Cuvîntul Libertății, aprilie 1990 (Anul 2, nr. 84-105)
1990-04-01 / nr. 84
99 Adevărul e stăpînul nostru. Nu noi stăpînii adevărului.“ EMINESCII ANUL I 1 NR. 84 m DUMINICA 1 APRILIE 1990 ! 4 PAGINI — 50 BANI —Ttmuîini iirBiWMiiiniiMiiiiwiTiii 1 I 'im—mm—im 11111111111—inimi mim A ...In căutarea unor noi locuri de muncă! Sigur, ocuparea unui loc de muncă rămine încă o problemă de actualitate. Mai mulți cititori ai ziarului ne-au cerut lămurirea, măcar in principiu, a unor situații „mai delicate“, fapt pentru care, ieri, am avut o convorbire cu domnul Gheorghe Pătrău, directorul Direcției Muncii Dolj. — Domnule director, care e situația „la zi“ a încadrărilor in muncă, in județ ? — Pină in prezent am soluționat 16 000 cereri, iar altele 4 000 se află in atenția noastră. Mă gîndesc insă, cu tristețe, la faptul că, din cei 4 000 de tineri care au absolvit, acum, in februarie, diverse școli profesionale, au fost repartizați doar jumătate, întrucât pină și întreprinderile care i-au școlarizat și cu care elevii (părinții lor) au încheiat contracte, refuză să-i primească. Țin să mulțumesc, și pe aceasta cale, conducerilor ce au înțeles semnificațiile respectării Decretului 33/1990. In rest, nu avem „liber“ nici măcar un loc de șofer, de inginer electrotehnic sau electromecanic, de economist I . La redacție am primit scrisori ce conțin unele soluții de creare a noi locuri de muncă. Unii cititori ne-au sugerat ca in posturile de administratori ai asociațiilor locatarilor să fie încadrate femei, pensionarii aflați în prezent pe aceste funcții urmind să se bucure pe deplin de pensie și să dea posibilitate altora să poată ciștiga și ei un ban. Domnul Ion Neagoe, maistru pensionar, propunea ocuparea celor 18 posturi de remizieri așa-ziși „inspectori fiscali" de la Circumscripția ION DIACONU (Continuare in pag. a III—a) Ieri la amiază, moment de pioasă comemorare la 100 de zile de la Revoluția din decembrie 1989. Foto : Die Alex. I Remember Veșnică pomenire eroilor Revoluției împlinirea a 100 de zile de la Revoluția română din Decembrie a fost marcată, ieri, la Craiova, prin slujba de pomenire a eroilor care și-au jertfit viața pentru dreptate, democrație și demnitate. Un sobor de preoți a înălțat rugi către Dumnezeu pentru sufletele celor plecați atît de tragic dintre noi, iar tineri, copii, oficialități, cetățeni ai orașului, participanți la această sfîntă slujbă din piața Primăriei Județene, au aprins luminări și au depus flori la crucea ridicată aici prin grija Mitropoliei Olteniei. Corul și fanfara militară au cântat „Imnul eroilor“ și „Deșteaptă-te, române“, iar garda militară a prezentat onorul, trăgînd trei salve în cinstea martirilor căzuți în Revoluție. Glorie veșnică celor căzuți. P.S. Din păcate, atmosfera solemnă a sfintei slujbe a fost tulburată de apariția a 10 autocamioane, care au pătruns în piață, ignorînd cu desăvîrșire actul pios care se petrecea aici, sub pretextul solidarității cu o manifestare a cadrelor didactice. Dacă sindicatul „Frăția“ consideră că un astfel de moment poate fi perturbat, noi ne disociem total de o asemenea idee. Se vede că unii n-au înțeles mai nimic, din suprema jertfă a eroilor neamului în Revoluția din Decembrie. Dumnezeu să-i ierte pe cei săraci cu duhul ! EMILIAN BANU Legea firii, legea pămîntului Multi sînt de părere că, in comparatie cu industria, agricultura se va pune mai repede pe picioare și, s-ar părea, fără eforturi costisitoare. Este necesară o echipă de tehnicieni cu minte ascuțită și capabilă să dibuiască șurubul trebuitor pentru a da cep situației, fără prea multe dureri de cap. Deși nici acest domeniu nu va fi scutit de ele. De-a lungul celor 45 de ani de totalitarism, țăranul român a trecut prin multe chingi (și schingiuiri — nu numai morale) pentru ca, la un moment dat, să i se facă lehamite de pămînt : a suportat calvarul cotelor, al deportărilor, s-a ferit cît a putut de „munca de lămurire“ pînă și-a dat seama că, neavind încotro, trebuie să „se înscrie“ (mai bine zis să fie înscris) în gospodăria agricolă colectivă, de unde, concomitent cu scurgerea anilor, se întorcea de pe „drumul belșugului“, după luni de trudă, cu un sac de produse, și acela peticit. Când clanul dictatorial aruncase ultimul praf în ochii opiniei publice cu acea ficțiune ridicolă numită „noua revoluție agrară“, țăranul român era deja cu totul altceva : apucase demult drumul orașelor și al șantierelor, cu care „luminătorul” împînzise fără noimă o țară întreagă, rupîndu-se definitiv, ca mentalitate, de lumea satului, dar nereușind niciodată să se integreze cu adevărat noilor structuri. A fost mereu prizonierul unei stări de provizorat numită navetism. Iar cei rămași în vatră au statut, tot căpătat și ei un provizoriu, de locuitori ai satelor. Ce a însemnat colectivizarea a simțit fiecare țăran atît pe propria-i piele, cit și prin comparație : în mod ciudat, inițiatorii comasărilor forțate (calchlind, în modul cel mai ortodox, modelul stalinist) au scăpat din calcul o fîșie care, chipurile, submontană nu s-ar fi pretat, din punct de vedere tehnic, sistemului „avantajos“ de muncă la grămadă. Oamenii locurilor însă și-au văzut de treburi ca mai inainte, bucuroși c-au fost lăsați de-o parte. Și-au folosit priceperea, hărnicia și libertatea de acțiune, reușind în două decenii, de la „marea cotitură“, să depășească, prin nivel de civilizație și bunăstare, celelalte așezări împinse cu toroipanul pe „drumul cel nou“. Ba, prin aceste localități neluminate de „farul călăuzitor“, se gîndiseră și unii membri ai nomenclaturii să-și încropească o turmă de oi, să-și ridice cite o vilișoară, fiindcă banul la ban ROMULUS DIACONESCU (Continuare in pag. a II-a) Constituie, fără dubiu, un succes faptul că la prima sa Conferință, după aproape o jumătate de veac de hiatus politic și cruntă dictatură în România, P.N.L. reunește o participare care a făcut neîncăpătoare sala Teatrului Liric din Craiova (au avut acces doar membrii efectivi, cu carnet). Am văzut multă lume tinără, intelectuali, muncitori, studenți, dar și vîrstnici, numeroase femei. Explicabilă aderența la acest mare partid, pe de o parte, prin tradițiile istorice care s-au situat in avanpostul unor momente cruciale ale făuririi României moderne: 1848, Independența, Carol I și Ionel Brătianu, Marea Unire, rezistența și martirajul de după 1946 , pe de altă parte — atracția exercitată azi de personalitatea polivalentului intelectual și om politic sobru, echilibrat, profund care este dl. Radu Cîmpeanu. Debutînd furtunos, cu contestarea unui prezidiu autoinstalat și chiar a calității celui care deschidea lucrările, Conferința a afirmat, din start, refuzul oricărui preconcept, manipulării, a clișeelor și inerțiilor, relevînd setea generală de autentică democrație a participanților. O asemenea rațiune majoră, ca și lipsa exercițiului politic scuză și alte momente mai puțin „urbane“ de pe parcursul desfășurării acestui for care, după circa 4 ore, și-a atins principalul obiectiv — alegerea organelor de conducere și schițarea reperelor activității pînă la alegeri. Dintr-un succint raport al ADRIAN FULGA (Continuare In pag. a III-a) Șansele exercițiului democratic — însemnări de la Conferința județeană Dolj _____a Partidului Național Liberal — Dă Doamne, să vină autobuzul ! ! Foto : Ștefan Ionescu Cu mici excepții, în toate mediile și sferele de activitate ale acestui oraș, cu însemnată pondere economică In ansamblul județului, se resimte suflul nou al Reconstrucției. In unitățile Industriale și agricole, pe șantierele de locuințe, în sfera serviciilor oamenii au început să-și ia rosturile in serios. 9 La afișierul din fața primăriei un grup de cetățeni luau aminte de un „comunicat“ local ce a fost primit cu vie satisfacție : „Pentru depolitizarea comunistă a denumirii unor străzi, primăria propune : Strada V.I. Lenin să se numească Strada Mihail Eminescu; Strada 7 Noiembrie — 23 Decembrie; Strada 11 Iunie — Constantin Brâncuși; Strada Olga Bancic — Armoniei; Strada Zile Pintilie să poarte denumirea Gh. Rădulescu Motru“. • Tînărul inginer Sîlvian Fotache, directorul întreprinderii de Transformatoare și Motoare Electrice, ne anunță că toți proiectanții și specialiștii unității au fost angajați într-o adevărată campanie pentru rentabilizarea și creșterea eficienței produselor din nomenclatorul de fabricație al întreprinderii. Dovadă și faptul că, recent, au fost omologate noile tipuri de transformatoare de 100 — 630 și de 1000 KVA, precum și 10 tipo variante de motoare, cu puteri cuprinse intre 55 ION ȘIROCANU (Continuare mona. * IU nn Telegrafic, din orașele Doljului Azi, Filiași IN PAGINILE 2—3 ■ Cu haz și fără haz ■ Dintre sute de catarge ■ Cuvânt liber cetățenilor in „Cuvintul Libertății“ ■ Retefei gospodinei. Meșterul tipograf Cu oarecare intirziere și cu adinei mihnire, am aflat că a trecut, nu de mult. In lumea umbrelor unul dintre cei mai străluciți meșteri tipografi, pe care i-a dat, de-a lungul timpului, Oltenia , Ion Stancu-Zane, îmi fac o datorie de conștiință și de suflet, scriind, acum, aceste rinduri. Intr-o viață de muncă aspră, in care nu s-a menajat deloc, sacrificindu-se pe altarul acestei nobile, „aristocratice“ meserii, Ion Stancu-Zanc dobindise faima pe care o avea, mai înainte, Virgil Molin, despre care-și amintesc, cât evlavie și respect, generațiile mai vechi. De altfel, la școala lui Virgil Molin s-a format și Ion Stancu-Zane. L-am cunoscut, in urmă cu un sfert de veac, in primii ani ai noii serii a revistei „Ramuri". Cei din echipa redacțională de atunci, condusă de gazetarul, inepuizabil și plin de vervă, Ilie Purcaru, eram de tot tineri și romantici, nonconformiști, chiar in acea perioadă de relativă deschidere, dnă odioasa dictatură nu începuse, încă, să-și arate colții. Revista se făcea cu mult entuziasm și cu multă pasiune, cu elanul specific tinereței. Stăteam zile și nopți in tipografie. Nu ne mai duceam acasă. De multe ori, adormeam, frinți de obo- OVION. GLHDIRMIC (Ontim.are io pag. a II-a)