele sunt reprezen­tar în Camera Deputaților. Ma­joritatea partidelor n-au putut trece pragul de 2 procente pre­văzut de legea electorală. Din păcate, liderii unor partide care n-au obținut rezultatele scontate, în loc să-și analizeze autocritic activitatea şi să-şi contabilizeze corect gafele politice, au născo­cit tot­ felul de „fraude“, acu­­zînd poporul român de lipsă de maturitate. Desigur, nici vorbă deţine majoritatea absolută în nici una din aceste camere ale parlamentului. Alţi analişti con­sideră, dimpotrivă, că opoziţia (de dreapta, de centru-dreapta) s-a consolidat, a devenit mai puternică. Și că, oricum, avem un Parlament divizat, pulveri­zat, ceea ce face dificilă consti­tuirea unei echipe guvernamen­tale viabile. în aceste condiții se va ţine problema alcătuirii unui Guvern de coaliţie. Preşe­dintele Iliescu a avansat chiar ideea unui Guvern de uniune naţională. Dar partidele din Convenţia Democratică — sau unele dintre ele — nu par dis­puse, potrivit declaraţiilor făcu­te de liderii lor, să participe la un asemenea Guvern. Sau poate totuşi. .. . Desigur, este dreptul fiecărui partid parlamentar să decidă lui economic al ţării, consolida­rea democraţiei, continuarea re­formei (prin modalităţi şi în rit­muri „suportabile“) şi asigurarea unei solide protecţii sociale. Vom avea un asemenea Guvern puternic, viabil, capabil să scoa­tă ţara din criză printr-o poli­tică realistă şi prin acţiuni ho­­tărîte, responsabile ? Depinde de voinţa politică a partidelor de a încheia „alianţe“ şi a negocia un program comun de guverna­re, în pofida unor deosebiri i­­d­eologice şi programatice evi­dente, deci de măsura în care forţele reprezentate în Parla­ment, sau măcar unele dintre ele, sunt dispuse să pună intere­sele ţării mai presus de intere­sele înguste de partiei. ST. NEKANICKI Anul IV. Nr. 210 (722) Redactor-șef Simbătă, 24 octombrie 1992 L­ZA|­ LAll.XRIU 4 pagini, 10 lei COTIflI&N MURESEAN StIMlE?ENiJL P13 SCURT • Domnul ministru al in­dustriei, Dan Constantinescu, umblă prin hăţişul explicaţii­lor faţă de deţinătorii de au­toturisme, încercînd s-o scal­de, fără să arate deschis că o asemenea măsură trebuia cu­noscută direct de la sursă de toţi cetăţenii, căci benzina a­­fectează direct întregul meca­nism de transport. Această a­­titudine a nemulţumit întreaga masă a telespectatorilor prin ambiguitatea argumentelor privind preţul dublu al ben­zinei. • Ministrul de interne a de­clarat că în penitenciarele din România există 44.000 de deţi­nuţi. Oare aceasta nu înseamnă că s-a făcut prea puţin pentru a menţine ordinea de drept prin măsuri nu numai coerci­tive, ci si educative­! • în tara noastră se află o delegaţie a Confederaţiei Sin­dicale Mondiale a Muncii, care poartă un dialog cu sin­dicatele române pentru extin­(Continuare in pag. a 2-a) jMmi nemn“ îi jiîwsr pf dl. GvyiA nai Se­hi,a­m oraşul nostru dl. Gyula Horn, fost ministru de externe al Ungariei. Domnia­ sa a avut o serie de convorbiri cu notabilităţi ale oraşului, în ca­drul cărora ieri, 23 octombrie, a f­ost programată o întrevedere cu intelectuali, oameni de cultură mureşeni. In jurul orei 10, la sediul UDMR, unde au avut loc discuţiile, se aflau d-nii Marko Béla, senator UDMR, Borbely Ladislau, deputat, precum şi consilieri UDMR ai Primăriei. Erau prezenţi, de asemenea, o seamă de intelectuali maghiari. Invitată să participe la discuţii, presa a fost reprezentată de ga­zetari de la „Népújság“, Studio­­ul teritorial de radio Tîrgu- Mureş (în persoana d­-lui direc­tor Şerban Melinte) şi de la co­tidianul „Cuvîntul liber“. Scuzîndu-se pentru întîrziere, dl. Horn a specificat celor pre­zenţi că scopul demersului dom­­niei-sale îl reprezintă o infor­mare asupra problemelor concre­te ale maghiarimii trăitoare pe meleagurile noastre. Din păcate, n-am reuşit să aflăm care sunt aceste probleme, fiindcă, după aproximativ 10 minute de la începerea discuţiilor, dl. Melinte şi subsemnata am fost rugaţi cu o politeţe — e drept, ireproşa­bilă — să părăsim sala, deoarece pe dl. Horn îl „stînjeneşte“ pre­ ILEANA SANDU (Continuare în pag. a 2-a) .WAV.V.V.V.V.V.VIWi WAVAV. Lectură de 5 secunde Toamnă toamnă, toamnă, vreme de beţie... Candidaţii de peste ocean vorbesc de „consens naţional“ în dulce grai american. La London, încep mineriadele. Guvernul nostru minte... (luminată) scumpeşte benzina. „Că noi locului ne ţinem, cum am fost, aşa rămînem .. v/wwmvAWWAw, VWWVWWWlft 5 Gustul amar al benzinei Exi­genţa petrolului, ca bo­găţie in subsolul ţării, pare pentru români mai degrabă un blestem decit un dar. Deşi, după cîte ştim, am fost primii care i-am găsit între­buinţare, am reuşit să îi per­cepem valoarea abia atunci cînd era deja prea tîrziu. Nu-l mai avem îndestulător de mult timp, pentru că l-am cam prădat, oferindu-l altora aproape pe gratis. Apoi, la rîndul lor, aceştia, după ce i-au prins gustul, n-au mai aşteptat să le oferim, pen­tru că ni l-au luat cu de-a sila. Nemţii au făcut un întreg război mondial cu benzina rezultată din petrol, iar Hi­tler nu concepea imperiul său fără bogata fîntînă a României. Au venit apoi cei­lalţi, sovieticii, cu sovromu­­rile lor. Vă aduceţi, probabil, mulţi aminte de vestitele so­cietăţi mixte ,„sovrom-gaz“, „sovrom-petrol“, prin conduc­tele cărora s-a scurs spre Est, ce mai rămăseseră de la ceilalţi. Aşa se face că, a­­tunci cînd am fi avut cea mai mare nevoie de petrol, cînd industria românească începuse să se mişte, să-i prindă gustul, a trebuit să-l căutăm pe la alţii. Evident, nu suntem­ noi, ro­­mântii, cei mai în drept să ne plîngem de lipsa ţiţeiului, pentru că sondele noastre mai extrag circa 40 la sută din necesar. Ne plîngem pen­tru că, raportaţi la alţii, toc­mai existenţa lui ne-a pro­dus mari suferinţe. Bunăoară, ungurii, bulgarii şi cehii nu-i­ au deloc sau aproape deloc şi se descurcă mai bine. La ei, impactul crizei asupra vieţii cetăţeanului nu se sim­te atît de puternic. De ce ? Probabil pentru că „cei de sus“ au înţeles mai bine că, în actuala epocă, pentru o­­mul modern benzina are a­­­proape aceeaşi valoare ca a­­pa şi aerul. în această privinţă, Ceau­­şescu ne-a martirizat pur şi simplu. Nimeni nu poate ui­ta oribilul şi degradantul spectacol al fugii după ben- IOAN CISMAŞ (Continuare in pag. a 2-a) Slavă Armatei României! Copii tineri şi vîrstnici, femei şi bărbaţi au omagiat cu­­pioşenie, zilele acestea, eroismul şi jertfa supremă,ale ostaşilor români date în bătăliile pentru reîntregirea şi apărarea ţării, pentru neatîrnarea neamului. Ne-am întărit, totodată, în sentimentul tonic, că in Armată Română ne putem investi, pe deplin, nădejdile noastre pentru o Românie liberă, independentă şi suverană. (Desen de maior (r.) STELIAN A. CHIŢACU) Luni, 28 octomrie SFÎNTUL MARE MUCENIC DIMITRIS (DUMITRU) A trăit pe vremea împăraţilor romani Diocleţian şi Maximian Galeriu (284—311) şi era fiul voievodului cetăţii Tesalonicului. Părinţii l-au crescut în spiritul creştin, milostiv faţă de cei să­raci. După moartea tatălui, a devenit voievodul Tesalonicului, cîrmuind cu multă înţelepciune şi dreptate, propovăduind pe faţă dreapta credinţă şi aducînd pe mulţi la Hristos, fapt ce nu a fost pe placul împăratului Maximian. Fiind în închisoare, sfîntul Du­mitru l-a binecuvîntat pe tînă­ preot VASILE BOTA (Continuare în pag. a 2-a) i OUT Basic instinct. Vehemente pro­testele Ligii Lesbienelor, ca şi ale Ligii pentru Apărarea Virtu­ţii din SU­A la apariţia celebru­lui film. Mai păţită, trecută prin multe, hoaşca bătrînă, Europa, în care nu reuşim să intrăm şi noi, a fost mai tolerantă cu fil­mul olandezului Paul Verhoe­­ven. La noi doar cîţiva preoţi romargo-catolici, celibatari şi fă­ră fete-n casă, au încercat cî­­teva schiţe de protest. Calmaţi urgent de confraţi şi consumii • Ha, ha, ha ! Ce va fi cu „Ho­telul de lux“ al lui Piţa ? Nu-l va putea ocroti pe regizor nici... Leul de argint ! • încă un pas uriaş spre Europa ! Pentru in­formarea corectă a publicului MIHAI SUCIU (Continuare in pag. a 2-a)

Next