Cuvântul Libertății, mai 2017 (Anul 29, nr. 8336-8360)
2017-05-04 / nr. 8338
joi, 4 mai 2017 cuvântul libertății / 3 actualitate RMSNOTES _______________________________ GEORGE POPESCU Există o nemulțumire aproape generalizată față de politică. Și, așa cum e și firesc, față de partide și de politicieni în general. Nu doar la noi, ci aproape peste tot în lume. Ceea ce se întâmplă în SUA, după cele o sută de zile ale lui Trump, e proba cea mai concludentă. Un navigator în derivă, pe o super-navă pe care nimic nu-l recomanda. Despre Coreea de Nord, nici nu mai nevoie de adăugat ceva. Ca să-și depășească limitele, o dictatură are nevoie de un dement. Și de o întreagă armată de supuși, îngenuncheați de frică. Nici în Venezuela lui Manduro, muncitorul ajuns, printr-un concurs de împrejurări care ne amintește de jocurile veroase prin care un Emil Bobu ori un Postelnicu sau Dincă supranumit „Teleagă” erau selectați în funcții-cheie în fostul regim ceaușiști - șeful suprem al unei țări ajunse orfane după un alt exaltat cu furibunde pretenții „mesianice”, lucrurile nu se prezintă deloc mai bine. Și, totuși, persistă întrebarea, cu toată încărcătura ei retorică, dacă fără partide și, deci, fără politicieni, democrația ar fi posibilă. Există, se știe, variante de gândie care, fără a merge până la capătul unei astfel de perspective, înclină să creadă că da. Se vorbește de o democrație participativă, pe un model antic elen, ori chiar de o revenire, în istorie, la ceea ce, în unele cetăți, se înțelegea prin democrație directă. Soluții greu acceptabile, imposibile îndeosebi în lumea globalizată de azi, însă nu despre astfel de dezbateri doresc să amintesc în acest context. Ci de un fapt petrecut duminică, în Italia, când, la ceea ce acolo se desemnează prin cuvântul de alegeri primare, la nivelul unei formațiuni politice, fostul premier și șef al Partidului Democrat, Matteo Renzi, a reușit, în pofida unei mari majorități de opinii nefavorabile (ale unora din interior și din afară, dar și al presei), să recâștige la scor, după demisia din ianuarie trecut, urmare a pierderii unui referendum cu implicații constituționale. Victoria lui Matteo Renzi, la peste 70 la sută, e cu atât mai semnificativă cu cât a urmat unor luni de veritabil „măcel” la care a fost supus, din afara propriului partid, dar mai ales din interiorul acestuia. I s-a reproșat aroganța, personalizarea formațiunii, fermitatea unor soluții reformiste, toate pe fondul unei majore degringolade instalate de ani buni în cadrul social-democrației italiene. Contracandidații săi s-au situat cu mult sub așteptări: Andrea Orlando n-a depășit 20 la sută, iar Michele Emiliano s-a situat puțin peste 10 la sută. Primul a fost - și a rămas și după demisia lui Renzi - ministrul justiției, iar cel de-al doilea a candidat de pe poziția de prefect al provinciei Puglia, unde activa de multe decenii, fiind mai întâi și primar la Bari. Mai importantă a fost, pentru adversarii din afară și dinăuntru, afluența la acest vot pe care majoritatea îl anticipa sub un milion de votanți. Rezultatul a fost însă unul dublu, prilej pentru învingător de a reitera distanța dintre unii politicieni și populație: el a subliniat, de altfel, imediat după aflarea rezultatelor, într-un discurs de o mare densitate de idei și de proiecte, dar ponderat, faptul că a sosit momentul unui alt drum, al unei veritabile răscruci pentru democrația italiană. Cu puține, dar fine ironii, nu și-a atacat nici contracandidații, nici măcar adversarii tradiționali și înverșunați care pariaseră pe o înfrângere zdrobitoare. Presa de ieri, din Italia, dar și de peste hotare, aprecia tocmai această capacitate a tânărului politician de nu se da bătut, de a nu dezerta de la ideile pe care le-a reluat, îndeosebi aceea de a reuni, printr-un pact de solidaritate, întregul spectru al stângii ce cunoscuse, în ultimele cinci luni, nu doar sciziuni izolate, ci chiar riscurile unei prăbușiri istorice. Și nu putem să nu ne gândim la alți politicieni de la noi, unii din aceeași generație cu Benzi, ba declarați nu demult chiar prieteni ai acestuia, care n-au știut și n-au putut proba aceeași forță de revenire, în trombă, ba, dimpotrivă, asemenea lui Victor Ponta, au continuat, după eșecuri, să se comporte dincolo de limitele unui bun simț care, și în politică, ar trebui să primeze. Deocamdată, se așteaptă congresul partidului care, desigur, îl va reînscăuna pe Renzi. Nu se știe cu precizie dacă va reveni și la Palatul Chigi, la frâiele guvernului, ci mai curând îl va lăsa pe succesorul său, Paolo Gentilom, până la viitoarele alegeri. De altminteri, pe acesta din urmă, cu care a vorbit la telefon, l-a și felicitat pentru continuarea programului său de reforme, semn că el va rămâne doar în umbră, având, printre altele, sarcina de a găsi cea mai bună formă pentru legea electorală în baza căreia, anul viitor, italienii vor fi chemați la vot. I Cum se recâștigă un partid? Peste 100.000 de doljeni suferă de boli de inimă Bolile cardiovasculare continuă să fie principala cauză de morbiditate și mortalitate din România. în Dolj, numărul celor care suferă de boli ale inimii depășește 100.000 de persoane. Cele mai întâlnite afecțiuni sunt hipertensiunea arterială, fiind înregistrate peste 73.000 de cazuri, și cardiopatia ischemică de care suferă aproximativ 35.000 de persoane. Afecțiunile cardiovasculare dermină aproximativ o treime din invaliditatea pemanentă reprezentând 30% din totalul consultațiilor acordate de medicul de familie. Una din patru adulți are o formă de boală cardiovasculară, dintre care cele mai dese sunt hipertensiunea arterială, cardiopatia ischemică și ateroscleroza. Totodată, mai mult de jumătate din numărul infarcte și 75% din accidentele vasculare cerebrale au la bază hipertensiunea arterială. Dintre factorii de risc, la capitolul stil de viață, se consideră că alimentația are cea mai mare contribuție la decesul prin boli cardiovasculare (BCV), în timp ce hipertensiunea arterială (HTA) este cel mai important dintre factorii de risc biologici (urmat de colesterol, obezitate și diabet). Ziua Națională a Inimii, sărbătorită astăzi Un alt factor de risc - fumatul - a scăzut în ultimii ani, însă cardiologii sunt mai îngrijorați în prezent de efectele produse de obezitate și sedentarism. Puțini adulți practică activitatea fizică la nivelul recomandat, iar obezitate devine tot mai mult o problemă și în cazul copiilor. De asemenea, prevalența diabetului rămâne ridicată în urma creșterii susținute (cu peste 50%, în multe țări) în ultimii zece ani. în aceste condiții, Direcția de Sănătate Publică Dolj, în colaborare cu autoritățile publice locale care au în subordine cabinetele școlare, asistenții comunitari, mediatorii sanitari, cabinetele de medicină de familie, Inspectoratul Școlar Dolj, Societatea Studenților Mediciniști din Craiova și Crucea Roșie Dolj sărbătoresc astăzi Ziua Națională a Inimii. ZNI abordează an de an factorii de risc/protecție privind sănătatea cardiovasculară, ce pot fi influențați prin schimbări în stilul de viață la nivel individual sau comunitar. în ultimii ani ZNI a focalizat pe stresul psihosocial, hipertensiune arterială, activitate fizică, obezitatea la femei și consumul de alcool la tineret. în 2017, ZNS actualizează statisticile privind sănătatea cardiovasculară a României în Eurocontext și încearcă să pună în lumină efecte sono-genetice specifice atributelor existențiale pozitive, descrise prin termeni precum împlinire, mulțumire, satisfacție, bucurie, fericire în viață. DALY (Disability Adjusted Life Years) reprezintă suma anilor de viață pierduți prin decese premature și a anilor trăiți cu dizabilitate dată de prezența bolii, corectați pentru gravitatea bolii. Povara bolilor cardiovasculare asupra sistemului sanitar Povara bolilor cardiovasculare estimată prin DASV plasează pe primul loc boala cardiacă ischemică (incluzând infarctul miocardic acut); aceasta este de 2-3 ori mai mare în România decât în țările din Vest, cu circa 10% mai mare decât în Polonia și cu circa 50% mai mică decât în Bulgaria. Accidentul vascular cerebral (AVC), a doua cauză DALY în țările din estul Europei, este de 3 4 ori mai mare în România decât în Vest, cu circa 30% mai mare decât în Polonia și cu circa 60% mai mic decât în Bulgaria. HTA este, în termenii DALY, de 18 ori mai mare în România decât în Olanda, de 15 ori mai mare decât în Marea Britanie, de 4 ori mai mare decât în Germania, de 5 ori mai mare decât în Polonia și cu circa 75% mai mare decât în Bulgaria. Cercetările sugerează că satisfacția vieții cenzurează destul de convingător mortalitatea și prevalența unor factori de risc majori pentru BCV. Scorurile de satisfacție semnificativ mai ridicate în țările din Euro-grupul nordvest asociază mortalități BCV totale și premature mai mici, precum și nivele semnificativ mai scăzute pentru alcool și HTA; prevalența fumatului tinde la rândul său către nivele mai scăzute. Aceste rezultate sunt compatibile cu opinia multor analiști privind corelarea insatisfacției vieții cu fumatul, alcoolul, HTA sau chiar cu obezitatea; dimpotrivă, satisfacția vieții s-ar corela cu nivelul activității fizice. RADU ILICEANU