Cuvântul Liber, aprilie-iunie 1999 (Anul 11, nr. 63-126)

1999-06-11 / nr. 113

MCniTOMZlJlL PACEA 5 1 pace în Kosovo! E pace în întreaga Iugoslavie! După 78 de zile şi nopţi de bombardamente necontenite, huruitul avioanelor, şuieratul armelor ucigătoare, ţipătul sirenelor de alarmă au încetat. Dacă ar fi acum să îi credem pe înţelepţi, dacă tunurile au tăcut, ar trebui să înceapă muzele să cânte! Aşadar, după îndelungate şi anevoioase demersuri diplomatice ale celor trei emisari - Cernomârdin, Ahtisaari - Talbott, ale miniştrilor de externe ai celor şapte state industrializate şi Rusia, Tratatul de pace de la Rambouillet, impus, deci acceptat acum de nevoie de Iugoslavia, se aşază sub zodia speranţei. „Cotitura istorică", după terciul declanşat de NATO, care a intervenit, fără mandat,într-un stat suveran, uitând cu desăvârşire că înţeleptul fuge de război şi nu aţâţă focul cu sabia, s-a soldat cu mii de morţi şi răniţi, cu distrugeri incalculabile, cu suferinţe umane. După bombardamentele îngrozitoare, după „viaţa sinistră de 78 de zile", poporul sârb nevinovat se bucură că, în sfârşit, poate trăi normal. Cât convine sau nu armatei sârbe „principiul simultaneităţii" stabilit de la Köln, forţa internaţională de pace sub drapelul Naţiunilor Unite, se va vedea. Esenţial rămâne că Pactul de pace şi stabilitate pentru Balcani începe să devină o realitate. Important este că, prin Acordul de la Kumanovo, reprezentanţii militari ai NATO şi ai Belgradului s-au aşezat la masa tratativelor, punând o dramatică realitate sub lumina razei păcii. Văzută ceva mai d­e departe, ruina generală lăsată de război, flagelul care aduce cele mai mari nenorociri, care revoltă firea, identificân­­du-se cu miile de morţi, cu distrugerile imense, pentru a se ajunge, în final, în acelaşi punct, are învăţăminte uşor de intuit. Dacă generalii NATO nu cunosc adevărul că „războiul alimentează războiul", ar trebui să ştie măcar că, pentru cei care „stăpânirea străină este o profanare", „teritoriul unei naţiuni este cu totul altceva decât o proprietate obişnuită". Până una-alta, dacă e să ne luăm după judecăţile domnului Clinton, pacea atât de aşteptată, cât şi ajutoarele promise depind de retragerea trupelor armatei sârbe, în zece zile, de plecarea de la putere a lui Miloşevici, preşedinte democratic şi constituţional ales, totul de dragul unui fel de Berlin de după cel de-al doilea război mondial. Aşadar, războiul s-a terminat! Belgradul sărbătoreşte. Pacea aşteptată a sosit. O pace fără învinşi şi fără învingători, din moment ce dăinuie întrebările: A învins Miloşevici? A izbândit NATO? Va pierde Iugoslavia provincia Kosovo, aşezată sub protectorat internaţional? Oare ce se va mai întâmpla? Vor fi răzbunări? Vom trăi şi vom vedea. Rămâne, deocamdată, doar morala ştiută: „Când se războiesc bogaţii, cei care mor sunt săracii", dominată de marele şi incontestabilul adevăr rostit de Pericle: „Copacii tăiaţi se refac în scurtă vreme, dar oamenii morţi sunt pierduţi pentru totdeauna!" LAZĂR LĂDARIU O SĂPTĂMÂNĂ . V­E­DE greva Ieri, la Prefectura Mureş, s-a întrunit Comisia de dialog social pentru a discuta situaţia creată de greva generală în învăţământ, care afectează grav acest sfârşit de an şcolar. Cu toate că în judeţul Mureş greva nu a degenerat în proteste în plină stradă precum în alte judeţe, prefectul Dorin Florea dezaprobă acţiunea dascălilor care, între altele, „nu s-au gândit la copii şi părinţi" care n-au nici o vină că învăţământul nu dispune de un buget mai mare. în cadrul întâlnirii, a continuat disputa între prefect şi liderul sindicatului „Spiru Haret" Mureş, Ioan Săcărea, precizând că problemele cadrelor din învăţământ nu pot fi rezolvate pe plan local atâta timp cât ele se extind la nivel naţional, revendicările fiind „absolut corecte”. „în calitate de lider, am sarcina să organizez o manifestare pe care dascălii au a cerut-o şi nu vom înceta greva decât atunci când la nivel central se ajunge la un consens", spune Ioan Săcărea. Pe de altă parte, preşedintele executiv al Uniunii judeţene a Sindicatelor Libere este de părere că partenerii sociali au dat dovadă de intoleranţă. „Am asistat la un dialog al surzilor, nici una dintre părţi nu a admis ca partenerul de dialog să aibă dreptate. Situaţia din învăţământ este dramatică, iar responsabilitatea pe care o avem pentru viitoarea generaţie este covârşitoare. Cu muncitori înfometaţi şi dascăli prost plătiţi nu se poate construi o societate normală. Comisia de dialog trebuia să se întâlnească înainte de declanşarea grevei, în acest moment ar fi trebuit să se stabilească doar modalităţile tehnice de trecere la starea de normalitate în învăţământ". LIA VINŢELER­ U „CĂDERE LIBERĂ”, ÎNTRE DIVERSIUNE ŞI O VIABILA CAMPANIE ELECTORALĂ? (I) Două au fost ipostazele distincte în măsură să-l individualizeze pe preşedintele Emil Constantinescu la recenta întâlnire, de la Târgu-Mureş, cu oamenii de cultură, o tristeţe nedisimulată şi declaraţia şocantă în legătură cu „Declaraţia de la Cluj". Profitând de această vară fierbinte a grevelor generale şi a neliniştilor, de zăpăceala românilor (sperăm să fie doar „de sezon”, din cauza căldurii), poate trăgând, cu oarecare invidie, cu ochiul, cum urcă rivalul Ion Iliescu şi PDSR în sondaje, şi cum coboară vertiginos CDR şi domnia-sa, venind în Capitala suferinţei româneşti fix la o săptămână după fostul preşedinte al României, domnul Constantinescu se pare că s-a hotărât, nu prea inspirat sfătuit, să rupă gura târgului. Celor prezenţi în „Sala de oglinzi" a Palatului Culturii nu le venea să creadă ce le aud urechile. Dezlănţuit, vizibil încurcat, dar şi uşor iritat, făcând trimiteri la Declaraţia de la Cluj, „o copie - spunea el - a celei de la Budapesta", care circulă prin oraşele Transilvaniei, prin care intelec­tualilor români şi maghiari li se cere adeziunea la autonomia Transilvaniei şi a Banatului, premergătoare unui proiect (OMIATARÎ) de Declaraţie prin care se cere federa­lizarea României, referindu-se la ideile periculoase pe care le vehiculează, şeful statului român declara tăios: „Personal, niciodată nu voi accepta, nici ca preşedinte, nici ca intelectual, nici ca om de cultură, idei care atentează la suveranitatea, unitatea şi indivizibilitatea teritoriului statului român. Nu putem accepta nici o formă de sistem federal de guvernare şi de administraţie legislativă de tip regional şi nu acceptăm idei separatiste ce contravin interesului statului român"... „Aventurile intelectuale de acest gen vor fi plătite scump de oamenii acestei ţări! (...) Iar pe plan zonal, cred că nu-şi mai doreşte nimeni ca România să devină o parte a butoiului cu pulbere în Balcani, ci, dimpotrivă, să consacrăm acest model acceptat al României, de rezolvare a drepturilor etnice." Precizând că nu va accepta, sub nici o formă, un sistem federal de guvernare, domnul Constantinescu afirma că drama iugoslavă a fost declanșată tot de un astfel de proiect. Reacţiile în mediile elitiste din Ardeal au fost diverse. Numeroşi intelectuali care şi-au văzut numele printre semnatarii Declaraţiei au protestat, grăbindu-se să caracterizeze totul printr-un singur cuvânt: „diversiune"! Ba, mai mult, Kappy Stefan, președintele Filialei LAZĂR LĂDARII) (Continuare în pag. a 5-a) ANOTIMPUL GREVELOR Este anotimpul grevelor. Dispe­rarea în faţa creşterii alarmante a preţurilor la produsele alimentare, nesiguranţa locului de muncă, perspectivele sumbre pentru tânăra generaţie, promovarea unui stil de privatizare mafiot, numirea mana­gerilor de societăţi pe criterii politice, fără să se ţină cont de competenţa profesională, şi alte cancere sociale, i-au determinat pe mulţi salariaţi să înceteze activi­tatea, cu scopul de a-i determina pe patroni şi guvern să le satisfacă revendicările. Este la modă ca salariaţii din industria constructoare de maşini, transporturi, sănătate, învăţământ etc., să declanşeze o grevă de toată frumuseţea. Cu precădere, se cer bani, bani şi iar bani, nimeni, sau foarte puţini protestează pentru calitatea proastă a muncii prestate, pentru faptul că rezultatul muncii lasă de dorit, că mărfurile româneşti nu sunt competitive pe piaţă internă sau internaţională, că elevii au căzut pe capete la examenul de capacitate, că în spitale, când ajungi, eşti obligat să „cotizezi" serios pentru a fi tratat omeneşte, că drumurile după două trei luni de la reparaţii devin din nou impracticabile, că se chiuleşte şi se lucrează în „dorul lelii". în ultima perioadă, m-a pus serios BASILIUS V. B. (Continuare în pag. a 5-a) începând de ieri. PAPIUL ESTE COLEGIU NAŢIONAL Cu doar câteva luni înainte de aniversarea a 80 de ani de la înfiinţare, Liceul teoretic „Alexandru Papiu Marian" din Târgu- Mureş a devenit Colegiu Naţional. Festivitatea prilejuită de acest eveniment a coincis cu ceremonia de absolvire a claselor a XII -a, găzduită ieri, 10 iunie, de Sala Mare a Palatului Culturii. Cei 262 de absolvenţi, părinţii şi prietenii lor au avut parte de o ceremonie inedită, onorată de prezenţa dlui prefect Dorin Florea, a dlui primar Fodor Imre, a dlui inspector general Dumitru Matei, a dlui inspector general adj. Alexandru Todea, a dlui vicepreşedinte a CJM, Alexandru Frătean, precum şi a altor reprezentanţi ai instituţiilor de cultură mureşene. în deschidere, dl director Ioan Gâju a prezentat istoricul demersurilor făcute de conducere, atât de cea veche, cât şi de cea nouă, pentru ca Liceul Papiu să-şi ONDINA TĂUT şi FLORENTIN DEAC (Continuare în pag. a 16-a) MCTCO Vremea va fi caldă, cu cerul variabil, temporar noros, în cursul după-amiezii, când locul vor cădea ploi sub formă de averse, însoţite şi de descărcări electrice. Temperaturile maxime: 27-30° C, temperaturile minime: 11-15° C. Izolat, cantităţile de apă pot depăşi 20 l/mp. Centrul de prevedere a vremii Sibiu

Next