Cuvântul Libertății, mai 2017 (Anul 29, nr. 8336-8360)

2017-05-04 / nr. 8338

joi, 4 mai 201­7 cuvântul libertății / 3 actualitate RM­S­NOTES _______________________________­ GEORGE POPESCU Există o nemulțumire aproape generali­zată față de politică. Și, așa cum e și fi­resc, față de partide și de politicieni în ge­neral. Nu doar la noi, ci aproape peste tot în lume. Ceea ce se întâmplă în SUA, după cele o sută de zile ale lui Trump, e proba cea mai concludentă. Un navigator în de­rivă, pe o super-navă pe care nimic nu-l recomanda. Despre Coreea de Nord, nici nu mai nevoie de adăugat ceva. Ca să-și depășească limitele, o dictatură are nevoie de un dement. Și de o întreagă armată de supuși, îngenuncheați de frică. Nici în Ve­nezuela lui Manduro, muncitorul ajuns, printr-un concurs de împrejurări­­ care ne amintește de jocurile veroase prin care un Emil Bobu ori un Postelnicu sau Dincă supranumit „Teleagă” erau selectați în funcții-cheie în fostul regim ceaușiști - șeful suprem al unei țări ajunse orfane după un alt exaltat cu furibunde pretenții „mesianice”, lucrurile nu se prezintă de­loc mai bine. Și, totuși, persistă întrebarea, cu toată încărcătura ei retorică, dacă fără partide și, deci, fără politicieni, democrația ar fi posibilă. Există, se știe, variante de gândi­e care, fără a merge până la capătul unei astfel de perspective, înclină să creadă că da. Se vorbește de o democrație partici­pativă, pe un model antic elen, ori chiar de o revenire, în istorie, la ceea ce, în unele cetăți, se înțelegea prin democrație direc­tă. Soluții greu acceptabile, imposibile în­deosebi în lumea globalizată de azi, însă nu despre astfel de dezbateri do­resc să amintesc în acest context. Ci de un fapt petrecut duminică, în Italia, când, la ceea ce acolo se desemnează prin cu­vântul de alegeri primare, la nivelul unei formațiuni politice, fostul premier și șef al Partidului Democrat, Matteo Renzi, a reușit, în pofida unei mari majorități de opinii nefavorabile (ale unora din interior și din afară, dar și al presei), să recâștige la scor, după demisia din ianuarie trecut, urmare a pierderii unui referendum cu implicații constituționale. Victoria lui Matteo Renzi, la peste 70 la sută, e cu atât mai semnificativă cu cât a urmat unor luni de veritabil „măcel” la care a fost supus, din afara propriului partid, dar mai ales din interiorul acestuia. I s-a reproșat aroganța, personalizarea forma­țiunii, fermitatea unor soluții reformiste, toate pe fondul unei majore degringolade instalate de ani buni în cadrul social-de­­mocrației italiene. Contracandidații săi s-au situat cu mult sub așteptări: Andrea Orlando n-a depășit 20 la sută, iar Michele Emiliano s-a situat puțin peste 10 la sută. Primul a fost - și a rămas și după demisia lui Renzi - minis­trul justiției, iar cel de-al doilea a candidat de pe poziția de prefect al provinciei Pu­glia, unde activa de multe decenii, fiind mai întâi și primar la Bari. Mai importantă a fost, pentru adversa­rii din afară și dinăuntru, afluența la acest vot pe care majoritatea îl anticipa sub un milion de votanți. Rezultatul a fost însă unul dublu, prilej pentru învingător de a reitera distanța dintre unii politicieni și populație: el a subliniat, de altfel, imediat după aflarea rezultatelor, într-un discurs de o mare densitate de idei și de proiecte, dar ponderat, faptul că a sosit momentul unui alt drum, al unei veritabile răscruci pentru democrația italiană. Cu puține, dar fine ironii, nu și-a atacat nici contracandi­dații, nici măcar adversarii tradiționali și înverșunați care pariaseră pe o înfrângere zdrobitoare. Presa de ieri, din Italia, dar și de peste hotare, aprecia tocmai această capacitate a tânărului politician de nu se da bătut, de a nu dezerta de la ideile pe care le-a re­luat, îndeosebi aceea de a reuni, printr-un pact de solidaritate, întregul spectru al stângii ce cunoscuse, în ultimele cinci luni, nu doar sciziuni izolate, ci chiar riscurile unei prăbușiri istorice. Și nu putem să nu ne gândim la alți politicieni de la noi, unii din aceeași ge­nerație cu Benzi, ba declarați nu demult chiar prieteni ai acestuia, care n-au știut și n-au putut proba aceeași forță de re­venire, în trombă, ba, dimpotrivă, ase­menea lui Victor Ponta, au continuat, după eșecuri, să se comporte dincolo de limitele unui bun simț care, și în politică, ar trebui să primeze. Deocamdată, se așteaptă congresul par­tidului care, desigur, îl va reînscăuna pe Renzi. Nu se știe cu precizie dacă va reveni și la Palatul Chigi, la frâiele guvernului, ci mai curând îl va lăsa pe succesorul său, Paolo Genti­lom, până la viitoarele alegeri. De altmin­teri, pe acesta din urmă, cu care a vorbit la telefon, l-a și felicitat pentru continuarea programului său de reforme, semn că el va rămâne doar în umbră, având, printre alte­le, sarcina de a găsi cea mai bună formă pentru legea electorală în baza căreia, anul viitor, italienii vor fi chemați la vot. I Cum se recâștigă un partid? Peste 100.000 de doljeni suferă de boli de inimă Bolile cardiovasculare continuă să fie principala cauză de morbiditate și mortalitate din România. în Dolj, numărul celor care suferă de boli ale inimii depă­șește 100.000 de persoane. Cele mai întâlnite afecțiuni sunt hipertensiunea arterială, fiind înregistrate peste 73.000 de cazuri, și cardiopatia ischemică de care suferă aproximativ 35.000 de persoane. Afecțiunile cardiovasculare de­­rmină aproximativ o treime din invaliditatea pem­anentă reprezen­tând 30% din totalul consultații­lor acordate de medicul de fami­lie. Una din patru adulți are o for­mă de boală cardiovasculară, din­tre care cele mai dese sunt hiper­tensiunea arterială, cardiopatia is­chemică și ateroscleroza. Totoda­tă, mai mult de jumătate din nu­mărul infarcte și 75% din acci­dentele vasculare cerebrale au la bază hipertensiunea arterială. Dintre factorii de risc, la capi­tolul stil de viață, se consideră că alimentația are cea mai mare con­tribuție la decesul prin boli cardi­ovasculare (BCV), în timp ce hi­pertensiunea arterială (HTA) este cel mai important dintre factorii de risc biologici (urmat de coles­terol, obezitate și diabet). Ziua Națională a Inimii, sărbătorită astăzi Un alt factor de risc - fumatul - a scăzut în ultimii ani, însă car­diologii sunt mai îngrijorați în pre­zent de efectele produse de obe­zitate și sedentarism. Puțini adulți practică activitatea fizică la nive­lul recomandat, iar obezitate de­vine tot mai mult o problemă și în cazul copiilor. De asemenea, pre­­valența diabetului rămâne ridicată în urma creșterii susținute (cu peste 50%, în multe țări) în ulti­mii zece ani. în aceste condiții, Direcția de Sănătate Publică Dolj, în colabo­rare cu autoritățile publice locale care au în subordine cabinetele școlare, asistenții comunitari, me­diatorii sanitari, cabinetele de me­dicină de familie, Inspectoratul Școlar Dolj, Societatea Studenți­lor Mediciniști din Craiova și Cru­cea Roșie Dolj sărbătoresc as­tăzi Ziua Națională a Inimii. ZNI abordează an de an facto­rii de risc/protecție privind sănă­tatea cardiovasculară, ce pot fi in­fluențați prin schimbări în stilul de viață la nivel individual sau comu­nitar. în ultimii ani ZNI a focali­zat pe stresul psihosocial, hiper­tensiune arterială, activitate fizi­că, obezitatea la femei și consu­mul de alcool la tineret. în 2017, ZNS actualizează sta­tisticile privind sănătatea cardio­vasculară a României în Euro­con­­text și încearcă să pună în lumină efecte sono-genetice specifice atributelor existențiale pozitive, descrise prin termeni precum îm­plinire, mulțumire, satisfacție, bu­curie, fericire în viață. DALY (Di­sability Adjusted Life Years) re­prezintă suma anilor de viață pier­duți prin decese premature și a anilor trăiți cu dizabilitate dată de prezența bolii, corectați pentru gravitatea bolii. Povara bolilor cardiovasculare asupra sistemului sanitar Povara bolilor cardiovasculare estimată prin DASV plasează pe primul loc boala cardiacă ische­mică (incluzând infarctul miocar­dic acut); aceasta este de 2-3 ori mai mare în România decât în ță­rile din Vest, cu circa 10% mai mare decât în Polonia și cu circa 50% mai mică decât în Bulgaria. Accidentul vascular cerebral (AVC), a doua cauză DALY în ță­rile din estul Europei, este de 3 4 ori mai mare în România decât în Vest, cu circa 30% mai mare de­cât în Polonia și cu circa 60% mai mic decât în Bulgaria. HTA este, în termenii DALY, de 18 ori mai mare în România decât în Olan­da, de 15 ori mai mare decât în Marea Britanie, de 4 ori mai mare decât în Germania, de 5 ori mai mare decât în Polonia și cu circa 75% mai mare decât în Bulgaria. Cercetările sugerează că satis­facția vieții cenzurează destul de convingător mortalitatea și pre­­valența unor factori de risc ma­jori pentru BCV. Scorurile de sa­tisfacție semnificativ mai ridica­te în țările din Euro-grupul nord­­vest asociază mortalități BCV to­tale și premature mai mici, pre­cum și nivele semnificativ mai scăzute pentru alcool și HTA; prevalența fumatului tinde la rân­dul său către nivele mai scăzute. Aceste rezultate sunt compatibi­le cu opinia multor analiști pri­vind corelarea insatisfacției vie­ții cu fumatul, alcoolul, HTA sau chiar cu obezitatea; dimpotrivă, satisfacția vieții s-ar corela cu ni­velul activității fizice. RADU ILICEANU

Next