Cuvântul Libertății, iulie-septembrie 2021 (Anul 33, nr. 9298-9311)
2021-08-05 / nr. 9303
EDITOR: S.C.ED PRESS COM S.R.L. Redacția și administrația: 200733 Craiova, str. Nicolăescu Plopșor nr. 2 A, TEL/FAX 0251/41.41.41. 41.24.57. Număr de înmatriculare la Registrul Comerțului: 116/1410/2005; ISSN 1220-9538 SISTEM DE MANAGEMENT AL CALITĂȚII SR EN ISO 9001:2012 CERTIFICAT NR. 406/C/2012 Societate cu capital integral privat. Cod fiscal: R0 17758027 Email: mediafax@mail.cvipress.ro __________Internet: www.cvipress.ro__________ Director: __________MIRCEA CANTĂR__________ Redactor-șef: _________MARGA BULUGEAN_________ REDACȚIA: Laura Moțirliche, Marga Bulugean, Cristi Pătru, Sport: Cosmin Staicu Fotoreporter: Tibi Bologh Secretariat: 0251.412.457 Publicitate: 0251.412.552 Redacția: 0251.412.613 Responsabilitate juridică pentru conținutul articolului aparține autorului. De asemenea, in cazul unor agenții de presă și personalități citate, responsabilitatea juridică le aparține. joi, 5 august 2021 2 / cuvântul libertății actualizate în 1969, viața patriarhală a Craiovei culturale avea să resimtă „șocul”,alminteri confecționatal apariției romanului .,Cearta”, autor fiind profesorul universitar Alexandru Piru, discipol al criticului literar George Călinescu, decanul Facultății de Litere din cadrul Universității din Craiova, redactorul-șef al revistei „Ramuri”. „Cearta” este unicul roman al lui Alexandru Piru, care avea să și mărturisească, în anturajul său, că l-a scris pentru a demonstra „idioților, cum se scrie un roman”. Unii critici au spus că este o descriere a moravurilor mediului intelectual, cu accente privind relațiile erotice, un roman cu cheie ca „Bietul Ioanide”, dar minor în raport cu acesta (Alex Ștefanescu în Istoria Literaturii Române Contemporane - 1941- 2000). Alții, ca de pildă Eugen Simion, au reținut ideea că „în dragoste femeia e labilă, în timp ce bărbatul e statornic, indivizibil. La mijloc e o incompatibilitate funciară și din această cauză pasiunea dintre inclementul Andrei Patriciu și frivola Grazia Maria nu poate să dureze. Albu, în diverse împrejurări, referindu-se la roman l-a etichetat drept unul de „analiză psihologică”. O precizare necesară, anul apariției romanului (1969) era anul în care Lucian Pintilie realiza „Reconstituirea” (premieră pe 5 ianuarie 1970), ecourile G8-ului revoluționar străbătuseră și în România, condamnarea invadării Cehoslovaciei de trupele tratatului de la Varșovia, conduse de URSS, îl făcuse pe liderul de la București vedetă politică internațională. Sosesc la București premierul britanic Harold Wilson, președintele Franței Charles De Gaulle și cel al SUA, Richard Nixon. Rula pe marile ecrane filmul „Z” al lui Costa Gavras, radiografie a strivirii individului de mecanismul statal care ar trebui să îl apere și primise Oscar. în rețeaua comercială își făcuseră apariția mandatarii. Cânta Pheonix și Romantic. Eram încă departe de Consfătuirea de lucru cu activul din domeniul cultural din 9 iunie 1971, dar „iritați” de lucrările Congresului al X-lea al partidului. Cam acesta era contextul politic intern la apariția romanului „Cearta”. Masiv și elegant, aidoma unui boxer ajuns miliardar, cu o voce de bass, cu sclipiri veșnic ironice, cum îl descrie Al. Ștefănescu, Alexandru Piru, repetăm de inspirație călinesciană, era un simpatizat cât iubit de studenți pentru umorul său sec, și o anume generozitate la examene. Nebulos cu detașare și excesiv cu disciplină. Era o enciclopedie. Păstra o expresie sobră impenetrabilă și avea harul de a provoca hohote de râs, la care rămânea impasibil. Era o subtilă combinație de rigoare, erudiție și inteligență. O instanță culturală. Practic, prin venirea sa la Craiova s-au deschis ferestrele ferecate ale Universității. Se respira un alt aer. Era de benton, așadar, în mediile elevate ale urbei să comentezi „Cearta”, în cafenele și alte spații de socializare. Așa cum mai târziu va fi să îl comentezi pe Marin Sorescu, după atacul la Eugen Barbu în „Ramuri”, Augustin Buzura la apariția „Orgoliilor”, „Fețelor tăcerii” sau Marin Preda la apariția „Celui mai iubit dintre pământeni” sau „Delirul” ș.a.m.d.. Nimic nu prevestea ceea ce avea să se întâmple: o trosneală de neimaginat, în ziarul local „înainte”, din 11 martie 1970 (nr. 7781) referitoare la roman, sub titlul ..Cearta - o carte care nu trebuia să apară” sub semnăturile lui Mihai Stănescu și Alexandru Firescu, care reprezentau ca redactor-șef și redactor-șef adjunct conducerea publicației. Comentariul era viabil, grosier, justițiar și jalnicul spectacol oferit sugera ideea unei comenzi politice de la cel mai înalt nivel al județului. Lider al comuniștilor doljeni era ing. Constantin Băbălău, alminteri, după spusele celor care l-au cunoscut un „comunist de omenie”, care va ajunge ulterior ministru, ambasador în Mexic și chiar... parlamentar (1996 - 2000) din partea PRM. Secretar cu propaganda era Ionel Cetățeanu, care răspundea direct și de publicațiile care apăreau în Craiova, de asemenea un intelectual de calitate, chiar luminat, pentru acele vremuri. Fără o astfel de comandă insidioasă, un atac direct la adresa unui redutabil intelectual, îndepărtat în 1948 din învățământ și din viața publică pentru 7 ani, decanul Facultății de Litere și redactorul-șef al revistei „Ramuri” era imposibil. Și totuși, există și părerea că, de fapt, n-a fost nici o comandă politică, și întreg demersul hazardat al conducerii ziarului „înainte” a fost potențat de pe aliniamente colaterale, cum ar fi culturnicii locali conservatori, cadre universitare obosite și nu numai. Cronica din ziarul local începea astfel: ,J Sosirea la redacție a unui număr neobișnuit de mare de scrisori transmise de cititori ai romanului lui Al. Piru „ Cearta” —unele pline de întrebări ce vădesc dilemele în care s-au aflat respectivii lectori, altele arătând dezamăgiri, iar cele mai multe formulând protestul vehement- a stimulat intenția noastră de a sonda în profunzime opinia publică, de a evidenția astfel cât mai just o măsură reală de valoare, de a stabili un adevăr de necontestat. E inevitabil după lectura acestui pasaj sulfuros să te acoperi de descumpănire. Așadar un ziar local -evident de partid- exprimamu opinii favorabile sau non-favorabile, la o apariție editorială, ci emitea judecăți implacabile. Sigur, la o privire superficială, orice bec poate face concurență lunii, deși în materie de literatură se trecuse deja de câțiva ani buni la degajarea lunii de becuri sau de licurici. Intenția satirică de veștejire a pateticei narațiuni a dragostei, în viteze schimbătoare, după ce deja Garabet Ibrăileanu în „Adela” -roman citat de autorii cronicii- îndrăgostit la bătrânețe mărturisea că „iubirea era antidotul morții”, a cronicarilor citați se face aluvionar, cu încercări schiloade de erudiție, dar fără argumentația critică de rigoare. Forța de seducție a romanului „Cearta” rezidă în nenumărații parteneri sentimentali ai Graziei Maria, mireasa himerică a mai multor bărbați, și firul epic nu e deloc subțire. Episoadele se succed în tranșee și par scrise în tranșee. Faptul că cu toți Manea Pârvu, Titu Jinandrilă, Petru Filoporul, Radolphe Monsat, Lulu Georgescu, Ion Palmă „Ioncik”, Andrei Patriciu indignează, nu-i așa fiindcă, finalmente cu ce concluzie rămân cititorii romanului universitarului Alexandru Piru? Lipsa de pudoare, asta i se reproșa autorului. Protagonista feminină e frumoasă, inteligentă, cu anume generozitate cinică în împărțirea „grațiilor” cu care fusese dotată. Cronicarii de la „înainte” îl pleznesc pe autorul romanului cu „valoarea etică”, transformată în ghilotină, nicidecum cu cea estetică, și nu îi reproșează posibilul echilibru. Evocă, în un mod amator, că romanul e văduvit de orice valoare epică sau stilistică. Evident pentru a fi ..pe linie” nu putea lipsi un citat din Nicolae Ceaușescu la tribuna Cong' "ului al X-lea, vizând disciplina ideologico-morală a scriitorilor. Conform comandamentelor morale, într-o societate complexă, oportunistă, labilă, orice intelectual scăpat de sub control trebuia readus în sistem, când aspira funciar la o autonomie într-un domeniu oarecare. Lui Alexandru Piru (22 august 1917-6 noiembrie 1993) nu i s-a întâmplat ulterior nimic, în urma articolului apărut, ceea ce a generat și uimire și neînțelegere a ceea ce se petrecuse, îi provocase firești tulburări sufletești, dar a pozat ca un învingător. Nu pusese în discuție o ideologie, ci propria suveranitate. Au jucat liderii de la Dolj ai Partidului Comunist... la două capete cum se spune, sau chiar au realizat ulterior, când studenții dejea mârăiau că se căzuse într-o capcană. Alexandru Piru își va păstra postul de decan la Facultatea de Litere până în 1974 când va pleca la București. Un paradox, după 1990, atât Alexandru Piru cât și Constantin Băbălău vor deveni parlamentari, în mandate diferite. Al. Firescu mai întâi și apoi Mihai Stănescu, vor părăsi ziarul, nu după mulți ani, într-un fel pe scara de serviciu. După 51 de ani. Dileme nedezlegate! — MIRCEA CANȚĂR -.......—