Cuvîntul Nou, iulie 1968 (Anul 1, nr. 22-25)

1968-07-06 / nr. 22

P.R. 4 Medalion liric ION ARDELEAN. Urica lui ION ARDELEA­­NU surprinde prin căldura nostalgică a versului său, prin muzicalitatea suavă pe care o conferă poeziei, cîn­­tînd — asemeni unei susur limpede de izvor — bucuria de a trăi. Măiestria sa rezidă toc­mai în această gingașă Sim■ plitate cu care — privind lumea ce se desfăşoară îna­­inte-i — poate exclama Te sfidez şi rid şi-ţi strig:­ sunt nemuritor , trăiesc ! Poetul, pe care ne vom bucura să-l vedem cunoscut unui cit mai mare număr de cititori — aşa cum pretinde virtuozitatea poeziei sale — şi-a găsit drumul. El are gla­sul unui creator talentat şi original. Stăm aproape unul de altul. Tăcem deşi ştim amîndoi cite am vrea să ne spunem. Doar clipa alunecă printre noi domol, ca o pasăre cu­­ochiul gol. Mi-e gîndul vînt, Mi-e dorul zări. Iubirea-mi este ca un cînt Ce se aude-n plîns de mări Uneori, mi se pare C-a început să se facă tîrziu. Poate într-o seară o să mi se pară că vreau să adorm. Tu, cel care cu fiecare clipă mă nărui cumplit, ne-nţeles, sublim, şi grotesc, te sfidez şi rîd şi-ţi strig : azi sînt nemuritor, trăiesc ! Stăm aproape Mi-e gîndul vînt Uneori, se face tîrziu Aşadar, s-a încheiat faza ju­deţeană a „Festivalului bienal de teatru I. L. Caragiale“. Vre­me de o săptămînă, douăzeci şi două de echipe de teatru, un­sprezece recitatori sau cititori artistici, un montaj literar, s-au aflat în întrecere, pe sce­nele aşezămintelor culturale din oraşele Baraolt, Tîrgu Se­cuiesc şi Sfîntu Gheorghe, pentru calificarea la faza in­terjudeţeană. Acum, după încheierea fazei judeţene a Festivalului bienal de teatru, se impune o anali­ză a modalităţii de pregătire şi de prezentare în concurs a e­­chipelor de amatori. Larga mişcare artistică, desfăşurată sub egida acestui festival, a dovedit că în judeţul nostru există suficiente forţe pentru dinamizarea teatrului de ama­tori, pentru pregătirea şi pre­zentarea unor spectacole va­loroase din punct de vedere artistic. în această ordine de idei, merită evidenţiate efor­turile formaţiilor de­ teatru ale căminelor culturale din Bar­cani, Zagon, Intorsura Buzău­lui, a Casei orăşeneşti de cul­tură Tîrgu Secuiesc, ale clubu­rilor sindicale „Spicul“ din Sfîntu Gheorghe, „Iprofil“ din Covasna, întreprinderea fores­tieră din Comandau, OCX, Sfîntu Gheorghe, de a aduce pe scenă spectacole de o înal­tă ţinută artistică. Prezentînd înainte de faza judeţeană a Festivalului bienal de teatru mai multe spectacole, aminti­tele formaţii s-au bucurat de o frumoasă primire din partea publicului şi au acumulat­ o bogată experienţă scenică. Jo­cul firesc, naturaleţea cu care s-au mişcat artiştii amatori pe scenă, înţelegerea rolurilor de către marea lor majoritate, sunt numai cîteva din calităţile spectacolelor formaţiilor de mai sus, calităţi care le-au a­­dus aplauzele publicului şi a­­precierile binemeritate ale ju­riului. Numărul mare de echipe participante, ne bucură, evi­dent, dar am fi dorit ca ală­turi de elementul cantitativ să existe pregnant şi cel calitativ. Pentru că, pe lingă unele spectacole de certă reuşită, pe scenele Festivalului bienal de teatru s-au prezentat şi spec­tacole submediocre. Aşa au fost cele ale formaţiilor cămi­nelor culturale din Ilieni, Aita Medie, Turia, Tamaşfalău, Fo­to. La aceste echipe s-a ob­servat neputinţa de exteriori­zare a sentimentelor persona­jelor interpretate. Artiştii de­rulau mecanic şi static rolu­rile, dovedind o insuficientă pregătire. Promovate la faza judeţeană, amintitele formaţii au dezamăgit prin lipsa de a­­curateţe în joc şi pregătire. Este o lipsă a comitetului ju­deţean de cultură şi artă, a Casei judeţene a creaţiei popu­lare, că nu au acordat, prin specialiştii lor, un substanţial sprijin pregătirii minuţioase a tuturor echipelor de teatru. O notă slabă pentru organi­zatori : artiştii amatori au ju­cat în faţa unor săli aproape goale (în special la Baraolt unde, în afara juriului, în sală au fost prezenţi doar doi-trei copii şi­ o bătrînică). Unde au fost susţinătorii echipelor, un­de au fost masele pentru care, în fond, se organizase festi­valul ? Aportul cadrelor didactice s-a simţit din plin în toate spectacolele (lăudabil lucru !). L-am găsit totuşi, exagerat de mare în distribuţii, deoarece majoritatea pieselor au fost interpretate de învăţători şi profesori. Atragerea maselor largi de ţărani şi muncitori în mecanismul pregătirii şi pre­zentării spectacolelor de tea­tru, trebuie să constituie unul din scopurile permanente ale activităţii culturale de masă. Cele mai bune formaţii s-au calificat pentru faza interju­deţeană a concursului. Nive­lul de interpretare al artişti­lor din Barcani, care au pre­zentat drama „Năpasta“ de I. L. Caragiale, al celor de la Casa orăşenească de cultură Tîrgu Secuiesc, cu piesa „Mă­trăguna“ de Machiavelli, sau ai celor de la I.I. „Spicul“ din Sfîntu Gheorghe, au atras în mod deosebit atenţia juriului, primind şi calificarea pentru faza superioară a bienalei de teatru. Montajul literar „Vi­tejii neamului“, realizat în noul oraş Intorsura Buzăului, s-a calificat, am spune, din o­­ficiu, fiind singurul prezentat în concurs. (A impresionat plă­cut puternicul suflu patriotic al montajului). Dintre recita­tori, au întrunit sufragiile ju­riului Clara Bogdan din Bara­olt şi Edith Pakucs din Boroş­­neul Mare. Se impune, în continuare, să se muncească serios cu aceste echipe, ca ele să se prezinte o­­norabil şi la faza interjudeţea­nă a Festivalului bienal de teatru, contribuind astfel la creşterea nivelului artistic al mişcării de amatori din jude­ţul nostru. Nimic, şi cu atît mai mult arta, nu se face fără pasiune şi dăruire, fără repetiţii, fără eforturi. Concluziile desprinse după desfăşurarea fazei judeţene a Festivalului bienal de teatru „I.­­L. Caragiale“ trebuie să constituie obiectul unor dezba­teri rodnice la Comitetul ju­deţean de cultură şi artă şi Casa judeţeană a creaţiei populare, pentru a se lua toa­te măsurile necesare ca miş­carea teatrală de amatori să cîştige simţitor în calitate. Prof SORIN TEODORESCU Festivalul bienal de teatru „S.L. Caragiale“ Opinii de la masa juriului Piesa lui I. X Caragiale „Nă­pasta“ a fost cu multă măiestrie interpretată de colectivul că­minului cultu­ral din comuna Barcani, în ca­drul bienalei de teatru fflEHB*e£E®-»BlS3BCSB3S&E!*i3BBS*E;BEâiH»»â'S3:i3!SJS®Ş3BtiiilSiiEiâSiiîa-afcBaiiB»BBSiiaâiBI CUVlNTUL NOW ANUL I, NR. 22 eveniment muzical O dublă aniversare a marcat festivitatea muzicală care a avut loc zilele trecute în sala Teatrului de stat din Sfîntu Gheorghe: două decenii de la înfiinţarea orchestrei semi-sim­­fonice a Casei de cultură şi cinci decenii de rodnică activitate a cunoscutului dirijor şi compozitor Karel Molnár. Repertoriul, precedat de o prezentare a formaţiei şi a personalităţii sărbătoritului, ilustrează pasiunea cu care muzicieni profe­sionişti şi amatori din oraşul Sfîntu Gheorghe îşi consacră talentul lor culturalizării maselor. Programul s-a deschis cu Uvertura la opera „Carmen“ de Bizet. Au urmat apoi selecţiuni din creaţiile lui Gounod şi Mozart. Orchestra, dovedind un excelent comportament, a oferit un spectacol de un elevat nivel artistic. în interpretarea ansamblului coral al U.J.C.C., răsună lieduri de Schumann şi „Co­rul sclavilor“ din opera „Nabucodonosor" de Verdi. Talentatul solist vocal, Kurth Walter, s-a remarcat prin fineţea tehnicii, prin frumuse­ţea timbrului său vocal, el reuşind să interpre­teze cu succes arii celebre din operete. în a doua parte a programului, formaţiile prezintă lucrări componistice ale lui Kárel Molnár. Soliştii Nagy Lenke, Sándor Bartoş şi alţii, interpretează bucăţi muzicale inspirate de poeziile lui Ady Endre, în încheiere, fru­moase melodii din opereta „Zboară mingea“, aparţinînd dirijorului sărbătorit K. Molnár. Fără îndoială, acest elevat eveniment ar­tistic marchează continuarea cu succes a unor valoroase tradiţii muzicale statornicite în ora­şul Sfîntu Gheorghe. TOMPA BARNA Orchestra semi-simfonică a Casei de cultură din Sfintu Gheorghe dirijată de Karel Molnár

Next