Cuvântul Liber, iunie 2010 (Anul 22, nr. 106-127)

2010-06-10 / nr. 113

Accente ----------------------------------­Asumarea sărăciei Aşa au titrat ziarele în legătură cu asumarea răspunderii de către Guvernul condus de Emil Boc pe proiectele de lege care vizează reducerea salariilor şi a pensiilor din sistemul bugetar. Motivaţia primului ministru ar fi că o continuare a cheltuirii banului public în ritmul în care se face acum ar fi condus la ieşirea României din cadrele acordului cu FMI,într-un moment în care ţara noastră străbate, cum sublinia premierul, cea mai gravă criză economică şi financiară din ultimii 60 de ani. Creşterile de salarii şi pensii nu au fost, crede Emil Boc, decât­„cadouri otrăvite" din partea Guvernului anterior. Evident, această asumare a răspunderii „pe sărăcie" a fost urmată de anunţul PSD- ului cu privire la depunerea moţiunii de cenzură având titlul Opriţi genocidul social! Mai mult întrebări şi-ar avea locul aici. Prima: nu există, oare, şi alte metode, alte resurse pentru buget (reducerea cheltuielilor materiale, ale unor investiţii păguboase sau inutile, reducerea unor salarii şi pensii „nesimţite" etc.), astfel încât să se evite reducerea pensiilor și a salariilor bugetarilor? A doua întrebare: câtă credibilitate mai are guvernul, în momentul în care, pe fondul acestor masuri de austeritate fără precedent, presa face dezvăluiri uluitoare cu privire la „dezmățul" pe bani publici din unele ministere? Fără îndoială că situaţia politică şi socială actuală este extrem de tensionată. Dincolo de criza economică pe care o străbatem, cred că o altă criză este cu mult mai acută şi mai primejdioasă pentru întreaga clasă politică românească: criza de credibilitate. IULIAN BOLDEA i­ CUVÂNTUL JOI, 10 IUNIE 2010 „Bestseller” declarativ, să vedem dacă şi... practic Trăim vremuri în care oricine poate tipări orice - pe banii lui sau pe bani publici - şi oricine poate intra în Uniunea Scriitorilor care nu mai e de mult o breaslă cu adevărat selectă. Important este să se scrie şi să se tipărească carte şi, apoi, doar, s£*se şi citească. De obicei, numele autorului ar trebui să atragă atenţia asupra cărţii, dar cum este un an de criză în buzunarele iubitorului de carte, care nu îşi mai permite să cumpere orice şi oricât, unii găsesc alte căi de promovare. In ceea ce urmează este prezentată o asemenea metodă, găsită mai demult şi la alte edituri. Cităm din „Adevărul" de marţi, 8 iunie: „Grigore Cartianu şi-a programat lansarea celui mai recent volum al său - «Sfârşitul Ceauşeştilor. Să mori împuşcat ca un animal sălbatic», mâine, la standul editurii Adevărul- Holding". Nu poate fi decât de apreciat efortul scriitorului care mărturiseşte că s-a documentat timp de 4 ani pentru cartea sa, gândită în 10 ani, ceea ce deranjează este doar... coperta. Deasupra numelui autorului stă scris: „Bestseller Adevărul". Pentru a ne verifica cunoştinţele, am mers la dicţionarele online, unde aveam să descoperim următoarea definiţie, repetată în fiecare ediţie de dicţionar: „Bestseller Lucrare (literară) care deţine recordul la vânzare". Reţineţi că este vorba de un volum care s-a lansat abia miercuri­ în aceste condiţii, în care eticheta de „bestseller" este data­ doar de zilele de după momentul lansării, cum poate editura clama recordul de vânzare pe coperta unei cărţi care se lansează oficial abia la mijlocul acestei săptămâni?! Nu cumva prin această metodă s-a dorit atragerea atenţiei pentru mai multe categorii de cititori, care, ispitiţi de cuvântul „bestseller", să cumpere cartea care are şi un preţ foarte accesibil? Judecând la fel, orice editură ar putea să scoată cărţi aflate la ediţia I cu acelaşi „bestseller" pe copertă şi am avea librării care gem de „bestsellerür" şi i-am face invidioşi pe toţi cei care nu au o asemenea literatură care produce „bestsellerük" pe bandă rulantă. P.S. Cartea lui Cartianu ar putea fi cu adevărat un bestseller, ceea ce îi şi dorim. Aceasta o vor judeca, însă, cititorii. FLORENTIN DEAC C Agending FILARMONICA DE STAT TÂRGU-MUREŞ Astăzi, la ora 19.00, Ab. nr. 34,în Sala mare a Palatului Culturii: CONCERT SIMFONIC EXTRAORDINAR „STELESPANIOLEPE CERUL TÂRGUMUREŞEAN". Dirijor - Luis Cobos (Spania). Interpreţi: Corul Mixt şi Orchestra Simfonică a Filarmonicii de StatTârgu-Mureș, dirijorul corului—Vasile­­Cazan, maestru de studii cor - Sikó Szidónia. jj Dascăli mureşeni Corina luoraş este născută în familia ceferistului Gheorghe Cucean, în ziua de 7 martie 1967, localitatea Luduş, judeţul Mureş, într-o familie cu patru copii. Gheorghe şi Maria i-au îndrumat paşii spre curte, spre locuri din care să se ridice mereu pe propriile puteri. Atât tatăl, cât şi mama au împărtăşit cu copiii bucuria rezultatelor datorate cărţii, singura avuţie a familiei, fie din partea fetelor, una medic, iar cealaltă profesor învăţământ primar, fie din partea băieţilor, unul mecanic de locomotivă,­­ iar celălalt inginer în chimia alimentară. Copiilor le-a fost insuflat mereu să guste din plăcerea studiului. Astfel, Corina a urmat clasele I-VIII la Şcoala Generală Luduş, iar din 1981 până în 1985, Liceul Pedagogic din Târgu-Mureş. După absolvire, drumul ales o duce spre multe şcoli din apropierea oraşului în care s-a născut (din Bărboşi, Iştihaza, Cecălaca, Bogata, Tăureni). Activitatea didactică a fost bogată, cu realizări şi nenumărate împliniri, în ciuda vremurilor parcurse. în 1989 obţine definitivatul în învăţământ, în 1992, gradul didactic II, iar în 1997, gradul didactic I, cu lucrarea ştiinţifică coordonată de prof.univ.dr. Gheorghe Fărcaş, intitulată Dezvoltarea aptitudinilor matematice prin jocul didactic matematic, în anul 2005 se înscrie la facultate. După 3 ani de frământări, de muncă, de împliniri, a terminat Facultatea de Ştiinţe ale Educaţiei, specializarea Pedagogia învăţământului primar, din cadrul Universităţii „Babeş-Bolyai" Cluj-Napoca, extensia Târgu- Mureş, devenind profesor pentru învăţământul primar. Lucrarea de licenţă Activităţile extracurrriculare şi valenţele lor educa­tive la nivelul învăţământului primar i-a fost coordonată de prof.univ.dr. Muşata Dacia Bocoş. Această reuşită a fost obţinută având sprijinul soţului ei Marius, inginer silvicultor, dar şi al mamei sale Maria, care a avut grijă de fetiţa ei Andrada,în prea plinele zile ale anilor de facultate. Meseria de dascăl a implicat dăruire şi dragoste pentru copii, împărţirea înţelepciunii, erudiţiei şi credinţei. Preocupările sale nu au fost numai în context formal, la şcoală, ci şi în context nonformal (acolo unde îţi cunoşti cu adevărat elevii), în activităţile extraşcolare. A fost cadru didactic instructor în tabără pentru elevi, organizator a nenumărate excursii şi alte activităţi cu caracter social şi civic. Acolo unde şi-a desfăşurat activitatea a făcut parte din consiliile de administraţie, a fost responsabilă cu comisia metodică (1998-2001, la şcolile din Bogata, 2008- 2010, şi Tăureni), cu activitatea de dezvoltare profesională (2007-2010, Şcoala Generală Tăureni), cu activităţile extracurriculare. A coordonat pregătirea şi activitatea artistică şi plastică a elevilor săi obţinând premii şi distincţii la nenumărate concursuri la care a participat: locul II cu grupul de dans modern al şcolii (1986), locurile I, II, III la concursuri de cunoştinţe pe arii curriculare, dar şi la cele bazate pe creaţii plastice şi artistice, menţiuni (Proeducaţia). A iniţiat concursuri pe diferite teme, a coordonat parteneriate atât la nivelul unităţii şcolare, cât şi cu diferitele instituţii locale. Nu a construit şcoli, nu a înălţat construcţii, dar a construit şi a înălţat caracterele a zeci de elevi, iar implicarea activă în tot ce înseamnă activitate culturală cu elevii şi tinerii din comunităţile locale unde şi-a desfăşurat activitatea (şezători, piese de teatru, grup vocal, datini şi obiceiuri de Crăciun şi Anul Nou), dorinţa de a le insufla gustul pentru lectură şi studiu, pregătirea şi susţinerea elevilor care au întâmpinat greutăţi în asimilarea cunoştinţelor au constituit şi constituie permanenţa şi permanenta preocupare a dascălului Corina luoraş. Deşi pentru o perioadă mai scurtă a condus activitatea bibliotecii şcolare (din Bogata), s-a preocupat permanent ca în clasele în care şi-a desfăşurat activitatea didactică să existe o minibibliotecă, cu cărţi la îndemâna fiecărui învăţăcel. Dragostea şi preţuirea pentru această nobilă meserie au fost încununate de realizările elevilor săi, deveniţi tineri cu preocupări şi împliniri de la cele mai obişnuite la cele mai înalte (farmacişti, traducători, muncitori, asistente). Se simte binecuvântată pentru că a avut şansa să îşi petreacă o parte din viaţă alături de speranţa şi bucuria vieţii, de elevii săi, care i-au oferit mereu mulţumire şi împlinire, îi mulţumeşte în fiecare zi lui Dumnezeu şi dascălilor săi pentru că au pregătit-o pentru cea mai nobilă meserie de pe pământ. ILARIE CH. OPRIŞ CORINAIUORAS 0 Porni Luceafărul... Era prin a doua jumătate a lunii mai 1866. Flăcăul porni din nordul Moldovei cu gândul de a ajunge la Blaj, cetatea de scaun a învă­ţaţilor ardeleni şi a răsunătoarei adunări naţionale din 1848.Trece strâmtorile Carpaţilor pe la Tulgheş-Corbu şi de la Topliţa, „în poala răcoroasă a munţilor", coboară prin valea stâncoasă a Mureşului. Străbate pe jos şi în căruţele sătenilor de la pădure satele Stânceni, Lunca Bradului, Răstoliţa, Deda, apoi de la Reghin ajunge la Târgu-Mureş. Drumul de la Deda la Târgu-Mureş pătrundea printre câmpii cu holde, făcând trecerea de la un peisaj cu ori­zontul străjuit de panorama impu­nătoare a munţilor, cu „Scaunul Domnului" rezemat de cer, spre largul câmpiei şerpuite de apa domoală a Mureşului. Flăcăul se simţea în voie bună căci fru­museţea darnică şi primitoare a naturii a fost pentru el încă din copilărie o pasiune. Eminescu intra în Târgu-Mureş prăfuit, obosit, impresionat de tot ce auzise şi văzuse. O căruţă îl va fi adus dinaintea hanului „La calul bălan" unde se întâlneşte cu tinerii seminarişti Ion Cotta şi Teodor Cojocariu. Şi ei plănuiau un drum la Blaj. Cei doi îi vor fi lui Eminescu însoţitori spre „Mica Romă". Aşezat lângă centrul oraşului, hanul era un punct de întâlnire la îndemână, cu târgo­veţii... în aşteptarea studenţilor, Cotta şi Cojocariu, Eminescu rămâne o noapte la Târgu-Mureş în găzduirea protopopului Partenie Trombitas, care îşi avea casa lângă o biserică cu clopotniţă de lemn, existentă şi astăzi. Noaptea petre­cută la Târgu-Mureş l-a impresionat puternic, ceea ce îl face să afirme: „Clopotul cel dogit gemea bolnav în turn şi toaca se izbea de stâlpii clopotniţei... şi m-am covrigit în clopotniţă cu dinţii clănţănind şi muiat până la piele, părul meu cel lung îmi cădea peste ochi, mânuţele mele slabe şi reci le băgăm tre­murând în mânecile ude. Aşa am stat toată noaptea". Rememorând documentele acelor vremuri, să revenim la paşii Luceafărului poeziei româneşti prin (oraşul) municipiul din inima Transilvaniei, vechi centru cultural, cu puternice rezonanţe istorice. A poposit aici, în oraşul care se înrudeşte cu apa Mureşului, apă lin curgătoare şi frumoasă ca Ozana lui Ion Creangă. Cu toate că moldoveanul scoborât din nordul Moldovei - Ipoteşti - cu plete lungi şi ochi iscoditori şi-a între­rupt doar pentru scurtă vreme călătoria spre Blaj, locuitorii acestei aşezări au imortalizat evenimentul cu veneraţie. O stradă a municipiului Târgu- Mureş îi poartă numele, statuia dăltuită în piatră va „poposi" pe soclul din faţa frumoasei clădiri a Casei de Cultură, şi o placă comemorativă aşezată pe fron­tispiciul clădirii care se află­ pe strada Călăraşilor, fostă odinioară restaurantul „La calul alb". Pe placă s-au gravat următoarele: „Aşezatu-s-a această placă comemorativă pe acest edificiu, fost odinioară hanul «La calul alb», astăzi, 13 septembrie 1936, întru amintirea popasului făcut aici, în vara anului 1866, acum 70 de ani, de către marele nostru poet Mihai Eminescu, în trecerea prin Târgu- Mureş, vizionar de 16 ani atunci, a devenit mai târziu cea mai înaltă expresie a poeziei româneşti şi a aspiraţiilor de unitate naţională a neamului românesc. Admiraţie şi recunoştinţă nemuritorului poet". Acum, la împlinirea a­ 121 de ani de la trecerea sa în eter­nitate, se cuvin să ne reamin­tim cuvintele lui Tudor Arghezi. El i-a potrivit poate cele mai alese cuvinte: „într-un fel, Eminescu e sfântul preacurat al ghiersului românesc..." MARIN CĂLDĂRARIU

Next