Cuvântul Liber, octombrie 2011 (Anul 23, nr. 194-214)

2011-10-14 / nr. 203

--------------------------EDITORIAL. .....................■ Multă vreme nu mai ţine cu tactica : „nici pe cal, nici în căruţă”! SE VA „REFORMA” VREODATĂ UDMR?I­ ată o întrebare la care, încă, nimeni nu poate oferi un răspuns cert. Cu DA sau NU. Din ceea ce am constatat după ultimul Congres al UDMR­­ când la conducerea Uniunii a fost ales Kelemen Hunor (omul „din umbră" al lui Marko Bela) în politica UDMR nu s-a produs nicio schimbare. Poate a „câştigat" ceva în plus la capitolul „îndârjirii" cu care îşi apără interesele, profitând, desigur, şi de faptul că se află la guvernare, Kelemen Hunor fiind chiar ministru, iar Marko Bela - ca să-i vizăm doar pe cei doi lideri - ditamai vicepremier. Ceea ce nu înseamnă că, pe fondul apariției Partidului Civic Maghiar, iar, mai nou, a aşa-zisului Partid Popular... al lui Tőkés László, poziţia UDMR - de „nici pe cal, nici în căruţă" - nu le dă bătăi de cap udemeriştilor. Chiar dacă nu o recunosc, formal! De altfel, conştienţi de faptul că UDMR trebuie, la un moment dat, să se reformeze - şi pentru a atenua nemulţumirile din cadrul maghiarimii -, liderii Uniunii iau în calcul transformarea UDMR în partid politic. La un moment dat, Iuliu Winkler, azi, europarlamentar, declara că transformarea UDMR într-un partid politic poate fi o opţiune de perspectivă. El spunea, la vremea respectivă, că vede două direcţii principale către care trebuie să se îndrepte UDMR. „Este vorba, declara el, despre intensificarea rolului pe care tinerii îl au în UDMR. Rând pe rând, generaţii de tineri îşi asumă responsabilităţi, atât în sectorul civic şi comunitar, cât şi în politică. Apoi, o altă direcţie spre care trebuie să se îndrepte UDMR este deschiderea, nu doar declarativă, dar și practică, spre societatea civică maghiară." Concluzia lui? „Transformarea UDMR în partid politic este o chestiune care se poate realiza, dar nu acum". Ce spune Marko Bela (conducătorul „din umbră” al Uniunii)? „Nu vom transforma, formal, UDMR în partid politic!" „Eu însumi - declara Marko Bela la o conferinţă de presă la Târgu- Mureş - am ridicat această problemă (anume, dacă UDMR se va transforma în partid politic - n.n.) şi am iniţiat discuţii în acest sens. Cei care au abordat însă, până acum, acest subiect - preciza el - au vizat o singură latură: creşterea disciplinei, tragerea la răspundere a celor care comit greşeli, eludând un lucru esenţial - spectrul doctrinar polivalent al UDMR. Or, din acest punct de vedere, eu n-aş fi de acord GHEORGHE GIURGIU (Continuare în pag. a 3-a) Programul „Rabla" 2011, până la 23 noiembrie! Celor care vor să scape de autovehiculele vechi, le reamintim că tichetele valorice, obţinute în urma casării acestora, prin in­termediul Programului naţional „Rabla", pot fi folosite până mier­curi, 23 noiembrie 2011. Potrivit surselor din Ministerul Mediului şi Pădurilor, anul acesta au fost alocate 120.000 de vouchere din care mai mult de 100.000 au ajuns în posesia colectorilor autorizaţi. Precizăm că valoarea unui tichet este de 3.800 de lei. (D.B.) Sfânta Cuvioasă Parascheva de la Iaşi în fiecare an, la 14 octombrie. Ortodoxia românească o prăz­­nuieşte pe Sfânta Cuvioasă Parascheva de la Iaşi. Sfânta Cuvioasă Parascheva a trăit în prima jumătate a se­colului al XI-lea, fiind născută în Epirat, în Tracia răsăriteană, nu departe de Constantinopol. A primit din familie o educaţie aleasă, iar fratele ei, Eftimie, a ajuns episcop la Madit. La 15 ani, a intrat în mănăstirea din Heracleea Pontului, unde pe­trece cinci ani în post şi rugă­ciune. Apoi se închină la Mor­mântul Domnului şi se nevo­­ieşte vreme de mai mulţi ani într-o mică mănăstire de călu­găriţe de pe Valea Iordanului. LETIŢIA BOTA (Continuare în pag. a 3-a) TÂrÎOU MUREŞ i „TÂRGUL COVOARELOR” Mari reduceri de preţ la „Târgul covoarelor”, organizat de către magazinul „SAMIRA”, din Târgu-Mureş, strada Bartók Bela, în colaborare cu Incov - Alba Iulia şi Basarabia Grup. Perioada târgului: 13-16 octombrie 2011. Cadou pentru fiecare cumpărător. Tombolă din oră în oră. Telefoane: 0265 26.92.95, 0740 18.76.03. Viaţa românului, un şir, nesfârşit, de privaţiuni! SACRIFICII, PENTRU CE? A ameninţa (populaţia) e simplu, însă o guvernare care trăieşte din ameninţări este ea însăşi ameninţată. Reţeta auste­rităţii, la noi ca şi în lume, încă nu-şi arată roadele. Dimpotrivă. Oamenii ar putea accepta sa­crificii, cum au mai făcut-o, dar în niciun caz nu acceptă minciunile despre bunele intenţii sau soluţii eficiente, deşi ele nu sunt nici bune, nici eficiente, în lipsă de idei şi soluţii, guvernarea se agaţă în continuare de condamnarea crizei globale şi tot mai europene. Acum, recâştigarea încrederii într-o situaţie atât de tensionată şi încă periculoasă în economia şi în pieţele globale pare să fie unica variantă de ieşire din criză. Deşi, apreciază analiştii, nu există din păcate manual de combatere a crizei, cum nu a existat nici manual de trecere de la comunism la capitalism, un lucru este absolut sigur: nu ai nicio şansă să reuşeşti ceva cu oameni care n-au reuşit nimic, niciodată, într-o profesie sau în administraţie. în schimb, ei, aflaţi acum la guvernare, tot vehi­culează că problema ar fi comu­nicarea. Din păcate, problema nu e atât informaţia, cât, mai ales, atenţia. Aceea pe care oamenii obişnuiţi, strada, ar vrea ca ei să le-o acorde. Cât despre informaţie, pe lângă că e slabă, e şi confuză, mincinoasă, neconvingătoare. Câtă vreme, avem nevoie de un buget pentru a face ceva, a crea locuri de muncă, nu pentru a plăti datorii, omul simplu are tot dreptul să se întrebe: cu o aşa guvernare, bine, bine, facem sacrificii, dar pentru ce? întrebare firească, atât timp cât sacrificiile (auste­ritatea) de până acum nu şi-au arătat, deloc, roadele. Când să-ţi mai fie şi bine, dacă întreaga perioadă a vieţii se rezumă la un „lanţ", nesfârşit, de sacrificii? Chiar, când?... GHEORGHE GIURGIU Paiul... de sub ochii noştri A devenit un obicei în ţările occidentale de a evita pe cât posibil risipa, în principal a materiilor prime, în acest sens, şi în principal în agricultură, la ei se recuperează tot ce este posibil, cu scopul de a se valorifica. Un exemplu ni-l oferă paiele, care, prin intermediul maşinilor, sunt adunate de pe toată suprafaţa şi balotate. Aşa este rezolvată şi o bună parte a problemei depozitării, deoarece ocupă spaţii mai mici şi sunt mult mai uşor de manipulat. La noi, încă persistă în agricultură metoda prin care furajele sunt incendiate pe câmp. Nu este doar un procedeu periculos, prin faptul că incendierile păioaselor creează focare necontrolabile, vântul accentuând amploarea incendiilor, dar poluează aerul atmosferic şi, prin arderea solului, se distrug bacteriile şi microorganismele care influenţează germinaţia după însămânţare, iar în felul acesta influenţează negativ fertilitatea solului. Faptul că şi la noi s-ar putea altfel, ne-o dovedeşte această fotografie. VIOREL CONŢIU Foto: KONCZ JANOS ROBERT

Next