Cuvântul Liber, ianuarie 2002 (Anul 14, nr. 1-21)

2002-01-12 / nr. 8

o „Porni Luceafărul... Marţi, 15 ianuarie, în Sala Studio a Universităţii de Artă Teatrală din Târgu-Mureş va avea loc un program artistic festiv intitulat: „Porni Luceafărul...", dedicat aniver­sării poetului nostru naţional, Mihai Eminescu. Cuvântul de deschidere va fi rostit de prof. dr. Iosif Todea, directorul Liceului Pedagogic, după care va avea loc acordarea de diplome celor mai buni elevi ai şcolii şi lansarea revistei liceului, intitulată „Clipa cea repede". In continuarea acestui eveniment deosebit de impor­tant în viaţa spirituală a ţării, a Liceului Pedagogic, va avea loc un spectacol artistic pre­zentat de corul şi elevi ai liceului, constând din recitări din creaţia eminesciană şi a elevilor de aici, precum şi dintr-un program folcloric sus­ţinut de orchestra şcolii. De remarcat că această manifestare va avea loc ca o încununare a unui şir de activităţi ale acestei şcoli ce au avut loc în zilele precedente, dintre care o sesiune de comunicări ştiinţifice la limba şi literatura engleză, la limba şi literatura latină, la ştiinţele naturii şi la pedagogie­­psihologie. ION CIURDARU „DOR DE EMINESCU” Elevii Şcolii generale nr. 2 din Târgu-Mureş vor marca sărbătoarea naşterii poetului nepereche al literaturii româ­ne, Mihai Eminescu, printr-o manifestare intitulată sugestiv „Dor de­ Eminescu". Cei din clasa a VI-a, îndru­maţi de profesorii catedrei de Limba şi literatura română, în frunte cu prof. Codruţa Băciuţ, vor participa la un concurs de recitare din opera eminesciană. Vor fi susţinute alocuţiuni despre viaţa poetului, creaţiile sale şi felul în care el trăieşte în sufletele românilor. De asemenea, va avea loc un spectacol cu cântece şi versuri oferite de Luceafărul românilor, într-un moment în care, în rândul tinerilor, poezia a intrat într-un con de umbră sub aspectul apropierii de ea, elevii acestei şcoli vor să-i dovedească valenţele forma­tive pentru tânăra generaţie. IOAN LASLO EL tinerii: SERENELA MUREŞAN ) Am abordat-o pe Serenela Mureşan la început de nou an, proaspăt căsătorită. Deşi tânără, are la activ numeroase roluri. „Provin dintr-o familie simplă, de muncitori. După Şcoala generală nr. 2 din Târgu-Mureş, unde am luat, an de an. Premiul I­­este printre primele din oraş, dacă nu cea mai tare!), am ajuns la Liceul «Papiu» - Informatică, şi, dacă ar fi să numesc doar doi profesori preferaţi, i-aş aminti pe domnul Matepiuc - literatură română (în liceu) şi Irina Fabian - tot Limba română, în gimnaziu. Am fost cea mai bună la sport (am făcut gimnastică, dans modern, atletism, handbal) şi punctajul de la „bac" a fost influenţat mult de media de la Educaţie fizică. în liceu, nu prea învăţam, în orele de mare citeam Cehov. Eram frustrată, complexată, aveam impresia că nu mă vede nimeni, nemachiată, îmbrăcată simpluţ, cuminţică. Ştiam din clasa a V-a că voi da la teatru. Deşi sunt superemotivă şi mă trezeam des cu palmele transpirate, aşa retrasă şi «obscură», eram hotărâtă să mă defulez prin actorie: «O să le arăt eu lor, când voi fi mare!». Vedeam duşmani în jurul meu, deşi nu existau, credeam orice, eram naivă. Pentru că părinţii mei, simpli muncitori la ILEFOR, nu aveau relaţii în teatru, m-am hotărât, cu ajutorul colegei mele de bancă, Emilia, să fiu ascultată de vecina ei de bloc, Dana Diaconescu, studentă pe atunci la Institut. Ea m-a dus la Rodica Băiţan, cu care m-am pregătit, şi a fost alături de mine. Asta a însemnat enorm pentru mine­­ faptul că cineva mi-a oferit o oarecare protecţie. E un pedagog bun. Evident, mi-a stat alături şi prietenul meu - actualul meu soţ, iar căsătoria noastră continuă această relaţie frumoasă, doar că, pe atunci, nu locuiam sub acelaşi acoperiş, în studenţie, mi-au fost dragi câteva roluri: Domnişoara Iulia, Paraschiva din «Domnişoara Nastasia», Fata vitregă din «Şase personaje în căutarea unui autor». Regizorul meu preferat, cu care am lucrat, este... un scenograf, Horaţiu Mihaiu. Cu el am lucrat, înainte de «Câinele andaluz», la «Macbeth», «Moştenire», şi corespunde preferinţelor mele. Acum sunt demoralizată, pentru că n-am nici un proiect. Nu mai vreau să joc orice, să mi se spună: «Ai fost bună, dar spectacolul e prost!» şi vreau să joc cu oameni care vor să facă teatru, nu «să vină la serviciu», şi să-şi pună tot sufletul, aşa cum mi-l pun eu. Dacă nu bani, măcar satisfacţie profesională sa am!" IOANA FLOREA D. Vatamaniuc, unul dintre cei mai avizaţi cunoscători ai biografiei Poe­tului, scria relativ recent: „Eminescu are legături străvechi cu Transilvania şi ele pot fi urmărite cu câteva secole în urmă. Străbunii săi trec Carpaţii, ca urmare a obligaţiilor religioase, şi se stabilesc în Bucovina, de unde o ramură a familiei ajunge în Moldova" (1997). Aserţiunea aceasta este împărtăşită şi de alţi literatori, precum G. Bogdan- Duică, Petru Rezuş, Mihai Unghianu, Ion Buzaşi, Ion Roşu şi inegalabilul G. Călinescu: „Eminovicii din Bucovina sunt astfel veniţi de peste munte din Maramureş, în timpul persecuţiilor iobagilor români neuniţi cu Roma" (1937). Dincolo de asemenea supoziţii, neîmpărtăşite de alţi cercetători, există certitudinile privind relaţia Ipoteşteanului cu locurile şi oamenii leagănului de geneză a românilor. Relaţii multiple şi profunde, permanente, care au influenţat gândirea şi acţiunile poetului, au favorizat interesul pentru opera lui... Este eronată opinia că, elev la Cernăuţi fiind din 1860, s-ar fi alăturat trupei Tardini, pe care ar fi însoţit-o în turneele ei transilvane din 1863/1864 (Augustin Z.N. Pop, 1978), în capitala Bucovinei, în schimb, l-a avut mentor spiritual (nu profesor!) pe Aron Pumnul, fost dascăl la Blaj şi fruntaş în revoluţia din 1848/49. El se bucura de prestigiu printre învăţăceii gimnaziului cernău­­ţean, pe unii dintre ei implicându-i chiar în activităţi politice proromâneşti. Personalitatea lui l-a atras până la fascinaţie pe alumnul adolescent şi romantic, într-atât, încât, la trecerea în nefiinţă (12 ianuarie 1866), i-a închinat emoţionanta elegie La mormântul lui Aron Pumnul, prima poezie imprimată a odraslei căminarului Eminovici, în La ecrimioarele în vacţa eceilor gimna­­sieşti din Cernăuţi ..., antologie consacrată celui decedat. El, dascălul iubit, Aron Pumnul, prietenia cu elevii ardeleni din gimnaziu şi îndemnul profesorului I.G. Sbiera l-au determinat cu siguranţă, să întreprindă călătoria iniţiatică spre Blaj, la numai 16 ani, în primăvara/vara lui 1866. Pe un itinerar contestat în segmentul Cernăuţi- Reghin, cu un popas la Târgu-Mureş, cu celebra adresare de pe Hală: „Te salut din inimă, Romă Mică! îţi mulţu­mesc, Dumnezeule, că m-ai ajutat s-o pot vedea!", cu rămânerea în aşezarea de la confluenţa Târnavelor „apro­ximativ patru luni (...)iunie-septembrie 1866 (I. Buzaşi), cu prietenii efemere sau durabile: Ştefan Cacoveanu, Grigore Dragoş, Iacob Onea, Mihail Străşanu, Damian Domşa ş.a. înainte de drumul la Blaj, Ipoteşteanul stabi­lise o altă legătură de referinţă în­ ­­ ­ câteva repere - biografia lui cu Transilvania: debutul în revista „Familia" (25 februarie 1866) cu poezia De-aş avea ..., prilej pentru Iosif Vulcan, directorul ei, de-a-l boteza literar: Eminescu, în loc de Eminovici! Şi debutul ca ziarist al lui Eminescu stă sub zodia luminilor unor fraţi transilvani, care i-au publicat trei articole politice (Să facem un congres, în unire stă puterea. Echilibrul) în „Federaţiunea" lui Alexandru Roman, o propunere din zona culturii. Repertoriul teatral, în „Familia", şi o luare de poziţie în apărarea magistrului său, Aron Pumnul („Albina", publicaţia lui Vincenţiu Babeş), atacat vehement de Titu Maiorescu, Dimitrie Petrino şi Alecsandri, pentru Lepturariu. în 1868, Eminescu pornea, împreună cu trupa lui Mihail Pascaly, într-o nouă călătorie peste munţi - Braşov, Arad, Sibiu, Lugoj, Timişoara ...-, prilej râvnit pentru adâncirea documentaţiei despre folclorul zonei, pentru cunoaşterea la ea "acasă a situaţiei politice de după dual­ism (1867), contacte cu intelighenţia românească şi înţelegerea exactă a atmosferei naţional-sociale postpa­­şoptiste în care îşi va plasa acţiunea romanului Geniu pustiu, Transilvania fiind „singura provincie românească căreia Eminescu îi consacră o lucrare epică de amploare, în centrul ei stând evocarea revoluţiei" (D. Vatamaniuc). După această experienţă extrem de benefică, angajat la Teatrul Naţional din Bucureşti, Eminescu „Era mai totdeauna în mediul junilor transilvăneni" (A.Z.N. Pop), ale căror idealuri le împărtăşea, ipostază agreată şi cultivată şi în perioada studiilor la Viena (1869-1870). Unde a activat, ca „membru ordinariu", în cadrul Societăţii „România jună", şi-a făcut prietenii statornice (I. Slavici, Vasile Burlă, Nicolae Teclu, Teodor Stefanelli), s-a implicat, alături de Slavici, în organi­zarea primului congres al studenţimii române de pretutindeni, ţinut la Putna (august 1871). Reîntors la Viena în iarna 1871/1872, Poetul a scris şi a trimis poeme devenite celebre revistei ieşene „Convorbiri literare" şi a întâlnit-o pe Veronica Miclea Ardeleancă născută la Năsaud, stabilită la Iaşi, unde s-a căsătorit cu Ştefan Micle, rectorul Universităţii, şi el ardelean. A fost o întâlnire pentru eternitate, Veronica urmând să fie, de acum încolo, muza şi iubita Eminescului, el - „idolul vieţii", Luceafărul ei. Cei doi au impus în literatura română cel mai frumos, faimos şi trist roman de dragoste, în faţa tramei căruia cele scrise de cupluri precum Natalia Negru/Şt.O. Iosif, Otilia Cazimir/G. Topârceanu, Veturia şi Octavian Goga, Domniţa Gherghinescu/ Lucian Blaga continuă să rămână în anonimat, cvasinecunoscute. Transilvania, care l-a bucurat pe Eminescu pentru peisajele şi oamenii săi, l-a inspirat ca poet, prozator şi comentator politic, i-a dat numele de botez literar, iubirea Veronicăi şi prieteni dezinteresaţi, a revărsat asupra destinului său şi generozitatea unui Mecena de excepţie, căci Titu Maiorescu, cel care i-a ridicat statuia de poet naţional de geniu, a fost ardelean, prin ascendenţi - fiul lui Ioan Maiorescu, filolog înrudit cu Petru Maior şi Timotei Cipariu, şi al Măriei, din neamul episcopului I. Popasul E drept că şi AL Grama, canonicul deni­grator, în Mihail Eminescu. Studiu critic (Blaj, 1891), a fost tot ardelean! în Transilvania s-a născut însă şi un alt sacerdot, ajuns episcop, mitropolit şi întâiul patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, Elie Miron Cristea, care, impresionat şi mândru de valoarea operei lui Eminescu a prezentat-o, primus inter pares, în faţa conclavului de somităţi universitare şi a studenţilor din Budapesta. Miron Cristea şi-a redactat şi susţinut în capitala Ungariei, în 1895, teza de doctorat intitulată Eminescu, viaţa şi opera - studiu asupra unor creaţii mai noi din literatura română, în limba ungară: Eminescu. Élete és művei, tanulmány az újabb román irodalom körből, considerată „cea dintâi exegeză adevărată a operei emines­ciene" (Antonie Plămădeală). Teza a fost publicată în broşură, în acelaşi an, la tipografia lui Todoran din Gherla. Există, desigur, şi alte fapte şi întâmplări dovedind relaţia poetului cu Transilvania. Am selectat câteva, ca un memento prilejuit de împlinirea a 152 de ani de la venirea lui pe lume (15 ianuarie 1850). VALENTIN BORDA Rezerva valutară - 4 miliarde de dolari La sfârşitul lunii decembrie, rezervele valutare ale Băncii Naţionale a României au ajuns la 3,926 miliarde de dolari (4,449 miliarde de euro), în creştere cu 313,6 milioane de dolari. Creşterea înregistrată în luna decembrie 2001 a fost susţinută de cumpărări nete ale Băncii Centrale din piaţa valutară de 174 miloane de dolari, împrumuturi pe termen scurt atrase de BNR, în sumă de 100 milioane de dolari, intrări la rezerva valutară a statului (inclusiv din privatizări), în sumă de 49,8 milioane de dolari. vă informează cea de-a doua şedinţă a acestui an, 595 contracte în valoare totală de 9,6 miliarde de lei, în pieţele derivatelor pe dolari şi a raportului euro/dolar. Comunicatul dat publicităţii evidenţiază că finalul anului trecut a readus în atenţia operatorilor contractul leu/euro, o dată cu intrarea în viaţa cotidiană a acestuia începând cu 1 ianuarie 2002. Moneda unică a fost cotată la 28.800 lei, pentru ca în prima sesiune din 2002 cumpărătorii să ofere 29.001 lei/ euro. Intrarea în circulaţie a monedei unice europene a fost de bun augur pentru aceasta, astfel că în raport cu dolarul american a fost cotată, săptămâna trecută, pe pieţele financiare internaţionale, la 90,08 - 90,50 cenţi. Pentru scadenţa 31 ianuarie 2002 euro a fost cotată la Sibiu, la sfârşitul anului trecut, între 89,5-90,5 cenţi, iar raportul monedei noastre cu cea americană este cotată, tot pentru sfârșitul lunii ianuarie a.c., la 32.475 lei/dolar. La Bursa din Sibiu Dolarul este cotat pentru sfârşitul lunii la 32.475 lei La Bursa Monetar-Financiară şi de Mărfuri din Sibiu s-au tranzacţionat, în CUVÂNTUL SÂMBĂTĂ, 12 IANUARIE 2002 Au intrat în vigoare normele EURO 3 începutul acestui an a adus, pentru domeniul auto, o veste bună și una proastă. Prima ar fi aceea că, de la 1 ianuarie 2002, nu mai pot fi înmatriculate decât autovehicule care corespund normelor europene de poluare EURO 3. Partea bună ar fi doar pentru ecologişti... Singurul producător autohton de autove­hicule care nu pare să-şi facă probleme în acest sens este „Dacia" Piteşti. în ce priveşte SupeRNova, motorul acesteia este de fabricaţie Renault, deci, începând cu ianuarie 2002, motoarele corespund noilor norme de poluare. „Daewoo" a realizat deja câteva motoare EURO 3, care au fost trimise în Polonia pentru teste. Referitor la maşinile din import, ele satisfac deja aceste norme. în­ ce priveşte preţurile carburanţilor, un litru de benzină fără plumb ar fi la pompă mai scump cu 15-30 la sută decât în prezent, în timp ce la motorină scumpirea este cuprinsă între 10 și 20 la sută.

Next