Cuvântul Liber, august 2016 (Anul 28, nr. 149-171)

2016-08-05 / nr. 153

CUVÂNTUL VINERI, 5 AUGUST 2016 Scurt serviciu religios In memoria Reginei Ana a României In Elveţia Un scurt serviciu religios în memoria Reginei Ana a României a avut loc miercuri în prezenţa principesei moştenitoare Margareta, principelui Radu, principesei Sofia şi a principesei Maria, în capela Beausobre din Morges, Elveţia. Membrii Familiei Regale au aşezat pe sicriu stindardul Reginei Ana împreună cu o coroană de flori albe. AGERPRES ­ Colţul spiritual Fata şi nora într-o noapte de vară, membrii unei familii au dormit în grădina din faţa casei lor. Cu neplăcere, mama a văzut ca fiul său şi soţia acestuia (nora) s-au cuibărit unul în braţele celuilalt. Incapabilă să suporte acest lucru, mama, (soacra), i-a trezit şi s-a plâns: - Cum puteţi dormi atât de apropiaţi unul de altul pe căldura asta? Este nesănătos şi periculos. în alt colţ al grădinii, dormea fiica sa şi ginerele ei, pe care îl adora. Dormeau departe unul de altul, la cel puţin un picior distanţă între ei. Mama i-a trezit uşor spunând: - Dragii mei, cum puteţi dormi atât de departe unul de altul, când este un frig ca acesta? De ce nu vă încălziţi unul pe altul? Nora, a auzit acestea. S-a ridicat în capul oaselor şi cu voce tare a rostit următoarele cuvinte, ca pe o rugăciune: „Ce milostiv este Dumnezeul nostru. O singură grădină şi o vreme aşa de schimbătoare!" Părintele GHEORGHE ŞINCAN, paroh la Târgu-Mureş mila­ţi războaiele de Portretul unui agent de influenţă, episodul 4 Fost colaborator a două servicii de informaţii comuniste - al Securităţii şi al AVO, serviciul de informaţii ungar­­, fost episcop reformat, fost preşedinte de onoare al UDMR, fost vicepreşedinte al Parlamentului European, fost soţ adulterin a fost, pentru că soţia sa a divorţat de e­l şi fost cavaler al Ordinului Steaua României, László Tőkés a fost, este şi va fi, în calitate de agent de influenţă, un vector al războaielor psihologice şi de imagine împotriva României. Devenit, la 26 martie 1990, din simplu pastor episcop reformat de Piatra Craiului, „uns" după numai două luni preşedinte de onoare al UDMR, beneficiind la maximum de relaţiile lobby-ului şi diasporei ungare cu mass media internaţionale, László Tőkés se antrenează în operaţiuni de dezinformare şi devine, cum vom vedea mai jos, agent de influenţă în acţiuni de anvergură îndreptate împotriva României, 4 august 1990. Ziarul italian L'Unità, organul oficial al Partidului Comunist Italian (!), reproduce declaraţia episcopului Tőkés conform căruia „România nu are tradiţie democratică, de aceasta fiind responsabilă cultura ortodoxă bizantină, care a pus în valoare ierarhizarea. (...) Transilvania poate fi considerată imaginea extrem orientală a democraţiei occidentale". (s.n.) Specialiştii în dezinformare ar putea fi invidioşi pe o asemenea performanţă, un ziar comunist dintr-o ţară catolică este folosit de un episcop calvin, lider al unei formaţii politice a dreptei radicale, pentru a face propagandă neagră împotriva ţării al cărei cetăţean este... 5 august 1990, în ziarul finlandez Helsingen Sanomat, László Tőkés completează: „ Problema este că naţionaliştii din România nu vor democraţie şi că românii nu au fost obişnuiţi cu alternative, ne­având niciodată o posibilitate de alegere". 10 august 1990, Televiziunea naţională ungară, emisiunea Panorama: „în România de azi se instaurează o dictatură asemănătoare celei de dinainte de Revoluţie, dictatură care se exercită împotriva minorităţilor etnice şi a forţelor de opoziţie ". Mult mai interesantă însă este afirmaţia că: „maghiarimea noastră nu poate fi niciodată împărţită prin intermediul graniţelor şi, în consecinţă, dl Tőkés afirmă senin: „Apartenenţa naţională a Ardealului este o problemă care trebuie discutată de Ungaria şi România", (s.n.) 14 august 1990, Elveţia: „La 20 martie 1990, la Târgu-Mureş a avut loc un pogrom sângeros împotriva populaţiei maghiare", declară László Tőkés la o reuniune ecumenică a World Council of Churches (WCC) ţinută la Geneva. La acea dată se lămurise demult că dramaticele evenimente provocaseră românilor un număr de două ori mai mare de răniţi decât maghiarilor şi că victima acelei scene atroce, în care un om căzut la pământ, fără cunoştinţă, continua să fie lovit cu cruzime, se numea Mihăilă Cofar şi era român. 10 noiembrie 1990. Declaraţia publicată de ziarul Corriere de la sera, după ce László Tőkés suferise un accident rutier în Ungaria: „Chiar dacă nu pot merge, voi conduce a doua revoluție în România (s.n.) paşnică, fără vărsare de sânge" - speră proaspăt devenitul episcop reformat, 11 martie 1991, Olanda, ziarul Algemeen Dagblad. „Se pare că „Poate că omul e făcut numai din cuvintele lui..." László Tőkés într-un viitor apropiat problema minorităților va deveni problema centrală, de maximă importanţă a politicii mondiale (...) Din această perspectivă chestiunea minorităţilor din România capătă o importanţă deosebită, mai cu seamă în privinţa aspectului transilvănean al problemei". László Tőkés îşi exprimă speranţa că se vor pune bazele noii arhitecturi a minorităţilor în Europa: „o arhitectură în care se va integra organic­­ şi multiconfesionala şi multinaţionala Transilvanie (...)". 10 iunie 91. Europa Liberă anunţă că episcopul Tőkés a avut o întrevedere cu congresmanul Frank Wolf, prin intermediul căruia a cerut Congresului american „sprijin pentru asigurarea securităţii personale" şi a reclamat că a fost ameninţat cu expulzarea din ţară. 23 iunie 1991, Budapesta, Radio Kossuth. „în zilele noastre — spune episcopul Tőkés - pe frontispiciul gândirii internaţionale se află probleme privind confederaţia, autonomia, autodetermi­narea, regionalismul. (...) Nouă nu ni se refuză doar autonomia ci drepturile umane, individuale şi colective ale unei naţionalităţi­. (s.n.) 3 iulie 1991. Bucureşti. Romániai Magyar Szó, relatare din 20- 21 iulie. La Reuniunea de drept internaţional de la Geneva, László Tőkés a ţinut un discurs intitulat Politica antimaghiară a României în care temele principale au fost „românizarea", „asimilarea", „colonizarea în masă cu români a Ardealului”, „alungarea şi emigrarea maghiarilor”, „genocidul psihic şi cultural". 5 iulie 1991. Erdélyi Napló; Romániai Magyar Szó; Falvak Népe; Csángó Újság, relatează între 12 şi 15 iunie că episcopul reformat László Tőkés a fost primit de Papa Ioan Paul al ll-lea. Tőkés l-a informat pe Papă despre situația minorităţilor din România, a cerut sprijin pentru ceangăii din Moldova în vederea păstrării limbii lor materne informându-l pe sanctitatea sa de intenţiile de asimilare a ceangăilor (s.n.) şi de presiunile care se fac în acest sens de românii greco-catolici. (?!), 12 noiembrie 1991. Paris, într-o conferinţă de presă preşedintele de onoare al UDMR László Tőkés afirmă că „Transilvania nu aparţine României, ci a­celora care locuiesc aici". Peste câteva zile, el susţine la Strasbourg că România nu satisface condiţiile pentru a deveni membru al Consiliului Europei. (s.n.) 8 ianuarie 1992. Televiziunea naţională ungară, dar şi presa scrisă, înştiinţează publicul că viaţa episcopului Tőkés e în pericol, ba mai mult, pe capul domniei sale s-a pus un preţ: 150.000 de dolari! 11 februarie 1992. Episcopul László Tőkés este primit de regina Belgiei. Printre temele abordate de acesta: „necesitatea sprijinirii poporului maghiar din România şi a regionalizării ţării după modelul Flandrei şi al Valoniei" (s.n.). Sursele informaţiilor de mai sus sunt Anca Florea, Păstraţi România întreagă, pp. 12-23, date coroborate prin manuscrise personale. DORIN SUCIU (va urma) PICURI DE ÎNŢELEPCIUNE -------------------------------------------------------------------­„CUGETĂRI FILOCALICE” 1. „DUMNEZEU SE ARATĂ MINŢII SAU PUTERII NOASTRE DE SESIZARE DUHOVNICEASCĂ A PREZENŢEI LUI numai când aceasta este adunată înlăuntrul inimii, adică în intimitatea ultimă a fiinţei umane, care are totodată un caracter emoţional o capacitate şi o pornire iubitoare. Arătarea aceasta a lui Dumnezeu e o supremă lumină, e evidenţa supremei realităţi, care e totodată suportul propriei noastre existenţe. Mintea ia atunci forma nehotărnicită a lui Dumnezeu şi capătă lumina evidenţei proprii asemenea celei a evidenţei lui Dumnezeu. Pentru aceasta MINTEA TREBUIE SĂ FIE CURĂŢITĂ DE PĂCATE, ADICĂ DE TOT CE O ÎNCHIDE FAŢA DE DUMNEZEU ŞI DE ZIDIREA LUI UNIVERSALĂ, într-un gând limitat, de care s-a alipit în mod pătimaş". Cuviosul NICHIFOR DIN SINGURĂTATE „FILOCALIA” vol. VII, pag. 14 *** 2. „Cuviosul Nichifor din Singurătate spunea despre dumnezeiescul Pavel din Latro că el petrecea în munţi şi în pustiuri, trăind la un loc cu fiarele sălbatice ca şi cu nişte vecini şi prieteni. Iar uneori cobora în Lavră (mănăstire) şi cerceta pe fraţii săi să nu slăbească cu sufletul, nici să se lenevească de la faptele ostenitoare ale faptelor bune, ci întru toată luarea-aminte şi dreapta socoteală să se ţină după Evanghelie şi să lupte cu curaj împotriva duhurilor răutăţii. Ce-i învăţa pe aceştia ? PĂZI­REA MINŢII! STĂRLHNŢA DE A FI ATENT! LA SINE, ŞI DE A-Ş! ADUNA MINTEA ÎN SINE, CA S-O POATĂ ÎNĂLŢA LA DUMNEZEU". Ibidem, pag. 16 *** 3. Un frate întrebă pe ava Agaton: „Spune-mi aşa: Ce e mai mare, osteneala trupească sau păzirea minţii?" Şi a zis: „Asemenea este omul, unui pom. Deci osteneala sunt frunzele, iar păzirea celor din lăuntru este rodul. Drept aceea, fiindcă, după Scriptură, „tot pomul care nu face rod bun se taie şi se aruncă în foc", e vădit că toată sârguinţa noastră are în vedere rodul, adică PĂZIREA MINŢII. Dar e nevoie şi de acoperământul si de podoaba frunzelor, care sunt OSTENEALA TRUPEASCĂ". Ibidem, pag. 18 P.S. Să nu uităm cuvintele Mântuitorului nostru lisus Hristos: „PRIVEGHEAŢI SI VĂ RUGATI, CĂ NU STITI NICI ZIUA, NICI CEASUL... "si „CERUL SI PĂMÂNTUL VOR TRECE, DAR CUVINTELE MELE NU VOR TRECE­. „COMORI FILOCALICE” vol II Preot Ortodox Român ILIE BUCUR SĂRMĂȘANUL MOMENTE INEDITE DE ISTORIE LA „CASA IANCULUI” „Februarie 1917- trădarea coloneilor Sturdza şi Crăiniceanu", inedită şi foarte interesantă comunicare susţinută de dl dr. Felician Suciu în data de 3 august 2016 la „Casa Iancului", tema făcând parte dintr-un ciclu de comunicări care vizează aspecte mai puţin cunoscute de publicul larg, din perioada Primului Război Mondial. Pentru a înţelege şi judeca în cunoştinţă de cauză, ca un strateg adevărat, dl dr. Felician Suciu ne-a prezentat mai întâi situaţia şi poziţiile în teren ale celor două tabere beligerante la începutul anului 1917, ca şi cea a frontului în care trupele româneşti desfăşurau acţiuni militare pe teritoriul ţării. în acest context a avut loc „trădarea coloneilor" amintiţi, acţiune „motivată" oarecum şi pornită din „sentimente patriotice", dar care nu justifică în nici un fel gestul lor făcut ca militari aflaţi sub jurămînt faţă de neam şi ţară. Subliniem că gestul lor, pornit din bune intenţii, este totuşi un act de trădare, calificat ca atare de conducerea armatei române, cu consecinţele ce decurg din acest gest. Intervenţia dl av. Sabău Ioan Pop, comple­tările pe care domnia sa le-a făcut, au generat vii discuţii, precum şi intervenţia altor parti­cipanţi, ceea ce a avut darul de a genera un schimb interesant de idei pro şi contra faţă de gestul celor doi colonei. în final, ca de obicei, subsemnatul am citit câteva poezii cu tentă patriotică, care se pretează la temă. Viitoarea activitate la „Casa Iancului" va avea loc pe data de 10.08.2016 cu o comunicare extrem de interesantă susţinută de dl prof. Monoranu Mihail, despre un străin (surpriză) care a avut cuvinte de înaltă apreciere faţă de România. ________________MIRCEA DORIN ISTRATE: WWW.­­ cuvantul-liber.ro .

Next