Cuvîntul Libertății, noiembrie 1990 (Anul 2, nr. 237-258)

1990-11-01 / nr. 237

ULTRASCURȚI m IERI, LA SEDIUL PREFECTURII DOLJ A­VAT LOC O INTÎLNIRE A DOMNULUI PREFECT ILIE ȘTEFAN CU CEI 200 DE ELEVI ȘI STUDENȚI BASARABENI care studiază în municipiul Craiova. La reuniune au mai luat parte rectorul Universității, prof. univ. dr. Mircea Ivănescu, inspectorul ge­neral școlar, prof. Octavia­n Podea­nu, pre­ședintele Asociației „Pro Basarabia și Bu­covina“ — Ștefan Andreșkov, cadre didac­tice din unitățile școlare la care studiază elevii de peste Prut. Spectrul problemelor abordate in cadrul reuniunii amintite a vi­zat crearea unor condiții cit mai bune de viață și studiu. • AFLAM DE LA SERVI­CIUL DE PAȘAPOARTE al județului Dolj că sunt emise peste 32 000 de pașapoarte, dar cei care au depus formele au uitat, se pare, de ele. Apelul este următorul: persoanele care au depus formularele de rigoare pînă la 13 septembrie a.c. sînt rugate insistent să se prezinte cu buletinele de identitate, asu­pra lor, în vederea ridicării documentelor de călătorie. Programul este următorul: luni, miercuri, vineri (orele 8—14) ; marți și joi (orele 10—13); simbătă si duminică (9—12) • DOMNUL TRAIAN CRACIUNESCU, pen­­­sionar din Craiova, cart. Valea Roșie, bloc 58, ne roagă să intervenim într-o problemă de familie. Mai exact, să-i reamintim fiului soției sale, Viorel Ciontu, că au trecut cinci ani de cînd a „împrumutat" citeva cecuri, în valoare de 35 000 lei și a uitat... rambursarea creditelor, iar dintr-o pensie de 650 lei se trăiește greu în ziua de azi și mai ales în ziua de mîine. • CONFUZIE MARE LA BAZELE DE RECEPȚIE ALE I.C.A.P.P.A.: foarte mulți săteni livrează, contra cost, porumb recoltat de pe tarlalele... fără stăpîn ale cooperativelor agricole, linii mai descurcăreți livrează și sfeclă de zahăr, re­coltată asemănător, in schimbul... zahărului. Nu sîntem împotriva îmbogățirii sătenilor, doamne ferește, dar ce se întîmplă momen­tan cu recolta obștii ține de domeniul minu­nilor ! • SATUL BILTA, pendinte de ora­șul Filiași, a avut o moară de care s-au servit oamenii locului. De mai multă vreme, roata morii nu se mai învîrtește, fiindcă îi lipsește, printre altele, tin vali. Biltenii se­ întreabă : cînd se va porni moara lor, că vine iarna și au ce măcina ? Alo, primăria Filiași ! « O DELEGAȚIE DE CADRE DI­DACTICE DIN TOULOUSE (FRANȚA), sub conducerea domnului Jean Mayer, a sosit la Craiova cu un convoi umanitar. A fost vizitată școala nr. 32, unde s-a realizat un fructuos dialog, proiectindu-se viitoare con­tacte. Elevii școlii au prezentat un recital în limba lui Voltaire, oaspeții rămînind im­presionați de calitatea procesului de instrui­re în școala respectivă. ILTRASCLRTI ANULI NR. 237 CUVINTUL LIBERTĂȚII /.V/.VAV.V.V/.VAViV JOI I \ \ 1 NOIEMBRIE sI 1990 I X I PAGINI — 1. \ 2 LEI I ,v.v,v.mv.v/AWV Prîfliru unii - imunii, pimtru alții­­ ...? Frate geamăr c­u Valea Roșie, cartierul Craiovița Noua arată de parcă ar aparține nniVuú de o lume veche, sortită cu orice preț eternității. Năravurile din fire cu greu găsesc locuire și, pentru asta, dacă nu te omoară sfințit, ajungi cu jalba în proțap și pînă sus, sus de toî. Ieri dimineață, luați pur și simplu cu asalt de un grup de cetățeni (miracol al pre­sei democratice ?...), nu avem decit să aterizăm la ușa l.J.G.C.L. Ei sînt o parte din locatarii blocurilor 53 A, 53 A­l, 55 B, 5ß B, 63 B ș.a., înspre care am aruncat și noi cite-o ochiadă, am az­­­­irlit cîte-o ultrascurtă. Ast­fel de „ultra“ deducem că se impune pe adresa celor ce gospodăresc această zonă, dar o lasă pradă dezintere­­ s­IRGIL DUMITRF­SCU (­ pag. a IV-a) La Depoul craiovean de locomotive este ordine și se muncește Cei care au lucrat și mai lucrează în domeniul trans­porturilor feroviare spun adesea : „Disciplină ca la ca­lea ferată mai rar”, sau „C.F.R.-ul este a doua ar­mată a țării". Cu aceste sen­timente­ de stimă pentru a­­cești oameni am pășit pe poarta Depoului C.F. Cra­iova. Aflu că șeful coordo­nator al unității, ing. Aurel Nicu, și colaboratorii săi sunt la „Telespeaker“, adică la obișnuita raportare zilnică a evenimentelor: ce mașini din dotare care-i situația au disponibile, deplasărilor, cum vor fi tractate trenurile de călători și marfă etc. Aud comenzile precise și văd cum cei de aici stăpînesc toate La ordinea zilei— SINDICATELE situațiile, sau mai bine zis caută soluții]** cele mai bune. Inginerul Aurel Nic­u îmi spune că, spre deosebire de aceeași perioadă a anului trecut, în acest an la exploa­tare­­ activitatea de bază — din punct de vedere al siguranței circulației const­ bat o îmbunătățire s-a a situației, mecanicii și aju­torii acestora diind dovadă­ de înalt profesionalism, reușind, să răspundă cu promptitudine la toate ape­lurile beneficiarilor. Și să nu uităm că raza de activi­tate a Depoului craiovean se întinde pe 7 județe. In ace­st context, cea mai mare parte a personalului de ate­ MARIN DUMITRU (Continuare In pag. a IlI-a) Accente „[inem. dar nu avem“... ...Este sloganul cu care te întîmpină aproape toți vân­zătorii din magazinele comerțului de stat. Concret.. La raionul de papetărie de la „Librăria Școlii“ : „Aș dori o piaza de traforaj". Și vine invariabilul răspuns:« „Ținem,­­iar nu avem“. La fel, vizavi, de „Diadema“, la „chimicale". Nu este cremă maro, deși de cea neagră se găsește din belșug. Exemplele ar putea continua. Căci ținem importante sectoare zootehnice, dar cei care răspund de comercializarea produselor animaliere nu se îngrijesc ca oamenii să aibă mîncare și să dispară co­zile din fața magazinelor. Sunt plătiți destui in comerț și nu poți găsi o banală mină de pix, ca să nu mai vorbim de faptul că ne mințim, zilnic, copiii că le vom aduce o ciocolată. (Pe care „bruneții“ ți-o vîntură pe sub nas). Falsa problemă a țigărilor. Nu găsești „Car­­pați", „Bucegi“, „Top­­ etc., în schimb aceeași „vânză­tori" ciocolatii — care n-au muncit nici in trecut și probabil nu vor munci niciodată — fac speculă cu sute și mii de pachete. Atunci mă întreb și eu ca și dumneavoastră, stimați cititori: De ce ținem o armată intreagă de vânzători, gestionari, merceologi, organe de ordine etc. ? Ca să nu avem de nici unele, nici chiar liniște. Mai bine să nu-i mai ținem, dar să avem de toate. Și să nu mai fim umiliți. (M.D.) De la Nistru pînă la Tisa Va trebui, oare, să înțele­gem că in acest început de toamnă, dincolo de Prut, de o graniță convențională și absurd stabilită, ce separă încă ființa noastră națio­nală în vatra sa istorică, se încearcă, prin antrenarea și manevrarea unor minorități naționale și grupări etnice, schilodirea și dezmembrarea unui popor constituit isto­rie prin unitate de limbă, de respirație geografică și structură geo-politică ? în­trebarea ar putea să vizeze și o altă zona­ geografică d­e impul țârii, rim­ită în­delung transilvania —­ deoarece ceea ce se încearcă și se întîmplă astăzi în Ba­sarabia s-a întîmplat și se încearcă să se reactualizeze de o parte și de alta a Mu­reșului, cînd cu sfială, cînd pe față, sigur și întotdeauna,­­dî aceeași poftă rapace de uzurpare a unui Neam și a Casei sale naționale. Relansarea campaniilor antiromănești nu trebuie să ne mire, dar nici nu trebuie să ne găsească cu garda des­chisă. Decembrie 1989 nu înseamnă pentru românii de pretutindeni, așa cum inspi­rat s-a spus, doar încheie­rea celui de-al doile­a război mondial, înseamnă mai mult și trebuie să însemne mult, fiindcă altfel noi mai și urmașii noștri vom și vor vedea în Revoluția din de­cembrie doar o lovitură de palat, pe cînd ea, Revoluția, a fost și este o reîntoarcere in Casa străbună, o regăsire în matcă, fiindcă prea mari și prea multe au fost jert­fele, ca ele să nu-și gă­sească și rostul și înnvăța­ ION DOBRESCU (Continuar' -n pag a III-a) f „Doamne, Dumnezeule, ce artă a dialogului!“ cu dl. ION UNGUREANU, ministrul culturii din R.S.S. Moldova TA — Cu­ credeți că v-ar tre­bui pentru a cunoaște geo­grafia propriului nostru neam ? — Oho Cînd am fost la București, am­ mărturisit că mi-ar trebui o santamma pentru a contempla cerul, pentru că sub cerul acesta a trecut Mihai Viteazul, sub cerul acesta a trăit Mihai Eminescu, prin București au trecut cei mai mari oameni ai neamului. Mi-ar mai tre­bui o altă săptămână pentru a privi clădirile, pe urmă să văd chipurile oamenilor... Venirea dv. la Chișinău, suc­cesul Naționalului craiovean, care, se amplifică, seară de seară, se datorează regăsirii codului nostru genetic. In chipurile actorilor craioveni se regăsesc fețele neamului românesc. Noi începem să ne familiarizăm cu ele, așa cum, prin anii 1957—1960. Începusem să ne familiarizăm cu marele maestru Radu Be­­ligan. Influența domniei­­sale, a Naționalului din București și a Naționalului­­ din Iași, din acea perioadă de deschidere a anilor ’58— ’60, a fost de o deosebită importanță. Montani „Steaua fără nume“ intrînd, după cîte ne-am dat seama, in conflict cu viziunea drama­turgului și a școlii românești de teatru, întrucit nu aveam un Radu Beligan, nu aveam un Giugaru, după cum i-am și spus. Dispuneam de mină de studenți și atunci o a trebuit să găsim o altă re­zolvare scenică... .și Bucu­­reștiul era un tren care a trecut pe-o clipă... fiapidul ăsta... și dv. era­i acolo, in­să noi rămîneam în conti­nuare în tîrgușorul acesta de provincie, în Basarabia aceasta, cum s-ar spune, cu tancuri în casă... Iată ce era. Dar „Steaua fără nume“ a avut rezonanțe enorme. Tocmai de aceea, reprezenta­ția a și fost suspendată. DAN LUPESCU (Continuare în pag. a III-a) De ce mor cocorii tineri... Corlate. Căminul pentru copii handicapați mintal. Copii abandonați — de pă­rinți și de soartă, fără spe­ranțe, fără iluzii, fără bucu­rii. „Majoritatea provin din părinți alcoolici sau cu tare psihice — ne spune dl. dr. Dorel Vieru. Din familii de­zorganizate. Informația ge­netică se transmite de la o generație la alta fără a se diminua, dimpotrivă. Nemții sterilizează astfel de copii, pentru a stopa un fenomen social, știu, pare dur, însă ei nu trebuie să aibă urmași cu aceeași informație gene­tică, pentru că, gîndiți-vă, următoarea lor oprire, îna­intea cimitirului, este Poia­na Mare. Unii nu sînt con­știenți nici măcar de faptul că trăiesc. Vegetează. Alții sînt recuperabili, într-o mă­sură mai mică sau mai ma­re, dar se poate discuta cu­­ ei­ pot face o activitate uti­lă. Insă necesită un volum de muncă imens. SÎNTEM TREI IMEDICI LA APROA­PE 100 DE COPII ȘI NU AVEM, MOMENTAN, NICI O ASISTENTA, din diverse motive. Acum trei luni era mai rău. Trebuie să rezistăm și iarna aceasta, anul viitor s-ar putea să înceapă con­strucția unui nou edificiu, în Craiova. Pentru că o urgen­ță, mai ales iarna, este de nerezolvat: dacă iarna grea, sîntem înzăpeziți două- e trei luni, se poate arde trans­formatorul electric — o în­locuire ar fi, practic, impo­sibilă — nici măcar pîine n-am­ putea cumpăra. După cum vedeți, sîntem in repa­rații capitale. De fapt, cli­­pim. Casele au peste 150 de ani vechime. Igrasia începe la temelie și ajunge la aco­periș, încropimi. Altceva nu se mai poate face aici. Ce probleme avem ? Vă spun mai bine ce nu avem . NU AVEM NICI LOGOPED, NICI PSIHOLOG, NICI CADRE DE INVATAMINT, NICI AUTOBUZE, NICI LOCUIN­ȚE, NICI MEDICAMENTE ESENȚIALE (neuroleptice, antibiotice, preparate cu cal­ciu). Reținem, succint, alte de­talii semnificative. Prefec­tura a ajutat Căminul de copii din Corlate cu lemne și cărbuni. O unitate milita­ră de la București a trimis cazarmament. Ideea mutării căminului în oraș nu-i un moft, întrucit, vara, o sal­vare face o oră, dacă nu chiar mai mult, pînă la Cra­iova. Ce le trebuie copiilor? Un gen de salopete închise la spate, deoarece își rup hainele. De asemenea, este necesară o vaccinare anti- AURELIA URZICEANU (Continuare în pag. a III-a V 1)1 IV CENTRUL DE SUPRAVEGHERE A RADIAȚIILOR — BECHET De la Centrul de supraveghere a radiațiilor din Bechet ni se comunică următoarele : în urma defecțiunii intervenite la Centrala atomo-elec­­trică de la Cozlodui, din Bulgaria, pe malul ro­mânesc, nu s-au înregistrat creșteri ale radioactivității. Supravegherea experților ro­mâni continuă. - *­­Aar­ga­­n I üíjL^JTl^A JelJl. fcAiîA H STIMAȚI CITITORI ! Incepînd de astăzi, suntem­ nevoiți să majorăm prețul ziarului nostru la 2 soi exem­plarul. De la 1 august 1999, am făcut eforturi deosebite pentru a nu mări acest preț, în același ritm cu prețul­l cir­­tiei, care, pina la 1 august, a crescut de peste trei ori. Costul abonamentelor, deja efectuate, pentru lunile no­iembrie și decembrie 1990 «a se modifica

Next